159 matches
-
de relații sentimentale, se desfășoară fie în mediul cartierelor bucureștene vechi (La indicativul prezent, Noapte peltică, 1980), fie în cel al zonelor de blocuri (În vara fierbinte, 1972). Printre banalități, patetisme, romantisme facile (dezvoltate, de pildă, în imaginarul cavaleresc al microromanului Spre somn, din volumul Noapte peltică), V. strecoară câteva descrieri cu valoare documentară asupra fizionomiei epocii: demolările și evacuările din locuințe, concediile de odihnă ale salariaților la Mamaia ș.a. Stilistic, obține o singură izbândă, tot de ordin descriptiv: prezentarea minuțioasă
VADUVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290405_a_291734]
-
roman istoric, Olteni în cetatea de scaun (1982), V. se oprește la domnia lui Matei Basarab, insistând și asupra personalității lui Udriște Năsturel, și se bazează, în reconstituirea epocii, pe documente, scrisori, cronici etc. A lăsat în manuscris alte două microromane, O iubire soră cu moartea (în centru se află dragostea, încheiată tragic, a unui bătrân filosof pentru o tânără femeie) și La fabrica de nisip. SCRIERI: Avangarda literară. Termeni și semnificații, București, 1972; Disocieri în teoria culturii și artei moderne
VASILE-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290448_a_291777]
-
fi descoperită o anume finețe a notației psihologice, anticipând - cum apreciază Nicolae Manolescu - stilul analitic prezent în scrierile de gen românești abia la sfârșit de secol. Cu Marie Boucher a mai scris nuvela Amelie Stefanesco („Zimbrul și Vulturul”, 1858) și microromanul Les Sept montagnes (histoire moldave), imprimat la Paris în 1863, sub semnătura Marie Movila. Virtuți de romancier U. avea totuși puține, neștiind să depășească spațiul de tranziție de la povestire la roman. De aceea, după decenii, va reveni la înzestrarea adevărată
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
în configurarea unui protagonist care anticipează personajul central din romanul În căutarea miresei pierdute (1995), în vreme ce După-amiază dansantă sau La capătâiul copilei bolnave sunt exerciții de realizare a atmosferei. Provenind din redimensionarea epicii desfășurate în Zile din viața unui „virtuoz”, microromanul Strania pățanie a unui virtuoz (1984) relatează aventura unui modest corepetitor la filarmonică: odată cu mutarea în casa unei bătrâne ciudate, acesta face experiența unui succes răsunător, dar pasager, care însă îi schimbă orizontul existenței, consumată într-un București fantastic, datorită
VELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290481_a_291810]
-
de popularizare în „Universul”, „Dobrogea jună”, „Timpul”, sunt legate mai ales de medicina socială și preventivă. În calitate de scriitor, debutează cu proză la „Adevărul literar și artistic” în 1923, iar editorial în același an cu o nuvelă amplă, structurată ca un microroman, Viața de student, apărută sub pseudonimul Marcel Olin, ca și romanele Femeia isterică (1925), Amor de vagabond (1927), Femeia pătimașă (1928), doar Eroare medicală sau sinucidere? (1936) fiind iscălit Mihail Zavergiu. Jurnalul unui medic și alte manuscrise inedite mărturisesc preocuparea
ZAVERGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290718_a_292047]
-
se vede otrăvindu-se cu bună știință; în cele din urmă hotarul între vis și realitate, supus repetatelor violentări, cedează, iar Pavel înghite întregul conținut al flaconului. Cea mai izbutită scriere în proză a lui V. este Paradisul suspinelor (1930), microroman poematic construit prin suprapunerea mai multor discursuri narative, inaugurând procesul de reconfigurare avangardistă a literaturii. Amestec de jurnal intim cu accente onirice suprarealiste și poem în proză postsimbolist, sincopat de intervențiile unui narator care, sub inițialele I. V., încearcă fără
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
care se aglutinează aproape exclusiv documente (ordonate însă după o schemă narativă), prezentat ca „dosarul răpirii și asasinării prof. Virgil Madgearu și a prof. Nicolae Iorga”. Z. a scris și proză de război, Jurnal de front sau culegerea de nuvele (microromanul) Dragoste moartă (1975) fiind menționabile ca document de istorie literară, fără să aibă popularitatea de care s-a bucurat literatura sa polițistă. SCRIERI: Primăvara, București, 1950; Cazul R-16, București, 1953; Jurnal de front, București, 1954; Urmele, București, 1954; Amintire, București
ZINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290740_a_292069]
-
altfel, de o anume finețe sufletească. Din păcate, umorul e fără adâncime, autorul își sentimentalizează nu o dată relatările, elimină probleme de existență grave, dă o satiră ușoară. Nu îi pot fi negate însă, mai cu seamă în nuvele, considerate uneori microromane, verva, darul de a înfățișa secvențe autobiografice pe un ton glumeț, ceea ce putea cuceri pe cititorul tânăr, căruia îi sunt destinate majoritatea scrierilor. Încă un exemplu ar fi narațiunile din Fără înger păzitor sau Cum am ajuns scriitor (1977). T.
TANASE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290050_a_291379]
-
26; Ion Simuț, „Cumpenele”, ST, 1986, 7; Ioan Holban, Parafraze și epistole, CRC, 1986, 39; Serafim Duicu, Însemnele romancierului, VTRA, 1987, 3; Constantin Cubleșan, Dramatism și căutare, TR, 1988, 22; Ioan Holban, Filmări combinate, CRC, 1988, 32; Nicolae Oprea, Un microroman de actualitate, VR, 1990, 4; Popa, Ist. lit., II, 831; Alexandra Olivotto, Povestea degeaba, RL, 2003, 8; Barbu Cioculescu, De la Charlottenlund la Mogoșoaia, RL, 2003, 21. R. D.
TABARAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290032_a_291361]
-
lui Eminescu, la „Orizonturi literare”, revista liceului din Bistrița. Colaborează și la „Steaua”, „Scrisul bănățean”, „Tribuna”, „România literară”, „Viața românească”, „Vatra”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Ramuri”, „Minerva” (Bistrița), „Tribuna ideilor” (Năsăud) ș.a. A mai semnat cu pseudonimul Ț. Ț. Mărgineni. Prima carte, microromanul Un om în halat vișiniu, îi apare în 1968. Ț. și-a atras prețuirea mai cu seamă pentru demersul său devotat, îndelungat și erudit, de evocare a istoriei literaturii și culturii spațiului năsăudean, preocupare al carei rod se află în
TANCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290057_a_291386]
-
de senzațional), conține o diatribă virulentă la adresa perioadei staliniste, procedare în principiu încurajată oficial în perioada ceaușistă, dar care vizează, în subtext, aspectele blamabile ale oricărui regim totalitar. Ultima scriere publicată de P. înainte de plecarea din țară, Copiii Domnului, un microroman ori, mai degrabă, o nuvelă amplă, o poveste populată cu eroii unei „mitologii” monahale și haiducești autohtone, poartă subtitlul O legendă munteană și reprezintă un omagiu adus lui Gala Galaction. În fine, ce a publicat P. în limba engleză poate
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
curate, de orgolii și ambiții artistice, de cariere politice și financiare. Viziunea este rodul unei perspective conservator-sămănătoriste asupra orașului modern și de idealizare a unei etici patriarhal-rurale. Tot o întoarcere la ideologia sămănătoristă, în termeni chiar mai expliciți, este și microromanul Cheia visurilor, care însă nu figurează destine în ascensiune, ci, dimpotrivă, în vertiginoasă pierdere de înălțime. Protagonistul, un industriaș respectat și invidiat pentru statutul său material și social, este cuprins de o anxioasă criză existențială, de care era marcat și
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
o are cu Horea la Viena împăratul Iosif al II-lea aprobă declanșarea revoltei ș.a.m.d. Povestirile sergentului Negoiță (1960) este o lucrare de popularizare pe tema stingerii incendiilor, în spiritul preceptelor realismului socialist, cu „pionieri prieteni ai pompierilor”. Microromanul doamnei Stastok (1974) dezvoltă epic motivul incertitudinii, căci drama doamnei Stastok este declanșată de posibilitatea ca ea să fi trădat autorităților pe soțul sabotor, ofițer în armata germană. Scris sub forma confesiunii în fața unui tovarăș întâmplător de călătorie, scrierea este
MUSAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288322_a_289651]
-
călătorie, scrierea este alertă, dar fără motivații psihologice consistente, de unde senzația de facilitate. SCRIERI: Răscoala iobagilor, București, 1951; S-aprind luminile în sat, București, 1951; Războiul iobagilor, I-III, București, 1956; Misiunea H.S., București, 1957; Povestirile sergentului Negoiță, Cluj, 1960; Microromanul doamnei Stastok, București, 1974; Horea, rex Daciae, I-III, Cluj-Napoca, 1982-1985. Repere bibliografice: Eugen Luca, O imagine deformată a răscoalei iobagilor, VR, 1952, 4; Monica Lazar, „Războiul iobagilor”, TR, 1957,15; Mircea Braga, Note despre romanul de aventuri, TR, 1960
MUSAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288322_a_289651]
-
1974; Horea, rex Daciae, I-III, Cluj-Napoca, 1982-1985. Repere bibliografice: Eugen Luca, O imagine deformată a răscoalei iobagilor, VR, 1952, 4; Monica Lazar, „Războiul iobagilor”, TR, 1957,15; Mircea Braga, Note despre romanul de aventuri, TR, 1960, 3; Magda Ursache, „Microromanul doamnei Stastok”, CRC, 1974, 23; Tudorel Urian, Istorie și adevăr, O, 1984,43; Petru M. Ardelean, Horea, un destin literar, O, 1985, 4; Dicț. scriit. rom., III, 342-343; Negrici, Lit. rom., 162. M.Dr.
MUSAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288322_a_289651]
-
de scrieri diverse, Louis este în multe privințe un alter ego al autorului. Pe de altă parte, textul manevrează abil, ca să oculteze această legătură ombilicală, conducând nu la insul empiric Toma Pavel, ci la temele profunde ale scrisului său. Supratema microromanului este meditația scriitorului asupra forței ontologice a cuvintelor. În reflecțiile sistematice ale poeticianului P., chestiunea este formulată nu ca răspuns, ci mai curând ca o întrebare: ce poate limbajul? Soluția ar putea fi descoperită în primul rând în Le Mirage
PAVEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
dintre aceste portrete fiind dezvoltat în câte o secțiune separată. Studiul de imagologie etnică este dublat de unul de antropologie vizuală, aproximativ două sute de ilustrații susținând demersul științific. După decenii de tabuizare a subiectului, lucrarea a declanșat o dezbatere vie. Microromanele parabolice din Cutia cu bătrâni (1995) continuă firesc lucrările științifice ale lui O., transpunând în ficțiune problematica sinuciderii din eseistica lui Camus (Comisionarul) sau reconstituind misterul unor individualități prin colajul baroc al amintirilor și viziunilor trezite de colecția mateină de
OISTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288514_a_289843]
-
sau proză scurtă, există cel puțin o întrupare a inocenței. În romanul Petrecerea (1982), trioul central este format din doi băieți și o fată legați de sentimente încă difuze, tatonante. O sensibilitate colțuroasă și frustă are și Fulga, tânăra din microromanul Cabana, ca și eroii din Reconstituirea. În această din urmă proză, combustia psihologică depășește observarea simplei agitații nervoase, a pripelii și radicalismului juvenil, caracteristice mai tuturor personajelor de prim-plan ale scriitorului, și evoluează abil, printre detalii speculate realist-cinematografic, către
PATRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288714_a_290043]
-
diverse contexte purulente ale microsocialului comunist. Un infern în miniatură dintr-o casă de copii funcționează metonimic și anticipativ față de lumea din Haimanaua, paginile cele mai bune ale romanului fiind acelea în care umanul apare în poziții corupte, vicioase, interlope. Microromanul Pedeapsa (1997; Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române) exersează o fișă de patologie conjugală. Nevroza farmacistului pensionar Cezar Mărcuș, individ fără însușiri, identificabil prin drama pe care o trăiește în cuplu, este rezolvată de autor prin forțarea unei simbolistici așa-zis
MLADIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288195_a_289524]
-
1997; Mihail Bulgakov, Diavoliada, București, 1998, Cupa vieții, București, 2001, Inimă de câine, București, 2003; Vasili Grossman, Viață și destin, București, 2000; I. S. Turgheniev, Prima iubire, București, 2002, În ajun. Fum, București, 2003; F. M. Dostoievski, Nopți albe și alte microromane, București, 2002. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Despărțirea de trecut, RMB, 1981, 11312; Gheorghe Suciu, „A bătut în fundul lumii cineva”, LCF, 1981, 6; Tatiana Nicolescu, Matiora, RL, 1981, 14; Emil Iordache, Romanul unui poet, „Caiete botoșănene”, 1984, 5; Grigore Scarlat, Dulce
BUICIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285921_a_287250]
-
merit rămânând acela de a contribui la recuperarea unor scriitori neglijați în epoca totalitară. În general, versurile și prozele publicate în revistă sunt nesemnificative, colaborarea lui Cezar Ivănescu (cu amplul poem Doina. Ultima Thule) și a lui Ion Lăncrănjan (cu „microromanul contemporan” Leul și ciobanul) constituind mai degrabă excepții. Mult mai bogate și mai valoroase sunt, în schimb, paginile de critică și istorie literară. Pe lângă recenziile semnate de Geo Vasile, Radu Aldulescu și Elena Gugu și comentariile critice ale lui D.
BARICADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285642_a_286971]
-
întuneric și așteptare noiembrie 1978 Dosar de presă Savoarea inteligenței Andrei Oișteanu ne oferă sub titlul Cutia cu bătrâni (Editura Meta, 1995) o carte-obiect elaborată cu grijă, de la alegerea corpului de literă până la ilustrația elegantă a copertei. Cartea reunește două microromane: Comisionarul și Arhivarul, având fiecare, nu întâmplător, câte nouă capitole. în ciuda scurtimii lor (sub o sută de pagini fiecare) cele două istorii pot fi caracterizate drept romane, deoarece ele constituie universuri autonome, consistente, bine articulate. Tentația este mare de a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
urmă n-au aflat de au fost doi, unul de Moarte și altul de Viață, sau unul doar cu îndoită față." Iosif Eugen CAMPUS, "MINIMUM", nr. 145, aprilie 1999, Tel Aviv Andrei Oișteanu și Cutia cu bătrâni Două nuvele, două microromane, alcătuiesc această densă carte ce pare la ultima filă a se fi alcătuit pe sute de pagini, simplă iluzie, am zice optică, în ideea că există, într-adevăr, lupe care măresc un text, așa cum altele, sus ridicate, ar depărta rândurile
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
întuneric și așteptare noiembrie 1978 Dosar de presă Savoarea inteligenței Andrei Oișteanu ne oferă sub titlul Cutia cu bătrâni (Editura Meta, 1995) o carte-obiect elaborată cu grijă, de la alegerea corpului de literă până la ilustrația elegantă a copertei. Cartea reunește două microromane: Comisionarul și Arhivarul, având fiecare, nu întâmplător, câte nouă capitole. în ciuda scurtimii lor (sub o sută de pagini fiecare) cele două istorii pot fi caracterizate drept romane, deoarece ele constituie universuri autonome, consistente, bine articulate. Tentația este mare de a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
urmă n-au aflat de au fost doi, unul de Moarte și altul de Viață, sau unul doar cu îndoită față." Iosif Eugen CAMPUS, "MINIMUM", nr. 145, aprilie 1999, Tel Aviv Andrei Oișteanu și Cutia cu bătrâni Două nuvele, două microromane, alcătuiesc această densă carte ce pare la ultima filă a se fi alcătuit pe sute de pagini, simplă iluzie, am zice optică, în ideea că există, într-adevăr, lupe care măresc un text, așa cum altele, sus ridicate, ar depărta rândurile
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]