209 matches
-
persistența unor inhibiții. Când scapă de aceste frâne, discursul își (re)capătă aplombul și eficacitatea. Un tur de forță a realizat Z. alcătuind majoritatea articolelor despre reviste și ziare în Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900, unde sute de micromonografii îi poartă semnătura („Adevărul”, „Albina românească”, „Arhiva”, „Buciumul”, „Epoca”, „Moftul român”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Gazeta de Transilvania”, „Românul”, „Timpul”, „Tribuna”, „Universul” ș.a.m.d.). Se adaugă o seamă de profiluri de autor (Alexandru Antemireanu, Ion C. Bacalbașa
ZASTROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290716_a_292045]
-
moderni, filiațiile docte, relevarea fondului autohton și datele despre circulația motivelor, toate din perspectiva unui exeget pătrunzător, totdeauna echilibrat, refractar paradoxului și aventurii. Sub semnătura sa mai apar Masca timpului (1926), Influența lui Hegel în cultura română (1933), cea dintâi micromonografie consacrată lui Ion Barbu (1935), Studii și portrete literare (1938). Cu totul remarcabil e volumul Arta prozatorilor români (1941), la origine curs universitar și care deschide seria studiilor sale de stilistică. Aici scriitorii sunt grupați pe criteriul afinităților de stil
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
medalion despre Duiliu Zamfirescu, iar editorial în 1954 cu un scenariu de film, Amiaza unei revoluții. Mai e prezent în „Almanahul literar”, „Tribuna”, „Steaua”, „Flacăra”, „Familia”, „Astra”, „Transilvania”, „Vatra”, „România literară”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Manuscriptum” ș.a. După micromonografia Ion Agârbiceanu (1955), reluată și revizuită structural în 1964 și în 1972, publică numeroase volume de critică și istorie literară, memorialistică etc. A mai alcătuit antologia de proză scurtă Cu bilet circular (1974), antologiile Ceasuri de seară cu Ion Agârbiceanu
ZACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
de lucru prin Mihail Kogălniceanu, A. D. Xenopol (1973) și Vasile Pârvan (1975) -, se regăsesc, potențate de o interpretare și o structurare adecvate, în sinteze monografice și în ediții de anvergură. Studiul Mihail Kogălniceanu istoric (1974; Premiul „Nicolae Bălcescu” al Academiei Române), micromonografia Mihail Kogălniceanu (1984) și ediția academică dedicată scrierilor istorice reprezintă punctul de plecare obligatoriu al oricărei noi abordări științifice a activității marelui înaintaș. Imaginea de arhitect inspirat, de constructor temeinic, într-un cuvânt de fondator al României moderne, ca și
ZUB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
Editurii Cartea Moldovei. În 2000 e desemnată directoare a Editurii Hyperion din Chișinău. Cronici și studii referitoare la viața teatrală i-au apărut în „Nistru”, unde debutează în 1955, „Limba și literatura moldovenească” ș.a., precum și în volume colective. S. consacră micromonografia Miracolul cotidianului, apărută în 1968, vieții și activității scriitorului Spiridon Vangheli. Nu lipsit de unele accente sociologizante și de note didacticiste, studiul reușește totuși să pună în evidență o formulă narativă specifică literaturii pentru copii. SCRIERI: Miracolul cotidianului, Chișinău, 1968
SUVEICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290026_a_291355]
-
UE și în statele membre”, Sociologie Românească, nr. 3-4. Pascariu, Gabriel (coord.), 2002, EU Cohesion Policy and Romania’s Regional Economic and Social Development: Pre-Accession Impact Studies, Institutul European, București. *** 2003, Politica de dezvoltare regională, Colecția de studii I.E.R., Seria Micromonografii - Politici Europene, HYPERLINK "http://www.ier.ro/Proiecte/Brosuri/Politica regionala.pdf"http://www.ier.ro/Proiecte/Brosuri/Politica%20regionala.pdf. Documente oficiale European Commission, 2002, First progress report on economic and social cohesion, Bruxelles, 30 ianuarie. European Commission, 2003
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Char, Maurice Blanchot, Claude Lévy-Strauss, Michel Foucault, Emil Cioran, Michel Tournier, Ion Creangă. Trebuie remarcat că, deși respinge „sistemul”, conformarea la canoanele eseului amplu, ale studiului ori monografiei, cultivând fragmentarul și fulgurația, P. dă despre Lautréamont și despre Creangă două micromonografii sub forma unor eseuri. Despre cel referitor la Creangă, inclus în Naveta esențială - cu titlul Adaos humuleștenesc -, reluat, cu unele modificări, sub titlul generic Exerciții de recitire vernală, în Ultima noapte de dragoste și întâia noapte de filosofie (1992), vorbesc
PIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
regulă o imagine reală a repertoriului folcloric din zonele investigate, cu o atenție sporită acordată variantelor, importante pentru sesizarea procesualității în folclor. O pondere însemnată o au aici textele legate de obiceiuri. Studiile care precedă culegerile se definesc ca niște micromonografii etnofolclorice informate și atent concepute, capabile să rețină specificul zonei și să îi fixeze locul în contextul creației populare. Folcloristica Maramureșului (1971) este primul studiu de anvergură al lui P., Folclor literar românesc (I, 1957) fiind doar un text de
POP-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288884_a_290213]
-
transmisă livresc. P. își dezvoltă cercetarea tematizând-o sistematic, urmărind ocurența ceremonialului în toate sectoarele lumii ficționale sadoveniene. Hermeneutic și cu deschidere interdisciplinară, demersul rămâne totuși unul de critică literară, iar Sadoveanu este vizat ca artist, ca autor de literatură. În micromonografia Hermeneutica lui Adrian Marino (1993) comentariul este descriptiv, explicativ și rezumativ, de informare concisă, util pentru inițierea în opera teoreticianului. Tot despre Adrian Marino a publicat, în 2001, o monografie, însoțită de o antologie comentată și de un dosar al
POPA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288903_a_290232]
-
simpatie și scrierile unor poeți din generațiile mai noi. Astfel, Viață și texte include portretele unor scriitori afirmați în ultimele două decenii ale secolului al XX-lea. Nefiind un cronicar în sensul comun al termenului, criticul oferă mai degrabă niște micromonografii unde încearcă să surprindă „figura spiritului creator” al autorilor. Se poate spune că interpretul nu ține să exceleze prin expresivitate, nu simte nici tentația jurnalismului, dar intuiește fără greș esențialul unei opere. Pericolul pare a fi altul: aplicând o grilă
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
prezentului și a pământului.” În anexele studiului sunt editate poemele Santa Cetate și Harpa lui David, dar și Cateșismul socialiștilor. Tripticul de lucrări consacrate lui Heliade se încheie cu ediția critică Opere (I-II, 1939-1943). Ampla introducere, în fond o micromonografie, reciclează idei din celelalte două studii, dând caracterizări sintetice care se rețin: „Smuls din lumea intelectuală în care se formase, scriitorul nostru se găsește prins în ritmul trepidant al vieții spirituale din secolul trecut. Faptul acesta avea să-l facă
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
prozei „realiste”, care provoacă mult mai bine observația lui lucidă și pătrunzătoare. Însă „prețul” pe care îl plătește în schimbul unei asemenea clarviziuni se relevă într-un anume conservatorism al gustului, ca și într-o survolare cam grăbită a „discursului” operei. Micromonografiile Constantin Noica (2000) și Titu Maiorescu (2003) realizează o evadare din actualitatea imediată. Fără a produce o mutație radicală în receptarea celor doi scriitori, lecturile cuprind puncte de vedere originale și nu de puține ori polemice. SCRIERI: Semnele realului, București
MORARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288251_a_289580]
-
cuvântului, un întreg ciclu din primul său volum fiind dedicat alfabetului. În culegerile recente, Lumina absentă (2000) și Ceremonia ruinelor (2003), tema morții devine dominantă. Eseurile publicate de M. în reviste vizează mai ales poeți din familia manieriștilor fanteziști, iar micromonografia Leonid Dimov (2000), scrisă în colaborare cu Traian Ștef, oferă un util dosar critic. SCRIERI: Scrisori din Muzeul pendulelor, București, 1982; Biblioteca de os, Cluj-Napoca, 1991; Pietrele Nimicului, Cluj-Napoca, 1995; Ramele Nordului, Cluj-Napoca, 1998; Leonid Dimov (în colaborare cu Traian
MURESAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288307_a_289636]
-
Ardealului”, unde și debutează, redactor (1949) al paginii culturale a ziarului, redactor-responsabil al secției de critică și istorie literară la „Almanahul literar” și la „Steaua” (1950-1960), redactor al paginii literare a „Contemporanului” (1960-1968). Colaborează la principalele reviste literare din țară. Micromonografia B. P. Hasdeu (1963), cea dintâi carte a lui M., se remarcă prin câteva trăsături ce vor fi confirmate de lucrările care au urmat: bogăția și rigoarea informației, interesul pentru ideologia literară și pentru palierul teoretic al cercetării, atenția acordată
MUNTEANU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
principiul) - antropologic („formele”). Sub semnul lui Aristarc anticipează Istoria... printr-o serie de studii cum ar fi cel despre „metafora «drumului»” la Ion Creangă, teatrul comic al lui I.L. Caragiale (o analiză structurală temperată), Ioan Slavici (abordat din perspectivă psihanalitică). Micromonografia Introducere în opera lui Ion Creangă (1976) uzează de conceptul „natură sintetizatoare”, folosit în cazul lui Eminescu (și apoi și al celorlalți mari clasici). „Nucleul emblematic” al sintezei înfăptuite de Creangă stă în hazul de necaz și în istețime, în
MUNTEANU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
distribui altfel accentele, materialul prezentat rămâne în continuare util. Aceeași bogăție de informații este învederată de ediția poeziilor de factură populară, de la textele culese și păstrate ca atare până la cele eminescianizate definitiv. Notele și comentariile se constituie nu o dată în micromonografii ale poemelor. De altfel, acestea au și fost izolate de editor și publicate într-un volum aparte, Comentarii eminesciene (1967). Specialiștii nu pot face abstracție de studiile genealogice, comparatiste și filologice de aici, axate pe poemele Amicului F. I., Epigonii
MURARASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288304_a_289633]
-
și culturală națională: „Tribuna”/ „Tribuna poporului” din Arad (1897- 1912) cu programul ei „activist” în politică și tradiționalist / antimodernist în literatură, reflexul Unirii de la 1 Decembrie 1918 în presa literară a Aradului, presa literară arădeană prezentată într-o suită de micromonografii etc. Și volumul Însemnări despre scriitori (1987) intră în acest perimetru, căci majoritatea articolelor oferă informații noi despre relațiile unor scriitori cu revistele și publicul cititor al zonei (Ion Creangă, Duiliu Zamfirescu, O. Goga, Ion Minulescu, Lucian Blaga, Camil Petrescu
NEGRILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288410_a_289739]
-
Babeș- Bolyai” din Cluj-Napoca, secția română-engleză (1992-1996). Lector în cadrul aceleiași facultăți, din 2001 este și director al revistei „Echinox”. Debutează cu critică literară în revista „Steaua” (1994; Premiul pentru debut în publicistică al Asociației Scriitorilor din Cluj), iar prima carte, micromonografia Cristian Popescu, îi apare în 2001, fiind distinsă cu Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj. Colaborează la „Steaua”, „Echinox”, „Tribuna”, „Apostrof”, „Vatra” ș.a. Formula critică a lui P. presupune o viziune piramidală asupra domeniului, în cadrul căreia „vârful” figurii l-ar constitui
POENAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288862_a_290191]
-
influența până la Ion Barbu. Schimbarea radicală în sfera relațiilor eu poetic - lume o va aduce în lirica românească abia „infrarealismul” barbian. După război, revoluția barbiană va fi desăvârșită de Nichita Stănescu - poet căruia, în finalul cărții, i se rezervă o micromonografie sui-generis. Dintr-un anumit punct de observație, despărțirea lui Nichita Stănescu de Eminescu ia forma abandonării metaforismului de fibră romantică. Privit din alt unghi, procesul se înfățișează ca un viraj în direcția metalingvistică. În studiul consacrat lui Ion Barbu, labilitatea
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
editorial cu volumul Între extreme, un eseu despre poezia lui Aurel Pântea (2002; Premiul Uniunii Scriitorilor). Colaborează la „Echinox”, „Familia”, „Vatra” „Steaua”, „Caiete critice”, „Arca”, „Tribuna”, „Viața românească”, „Limes”, „Calende”, „Discobolul”, „Paralelă 45” s. a. Cărțile lui P. sunt, de fapt, micromonografii privitoare la scriitori optzeciști din Transilvania, concepute dintr-o perspectivă deopotrivă empatica și polemică. Dacă empatia dezvăluie un sistem de afinități elective, polemică țintește două mize complementare, ținând atât de statutul canonic al autorilor comentați, cât și de metodă de
PODOABA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288859_a_290188]
-
postum în Ora oglinzilor (1997) - dezvăluie și ele aceeași uimitoare precocitate, o familiarizare uimitoare pentru un adolescent cu numele mari din literatura modernă română și străină. Lovinescianismul său de fond, manifestat din etapa Cercului Literar, poate fi dedus și din micromonografia E. Lovinescu (1970). N. preia din Lovinescu teoria sincronismului, însă cu un sens modificat, conform euphorionismului său; sincronismul nu se reduce la stricta actualitate, cultura/ literatura română trebuind să se sincronizeze, cumva retroactiv, cu o „Europă culturală arhetipală”, cu o
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
inițiativa „trăirii subiective”, patosului, sentimentului. Viziunile demonice devin „peisaje”, mitosul se dizolvă în elegie. Dar clasicizarea nu e înțeleasă ca un defect, ci doar ca o reprimare a vizionarismului originar. Deși nu a avut același impact ca studiul despre Eminescu, micromonografia E. Lovinescu propune o interpretare în multe privințe inedită asupra marelui critic. Pentru prima dată N. explică aici câteva dintre contradicțiile evoluției spirituale a lui E. Lovinescu, identificând în „simbolism” sâmburele originar al criticii sale. Dar volumul cel mai spectaculos
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
Ghica, Documente literare inedite (1959), rezultat al unor valoroase cercetări în arhive românești și străine. A publicat apoi, în colaborare cu Paul Cornea, Curs de istorie a literaturii române moderne (1962; Premiul Ministerului Învățământului). Preocupările de istorie literară precumpănesc în micromonografiile D. Bolintineanu (1962) și Al. I. Odobescu (1966), prima continuată de O carte și șapte personaje (1976, în colaborare cu Claude Pichois), cuprinzând, pe baza unui bogat material inedit, comentarii despre poeziile lui Bolintineanu din Brises d’Orient, apreciate în
PACURARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288605_a_289934]
-
Ca structurare și ton, lucrarea amintește, mai ales în paginile dedicate perioadei contemporane, de Istoria literaturii române contemporane a lui E. Lovinescu din 1937. Trebuie remarcat că, deși conține eseuri și microeseuri, Scurtă istorie... nu e o simplă înșiruire de micromonografii, o istorie-fișier sau o istorie-dicționar, ci cu adevărat o istorie, în care comentariul concluziv și integrator asigură ansamblului nu numai coerență, ci și un mesaj global, superior adiționării părților componente. Lectura dă senzația că se urmează un itinerar (personal), traiectul
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
epocii sale. A mai publicat în „Luceafărul”, „Tomis”, „România literară” ș.a. studii, cu opinii originale și abordări inedite, despre Mihai Eminescu, Barbu Delavrancea, Liviu Rebreanu, Ioan Slavici, G. Bacovia, Al. A. Philippide, Adrian Maniu, Ion Barbu, Lucian Blaga ș.a. precum și micromonografii dedicate unor poeți germani aparținând curentului expresionist - Gottfried Benn, August Stramm, Ernst Stadler. SCRIERI: Ștefan Petică și vremea sa, București, 1980. Ediții: Ștefan Petică, Scrieri, I-II, introd. edit., București, 1970-1974. Antologii: Simbolismul european, I-II, introd. edit., București, 1983
MOLCUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288209_a_289538]