12,937 matches
-
ani, prin radioprogramele Radiodifuziunii Române:” „Mi-am ferecat în priviri zâmbetul unei fete și, așa, deodată, totul s-a înfiorat a primăvară; mi-am umplut buzunarele cu stele din limpezimea cerului de iulie și totul în jur s-a numit miez de vară; am adăstat să se travestească strugurii în vin și-a și trecut toamna; m-am gândit doar la neprihănitul alb al zăpezii și iarna s-a și născut de la sine...” Avem în față, așadar, un volum caracterizat prin
De vorbă cu… by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13468_a_14793]
-
se transmite subiectului liric care e departe de-a face caz de „poezia pură”, narînd, descriind, comparînd, relativizînd și pufnind de sarcasm. Rezultă o multitudine de factori ai discursului, întruniți sub semnul vital al unui comentariu intemperant, tangent la comeraj: „Miez de decembrie. Sărbătoare la muzeu./ Discursuri în aerul crud,/ calorifere sparte, meșteri pe schele.// Bonom, primarul molfăie numele/ unor scriitori pe care nu i-a citit,/ deși i-au adus nota supremă/ la școala interjudețeană/ a roșului partid.// Decembrie 1998
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
e folosită din când în când echipa de rugby, cum s-a cam înțeles din apogeul șuturilor trase de steliști la poarta belarușilor... Și a fost al doilea cântat al cucuvelei, care mi-a și luminat mintea (era cam împrejurul miezului nopții), așa că am priceput totul, și anume: în mod întenționat jocul echipei Steaua a fost gândit sub formă de harababură, tocmai pentru ca „nemanii” să fie surprinși nu atât de așezarea în teren, cât de jocul la derută. Desigur, este vorba
Cânta o cucuvea în noapte by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13518_a_14843]
-
nu îndrăzneau să ocupe un scaun la masa aceea, pe care, în gândul lor, poate că și visau s-o răstoarne... Se iscau certuri și discuții violente... Cei mai nărăvași erau simboliștii. Macabrul poet Obedenaru ne citea poeziile numai la miezul nopții. Se ridica solemn și, cu voce alui groasă de bas, tuna: Metal oribil: revolver! Ești trăsura de unire Între viață și mister! Mă întrebi ce cred eu despre proza noastră de azi. Admir puterea de lucru a romancierilor, - se
Masa intelectualilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13513_a_14838]
-
prin excelență, adversar natural al celor care nu cunosc îndoiala, jovial și bonom, degustător de finețuri artistice care nu disprețuiește nici bucuriile mundane ale vieții, arbitru al bunului gust, mereu atent la argumentele alterității, întotdeauna cu o vorbă plină de miez pe limbă, Andrei Pleșu este unul dintre personajele vieții publice fără de care tranziția românească ar fi fost imposibil de suportat. Andrei Pleșu, Jurnalul de la Tescani, Editura Humanitas, București, 2003, 128 pag.
Pitoresc și filozofie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13590_a_14915]
-
acesteia, autorul Orei 25 se constituie într-o pildă de comportament literar, de-o fermitate discretă, de-o tenacitate elegantă însă nu mai puțin tranșantă. O amintire a anului 1940, legată de modelarea crezului său literar, ne introduce, paradoxal, în miezul unei actualități încă suficient de dureroase: „Atunci am început să înțeleg, și evenimentele m-au silit să înțeleg destul de repede, că poezia nu poate și nu trebuie să asculte și să se supună nici unei «comenzi». La vremea aceea bîntuia «comanda
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
din curtea imobilului, care, acum văd, seamănă mai mult cu a unui garaj, a unui atelier de tinichigerie, unde roiesc tot felul de inși îmbrăcați de lucru... Ies. Am, neliniștitoare, senzația aceea că nu poți ajunge cu nici un chip la miezul rațional, uman al ființei cuiva, că te izbești, din stîngăcie, din insuficientă atenție, de membrana groasă a unui ego cît universul, comprimat în spațiul îngust al unei biete cutii craniene, ce nu poate primi nimic înăuntru, fiindcă nu mai încape
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
viața literară. Imaginea poetului izolat în turnul de fildeș nu poate stîrni decît zîmbete condescendente în ziua de azi, iar Mircea Cărtărescu a înțeles mai bine decît oricine că în vremurile tulburi pe care le străbatem, locul scriitorului este în miezul realității, iar vocea lui trebuie să se facă auzită. Într-un fel, se poate spune că această carte este o trecere în revistă a unor experiențe care au marcat viața lui Mircea Cărtărescu, de la descoperirea propriului sine în urma citirii unei
De la Camus la Nuova Guardia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13765_a_15090]
-
frumos, înalt... D.P.: Astea sînt stări de reverie, Marta, nu de fericire... M.P.: Nu era reverie, eram chiar fericită, era un mic sentiment al singurătății și al fericirii în pielea proprie. D.P.: "Și eu am fost aici. ș...ț În miezul stelei al insomniei al lipsei de rost/ ș...ț În inima dorinței de-a pieri/ ș...ț În inima refuzului de-a fi", spui în poemul Aici (vezi, ce bine, ce ușor putem dialoga prin versurile tale...). Ești cioraniană, ai
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
întregi uluit. Nu-mi venea să cred! Ultima și suprema confirmare a venit de la Marin Preda, care mi-a spus, cu gravitate: Monșer, te felicit!. Scrisul e o...maladie psihică - Dumneavoastră ați străbătut viața literară, viețile literare, ați fost în miezul lumii scriitorilor. - Cea mai interesantă viață literară am avut-o, paradoxal, în totalitarism. Dacă nu ai trăit acel lucru, e greu să-ți dai seama. În Uniunea Scriitorilor, eu am intrat târziu și cu teamă, cu toate că știam foarte bine că
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
la obiect, neexistând limpede nici unul, de fapt. Dar mai ales schimbarea direcței de atac mă zăpăcea. Întrebarea esențală fiind învelită în zeci de alte întrebări inutile, neînsemnate, secundare, desigur, puse, probabil, cum alcătuiesc zecile și zecile de foi o ceapă, miezul ei, o singură formă, compusă în mod complex. Instinctiv, ca să scap, am încercat să deviez subiectul. Arătând cu bărbia pata mare neagră de sos de lângă cotul celuilalt, am spus, făcându-mă că abia atunci observ: ce formă curioasă are pata
Pata de sos by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13796_a_15121]
-
o anumită vârstă care nu e deloc numai biologică. Contează mai puțin cine, cum, ce o produce, important e ca emoția să se producă și să fie puternică. Arta e destul de democratică, după Dante, o pâine din care unii mănâncă miezul, alții coaja. Mai mult, poeții înșiși plusează și spun că "cititorul face poezia", care nu e departe de ideea lui Borges. Din păcate, în practică lucrurile sunt mult mai dure și poate mai nedrepte. Pentru a nu fi suspectat că
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
posedă propriul său patetism, secund, însă care n-ar putea exista fără patetismul subînțeles al ființei. E un transfer compensator. Cu cît ființa pare mai detașată, mai resignată, cu atît textul devine mai expresiv în contul ființei puse în paranteză. Miezul emoțional e ascuns în gogoașa de mătase a formei, presupus ca un alibi al acesteia: "s-a topit sarea zilei în ochi/ praful nopții cenușa literelor/ pe hîrtie/ (abia de îți ții respirația peste ele/ precum un cititor ingenuu analfabet
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
Străbăteam traseele binecunoscute, iar ele păreau că se intersectează cu unele stranii, dintr-o Polonie răvășită, dintr-o Varșovie în care nu există, paradoxal, decît un singur om, un pianist evreu și tulburătorul lui destin. El și eu, tîrziu, după miezul nopții. Ajung la buticul meu de unde iau bere. Băieții îmi fac semne că n-au bere rece, de parcă ar fi iarnă și nu caniculă. "Doamnă, mergeți și căutați la colț, or mai avea ei o sticlă, două pentru dumneavoastră și
Nocturnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13875_a_15200]
-
valori, altă orientare și cu totul alte intenții. Dar cine ar putea spune că autorii au știut sensul mistic sau sensul alegoric al poemului? Și totuși, cine poate nega evidența acestor sensuri?". În continuare, Eliade schițează o concluzie plină de miez: „Se pare că sînt lucruri, sau adevăruri care se verifică tot atît de bine și în același timp pe o pluralitate de planuri. Față de ele, nu mai putem păstra un criteriu monovalent, o judecată de valoare absolută". Așa încît nu
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
oferi un spectacol nu de "sunet și lumină", ci de "sunet și întuneric". Un întuneric în care, e drept, se înscriu ca într-un mediu propice, fosforescențele ironiei glosatorului: "Persoanele care fac greșeala să citească versurile lui Vlad Neagoe la miezul nopții riscă să sufere un atac de inimă. Autorul are un ton lugubru, ca și cum n-ar fi un contemporan de-al nostru, ci spiritul tatălui lui Hamlet". Sau: " Fiecare poem al Danielei este însoțit de traducerea în engleză (inversul Legii
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13899_a_15224]
-
o creație a circumstanțelor și a educației. Cătălin Avramescu procedează tactic, își împarte subiectul în unsprezece capitole și face din fiecare o "poveste" în sine, în aparență ruptă de cea de dinainte. Stabilește în felul acesta căi de acces către miezul demonstrației sale. Șalupa hobbessiană pornește de la acuzația adusă unor marinari britanici în 1884 de a fi ucis și mîncat, împinși de foame extremă un mus, după ce se salvaseră, în urma unui naufragiu, pe o barcă. Vor fi condamnați la spînzurătoare, deși
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
natural. Dar canibalul nu lasă scena goală. Fundalul este cel al criticii civilizației moderne, din moment ce formarea statului modern, evenimentul dominant al istoriei europene în secolele XVII XVIII, stîrnește adînci anxietăți. Paragraful final al cărții trimite la Kant și formulează, scurt, miezul întregii demonstrații: În analiza kantiană, puterea suveranului modern crește conform unei logici ascendente și implacabile, care duce la un deznodămînt devastator și cu semnificație universală. Acesta este momentul în care canibalul dispare ca subiect al științei despre ordinea morală, pentru că
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
se oprește cu predilecție asupra peisajelor urbane urîțite, pustiite, mutilate. Toposuri corelate simbolic cu timpul ce planează asupră-le. Spații impregnate de catastrofele temporale. O demolare a construcțiilor civilizației nu e decît o aluzie la demolarea unei istorii și, în miezul acesteia, la demolarea făpturilor umane, cuprinse de blazare, de torpoare, împietrite într-o dezumanizare ce pare a nu mai avea remediu: "Plimbare cu Cornelia prin cartier. Timp rece, cer senin. Urcăm la Chirigiu. Priveliștea apocaliptică a șoselei Tudor Vladimirescu, pustie
Conotațiile libertății (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13927_a_15252]
-
iar ele servesc întotdeauna o personalitate artistică și mesajul său, iar dacă acestea nu există, tehnica n-are ce să servească, n-are în slujba cui să se pună, rămâne fără obiect, deci se autodesființează. Și am ajuns astfel în miezul problemei: ne aflăm în fața unor încercări care n-au nici un mesaj de transmis, nici o concepție de pus în valoare. Nici o concepție plastică. Ceea ce n-are concepție plastică nu este artă. Domnul doctor nu cunoaște nici culoarea. Culoarea nu este suma
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
visul înstrăinării îl străbătea uneori cu o înfiorare de voluptate timpurie. Îi plăcea până și camera aceea înaltă din hotelul unde trăseseră pentru câteva zile, atât de diferită de cele de acasă, atât de sumbră încât trebuiau aprinse luminile în miezul zilei, cu patul imens despre care va afla mai târziu că se numea "matrimonial", un pat în care se pierdea sub o pilotă oribil de grea, încât seara se refugia lângă bunica lui, căci acolo toate deveneau mai ușoare. Îi
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
Mamuca seduce prin ingeniozitatea textuală", Al. Odobescu cu Pseudokinegetikos, "carte-puzzle care amestecă derizoriul cu solemnul, rafinată imagine textuală a lumii integrale". Nume ce neîndoios fortifică vectorul supraistoric al postmodernismului, care trece însă, vrînd nevrînd, după cum am văzut cu prisosință, prin miezurile modernismului Dacă, spre a apela iarăși la Eco, "fiecare epocă își are postmodernii ei", cine ar fi azi la noi, postmodernii? Cel dintîi care a folosit în mediul românesc cuvîntul postmodern, după cum ne informează Mircea A. Diaconu, a fost Alexandru
Subistorie și supraistorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13981_a_15306]
-
de spus. în primul rând poate din cauză că Japonia din Cinci nori colorați pe cerul de răsărit îmi apare drept o ficțiune seducătoare, un construct sau un simulacru având mirajul vrăjitoresc al documentării și al cunoașterii acestei lumi "străine" chiar din miezul ei. în al doilea rând datorită realității virtuale care, în carte, subzistă oricărei realități obișnuite, personajele construindu-și propriile versiuni de realitate, conform cu modelele lor afective și mintale. Ceea se întâmplă în roman îmi pare a rămâne undeva în umbra
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
își alcătuiesc relația, povestea. "Jocul este pentru un actor ca hîrtia pentru un scriitor, este suportul pe întinsul căruia se întîmplă stupidități, prostii, tot așa de bine cum se petrec lucruri foarte, foarte importante", remarcă Peter Brook. E trecut de miezul nopții. Sînt în autobuzul-navetă care ne duce în cetate. Mă uit pe geam și mă trezesc ochi în ochi cu cîțiva localnici, izgoniți din case de caniculă. Mirarea lor este greu de reținut. Se uită la autobuze, la mulțimea de
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
obligați ca mai întâi s-o demoleze, ca pe o șubredă clădire. Ceva din adânc le spune că au dreptate, chiar dacă întâmpină dificultăți în a se exprima în privința modului în care vor proceda. De aceea ideologiile revoluționare cu doar un miez de nucă doctrinar decid să acționeze din mers. Ele nu greșesc, greșește istoria, când evenimentele iau o întorsătură nefericită. Nostalgicii lor o clamează în toate ocaziile în care vine vorba de cauzele catastrofei finale. Oamenii n-au fost la înălțime
Bebeluși și turnători by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10384_a_11709]