181 matches
-
de ales, în afară de a fi prostituată sau concubină, să-ți vinzi trupul. Spune asta printre lacrimi. Yu Qiwei o trage mai aproape și o ține în brațe. Se trezește că a devenit nedespărțit de ea. Fata din Jinan. Strălucitorii ochi migdalați. Simte o dulce răscolire înăuntrul său. Brusc, se dezlipește de ea și aleargă spre valurile din noapte. Se scufundă în apă, înoată, stropește cu brațele. Sub lumina albă a lunii, apa argintie șiroiește din vârful degetelor lui. Ea îl privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
El e mai înalt. Are părul negru și des, mai lung decât al oricui altcineva din mulțime. E pieptănat în părți, cu cărare pe mijloc - un stil țărănesc tipic din Yenan, atins ușor de mâna unui artist modern. Are ochi migdalați cu pleoape duble, blânzi dar atenți. Gura îi e roșie de la natură, minunat de plină. Pielea netedă. Un bărbat de vârstă mijlocie, puternic și sigur pe el. Uniforma lui are multe buzunare. Atât la coate, cât și la genunchi, are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
discuție că un simplu angajat nu-i stârnea deloc atenția. în orice caz, Catherine Hammond a purtat o discuție politicoasă cu mine. Era extrem de frumoasă; înaltă și slabă, foarte slabă, cu pielea măslinie și cu o pereche de ochi fascinanți, migdalați, de un gri deschis. Avea pomeții pronunțați, iar sub ei se făceau niște găuri abisale. Părul, castaniu și tuns scurt, era ușor îndepărtat de față. Era îngrijită cu un maxim de simplitate: puțin machiaj, unghii naturale, singura bijuterie fiind o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
conversației s-a reluat și părea că amândouă taberele erau dispuse să ajungă la o înțelegere. Prințul Ștefan asculta atent și privea fascinat spre Alexandru Mavrocordat. Era convins că nu văzuse niciodată un bărbat mai frumos ca acesta. Ochii mari, migdalați, cu albul transparent, având acea culoare care dă o blândețe neobișnuită, fără să știi cum să-i numești, negri sau căprui, arcada frumos desenată, accentuată de sprâncenele subțiri, barba și mustața frezate scurt, mătăsoase deși cărunte, dădeau o impresie de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-i învingă mila și rușinea de ce face, îi tot spunea: „Nu e tronul lui, i l-am dat doar cu împrumut, este al nostru, al Cantacuzinilor...” În acel moment îi răsări în minte imaginea marelui exaporit Mavrocordat, cu ochii mari, migdalați, adânci și calzi. Îl vedea cum scoate, din noianul de hârtii ce se afla în fața lui, scrisoarea grecilor și a boierilor din partida Bălenilor fugiți peste munți și i-o pune lui vodă în față. Constandinul Stancăi, făcându-și ochii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
odată i se părură tare frumoși: Păuna doamna, zveltă, palidă, cu buzele subțiri, jucându-și mereu inelul de pe un deget pe altul, vodă Ștefan, bărbat la patruzeci de ani, îmbujorat în obraji și cu o imensă tristețe în ochii mari, migdalați, doar neica Dinu era descumpănit, îi trecuse spaima, pentru că fața nu-i mai era vânătă stacojie, ci lividă. Obrazul de hârtie lăsa acum să se vadă albastre, vinișoarele pe nas și la tâmple. Era pentru prima oară în viața lui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din ele să arate, la scurtă vreme, identic... Fiindcă tot am pomenit de celebra poză cu Cehov , relaxat : e impresionant contrastul ( pe care abia recent lam depistat!) dintre extremele dramaturgului : capul lui și labele picioarelor. Privirea inteligentă, superior/sarcastică, ochii migdalați, bărbuța atent scurtată din foarfecă, mîna dreaptă ținînd un baston subțire, iar cea stîngă strîngînd un cățeluș - și el, delicat, mantaua lungă, Încheiată pînă la ultimul nasture, gulerul ridicat...nimic deosebit. Și totuși, ghetele-i scîlciate par a adăposti picioare
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cul său cu ...m-uri, Metafora modei (Magia misterului multisecularei mode muierești) : „ Minunatul malacov , mitenele monocrome, meditativa muselină, moarul mov, mirificul marchizet, molaticul manșon, macrameul mercerizat, madipolonul mieriu, mantela merinos, magica mătase, mirobolantul marabu, misteriosul mărgean, mignonul medalion, mirajul machiajului migdalat, migălita manichiură, marama meleagurilor muntene”. Dintr-un vechi interviu cu Valentin Silvestru rețin o idee profitabilă :” Fantomele, În teatru, nu mor niciodată!”. Chiar! „Eu am Început, de, ca prostul, să scriu, dragă Doamne, o comedie. CÎnd voi isprăvi-o, nu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
care-ți făcea parcă poftă de mâncare. Frazele alambicate curgeau frumos, așezarea în pagină era impecabilă, dar nu puteam înțelege absolut nimic. Erau și cuvinte pe care nu le mai întâlnisem niciodată (ca „betacatenare”, „pseudogeamăn”, „Phylaxotimie”, sau „tip de granulospecios migdalat”) și nu m-am clarificat nici măcar asupra domeniului științific despre care era vorba. Aflasem totuși că Mama Mare s-a făcut om de știință...Natural, mi-a răsărit în minte imaginea bătrânilor care au descoperit secretul universului, aflați sub imperiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cultivat pentru contemplare, asta era clar. Le-a crescut pentru a se putea transfera într-unul din trupurile lor. Iar creierul ce avea să fie scos funcționa deocamdată în țeasta asta din fața mea. Era sub ochii ăștia verzui, mari și migdalați. Nervii din spatele globilor vor fi tăiați, apoi reconectați la altă unitate centrală; o minte de babă care refuza să se usuce va primi sânge pompat de inima aflată la câțiva centimetri de pieptul meu. Căutam să le explic ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
în Deltă, adică eu, cu Gabi și cu vărul său, Cristi, pe care, de cum l-am cunoscut, l-am și botezat „Tarzan”, căci semăna cu personajul din carte. Cristi era înalt, bine făcut, cu părul lăsat mai lung, cu ochii migdalați, cu nasul acvilin, vulturesc și cu maxilarul inferior mai proeminent decât cel de sus. Era foarte prietenos și săritor. Și acolo unde plecam, aveam cu adevărat nevoie de băieți destoinici și harnici. În ale pescuitului nu prea le avea, dar
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Socrate, Cleopatra și Platon - aveau Înfățișarea supusă și excesiv de dichisită a copiilor de preoți. Băieții purtau costume ieftine la două rânduri, țipător colorate. Părul cârlionțat le stătea vâlvoi. Cleo, care era la fel de frumoasă ca și tiza ei și avea ochii migdalați, purta rochii de la Montgomery Ward. Vorbea rar și juca leagănul pisicii cu Platon În timpul slujbei. Mi-a plăcut Întotdeauna mătușa Zo. Îmi plăcea vocea ei gravă, impunătoare. Îmi plăcea că avea simțul umorului. Era mai gălăgioasă decât majoritatea bărbaților și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să spui? ― Cum adică? ― Uită-te la tine. Nimeni nu și-ar fi dat seama. ― Eu vreau ca oamenii să știe, Cal. ― Cum așa? Zora Își Încrucișă sub ea picioarele lungi. Privind În ochii mei cu ochii ei de zână, migdalați, albaștri și glaciali, mi-a spus: ― Pentru că noi venim la rând. ― A fost odată ca niciodată, În Grecia antică, un heleșteu vrăjit. Acest heleșteu era sacru pentru Salmacis, nimfa apei. Și Într-o zi Hermaphroditus, un băiat Încântător, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și se studie: era o femeie tânără, cu trăsături est-europene frumoase, o față rotundă, de copil, Încadrată de un păr lung și buclat, blond-șaten, cu pomeți Înalți, un nas drept și gene lungi, impecabil accentuate cu rimel. Ochii ei căprui, migdalați, păreau mai degrabă triști. Mimă un zâmbet fericit și seducător În oglindă, apoi o puse la loc În geantă și pescui o carte de vizită. Aruncă o privire peste ea și spuse: — Aici. În colțul Îndepărtat, pe stânga, vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Întinsă pe jos, amețită, și se uită la stele În timp ce Albă ca Zăpada manevrează de la tastatură mașinăria. Apoi, desigur, el... — Hei, vorbăreațo, te rog să nu mai discuți despre mine! Charlie se uită În oglinda retrovizoare la Kitty. Ochii ei migdalați, cafenii, erau Încă somnoroși, dar se Îmbujorase de jenă. — Dar e o poveste amuzantă! spuse el. Cum continuă? — Albă ca Zăpada m-a Învățat să merg printre galaxii pe simulator. A fost grozav! Kitty Încercă să râdă, dar nu Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
și cei mai avizi de căldură sufletească. Matthew se uită la Kitty, așteptând să vadă cum avea să-și joace ritualul seducției. Era clar că jucase acest joc de sute de ori. Ochii lui albaștri rămaseră ațintiți asupra ochilor ei migdalați, așteptând. Mă conduci, te rog, În camera mea? Cea din aripa separată pe care mi-ai promis-o? zise ea zâmbind și ascunzându-și dezamăgirea. Sunt obosită, n-am dormit deloc noaptea trecută. Am nevoie de un somn bun. Matthew
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Înclinație pentru filosofie; Ana (Anișoara)H., bănățeancă, frumoasă tare, afectuoasă, sociabilă, cu multă putere de dăruire; Serafima (Sima) H., bănățeancă, frumoasă, blondă cu ochii verzi, inteligență Înclinată spre pozitivism, caracter ferm; Anastasia (Sica) M., basarabeancă, frumoasă, brunetă cu ochi verzi, migdalați, sensibilă, eleganță plină de distincție; Nina M., cea mai frumoasă din grup, o perfecțiune fizică, fire tăcută, retrasă, nevoie de afecțiune; Angela-Elena T., moldoveancă, blondă, un păr bogat, cu totul ieșit din comun, o adevărată splendoare, ochi albaștri, o remarcabilă
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
de mâncare, în timp ce mașina de spălat lucra în ritmul ei obișnuit. La ora șase Rita s-a întors acasă. Strălucea de bucurie văzând că masa era pusă, lumânările aprinse, vinul și mâncarea bună o așteptau chiar pe ea. Ochii ei migdalați aveau o strălucire tinerească. - Ce surpriză! Să fiu oaspete în propria mea casă. Apoi deschise ușa garderobului ca să-și pună acolo geanta. Feifel se gândea: acuma va remarca că lipsește trenciul. Va fi amabilă să-l știe în mașina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
fierbinte. Atît de fierbinte, că Mihai ar vrea s-o întrebe dacă nu e răcită, învățat fiind, de cînd are fetița, să ghicească temperatura numai din simpla atingere a mîinii. O privește iar. Dincolo de transparența ochelarilor, ochii ei s-au migdalat din nou, și, în plus, adîncurile lor au luminițe tainice, care ar putea trăda o mare fericire, dacă paranteza din colțul gurii n-ar închide în ea veșnicul surîs trist al buzelor incolore, fade aproape, evidențiind lipsa oricărei griji pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Nu neapărat prin ceea ce realizează, ci prin ceea ce eventual ar realiza altul, căruia să-i fie tovarășa ideală, partea de echilibru în viață. Îmi place cum îmi atingi mîna... Ce fain e! rîde Liliana. Mihai observă din nou scînteierea ochilor migdalați, pătruns plăcut de rostirea cu pronunțat accent ardelenesc a cuvîntului "fain". Își vede vîrful degetelor plimbîndu-se peste degetele femeii, într-o atingere abia perceptibilă. "De ce m-a impresionat mîna ei?! Doar e o mînă obișnuită, poate puțin cam mare... Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
că am simțul umorului. Mi-ar fi plăcut s-o fi făcut tu intenționat... Mihai Vlădeanu, cum crezi că mi-aș fi permis?! Mirarea înflorește din nou Lilianei zîmbetul pe conturul feminin al buzelor, aprinzîndu-i spontan luminițele din ochii deveniți migdalați. Mersul ei dezinvolt, pronunțînd pentru o clipă rotunjimea coapsei prin poala rochiei lovită ușurel de genunchiul rotund, stîrnește o pală de aer în care Mihai rămîne învăluit mult timp. O urmărește cu ochii calmi în aparență, cum revine în încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
virtuozitate. Mai degrabă cu patimă, așa cum se fac lucrurile dragi. Chiar și dragostea! șoptește Mihai și se apropie să o sărute. Dar imediat se retrage și clatină din cap, tremurîndu-și privirea: "Nu, nu trebuie!" o imită. De dincolo de ochelari, ochii migdalați ai Lilianei îl învăluie cu calm, iar buzele i se răsfrîng, conturînd surîsul: Ce fain știi să fii ironic! Palmele lui Mihai strîng între ele, ca la rugăciune, pe-ale Lilianei: De ce ești supărată pe Sonata lunii? Tu de ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
o rețin. Toți regretăm lipsa de fermitate cînd ne amintim de vreun atunci, rostește Liliana clar, sonor. Dar numai unii au posibilitatea să se răzbune, transformînd înfrîngerea în victorie. Mihai se uită speriat spre ea. O vede calmă, cu ochii migdalați din nou și buzele întredeschise, pregătite să mai spună ceva. Imediat însă, dinții ei, dezgoliți de începutul unui rîs surd, mușcă rădăcina degetului arătător. De la tine știu asta, Mihai Vlădeanu, doar ți-am citit ultima carte. Dar a existat, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
cu durere. Trebuia să mă hotărăsc de la început, doar m-am gîndit la asta! Întinde brațele pe după gîtul lui Mihai și-și lasă cu plăcere mijlocul între palmele lui. Cînd Mihai se apropie s-o sărute, dincolo de ochelari, privirea ochilor migdalați tremură: Nu! Data viitoare? întreabă Mihai încet și întoarce capul puțin, să sărute mîna sprijinită pe gulerul paltonului. Daaa! aprobă Liliana, clătinînd afirmativ din cap. Coboară din vagon ajutată de mîna lui Mihai. Cînd ajunge jos, scutură capul încet, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
el alături. Lui Mihai, cel de la volan i se pare un tip dubios. Și, oricum, ar fi mers cu ea pînă acasă. Liliana a spus unde vrea, iar acum s-a întors către el, să-l poată privi. Doi ochi migdalați de plăcere, cu sclipiri de dragoste în adîncuri. Se lipește strîns de brațul lui și, încet-încet, își face loc cu obrazul pe lîngă gulerul paltonului, pînă ce buzele ei ating pielea sub ureche, sărutîndu-l cu o plăcere diabolică, trădată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]