231 matches
-
acum la vârsta tâmplelor argintii, a deplinei maturității fizice și intelectuale, cu răspunderi profesionale, sociale și familiale. În angrenajul microsocial al școlii, dirigintele este un „pinion” cu important rol formativ educativ. El „păstorește” o clasă de elevi, o organizează ca microgrup social, îi orientează țelurile și modelează fiecăruia treptat personalitatea. Se poate afirma că personalitatea clasei de elevi, cu calitățile și minusurile ei, este opera dirigintelui, rezultatul investițiilor intelectuale și morale ale acestuia. Roadele strategiei educative a dirigintelui se obiectivează în
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
ei ca fiind specifice nivelului universitar au fost: extragerea de informații din mai multe surse (73,14%), elaborarea de referate complexe (57,40%), sinteze mai ample de cunoștințe (47,20%) și pregătirea sesiunii de examene (62%). Convorbirile individuale sau în microgrupuri au relevat câteva dintre cele mai importante dificultăți pe care le-au avut în rezolvarea unor astfel de sarcini. Cea mai solicitantă și nouă sarcină a fost extragerea de informații din mai multe surse bibliografice. Dificultățile principale au fost următoarele
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
sesiunii de examene este un alt fel de sarcină relevantă și specifică pentru studenți. Cercetarea noastră s-a desfășurat în cursul celui de-al doilea semestru, și deci toți studenții au trecut proba primei sesiuni de examene, iar convorbirile în microgrupuri au relevat câteva aspecte importante. Unii dintre ei au început să se pregătească înainte cu aproximativ o lună, dar cei mai mulți consideră că învățarea productivă este cea din sesiune, pentru că dacă înveți mai înainte uiți până vin examenele. O altă dificultate
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
-și mai mult slăbiciunile și dificultățile de adaptare. Alte două dimensiuni se află la egalitate (23 de răspunsuri). Este vorba despre respectul și valorizarea studentului și de buna dispoziție și bunăvoința profesorului. Observațiile din timpul activităților didactice și convorbirile în microgrupuri au confirmat aceste rezultate. Pe baza lor tindem să propunem diferențierea unei perioade de tranziție între preuniversitar și universitate, între adolescență și postadolescență, care, în planul învățării, s-ar caracteriza prin două componente de bază: a) cerințe de optimizare didactică
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
unii sociologi acuză că, inclusiv în astfel de contexte, ele sunt tratate prea psihologizant. Ca și cum viața socială n-ar avea ca substrat comportamentele, valorile, atitudinile, reprezentările (stereotipurile) și judecățile sociale. E adevărat că rolul instituțiilor, al structurilor transindividuale și deasupra microgrupurilor este enorm, dar și ele au o viață și fizionomie psihosocială. Iar în cazul fenomenelor, comportamentelor colective și mișcărilor sociale, substanța psihosocială este evidentă. Autorul Cluj-Napoca, iunie 2004 Capitolul 1tc "Capitolul 1" Dinamica relației dintre valori, atitudini și comportamenttc " Dinamica
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
universului axiologic în următoarele niveluri: a) valori general umane; b) valori ale unui sistem sociopolitic; c) valori ce țin de o anume cultură și etnicitate; d) valori ale grupurilor sociale mari și medii (clase sociale, profesiuni etc.); e) valori ale microgrupurilor (familii, organizații, grupuri restrânse etc.); f) valori individuale. Trebuie specificat, în al doilea rând, că raportul dintre palierele socioaxiologice indicate sunt complexe, și nu perfect univoce. Astfel, deși avem în principal o particularizare în trepte de la general la individual, în
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
la nivel microindividual (psihologic) și la cel macro, adică sociologic sau - cu sublinierea comparativistă interculturală - antropologic. Apare clar însă că o atare separare este mai degrabă de accent și perspectivă, fiindcă niciodată nivelul macro nu există în afara indivizilor și a microgrupurilor, iar, după cum s-a văzut, interiorizarea valorilor presupune un cadru axiologic supraindividual. Problema aici este însă că valorile sunt împărtășite, la modul planetar și în diferite societăți umane apărând configurații de consensuri axiologice. Există, altfel spus - detectabile nu numai prin
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
condițiile interpersonale ale educației, de la la relația dintre educator și educat pînă la structura și dinamica grupurilor centrate pe sarcini educative. Din punctul de vedere al acestor discipline, clasele școlare și alte colectivități educative sînt definite - și deci abordabile ca „microgrupuri” sociale, centrate pe o anumită sarcină. Disciplinele sociologice explorează vastul continent al condițiilor sociale ale educației, modul în care educația se integrează în societate, contribuie la inte grarea socioculturală a indivizilor educați și face acest lucru într-o gamă foarte
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
îngrijirea copiilor mai mici, a plantelor, a animalelor mici. b) Relații în grupul școlar Identificarea și cunoașterea numelui colegului de bancă și a colegilor de clasă; Relații de cooperare și colaborare cu colegii; Prietenia și rolul ei; c) Relații în microgrupul social Deplasarea liberă spre diferite obiective; Alegerea și participarea la diferite spectacole; Achitarea de comisioane și efectuarea de diverse cumpărături. d) Relații interumane Cunoașterea principalelor tipuri de relații interumane (ajutor, respect, prietenie, ură, invidie etc.); Formarea și cultivarea relațiilor pozitive
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
167 2.3. Învățarea prin cooperare 168 2.4. Metoda învățării cooperative 170 2.5. Baza de date 170 2.6. Tehnicile TGT și STAD 171 2.7. Seminarul socratic 172 2.8. Tehnica plusurilor și minusurilor 174 2.9. Microgrupurile de mentorat 174 2.10. Metoda mozaicului 175 2.11. Predarea reflexivă 176 2.12. Tehnica ziarului 177 2.13. Metoda interacțiunii observate (fishbowl) 177 2.14. Alte tehnici de tip fishbowl 178 2.15. Grupurile de discuție tutoriale 179
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
competiție, așa cum de multe ori regăsim în învățământul tradițional, poate induce sentimente negative la cursanți, o interdependență negativă prin care un cursant nu poate câștiga decât în urma eșecului înregistrat de un coleg al său. În principiu, cursanții sunt împărțiți în microgrupuri (pornind de la două persoane, dar determinând o activitate eficientă în echipe de patru până la șase cursanți) ce împărtășesc obiective comune și trebuie să realizeze sarcini împreună. Grupurile, de obicei, sunt alcătuite din persoane cu experiență și stiluri de învățare diferite
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
că persoanele dezvoltă o interdependență pozitivă unele față de altele; cursanții percep că își vor putea îndeplini obiectivele instructive doar dacă și colegii lor și le vor îndeplini pe ale lor. Astfel, se pornește de la ideea că un singur membru al microgrupurilor nu poate poseda toate informațiile, abilitățile și resursele pentru a-și duce sarcina la bun sfârșit (fiind necesară contribuția tuturor membrilor pentru un asemenea deziderat). Instructorul observă și se focalizează atât pe performanța academică, cât și pe dezvoltarea competenței sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
problemă aflată în discuția unei echipe sau alteia. 2.6. Tehnicile TGT și STADtc " 2.6. Tehnicile TGT și STAD" De Vries, Edwards și Fennessey (Forsyth, 1983, p. 438) ne propun o tehnică ce folosește împărțirea unui colectiv lărgit în microgrupuri, tehnică intitulată TGT (Teams/Games/Tournaments). Pentru început, elevii/studenții sunt împărțiți în echipe de câte patru-cinci persoane. După aceea, echipa astfel formată lucrează la un material pe care profesorul l-a prezentat recent în clasă, practicând diverse jocuri proiectate
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
activitatea cu studenții am remarcat rezultate similare). Se pot astfel utiliza o mulțime de modalități de îmbunătățire a gradului de observare, dintre care propunem următoarele: - se poate cere elevilor/studenților să urmărească, într-o primă fază, o singură persoană din microgrupul de discuție, fără să numească această persoană până la momentul feedbackului; - similar, pentru o mai bună focalizare a atenției, se vor numi, pentru o scurtă perioadă, doar două persoane în cercul interior, interacțiunile dintre acestea fiind astfel mai vizibile; - cadrul didactic
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
face în genul ofertelor de servicii, fiecare dintre participanți trebuind să echilibreze minusul propriu identificând un plus la unul dintre colegi și încercând să învețe de la acesta elementul de învățare nu îndeajuns de bine stăpânit până în acel moment. 2.9. Microgrupurile de mentorattc "2.9. Microgrupurile de mentorat" Microgrupurile de mentorat descriu o metodă de predare bazată pe gruparea cursanților, pe gradul de direcționare a interacțiunii lor; generarea acesteia își are fundamentarea în experiența lui Richard Light care, în calitate de profesor la
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
servicii, fiecare dintre participanți trebuind să echilibreze minusul propriu identificând un plus la unul dintre colegi și încercând să învețe de la acesta elementul de învățare nu îndeajuns de bine stăpânit până în acel moment. 2.9. Microgrupurile de mentorattc "2.9. Microgrupurile de mentorat" Microgrupurile de mentorat descriu o metodă de predare bazată pe gruparea cursanților, pe gradul de direcționare a interacțiunii lor; generarea acesteia își are fundamentarea în experiența lui Richard Light care, în calitate de profesor la Universitatea Harvard, a utilizat mici
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
participanți trebuind să echilibreze minusul propriu identificând un plus la unul dintre colegi și încercând să învețe de la acesta elementul de învățare nu îndeajuns de bine stăpânit până în acel moment. 2.9. Microgrupurile de mentorattc "2.9. Microgrupurile de mentorat" Microgrupurile de mentorat descriu o metodă de predare bazată pe gruparea cursanților, pe gradul de direcționare a interacțiunii lor; generarea acesteia își are fundamentarea în experiența lui Richard Light care, în calitate de profesor la Universitatea Harvard, a utilizat mici grupuri de lucru
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
pentru a revedea procedurile de lucru și conținutul ce trebuia predat. Apoi liderii se întorceau la grupurile lor (formate din cinci până la opt membri), pentru a se realiza procesul de instruire. Figura 1. Maniera tradițională (a) de instruire și procedeul microgrupurilor de mentorat (b) (adaptare după Sprinthall, Sprinthall și Oja, 1994) Atmosfera devenea astfel mai relaxată, frica, anxietatea și tăcerea unor membri fiind combătute prin creșterea nivelului de interacțiune. Rezultatele au confirmat că cei care se instruiau o făceau mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
participanți împărțiți în cinci-șase echipe funcționale, fiecare cuprinzând câte șase persoane. Creată de către J. Donald Phillips de la Michigan State University, metoda este una deschisă spre largi posibilități de utilizare, de la practica școlară curentă la activitățile de pregătire cu adulții. În cadrul microgrupurilor formate, se desemnează câte un conducător de discuții, cu rol de moderator, activitatea în echipă desfășurându-se pe trei coordonate: pregătirea, desfășurarea și valorificarea producției de idei. Reuniunea Phillips 66 se poate întinde pe durata a aproximativ două ore și
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
presupune doar șase pași: (1) topicul controversat este prezentat participanților; (2) fiecare cursant lucrează singur în cercetarea literaturii de specialitate și alcătuiește - în scris - un document incluzând argumentări ale celor două perspective propuse de problematică; (3) în clasă, sunt formate microgrupuri de cursanți, la jumătate dintre cei prezenți cerându-li-se să desfășoare un joc de rol pro, iar celeilalte jumătăți contra, fiecare grup alegându-și cele mai bune trei argumente; (4) instructorul cere grupului pro să-și prezinte argumentele de
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
se îndreaptă spre rezolvarea unor probleme particulare, focus-group-ul urmărește mai mult colectarea de date și analiza complexului proces de influențare a opiniilor în cadrul grupului. Această constituire a opiniei de grup (identificabilă în acțiunile latente sau manifeste ale membrilor, liderilor sau microgrupurilor de interese) este un fenomen deosebit de interesant, nu îndeajuns exploatat în literatura și practica școlare. De aceea, una dintre caracteristicile importante (și, în funcție de perspectiva adoptată în activitatea noastră, benefică sau nu pentru tehnica în cauză) este faptul că, în timpul focus-group-ului
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
și de redirecționare: sunt cele care pregătesc o anumită temă și readuc participanții din respectivul focus-group la temele centrale ale acestuia; în practica școlară, aceste întrebări sunt foarte utile, în special pentru persoanele care nu sunt obișnuite să lucreze în cadrul microgrupurilor, deoarece, pe de o parte, pregătesc și dozează efortul de implicare/învățare al acestor elevi/studenți, iar pe de altă parte, refocalizează discuția pe temele propuse de cadrul didactic (în mod constant, în primele astfel de activități, tendința spre divagare
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
vă facă să vă simțiți bine anticipativ și pentru momentul de învățare prezent. 5.10. Turul galerieitc "5.10. Turul galeriei" Această tehnică (Dumitru, 2000) este la rândul ei un motivator al învățării în grup. În principiu, cursanții divizați în microgrupuri lucrează la rezolvarea unei probleme controversate (în special din științele sociale) ce are, firesc, mai multe soluții posibile. Rezultatul interacțiunii membrilor fiecărei echipe este descris pe câteva foi mari sau pe flip-chart și este afișat ca tablourile într-o expoziție
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
o simulare sunt: - determinarea obiectivelor de învățare în sens de jocuri de rol; - identificarea unor reguli de acțiune similare celor din situațiile reale; - obținerea și organizarea resurselor și materialelor necesare simulării; - dezvoltarea logisticii simulării, cum ar fi: împărțirea colectivului în microgrupuri de lucru, determinarea spațiului de lucru pentru aceștia și alocarea timpului necesar simulării; și - programarea unei discuții ori a unei sesiuni în care vor fi redactate rapoarte de activitate, unde participanții își pot exprima experiența de simulare. Clark Abt (apud
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
educative), de exprimare abstractă (pe aria comunicării verbale și, mai nou, nonverbale), repetitive, aplicative, de consolidare, de dezvoltare, de creație, de evaluare, corective etc. Un alt criteriu, cel al numărului de participanți implicați, produce o tipologie a exercițiilor individuale, de microgrup, de echipă, cu întregul colectiv de cursanți etc. Mai mult, pe axa repetitiv - creativ putem folosi un criteriu al gradului de determinare a activității, distingând exercițiile de tip algoritmic (specificate de pași stricți), semialgoritmic și exerciții libere (cu grad maxim
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]