152 matches
-
cumva să scape și din căsuța de colo, din față. E prea deștept pentru unii ca ăia. Doar tot el m-a dus odată și în America. Reușește el cumva, iar povestea se va sfârși cu bine. Aici, așadar, fac militărie băieții noștri. Aici, așadar, la capătul patriei. Băieții noștri - așa le zice crainicul de la Telejurnal și, de fiecare dată, vocea îi tremură puțin. Vocea tremură, pământul poate să tremure și el. În 1977, la noi a tremurat zdravăn pământul. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Roman, fondată de trei tineri, între care și eu și de care voi vorbi mai pe urmă. La gazdă rămăsesem cu un elev din o clasă inferioară mie. Acesta era un fost soldat de la Roman, care, după trei ani de militărie, venise la liceu în clasa a V-a și, fiindcă-l cunoșteam (era socialist), a venit și el la noi - așa că eram trei într-o odaie: el în clasa a V-a, eu în a VI-a și Savin în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
autocritica, erai făcut dușman al poporului și dat afară din serviciu sau, mai rău, arestat și trimis în lagăr. Sora mea, o femeie cu mult farmec peste mine, spirituală, culta, apreciată că una ce știa carte și care făcea o militărie, de toți părinții o prețuiau, că ai lor copii reușeau la facultate, motiv pentru care câștigă o grămadă de bani cu meditațiile și m-a ajutat și pe mine cât am făcut studii în cei opt-nouă ani. Ca să vă dați
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
ROD STEWART, JACK BRUCE, IAN DYLAN, DONOVAN , GARY GLITTER, GILBERT O’SULLIVAN, DAVID BOWIE, NEIL YOUNG, ALBERT HAMMOND, DON MC LEAN, DAVID CASSIDY, CAROLE KING, ALICE COOPER, CARLY SIMON, GLORIA GAYNOR, MADONA - regina muzicii pop - și JANIS JOPLIN - cântăreața supremă. Milităria, datorie de onoare Luatul la oaste pe vremea mea era obligatoriu după majorat, dacă nu erai implicat într-o formă de învățământ profesional, tehnic, mediu sau superior, sau dacă nu erai căsătorit având și copii sau părinți în vârstă de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
propria importanță, de restul. În lumea multiplanară și multifațetată a cărții, decesul capului Coroanei e la fel de important ca întârzierile, din epoca socialistă, ale „pramatiei“ de Niki, rătăcirea portofelului care o aduce pe Vica la disperare, în dimineața sâmbetei romanești, ori milităria pe care a aplicat-o, cât a trăit, Sofia Ioaniu într-un menaj destul de complicat. Interesați și amuzați de „mahalagismul suculent“ al personajului, destui comentatori ai cărții au omis componenta dramatică a rolului jucat de Vica Delcă. Sfârșitul cărții va
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
discriminării prin intermediul Asociației Benevole a Agenților de Patrulă primeau neoficial un steguleț roșu. Mulți dintre ei constataseră că, în ciuda victoriilor tehnice, carierele le fuseseră definitiv compromise. Marlow o privi fix și spuse: - Am notat asta, agent. Era timpul să dea milităria jos din pod. Expresia tatălui ei. Se referea la a fi polițist. Amie, trebuie să înțelegi: uneori e o vânzoleală, uneori reușești să schimbi ceva, uneori e plictisitor. Și uneori, nu prea des, slavă Domnului, trebuie să dai milităria jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
dea milităria jos din pod. Expresia tatălui ei. Se referea la a fi polițist. Amie, trebuie să înțelegi: uneori e o vânzoleală, uneori reușești să schimbi ceva, uneori e plictisitor. Și uneori, nu prea des, slavă Domnului, trebuie să dai milităria jos din pod. Dinte pentru dinte. Ești numai tu singură, nu ai pe nimeni să te ajute. Și nu mă refer doar la infractori. Se va întâmpla să te confrunți cu șefii. Se poate și să te confrunți cu amicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
supărarea și dezamăgirea. Se gândi: Bine, deci așa au de gând să joace? Poate că eu mă duc în jos, dar ei au să sufere. Ramos și toți ticăloșii ca el au să își lingă rănile. E timpul să cobor milităria jos din pod... - Da, spuse în cele din urmă căpitanul, găsind ceea ce căutase, un plic mare cu o foaie capsată de el. O citi rapid. privi ceasul în formă de cârmă de vapor din fața lui. La naiba, ia uite cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
chip de nasul meu. Inclusiv cursurile de teoria literaturii (de care mă întrebarăți mai la deal) au contribuit la întărirea acelei convingeri ce părea de nestrămutat. Povestirea Păcătosul o așternusem pe hârtie în vara lui ’87 (atunci când mă întorsesem de la militărie și așteptam, înfrigurat, începerea anului întâi de facultate) și cu ea mța debutat Profesorul Eugen Simion exact la cinci ani după ce fusese scrisă și cruțată de la nimicire. Ca să nu mai pomenesc de prefața pe care domniațsa a făcutțo primei mele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
este edificator. Este vorba despre rezistența eroică opusă invaziei turcești asupra Bucureștiului, pe Dealul Spirii, în ziua de 25 septembrie a anului 1848, de pompierii aflați sub comanda bra- vului căpitan Zăgănescu. Cu vremea, lucrurile s-au mai schimbat, iar milităria pompierilor ba-te mai mult către civilie. S-a mai inventat chiar și sintagma „pompier voluntar”. Ceea ce nu ar fi prea rău, dacă cei ce poartă această etichetă ar fi cu adevărat ceea ce par a fi. Nu mai vor- besc
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
ungurește, englezește, iar Gheorghe și rusește. Nu-i mîncaseră nici peștii Atlanticului, nici lupii Cercului Polar. Floare mai avea la socoteală față de bărbatu-său două traversări ale oceanului și cinci ani de Americă, iar el față de ea, un an de militărie, patru luni de război și șapte ani de Siberie. Trăiseră spulberarea a două Împărății și Întregirea unui regat. Trecuseră peste ei cinci stăpîniri lumești. Le supraviețuiseră. Aveau să Îndure Încă două. Se bătuseră cu toată puterea și cutezanța tinereții ca să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ani. În țară nu făcusem armată, deoarece îmi pierduse urma și nici proprietarul de oi nu a vrut să anunțe miliția, cum era pe vremea aceea, că are un oier care ar trebui luat în armată. Așa că n-am făcut militărie și nici nu mi-a părut rău. Se oprește din firul confesiunii și-și mai pune suc în pahar, privindumă în ochi și zâmbind. Doamna Minodora, așa o chema pe româncă, m-a luat acasă la ea. Avea cam 50
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
sora bunilor mei prieteni din Nicorești, frații Jalbă, o fată bună și înzestrată cu foarte multe calități. Peste ani, cele două aveau să devină prietene. Domnișoara bască albă stătea la gazdă la familia Stepan Volcov, bulgar. Și încet, încet, că milităria-i lungă, vizitele la școala domnișoarei cu nume de stea s-au îndesit. Iar de aici până la deschiderea sufletului nu era mult. Orfană de tată de la vârsta de doi ani, cu o mamă văduvă și un bunic pe post de
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Iar pe tot timpul spectacolului, de câte ori apărea în scenă Tănase ni se părea că se uită doar la noi, colegii. * Slujba de logodnă a fost ca de post, adică pe jumătate și iar la drum, soția la școală, eu la militărie. Abia în octombrie am fost lăsat la vatră cu gradul de soldat fruntaș. Fruntaș-fruntaș dar ce-i de făcut cu slujba? Și iată-mă, iarăși, pe scaunul cunoscut de la Revizoratul școlar din Ismail, Steluța apropiindu-se cu postul la 12
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
În ochii ei, ca două medalii aurii, jalonați de o melancolică și necurmată lamentare, Nicanor se simțea tot așa de caraghios, ca atunci când plecase, chiuind falnic, în căruțe, cu alți recruți de un contingent, spre centrul de tras sorții la militărie. Iar acolo, la oraș, o comisie de ochelariști, năsoși și rotofei, așezați la o masă lungă și împovărată de hârtii, îl dezbrăcaseră gol-pușcă, punându-l să stea drepți! înaintea lor, fără să aibă voie măcar să-și acopere penisul cu palma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
zorile bălane, ce dădeau semnalul pornirii. Nicanor, care descifra ușor, dintr-o narațiune, partea cu miez, pricepu că în noaptea când plantonul Marin Tărniceru alergase, de colo-colo, ca să abată din latura bostănăriei imensa cavalcadă, de fapt, fostul lui camarad de militărie legase prieteșug de ocazie, cu paznicii megahergheliei. Însetat, ca și ei, de drumul prin arșița de furnal a Baisei, se îmbătaseră toți, ca niște porci, așa că, purtându-și piedicile lor de fier, caii porniseră să cutreiere de voie, după apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu scaunul, i se pare sau chiar l-a ajuns damful de palincă stătută amestecat cu chewing-gum sau loțiune Tarr de bărbierit? Duhoarea de bețiv a nenorocitului ăstuia de Gherghinacare altceva decât să stea drepți n-a deprins din toată milităria... — Da, să trăiți, tovarășul colonel! Planul de măsuri pentru urmărirea informativă a fugarului Manu, da, se lucrează la el! Am adus și dosarul, da... (Citește de pe o hârtie, se Împiedică la anumite cuvinte...) Manu Traian, născut la 3 aprilie 1922
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ne facem? - a întrebat în șoaptă Todiriță, frecându-și mâinile ca și cum l-ar fi luat frigul. Dumitru l-a privit cu chipul împietrit... Acum realiza și el că dacă îi vor despărți le va fi mai greu să suporte greutățile milităriei. ― Asta zic și eu întrebare. Da’ poate sergentul l-o fi rugat pe căpitan să aibă grijă de noi. Ce zici? ― Cine știe? - a șoptit Todiriță. După un timp, a apărut furierul, cu un dosar sub braț. Cei doi au
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a repetat rugămintea. ― Ce ai spus? - a întrebat Todiriță. ― Să mă lași să merg în urma ta - a reluat vorba Dumitru. ― Așa spune, băiete. Nu știi cum se cere în armată? Să vorbești tare și răspicat. ― Da’ știu că îți place milităria! Uite că ai să ai parte de ea cu vârf și îndesat - a răspuns Dumitru, dându-se înlături, să poată trece Todiriță. ― Nu-mi place, Dumitre, da’ ce să mai zic și eu, să-mi treacă de necaz? ― Cum o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mustăciosul. ― Că se plictisise să ne tot numească „răcani” - răcane, drepți, răcane, culcat, răcane, târâș, marș... Râsul a cuprins încăperea vagonului ca o vâlvătaie. ― Dacă n-a fi cu supărare, oi încerca eu să vă povestesc o întâmplare de când făceam milităria - a pornit să vorbească omul ascuns în dosul mustății. ― Să auzim! Să auzim! - au strigat toți. ― Apoi știți voi cât de speriat ești când intri pentru prima oară pe poarta cazărmii. Nici nu știi încotro să privești mai întâi, fiindcă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
venea să creadă că încă sunt în stare să se simtă oameni care să execute fără crâcnire ordinele gradaților... Și acestea nu s au lăsat așteptate... Au urmat câteva zile de instrucție, care să le aducă aminte ce înseamnă totuși milităria. Și asta nu la întâmplare. Urma revista de front, când comandatul unității trebuia să vadă cu cine va „defila” până la sfârșitul concentrării... Și pasul „bătrânilor” pe zi ce trecea devenea tot mai sigur. Dumitru era locțiitorul comandantului de pluton. Todiriță
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
să citească tot ce scria acolo. ― Măi fratele meu. Noi mergem doar cu un tren, nu cu zece, câte sunt trecute pe tablă. Ia vezi la ce oră ne putem îmbarca spre destinația noastră? ― Se vede treaba că îți place milităria ca la motan smântâna. ― De unde până unde am ajuns eu milităros, omule? ― N-ai ordonat tu: „Ia vezi la ce oră ne putem îmbarca spre destinația noastră”? Parcă am fi îmbarcat un tun sau o baterie întreagă, nu alta. ― Da
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
sete. Apoi și-a răcorit fața. Îi venea să-și toarne toată apa din găleată pe cap, ca să-și limpezească mintea... Abia acum simțea cât amar a adunat în toată vremea cât a stat în concentrare. Acolo, luat de valul milităriei, mai scăpa pentru scurtă vreme de gândurile negre. Acum, însă, îi foiau prin cap ca furnicile în mușuroi... A pornit la drum, dar, după un timp, și-a dat seama că a uitat pălăria pe ghizdul fântânii. S-a întors
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
blocurile din apropierea căminelor de străini. Bate la poartă seara târziu să-i spună lui taică-meu. Acesta mă cheamă la el și mă întreabă pe unde am umblat de la cinci până la șapte seara. Mă amenință că, dacă-l mint, bagă militărie în mine, mă duce și mă aduce de la școală. Mă pufnește râsul și râd ținându-mă cu mâinile de burtă. „N-ai nici o grijă, tată, nu umblu cu străini, nu sunt ca Anca. Am fost la prietena mea, e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
la mine, un pârlit de sublocotenent căruia abia îi dăduseră tuleiele. După ce isprăvi reprezentațiile plecă la Viena, pentru două săptămâni. Am urmat-o. După aceea m-a târât la Berlin, la Petersburg, la Roma, în fine, în toată lumea. ― Și cu milităria cum a rămas? ― Cum să rămîie? A trebuit să plec, asta-i! Ce era să fac? Dar nu-mi pare rău. Zilele acelea n-o să le mai trăiesc niciodată. ― N-ai vreo fotografie de la ea? l-a întrebat Mihaela curioasă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]