867 matches
-
și zice: — Fantoma care mușcă e în casa spaniolă, cum ieși de pe Millstone Boulevard. Începe să scrie ceva cu o cariocă roșie, în așa fel încât cuvintele să se desfășoare în spirală pornind din centrul paginii. Număr: 9, 10, 11... Mijindu-se la rândurile șterse de pe pagina pe care o ține în geam, Helen zice: — Spune-i că nu mă mai ocup de imobiliare. Plimbându-și degetul pe fiecare cuvânt șters, zice: — În familia din Pender Court sunt și adolescenți, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Numai că, în locul acela aflat la sud de Linia Verde, cu tencuiala umedă și picăturile de apă prevestitoare de rău, acei oameni n-ar fi putut decât să râdă, să râdă și iar să râdă. Odată eliberați, și-ar fi mijit ochii la lumină. Ar fi declarat: „Bull e cel care ne-a ținut în viață, cu duritatea, cu tăria lui de caracter și, mai presus de toate, cu simțul umorului“. Așa reușea Bull să-și apropie oamenii. Își privi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pierdem din vedere Întrebarea fundamentală : de unde venea toată hîrtia asta ? Ale cui erau cuvintele rupte și propozițiile sfîșiate pe care mama le-a amestecat Într-un melanj indescifrabil care, cîteva clipe mai tîrziu, avea să-mi amortizeze căderea În existență ? Mijesc ochii, să văd mai bine. E foarte Întuneric În locul În care a Împins mormanul și unde acum e ocupată să-l netezească la mijloc și să sară pe marginile lui, și nu reușesc să văd limpede decît dacă mă aplec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Încolăcite În aer deasupra mea, și să mă uit la trupul ei rotofei. Și fac asta foarte des. Și totuși, imaginea pe care am păstrat-o despre mama În aceste momente, În afară de gabaritul ei enorm, e doar o ceață informă. Mijesc bine ochii, Îmi scot telescopul, focalizez, apoi focalizez din nou - și nu reușesc să deslușesc aproape nimic. CÎnd mă gîndesc la această perioadă petrecută alături de mama, nu-mi vin În minte decît cuvinte. Mă concentrez atît de tare că mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
un bufon, că am fost Înfrînt de o serie de Împrejurări inexorabile și nu de un defect adînc gravat În gena mea. Ca lumea să poată zice “Ai avut ghinion, Firmin” și nu “Asta ți-o puteam spune și noi”. Mijesc bine ochii și-mi fixez telescopul, Însă, din păcate, el nu observă nici un gram de har divin, nu oglindește, amplificîndu-le, nici măcar cîteva sclipiri de geniu, nu descoperă nimic decît o tulburare de alimentație. În loc de telescoape, medicii Își vor scoate stetoscoapele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
destul de matur încât să aibă calificarea necesară. O euforie înfrigurată mă purtă spre spital. Am vomitat peste volan, pe jumătate conștient de seria de fantezii neplăcute. Doi pompieri tăiară portiera din balamale. Aruncând-o în drum, se uitară cu ochi mijiți la mine ca asistenții unui toreador însângerat. Până și cele mai mici mișcări ale lor păreau să fie formalizate, mâinile întinzându-se spre mine într-o serie de gesturi codificate. Dacă unul dintre ei și-ar fi descheiat pantalonii aspri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de mașini, în mare parte proprietatea soțiilor de avocați și de producători executivi de film care locuiau în bloc. Spațiul rezervat pentru mașina mea era încă gol, desenul familiar al petelor de ulei marcând cimentul. M-am uitat cu ochii mijiți prin lumina difuză la tablourile acelea de bord costisitoare. O eșarfă de mătase stătea pe marginea unui geam din spate. Mi-am amintit cum descrisese Catherine propriile mele obiecte personale împrăștiate pe podeaua și pe scaunele mașinii după accident - un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
-o în jos spre cutia de transmisie dintre scaune. Mi-am recunoscut propria mașină. Rămășițele cârligului de tractare erau prinse de bara de protecție din față, iar panourile caroseriei erau stropite cu ulei și noroi. M-am uitat cu ochii mijiți în cabină, plimbându-mi mâna peste sticla înnoroiată a geamurilor. Fără să stau pe gânduri, am îngenuncheat în fața mașinii și m-am uitat la barele de protecție și la radiator, strivite toate. Preț de mai multe minute, am privit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
privea. Vaughan cercetă pierdut mașina sfărâmată, aproape gata s-o îmbrățișeze. Își plimbă mâinile peste capota și peste acoperișul contorsionate, încleștând și descleștând mușchii feței, închizându-i și strângându-i ca niște cătușe. Se aplecă și se uită cu ochii mijiți în interiorul mașinii, oprindu-se la fiecare manechin în parte. Așteptam să le spună ceva, plimbându-mi ochii de la curburile îndoite ale capotei și aripilor la despicătura feselor lui Vaughan. Distrugerea acelui automobil și a ocupanților lui părea, la rândul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
am fi așteptat cu toții să pornim într-o călătorie în noapte. În văzduh, avioanele se mișcau aidoma unor aparate de recunoaștere trimise să supravegheze evoluția acelei vaste migrații. I-am urmărit pe ocupanții mașinilor, ocupați să se uite cu ochii mijiți prin parbrize în timp ce potriveau frecvențele radiourilor. Mi se părea că-i recunosc pe toți, oaspeți la cea mai recentă dintr-o serie nesfârșită de petreceri rutiere la care participaserăm împreună în vara ce trecuse. La locul accidentului, sub puntea înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
am zis. Dacă mor în clipa asta, o să apar în fața Creatorului cu chiloții plini de spermă. Deși, aiurea, ce Creator, mai probabil o să am de-a face cu Prințul Întunericului. Am închis ochii. Când i-am redeschis după câteva minute, mijeau zorii. Și tot nu muream. Ba chiar mă simțeam ceva mai bine, ceea ce era imposibil. Dar durerea devenise suportabilă. Mi-am privit cămașa. Era plină de sânge. Am mișcat din picioare. Funcționau. Am apăsat ambreiajul și am întors cheia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
multă vreme, el se oprise și stătea cu spatele la ea, contemplînd foarte liniștit orizontul. - Ce se Întîmplă? Întrebă. - Uite, acolo e, răspunse el fără să se Întoarcă. Ți-am spus c-o să ajungem și am ajuns. Se ridică În picioare, Însuflețită, mijindu-și ochii ca să vadă mai bine, dar În cele din urmă negă, decepționată: - Nu văd nimic. - Dar eu văd... Și miros... Păsările astea care zboară sînt păsări de coastă. Se Întoarse s-o privească, și cu toate că expresia lui continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
obicei mai bine să le dai barbiturice. Cred c-o să țin minte asta. Îl trag pe Manus până ce șade în portbagaj cu picioarele atârnând peste bara de protecție. Ochii lui Manus, cei de-un albastru electric, palpită, clipesc, palpită, se mijesc. Brandy se aplecă mai aproape ca să-l studieze mai bine. Fratele meu care vrea să-mi fure logodnicul. În punctul ăsta, vreau doar ca toată lumea să moară. — Trezește-te, scumpete, zice Brandy cu o mână strânsă căuș sub bărbia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cred. Ce-ai putea face cu atâta bănet, habar n-am, dar sunt sigură că voi descoperi. Brandy a căzut într-o stare gravă de urgență tricologică, așa că o scutur. Ochii Aubergine Dreams ai lui Brandy tremură, clipesc, tremură, se mijesc. Părul ei, părul i s-a turtit complet la spate. Brandy se ridică într-un cot. — Știi tu, zice, sunt sub efectul medicamentelor, așa că-ți pot spune. Brandy se uită la mine aplecată deasupra ei, oferindu-i mâna să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
salva. Și n-o să mori. Focul și cuvintele scrise de mine sunt acum buză-n buză. Sari la Brandy pe jumătate stoarsă de sânge pe podea, cu mare parte din sânge șters de mine ca să am cu ce scrie, Brandy mijește ochii ca să citească în vreme ce focul ne înghite istoria familiei, rând după rând. Rândul Și Nu O Să Mori este aproape de plintă, chiar în fața ochilor lui Brandy. — Dragă, zice Brandy, Shannon, dulceață, știam toate astea. A fost opera domnișoarei Evie. Ea mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
lor Înșelător și de teama iadului lor născocit, de parcă viața n‑ar fi tot un iad...“ „Unii se Învoiesc pentru Împărăția pământului, alții pentru Împărăția cerului“, zise Petru, sprijinit cu mâinile de toiag. „Disprețuiește bogăția numai cel avut“, zise Simon, mijind ochii spre el. „Se desfată În sărăcie numai cel sărac; se leapădă de desfătările trupești numai cel ce le‑a Încercat.“ „Fiul Domnului a Încercat patimile“, zise Petru. „Minunile lui sunt mărturia nevinovăției“, adăugă un ucenic al lui Petru. „Minunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
brațele și picioarele, deși nu puteai spune, cu mâna pe inimă, că făptura aceea care se apropia de nori era chiar Simon zis Făcătorul de Minuni, Întrucât nu‑i mai puteai distinge trăsăturile chipului. Se uita la norul acela alb mijind ochii, vrând parcă să se lepede de vedenia care amăgise gloata. Căci dacă Într‑adevăr silueta cenușie care urca spre nori, În cer, era Simon, atunci minunea Lui, deci adevărul credinței creștine, era doar unul dintre adevărurile aceste lumi, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
așezați toți trei În carul tras de boi, unde erau așternute pielicele de miel. Cu capetele Înălțate pe perne moi, zăceau În car ca‑ntr‑o corabie, deslușind scârțâitul molcom al roților amestecat cu cântări și gemete. Vrând să‑și mijească pleoapele sub care se prefirase lumina, va fi săgetat de o durere precum tăișul lamei de oțel a briciului pe pupilă, după care va privi În jur, În stânga și‑n dreapta, apoi la chipurile lui Ioan și Malhus, confrații săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
macadamul se pierdea Într‑un drum de țară. De fapt, adevărul era că de două ori, prima oară În fața prăvăliei, În gol, de probă, așa cum se probează o pușcă de vânătoare, când cumpărătorul o sprijină de umăr, Își Înclină capul, mijește ochiul stâng, ochind cucul care tocmai iese din ceasul din perete, ca apoi, de cum l‑a ochit, să zică „pac‑pac“, apoi o dezdoaie, se uită pe țeavă, privește Încrustația de pe patul puștii (un cerb oprit brusc din goană), o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
săi e tot acolo, dacă tot aici locuiesc, unde, în curtea din față, un bărbat împinge o mașină de tuns iarba. Acolo, Sfântul spune în microfon încărcăturii sale climatizate: — Îl aveți în față pe Sfântul Mel. Și, în timp ce taică-su mijește ochii la geamurile opace ale autocarului, — Sfântul protector al Rușinii și Furiei, spune Fără-Mațe. Dup-aia, în fiecare zi, turul include „Altarul Sfântului Mel și al Sfintei Betty”. Sfânta Betty, protectoarea Umilinței Publice. Parcând în fața apartamentului de bloc al surorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
astfel la plimbare. Pierdută în amintiri, fetița nu simți aproprierea bunicii. Îi auzi doar glasul, plin de reproș: Ce cauți aici? Fugi afară și te joacă! Își găsi verii, împreună cu doi vecini, pregătiți pentru "Ascunsa". Soarta ingrată a celui să mijească se abătu asupra lui Dan. El își rezemă fruntea de ușa garajului și începu să numere, din ce în ce mai repede. Copiii se împrăștiară, tremurând febril la gândul ascunzătorii celei mai inspirate. Dezorientați, trecând de la o idee la alta, Ema și Silviu schimbară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
degetele lipicioase pe haine. Poate că fusese datorită brizei răcoroase, poate că nu era decât o părere, dar tremurul pe care-l resimțea În coșul pieptului a Început să-i treacă și bătăile inimii i s-au potolit. și-a mijit ochii să nu-i intre praful În ei și a Întors spatele vântului. Stătea cu capul lângă Neng, Îi vedea micile cusururi ale obrazului, cutele delicate ale pielii pe suprafața cica tricei. Fata era numai zâmbet, i-a scos și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
oraș și se des părțea de potecuța care continua drept spre școală despărțindu-se treptat de el până când se pierdea printre tufișuri. — Hai să tragem chiulul, poate mergem să ne plimbăm! Azi n-o să plouă, a spus ea cu ochii mijiți la soare. Au lăsat În urmă coasta și-au pornit să pedaleze de-a lungul cărărilor care duc spre dealuri, iar când poteca a devenit prea abruptă au pitit bicicleta după niște tufișuri și au urmat drumul pe jos. Pământul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nouă ordine mondială. E dreptul nostru să facem comerț. Numai că asta, marfa asta excelentă, vine direct din SUA. A râs și și-a frecat iar degetele. În bătaia lunii, fața fetei era o pată de lumină. Johan și-a mijit ochii, Însă tot n-a putut să-i deslușească amănuntele trăsăturilor. Pielea ei părea pudrată, aproape albă, mai limpede și mai luminoasă ca niciodată. Lumina asta, a zis el, parcă-i polei. A Întins mâna și i-a atins bărbia
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lipea de piele pe tot corpul, o simțea până și pe pleoape. Umbra săracă din becak nu făcea față acelei agresiuni și nu simțea nici o adiere. I se părea că e strâns tot mai tare de gât. și-a tot mijit privirea, nu se simțea În stare să se confrunte cu imaginea orașului, lucrurile erau cu totul diferite de ceea ce Își imaginase. A trecut un câine, iar el a observat că avea ceva Încarnat În pulpă, o schijă din care nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]