213 matches
-
pungă; dacă sînteți lămurit, încearcă ele să zîmbească-nțepat, spuneți-ne, dacă ghiciți, pentru că noi nu ne dăm seama în ce vă privește, ghiciți din ce partid facem parte? Al lui Vadim, zic pe loc și mă uit în ochii lor mijiți. Formidabil, după ce v-ați dat seama? Fac pauză retorică și, meditativ, zic: după pălărie. Zbaaang. Se poate termina și altfel. Jung, îmbătrînind, se așeza cu modestia, dar și cu imensul orgoliu al gînditorului în categoria celor care "au învățat să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
homo americanus). Doar mici rectificări, cu cerneală, în textele lui de-o densitate, de-o exuberanță instructiv-încîntătoare. Am și-acum fixat pe un perete al atelierului, reprodusă după Dicționarul Scriitorilor Români, imaginea, amuzată de sine, a unui Comarnescu privindu-ne mijit, cu țigaretă în colțul gurii, cu... cravată. Cravată care însă nici măcar în simandicosul dicționar nu se lasă legată ireproșabil. Buzelor gingașe, rumenite de gerul iernii, le vine nu știu cum să pronunțe: pulover (pull-over) și-atunci contractă pudibond: plover. Aceeași imensă șansă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la urmă a reproș, și eu ridic vag din umeri, rușinată. — Drăguța de Tallulah-Phoebe a fost găsită! Femeia cu impermeabil Împrăștie vestea fericită printre trecători. — Am găsit-o! — O cunoașteți pe această femeie? o privește bodyguardul pe Suze cu ochii mijiți. — E prietena mea, zic iute, Înainte să apuce s-o aresteze pe Suze pentru că și-a răpit propriul copil. De fapt, cred că ar cam trebui să plecăm... O strecor pe Clementine În cărucior cum pot printre bagaje și mă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
să-mi spui ceva. — Înțeleg, zice ea ușor surprinsă. Păi... — Și o vreau pe Venetia, nu accept pe nimeni altcineva, adaug, bătînd fierul cît e cald. Așa că sînteți, vă rog, bună să-i trimiteți mesajul? Femeia mă fixează cu ochii mijiți. — Aveți contracții la fiecare trei minute? — Îhîm. Deodată, Îmi dau seama că or fi trecut vreo trei minute de cînd stau În fața recepției. — Încerc să le fac față cu demnitate, o informez demnă. SÎnt adepta scientologiei. — A scientologiei? repetă tipa
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
văzut așa ceva, e de acord Paula, care a urmărit Întreaga scenă cu Venetia cu gura căscată. De-asta am și vrut să participăm toate. E specială, da? zice Venetia brusc. Vine la mine și mă cîntărește din ochi, cu ochii mijiți. — Becky, cînd anume a fost exact ultima ta contracție? — Ăă... Îmi dreg glasul. A fost... ăă... chiar acum. E adepta scientologiei, se bagă Paula repede. Și suportă durerea În tăcere. E minunat să asiști la așa ceva. — A scientologiei? repetă Luke
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Când un monah ca părintele Sofian Boghiu de la Antim decide să vorbească cetății despre lucrarea isihiei, este imposibil ca rugul aprins să nu poposească, măcar pentru o noapte, în inimile celor credincioși. Dacă un sfânt îți grăiește cu lacrimi abia mijite, sfios și mișcător, despre rugăciunea lui Iisus, atunci crusta păcatului se dezlipește și îți este frică de reîntoarcerea în lume. Intuițiile basmelor din copilărie primesc o definitivă confirmare: odaia sufletului luminat se bucură de chipul unui grădinar cu barbă albă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
i se legănau indecent, iar buzele Îi străluceau la fel de tare ca părul. Desdemona tropăi până În partea cealaltă a camerei și trânti geamul. ― Haide, Miltie, Îi ordonă ea. Gaia e jos. ― Exersez. ― Exersează mai târziu. Se uită pe geam, cu ochii mijiți, la pensiunea O’Toole, din capătul celălalt al curții. I se păru că vede un cap lăsându-se În jos la etajul al doilea, dar nu era sigură. ― De ce mereu cânți În fața la geam? ― Mă Înfierbânt. ― Cum adică te Înfierbânți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ca niște puncte de lumină. Ceea ce m-a derutat la Început a fost părul negru, fără strălucire, dar mi-am dat seama repede că fusese vopsit. ― Tu ești cea din piesă, așa-i? ― Da. Jerome dădu din cap. Cu ochii mijiți strălucindu-i, spuse: ― O actriță, ai? Exact ca tine. Așa-i, surioară? ― Fratele meu are o grămadă de probleme, spuse Obiectul. ― Hei, dacă tot vă ocupați cu te-a-thrul, poate ați vrea să jucați În următorul meu film. Se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Ce zici, te tentează? ― Credeam că se petrece Într-o școală cu internat. ― M-am hotărât s-o fac o școală cu internat pe coclauri. Jerome stătea destul de aproape de mine. Mâinile Îi fluturau prin buzunare și mă privea cu ochii mijiți, legănându-se pe călcâie. ― Mergem jos? am Întrebat În cele din urmă. ― Ce? Ah, chiar! Da. Hai să mergem. Jerome se Întoarse și o luă la goană. L-am urmat jos, trecând prin bucătărie. Pe când traversam sufrageria, am auzit voci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
niște soli japonezi care aduc scrisori pline de făgăduințe din partea stăpânului lor. În acel moment, părintele Valente care stătuse până atunci cu capul plecat, ridică ochii spre el. Velasco văzu cum i se așternea încet pe chip un zâmbet abia mijit. Surâsul acela semăna cu zâmbetul plin de milă al unui om mare față de un măscărici neîndemânatic. Velasco își stăvili furia care îi răscolea sufletul și vorbi mai departe: — Solii, mai bine zis japonezii, încearcă să obțină câștig din negoțul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și pe care a depășit-o. Fratele ei împinge cu grijă scaunul cu rotile din cameră în hol. E o fată mignonă. Seamănă la față cu fratele ei. Nu pot să-i definesc expresia. Are culoare în obraji. Are ochii mijiți, de parcă de-abia s-a trezit din somn. Dacă nu ar avea tubul acela de plastic în nas, nu ai zice că e o persoană cu nevoi speciale. Ambii ochi sunt doar puțin deschiși. Dacă te uiți mai atent, zărești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
le plătea Anrella? În scenariul care includea milionari ca Yerd dar și pe Sybil, bucătăreasa, și pe Gregory, era mai bine să adune câteva date înainte de a pomeni ceva. Nu știa destul. Nu știa! Se uită la Anrella cu ochii mijiți. Ce subțire era, ce frumos îmbrăcată. La fel era și mintea ei, bine înzestrată, cu reacții rapide și având o logică curioasă, severă dar totuși profund umană și omenoasă. Orice s-ar fi întâmplat, el trebuia să o știe în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
întors spre doamnă. Avea în jurul a cincizeci de ani, era îmbrăcată elegant și cu gust. Pe față își întinsese un fard gros, păstos, ca o clătită. I-am răspuns că nu - nu eram. M-a privit o clipă cu ochii mijiți și mi-a declarat că semăn ca două picături de apă cu băiatul Celiei Briganza. Mai ales la gură. Am încercat să-i comunic prin expresia feței mele că e o confuzie pe care o poate face oricine. Pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
santinele la marginea pădurii, gropi proaspăt săpate în Valhalla.. Era o dimineață liniștită, cețurile ușoare se învolburau, iar muntele rămânea impenetrabil în spatele norilor discreți. Virgil, transpirat de oboseală, cu picioarele îndurerate, cu limba umezindu-și agitată buzele și cu ochii mijiți, urmărea procesiunea ce se apropia. Brațele își recăpătau forțele. în curând vor trebui să repete munca depusă, dar în sens invers. Grămezi de pământ negru și ușor jilav stăteau în așteptare lângă morminte. Femme fatale. Dacă eticheta ți se potrivește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să-l las baltă numai pentru că o femeie a dat buzna peste mine, m-a drogat și și-a făcut de cap cu mine pe mocheta din living. Aprinse lumina mare, care te orbea. Termină cu astea! Cu ochii abia mijiți, bâjbâiam după lucruri. —Unde e baia? Ridică din sprâncene. —Ești pregătită să faci sex cu un străin înainte să știi măcar unde e baia? Între timp îmi pusesem cămașa. — Ți-ar fi ieșit mai bine discursul dacă nu ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Nory se oferi pentru serviciu ca fată a casei. Lică, alăturând ghetele subțiri și ajustate, le privea acum lustrul. 77 Probabil frate mult mai mic al Lenorei, acel Lică! Părea foarte tânăr. Un cap subțirel de sergent-plutonier frumușel, cu mustață mijită neagră; părul ondulat, pomădat, cu cărare în lături și freză stufoasă în față. Haine de plutonier îmbrăcat civil, cu o cravată roșie, posttakistă, nu comunistă. Părea mai firesc să-1 întîlnești în scenete de mahala decât în viața modernă sau în
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
decenii și jumătate înaltă, subțirică, cu fața luminoasă și ochii iscoditori. Nici în bărbatul cu mustață, cu început de chelie și de burtă nu-l identifică pe puberul slab, cu pomeții obrajilor proeminenți și cu începutul pufului de mustață abia mijit. Ora de dirigenție începe să capete pentru Dumitru Dascălu o desfășurare de videoclip, în care percepțiile se amestecă în chip neașteptat cu imaginile într-o succesiune obositoare și stresantă. Trăiește senzația că pe retină i se proiectează concomitent două filme
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
încercă să-și lase gândurile să cutreiere libere, departe de orice probleme. Și reuși. Atmosfera de vacanță prezentă printre oamenii săi puse stăpânire și pe el. Furat de amintiri observă numai într-un târziu prezența pasagerului din fața sa. Cu ochii mijiți, îi aruncă o privire furișă și iscoditoare, pe jumătate intrigată, pe jumătate amuzată. Un sentiment nelămurit pe deplin, ca o atingere nostalgică a unor umbre din trecut, îl detașa de realitate ori de câte ori se întâmpla să se găsească în apropierea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
bătrânul știa să le facă... “Cine și când a adus aceste bunătăți? Fata din vis... sau din realitate?...” - mi-a fulgerat prin gând. Am luat panerul și l-am dus călugărului ca pe un trofeu. El mă privea cu ochii mijiți, poleiți cu lumină și bucurie. A întins brațele și l-a primit ca pe o ofrandă. Apoi, cu gesturi rituale, a așezat șervetul pe iarbă, pe care a pus strachina învârfonată cu plăcinte și alături sticla cu cele două păhărele
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
privirea...La o bună bucată de cale, încovoiată, cu bățul în mână bocănind pământul uscat...vine o bătrână...Cine o fi? Îmi frec ochii spre a mi-i limpezi și caut să mă dumiresc. Gâfâind de atâta trudă, cu ochii mijiți, în fața mea se oprește o bătrână, care mă scrutează cu o privire ascuțită. Nu-i trebuie multă vreme ca să-și dezlege limba: Da’ bine, conașule! Mă faci să alerg în urma matale? Cu ce ți-am greșit, păcătoasa de mine? Știu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
cărțile distinsului profesor universitar Ioan Caproșu, care prin munca și strădania lui a scos la lumină - până acum - acele opt volume de „Documente privitoare la istoria orașului Iași”... Stau și îl ascult cum vorbește în timp ce se apropie de mine. Ochii mijiți sunt acoperiți de aburul bucuriei că mă vede. Când a ajuns în fața mea și-a desfăcut brațele, primindu-mă la pieptul lui ca pe un adevărat fiu... Simt un ușor tremur al întregii lui ființe. „Oare plânge?”... Da da. Plângea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Ștefan voievod, domn al łării Moldovii,... i-am dat acestui adevărat popă Ioil o pustie, la Cârligătura, unde este fântâna de lângă Balosin, peste Diba, să-și facă mănăstire”. În timp ce eu declam cele scrise în hrisov, bătrânul mă urmărește cu ochii mijiți de parcă nu i-ar veni a crede ce spun. El însă ticluia o nouă întrebare și nu a întârziat să o pună: Despre care Ștefan e vorba aici, dragule? Păi acest Ștefan al II-lea este feciorul Bunului Alexandru voievod
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
furie turbată, ca un anti-Christ. în timpul ăsta, Neil a plecat, umil și pocăit, pe punctul să explodeze de atâtea bune intenții. John Joe a plecat și el. A ieșit pe poartă plin de mândrie, etalându-și mustața în furculiță abia mijită. Chris a plecat la rândul lui, dar nu înainte de a-mi da numărul de telefon și de a mă pune să jur c-o să-l sun chiar în ziua în care-o să ies de la Cloisters. Aproape o oră după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
urmat, grăbit, pe puținii călători spre stația deautobuz. Căciuli, sacoșe, basmale, boccele. Se strânseseră, așteptând, așteptând și înmulțindu-se, în jurul chioșcului închis, unde se vindeau cândva țigări și biscuiți. După aproape o oră de așteptare, apăru, în sfârșit, cu farurile mijite, Bătrâna. Sforăia, clătinându-se, zornăia din șuruburi, ușile se bălăbăneau, roțile pufneau în obositele anvelope. Piciorul pe scară. Pensionara abia de putea căra atâta amar de lume. Avansa greu, pe drumuri cotite, noroioase. Bătrâna trecu podul, începu să urce, epuizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Oricum, nu-mi doresc absolut deloc un inel cu piatră prețioasă pe deget, răspund eu. Jemima Își ridică sprâncenele perfect arcuite, În semn de „vai de capul tău, ce proastă ești“ și-și ia geanta. — A, adaugă brusc, cu ochii mijiți. Mi-ați luat cumva vreuna dintre voi puloverul Joseph ? Urmează un scurt moment de tăcere. — Nu, zic nevinovată. — Habar n-am nici măcar cum arată, spune Lissy, ridicând din umeri. Nu mă pot uita la ea. Sunt sigură că acum vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]