263 matches
-
nu mănâncă, iar dacă au pui, îi duc în locuri ferite, nepericuloase. Pisicile. Înainte de cutremur, sunt agitate, au părul zbârlit, urechile lipite de cap, miorlăie tare și fără motiv, îndelung; tremură, sunt sperioase, se ascund în cotloane, au ochii strălucitori. Miaună puternic, se lipesc strîns de stăpânii lor, iar dacă au pisoi, îi duc în locuri ferite, iar uneori dispar din casă. Șobolanii și șoarecii încep să alerge, ignorând prezența oamenilor, chițcăie, își părăsesc ascunzișurile și fug cât mai departe de
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
Degeaba are o vestimentație rasată, de la cele mai în vogă case de modă, fiindcă Animalul se revelează ca în povestea împăratului gol pușcă, închipuindu-se înfofolit și admirat. Animalul nu poate fi diminutivizat - el este animal sută la sută: grohăie, miaună, latră, cotcodăcește, măcăie, dar mai ales scoate mugete. Onomatopeile îi folosesc întru totul pentru exprimarea satisfacției ori a furiei, pentru defulare. Când grohăie, măcăie ori cotcodăcește, Animalul este fericit. Când latră ori scoate mugete, este în delir de persecuție. Narcisismul
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
trebuie, ca animal născut Într’un loc uscat și cald. Nu știu dacă și voi. „Meridian“, 29 iunie 2000, ora 12,31 4. De-ale roților Pentru că popa nu spovedește o pisică, am ajuns să mă confesez microfonului. Să-mi miaun bucuria sau necazul? Bucurie, căci Felis silvestris, verișoara mea, nu mi-a mai răbdat absența și a coborât În dulce cu ghilimele târgul Ieșilor. Necaz, căci a fost tare dezamăgită; nu de mine, ci de locul În care-mi duc
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dar În plus. Pentru a greși, ambele căi Îți sunt deschise, iar păstrarea căii de mijloc, aceea care seamănă cu adevărul, e cel mai greu lucru din lume. „Meridian“, 3 noiembrie 2000, ora 12,41 7. A exagera V’am mieunat deunăzi că pisica apare Întotdeauna așa cum vrea ea să pară. Dar pentru asta trebuie să fie veșnic atentă. Și am băgat de seamă la voi, prietenii mei bipezi, niște păcate. À propos: eu n’am niciunul, chiar dacă vouă vi se
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care se credeau Încă „chipul și asemănarea“... perfecțiunii. - Preferă atunci, În loc să-ți pui cenușă În cap, să recunoști că sunteți doar o specie și atât. Ca și mine, cel nemenționat În Biblie... O demonstrează chiar eșafodul, comun, ca să nu mai miaun despre codul genetic, unic de la bacterie și până la tine. „Meridian“, 17 noiembrie 2000 9. Aleg: detergenți sau deputați? Sunt un felin, dar uneori mai dau și greș. De pildă dinioarea când, vrând să pedepsesc obrăznicia vrăbiei ce-a intrat pe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cu adevărat, semn că viața Începe să Înmugurească, chiar În lipsa energiei pe care nu mai are cine o capta, dar asigurându-i matrița. Iar dacă cioata a apucat să lăstărească, atunci conul săpat În omăt e și mai evident. De ce miaun toate astea? Nu pentru a produce cioate noi În beneficiul experimentului. În fond, În acea pădure trăiește buna mea prietenă Felis silvestris. Dar pădurea e, ca ultim stadiu al evoluției oricărui ecosistem, perfect echilibrată cu mediul actual. Și, prin urmare
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
aghiazmă. Chiar așa, căci asta e topitura omătului, zice Cristi prin hârtiuțele lui. O fi blasfemie a scotoci sacrul pentru a i dibui secretele, nu pentru mine, pisoi nedus la biserică, și nici pentru prietenul meu, lămurit de mine demult. Mieunam Înainte de Anul Nou - à propos: La mulți ani! - precum că omătul e un fel de cărăuș pentru negentropie, matrița care permite utilizarea energiei transformând-o În viață. Matriță oferită de același Soare. Omătul e Însă un cărăuș care se sacrifică
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În această degradare, poezia menită s’o compenseze. Fii atent, Cristi: părintele ecologiei, Haeckel, care a definit-o pe la 1865, apare În Însemnările lui Eminescu, atent la noutățile epocii. Mai ales la acelea ce vor rămâne actuale. Vrei să-mi miauni - vezi că Eminescu n’a prea făcut casă bună cu pisicile - că acela care se va naște peste câteva zile a aflat poezia ecologiei, științei supreme a lumii? „Meridian“, 12 ianuarie 2001, ora 12,45 15. Vreau omăt! Ca pisică
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mine, compatibilitatea cu hrana, chiar pe aceea info-energetică, a biocâmpului adică. Iată: Ca să nu-mi adaug Încă o corvoadă pentru „mașinăria“ adăpostită sub blăniță, biocâmpul hranei trebuie să fie ca și al meu. Care e excedentar. Paremi-se c’am mai mieunat-o. Păi garnitura fripturicii, papirusul, grâul, eventual chiar porumbul, asparagusul meu favorit, ca vârfuri ale evoluției vegetale, au biocâmpurile cele mai excedentare, În ansamblul plantelor, excedentare de felul lor. Fripturica Însăși - las deoparte concesiile făcute când Cristi nu-mi oferă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pisică și subiect: câinele... Deși eu n’am nimic cu el, zisa dușmănie fiind un soi de antropomorfizare, dezvoltată de voi, bipezii adică, de două milenii și jumătate cel puțin, de când Esop Își compunea fabulele. - Vrei să spui, Moti, că miauni sine ira et studio, adică pe românește „fără ură și părtinire“? - Exact. Și Întotdeauna. Căci În Natură nu există dușmănie, ci doar relație trofică chiar dacă aceea devine - doar - concurență. Adică ceea ce percep eu când mă Întâlnesc cu câinele și chiar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
vreau să rămân unic... unicul izvor de negentropie. Pentru tine, obsedat de asta, e ceva banal. Dar nu toată lumea e datoare a o ști, după cum nici tu nu mai știi altceva. Așa că-mi pun boneta cea pătrățoasă și academică ca să miaun precum că atunci când vă faceți o casă, produceți negentropie, adică ordine, din dezordinea din jur și, evident, energie. Transformați atunci amorful lut În vălătuci, pe care-i neteziți, drept și cu unghiuri drepte Într’o Încăpere ori mai multe. Mai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
biologie. Și piatra e vie, are suflet; chiar tu, culmea, l’ai măsurat. Și mai știi ceva? Chiar ceva creat de tine, o cărămidă de pildă, are suflet. Cedat sau poate chiar creat de tine. „Demiurgule!“ Ce să-ți mai miaun? Despre ulcica din care-ți bei vinul? Și ea, și vinul, sunt vii. Și recunoaște că nu vrei s’o vinzi. De altfel, nu ți-o cumpără nimeni, impregnată cum e cu biocâmpul tău, altfel decât al altuia. - Bine, Moti
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
doar eu am năsuc), - vă Întreb, Înainte de a hotărî o soartă, care-o fi ea, bună sau rea - ambele cu ghilimele, căci nici voi nu le puteți defini -, acestui intrus În viața voastră: Îi cunoașteți rostul? Nu ce v’am mieunat deunăzi, atâta cât pot eu Înțelege, dar pe de-a’ntregul? Sunt sigur că nu. Și atunci, cum Îi puteți hotărî ziua de mâine? Nu neapărat ucigându-l - dar ajungeți și la asta, căci vă costă 50 de mii pe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
capitalismul și chiar, dacă-mi bat joc și de democrația voastră, socialismul. Aș vrea să cred că Însuși dumnezeul vostru vrea să elimine limitele. Deși nu sunt chiar sigur, motiv pentru care mă refugiez, Întru meditație, pe streașină... De unde-ți miaun că, tot o lume fiind, acela devine astfel unul care calcă prin cer ca și voi pe pământ... „Meridian“,15 februarie 2002, ora 11,27 46. O planetă feminină Cum sunt un motan de treabă, m’am Îndurat de Cristi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și planeta Însăși În mausoleu, În care s’o Îngropați și În care s’o meniți veșniciei, consumând oxigenul din el și umplându-l cu bioxidul de carbon conservant al hoitului, nu al vieții. Dar, meditează Cristi la ce-am mieunat altă dată: Natura e mai inteligentă decât voi, bipezilor. Și vă găsește nu un ac, ci mai multe, de cojocul vostru, chiar dacă el Îmi pare o scoarță ori un șoric, adică o imensă nerușinare... Că Înțepătura doare, și voi făcând
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
platformă. Și-mi aduc aminte și de povestea, nu tristă dar chiar de groază, a prietenului meu: prădătorii supremi se devorează Între ei. Și, pentru ca geometria atât de dragă lui Cristi să nu poată deveni un model În Natură, vă miaun că acea piramidă trofică e străbătută de largi fisuri prin care piatra din vârf cade cu mult mai jos, devenind din prădător suprem un biet consumator primar, precum lupul care, la vreme de foamete, ajunge să scurme după rădăcini, ba
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
spectacol, ciuperca plătește un tribut pentru a-și continua În pace rolul. Ca voi turcilor. Plătește prin speciile comestibile, care nu’s prea multe. Mai rău, chiar specii comestibile ajung astăzi să se „otrăvească“... Fără a intra În amănunte, vă miaun ce-am aflat de la prietenul meu cercetător: de vină e poluarea, la care biata ciupercă Încearcă să se adapteze. Pe seama ciupercilor trăiesc mulțime de animăluțe de prin pădure. Care nu ajung la „Urgențe“, din două motive. Unul - și o spun
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ei despre schimbare, aceleași vorbe: „Să fi fost cu câțiva ani mai devreme...“. Unii dintre noi mai apucăm câte un premiu, numai că n-avem cum să ne bucurăm de el, deoarece ne-așteaptă trenul în stație, și acasă pisicile miaună de foame. Pentru scriitorul român, subiectele cu adevărat importante, pe care tinerețea i le descoperea cu fervoare, nu erau abordabile. Degeaba le intuia și chiar le schița sub formă de romane sau nuvele, dacă adevărul acestora nu avea cum să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
care, printre crize de rîs, țineau flăcările departe de casele vecine, cu jeturi de apă sau prin alte mijloace. Flăcările nu ajunseseră Într-un mic colț al casei, iar de acolo se auzeau scîncetele unei pisici care, terorizată de foc, mieuna Încontinuu și refuza să scape prin micul spațiu rămas liber. Alberto a văzut pericolul și, după ce l-a măsurat dintr-o privire grabnică, a făcut o săritură agilă peste 20 de centimetri de foc, salvînd micul suflet aflat la strîmtoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Îi atinge obrazul, laba se retrage și bate fumul ca să mențină echilibrul motanului pe spătar. Pulsează ghearele, intră și ies și se lungesc dintre pernițe ca niște degete și laba bestiei negre tinde să devină o mână, oh, Gilbert! Bestia miaună frecându-și mustățile de ceafa Motănicăi, chiar așa ți-a dat mătușica prin cap să-l botezi? Și ea, că-i o bestie! E o bestie! O fi, murmur, să-l ia dracu’ cu tot neamu’... Mi l-a luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
așteptînd. Aveam În casă o pisică pe care o hrăneam, o pisică sură și urîtă. Am luat-o și am pus-o-n poală, mîngîind-o. CÎnd a-ncercat să sară jos, am prins-o mai strîns. Pisica a-nceput să miaune, căutînd să scape. M-am aplecat să ating nasul rece al animalului cu al meu, iar pisica a dat să mă zgîrie pe față. A fost o mișcare ezitantă și nici măcar nu m-a atins. Dar nu mi-a trebuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
liberă. Pisica urla și-ncerca să mă zgîrie, apoi m-a Împroșcat cu pipi pe pantaloni. Am continuat s-o lovesc, cu mîinile sîngerîndu-mi de la zgîrieturi. Animalul s-a eliberat și a fugit În dulap, de unde Îl auzeam gemînd și mieunînd terorizat. - Acum o s-o termin pe nemernică, am zis, apucînd un baston pictat și gros. Sudoarea-mi curgea pe față. Tremuram de excitare. Mi-am lins buzele și am pornit spre dulap, atent să-i blochez orice tentativă de evadare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
urechile date pe spate (http://www.animalutze.com/articole/limbaj-pisica.php). b) Mieunatul este manifestarea sonoră a pisicii; în general un HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Animal" \o "Animal" animal discret, ea poate uneori căuta a se face remarcată mieunând ore întregi, fie pentru a cere de mâncare, fie pentru a cere să i se deschidă ușa, de exemplu. Unele rase de pisici sunt mai zgomotoase decât altele, cum ar fi siamezele. Rar, pisica emite un mieunat sacadat, de slabă
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
văzut deschizîndu-se cerul, acela nu trăiește mult. Cînd cucul cîntă aproape de casă și e un bolnav în ea, acela va muri. Dacă vede cineva cucul șezînd pe un putregai, se crede că acela va muri sigur în acel an. Cînd miaună mîțele și se spurcă în casă e semn de moarte. Se crede că dacă își face rîndunica cuib sub streșina vreunei case va muri cineva din acea casă. Osul de la pieptul găinii (iadeșul), tras de doi, la care rămîne hîrlețul
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
-l pui pe poliță, și crapă singur, e rău de moarte. Să nu scapi săpunu-n cenușă, că-i rău de pureci. Sărăcie Cînd vitele sara nu trag acasă și dacă se vîră în ocoale străine e semn de sărăcie. Dacă miaună mîța prin casă, face a sărăcie. Copilul care doarme cu fața în jos și cu partea de dinapoi ridicată în sus, acela e soi rău și trage a calicie. Cui îi place mai mult să-și puie mîna drept căpătăi
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]