159 matches
-
lui Vlad Zografi, se situează în fruntea grupului (restrîns) de dramaturgi români ai acestor ani. * Pe cerul web-site-ului e destul loc și pentru o revelație în proză: Adrian Alexandru (rețineți numele, vom mai auzi precis de el), cu nuvela - sau microromanul - Hilton, de o șocantă originalitate în construcție și scriitură (sugerăm editorului ca, pentru fiecare autor din sumar, să insereze și cîteva informații biobibliografice). Adrian Alexandru are ce spune despre lumea românească de azi și o face cu un talent ce
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16902_a_18227]
-
aruncat. Este vorba de povestirea intitulată Șobolanii se lovesc de ziduri. Cea mai complexă și, după părerea mea, cea mai realizată dintre cele opt secvențe care compun cartea. (Însumând aproape o sută de pagini din totalul de aproape două sute.) Un microroman, în fond, despre niște adolescenți la ieșirea din adolescență. Un prim merit al acesteia mi se pare absența idilismului. Că Bogdan O. Popescu va rămâne, și în proză, un ironist de bună calitate, era de așteptat. Numai că pericolul tocmai
Cenacluri, tabere, copilării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5299_a_6624]
-
Bologna, 1990 sau I frammenti dell'anima. Storia e racconto nel "Canzoniere" di Petrarca, ibid., 1992), Santagata pornește de la figura marelui toscan în două volume de proză, independente unul față de celălalt, ambele de incontestabilă modernitate: Copistul și Iubirea în sine. Microromanul Copistul (Il copista, Sellerio editore, Palermo, 2000) îl are ca protagonist pe F. Petrarca, imaginat într-una din zilele anului 1368, în plină glorie, chinuit însă, în ciuda unor zvîcniri senzuale, de jenanta degradare fizică și, mai ales, de amărăciunea că
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
un rol nefast.” Natură reflexivă, sensibilă și interiorizată, autorul e incapabil să se rupă de trecut. Revenirea în țară și acceptarea statutului de „pensionar modest în România” este forma prin care se închide această „buclă” existențială. Singurele scăderi al acestui microroman sunt legate de momentele în care Mircea Pora cade în propria-i manieră, adăugând lucruri, cum ar fi amănuntele despre soția Saveta a prezumtivului interlocutor din scrisorile care structurează Epistolarul. Altfel, avem în față experiența unui eșec existențial povestită cu
Cronica unui eșec existențial by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/3548_a_4873]
-
plină de hîrtii, ciorne și manuscrise. îngrijitoarea casei, precaută, a salvat lada din stradă. Abia în anul 2004, prețioasa ladă a ajuns la renumita casă de licitații Sotheby. Printre hîrtii se găseau patru caiete școlărești care conțineau, scris de mînă, microromanul O vară de răscruce (Summer Crossing). Capote a început să-l scrie în 1943 și apoi l-a lăsat deoparte (revenind sporadic asupra lui), pentru a-și desăvîrși strălucita carte de debut: Other Voices, Other Rooms. Biografii și exegeții lui
Truman Capote O vară de răscruce by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/10795_a_12120]
-
lor, puteau, cei mai mulți, onora oricînd o catedră universitară, iar nivelul de exigență al liceului era extrem de ridicat. Chiar și așa, aici se respira un aer "modernist", "revoluționar" și "relativist", în comparație cu mai cazonul, mai "neo-sămănătoristul" Liceu "Gh. Șincai" (după cum transpare din microromanul Eseu romanțat asupra neizbînzii, apărut la Editura Timpul în 2003). Fapt semnificativ: procentul de promovabilitate - după cum reiese dintr-o statistică realizată în 1927 de directorul liceului - era de 77% (la bacalaureat, situația era identică). Astăzi, în condițiile învățămîntului masificat, după
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
zăpadă (1985) și Cumplite vremi (1990), ultimele două fiind părți ale unei trilogii dintr-o narațiune istorică despre Miron Costin. Într-o selecție riguroasă, din 1992, destinată să-l reprezinte dincolo de orice conjuncturi, prozatorul a mai reținut, alături de Zbor frânt, microromanul Pădurea albastră, nuvela Cel de-al treilea dacă ar fi fost acolo, din diferite etape de creație, și un roman de sertar, extrem de interesant prin tehnica narativă, asupra căruia vreau să mă opresc acum în mod preferențial. Romancier de vocație
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
A. Knopf să subtintituleze cartea "a novel in fragments"), cât și colecții de sintagme sau liste de sinonime a căror întrebuințare în carte rămâne un secret dispărut odată cu autorul. Nu m-aș aventura să fac, deocamdată, judecăți de valoare privind microromanul lui Nabokov. Ca obiect bibliofil, ne aflăm însă în fața unei realizări desăvârșite. De la calitatea hârtiei - de fapt, un carton subțire, semi-mat - până la tehnoredactare și design, cei însărcinați cu "construcția" obiectului au dovedit un bun-gust desăvârșit. Pagina de carte funcționează ca
Văduvele abuzive by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6616_a_7941]
-
al omenirii. "Hăul istoriei" nu mai este atat de adânc, iar eu am o responsabilitate mai mare decât mi-am imaginat. Acest efort de a te documenta într-un teritoriu atât de vast și de a scrie o sută de microromane succesive este - oricum - o încercare neobișnuită (nu numai pentru literatură noastră). Chiar dacă pot exista rezerve asupra realizării, proiectul tot rămâne cel putin o "ciudățenie". Astăzi el tinde să devină realitate, urmând să apară, în curând, al patrulea volum din ciclu
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]
-
tip fascist, naționalistă /.../ Aveați și o «uniformă», cămașă neagră cu diagonală de piele - evident, după modelul «cămășilor negre» musoliniene /.../ Salutul era și el asemănător celui fascist, cu brațul drept întins și ridicat în față”) căruia i se compune un adevărat microroman. Există și în acest volum pseudoportretele unor personalități culturale etc. cu care Liviu Rebreanu avea contacte. În fine, cel de-al patrulea tom - Întuneric roșu - încheie oarecum apoteotic romanul neamului rebrenilor. Spun asta întrucât, după moartea lui Liviu Rebreanu, destul de
Romanul Rebrenilor by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3116_a_4441]
-
de după Marele Război, primul și singurul. În reveriile mele o văd pe fiica lui E. Lovinescu și asistenta lui Camil Petrescu de la Seminarul de Artă dramatică ajungând o regizoare cunoscută, dublată neapărat de o romancieră. I-am citit cândva un microroman, În contratimp, peste care am dat în câteva numere succesive din Revista Fundațiilor Regale, dar de care autoarea nici nu mai vrea să audă. Acum, după Cuvântul din cuvinte înțeleg de ce. Proza ei interbelică era o joacă vag sentimentală, în
Povești pentru adulți by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9404_a_10729]
-
care subiectivitatea și experiența biografică să fie filtrate pînă la a ajunge de nerecunoscut. Scrisorile găsite întîmplător (ale unei femei către altă femeie, citite de o a treia - în Marea), monologurile adresate de diverse personaje-femei personajului-narator (Femei, între ele etc.), "microromanele" (Romanul Adrianei, Femeia în fața oglinzei, Balaurul), textele "portretistice" (volumele Desenuri tragice, Romanță provincială) sînt etapele despre care vorbeam, strategiile narative de disimulare a eului cîștigînd în cantitate și rafinament. Concluzia ar fi deci că teoria conform căreia insistențele lui Ibrăileanu
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
ce urmează mă voi opri la cartea lui Cristian Meleșteu. La 35 de ani, autorul piteștean are destulă experiență publicistică; scrie și poezie, cu egală dexteritate. Radiografia unei zile de mai este un volum ce derutează. Mai întâi structura: un microroman ce dă și titlul volumului, împărțit în capitole cu denumiri simbolice; urmat de două nuvele: Colonia subterană și Ultimul pahar de vin. Cele trei texte sunt independente, în intenție. De fapt, ele comunică tematic și stilistic. Interesante, luate separat, ar
Debuturi și radiografii la minut by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3964_a_5289]
-
întreg, cu perspective diferite. La mijloc e o singură, eternă problemă: „Cele mai multe necazuri mi s-au tras de la femei”, mărturisește spășit naratorul Radiografiei... Nuvelele urmează un comandament interior asemănător. Decojirile necontrolate ale textelor, însă, dăunează unui prozator cu certe calități. Microromanul Radiografia unei zile de mai este istoria unui depresiv candid povestită chiar de el. Ajuns într-un sanatoriu, eroul trăiește mereu la limite absurdiste experiențele mistice și erotice. Un înger se transformă într-o femeie materialistă, erodând sistematic aventurile cunoașterii
Debuturi și radiografii la minut by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3964_a_5289]
-
Meleșteu își plimbă eroul prin false identități, redistribuindu-l în existența homofobă a izbăvirii. Mary, o cârciumăreasă metamorfozată în femeie de afaceri, readuce o liniște interioară, repede bulversată de mai vechile metehne. Straniu din punct de vedere ludic și imagistic, microromanul lui Cristian Meleșteu este, la fel ca celelalte nuvele, un text alert, al cărui atu incontestabil este verbialitatea. O fluență bună se lovește, însă, de aglomerarea sensurilor, mult prea contradictorii, chiar dacă e limpede intenția debusolatului narator. O lume nebună, nebună
Debuturi și radiografii la minut by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3964_a_5289]
-
de observație și condei acidulat. Imprevizibil ca întotdeauna, iubitor de surprize, Leo Șerban ne-a lăsat să descoperim, după dispariția sa, o serie de admirabile eseuri, o culegere de nebănuite versuri profunde și delicate (publicate postum) și această insolită novella (microroman). A fost scrisă în anul 2010, parțial la Buenos Aires, parțial la Lisabona, orașe în care povestirea e organic implantată (ceea ce face din ea, ca să-l parafrazăm pe Dickens, Povestea a două orașe, într-o variantă ultramodernistă). A scris-o în
Alex. Leo Șerban - Litera din scrisoarea misterioasă () [Corola-journal/Journalistic/5389_a_6714]
-
și o existență, păstrându-și, în tot acest timp, identitatea reală”. Trebuie spus că identitatea nominală, pe care unii teoreticieni o consideră obligatorie pentru valabilitatea mecanismului autoficțional, nu există în aceste șase povestiri - cinci mai scurte, una de dimensiunile unui microroman - care compun, subtil, un mozaic romanesc. Pe naratorul-protagonist, e adevărat, îl cheamă Roy Fenn, nu David Vann (deși un „inchizitor” ca Philippe Gasparini ar vedea în această omofonie Fenn-Vann o asumare identitară implicită). Cu toate acestea, cartea este dedicată tatălui
În numele tatălui (și al fiului) by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2588_a_3913]
-
centrală și cea mai consistentă a volumului, momentul sinuciderii e asumat, în mod surprinzător, de fiu, și nu de tată. Deviind de la înșelătoarea persoană I, specifică scriiturilor personale, într-o perspectivă heterodiegetică, „asumată” succesiv de fiecare dintre cei doi protagoniști, microromanul corectează realitatea autobiografică, propunând o inversare a rolurilor, o „învinovățire” simbolică a tatălui prin moartea fiului. Intriga (din care mai găsim urme și în restul povestirilor) e relativ simplă: un tată infidel și iresponsabil, care și-a abandonat familia, decide
În numele tatălui (și al fiului) by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2588_a_3913]
-
și Sexton Charles, se află, împreună cu clientela lor (inclusiv Sabrina) la hotarul dintre viață și vis, dintre existența cotidiană și starea de hipnoză. Fiecăruia dintre cele trei planuri îi corespunde o tehnică narativă specifică, fapt ce le transformă în trei microromane cu o evoluție cvasi-independentă. Chiar dacă la un moment dat se produc interferențe (cei doi români trec și prin cabinetul Marelui K, iar misiunea lor se dovedește în final a fi cea de a-i asasina pe Bob și Meg - unul
Proza de laborator by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12999_a_14324]
-
Nimic altceva decât un rezumat - înainte și-napoi - al vieții lui Constantin Berca (sau cel puțin al variantei pe care o povestește, peste ani, și fiul său), această condensare de informație legitimează, de fapt, teritoriul indepenent pe care se petrece microromanul lui Bogdan Suceavă. Ficțiunea cu inserturi mitologice, ficțiunea filtrată de fiecare incompletă repovestire, ficțiunea încropită de dragul auditorului. Atât de pură, încât, spre deosebire de gestul folclorizant, nu admite partiții sau adaosuri. Greu explicabile în alte coordonate, scrupulele lui Traian capătă, astfel, un
Cartea din mânecă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8598_a_9923]
-
și douăsprezece de proză. Scriitoarea debutează în 1982, în revista „Ramuri”, din Craiova, iar șase ani mai târziu, în 1988, câștigă premiul Editurii Eminescu. în prezent locuiește, în Statele Unite ale Americii. Ultima piruetă, cartea scrisă de Vavila Popovici, este un microroman. La fel ca și în „Cartea mamei”, stilul din „Ultima piruetă” este o împletire de epic și liric. Narațiunea nu are nimic banal, fiind presărată pe alocuri cu pasaje idilice, a căror naturalețe poetizează epicul cărții. Autoarea prezintă cu mult
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
întuneric și așteptare noiembrie 1978 Dosar de presă Savoarea inteligenței Andrei Oișteanu ne oferă sub titlul Cutia cu bătrâni (Editura Meta, 1995) o carte-obiect elaborată cu grijă, de la alegerea corpului de literă până la ilustrația elegantă a copertei. Cartea reunește două microromane: Comisionarul și Arhivarul, având fiecare, nu întâmplător, câte nouă capitole. în ciuda scurtimii lor (sub o sută de pagini fiecare) cele două istorii pot fi caracterizate drept romane, deoarece ele constituie universuri autonome, consistente, bine articulate. Tentația este mare de a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
urmă n-au aflat de au fost doi, unul de Moarte și altul de Viață, sau unul doar cu îndoită față." Iosif Eugen CAMPUS, "MINIMUM", nr. 145, aprilie 1999, Tel Aviv Andrei Oișteanu și Cutia cu bătrâni Două nuvele, două microromane, alcătuiesc această densă carte ce pare la ultima filă a se fi alcătuit pe sute de pagini, simplă iluzie, am zice optică, în ideea că există, într-adevăr, lupe care măresc un text, așa cum altele, sus ridicate, ar depărta rândurile
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
99 Capitolul VIII / 107 Capitolul IX / 115 Capitolul X / 123 Capitolul XI / 131 Capitolul XII / 139 Capitolul XIII / 149 Capitolul XIV / 161 Capitolul XV / 171 Epilog / 179 MIGUEL DE UNAMUNO, MAESTRU AL AUTOIRONIEI ÎNTRISTATE Unamuno își ironizează egocentrismul în acest microroman filosofico-moralizator în care aspirația sa spre genialitate este ambalată cu întristat talent în ridicolul celor care aspiră fără să posede instrumentele metodice necesare. Don Avito, eroul principal al romanului, uimit și inspirat de modul ales în care albinele hrănesc un
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
și a felului fragmentar în care aceasta acționează, prilej pentru Bellow de a-și sonda propria biografie și de a se ascunde în spatele măștii unor personaje precum Rob Rexler din povestirea cu care se deschide volumul, Lângă St. Lawrence, un microroman à clef. Prin povestirile sale Saul Bellow se erijează într-un soi de apărător al scrierilor mai degrabă realiste, ocolind în proza pe care o face orice formă de artificiu postmodern, de construcție complexă, cu numeroase paliere de interpretare. Prozatorul
Micro-romane à clef din interbelicul american by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5512_a_6837]