181 matches
-
întâlnesc pe Dumnezeu drăguțul și împăratul Să-I ud opincile cu lacrimile mele.” - Moțul de Radu Gyr Suntem poporul cel mai invidiat de străini, cel mai însângerat și cel mai jefuit. Fiindcă am tolerat, s-au cuibărit la noi toți milogii, paraziții, afaceriștii străini de interesele noastre. Cu mâna pe inimă și cu ochii la cer afirm: poporul român a dat dovadă de cea mai mare toleranță pentru ca în zilele noastre să fim acuzați de discriminări, intoleranță și cuceriri teritoriale. A
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
luat din scurt: ― Jupâne, știu că aștepți răsplata pentru... Așa că ți-am adus-o. Uite aici - i-a întins o pungă cu niște galbeni. Hangiul a luat-o, a drămăluit-o discret și s-a uitat la lotru ca un milog. Ochii și întreaga înfățișare spuneau: „Adică numai atât pentru toată osteneala mea?” Lotrul i-a înțeles aleanul și i-a spus: ― Ar mai fi ceva, da’ asta puțin mai încolo. Peste o săptămână-două. Hangiul, cu arsura gândului la galbenii luați
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
puteam noi, oamenii de rând, să creștem În curte vreo orătanie, că n-aveam cu ce le hrăni. Cu porumbul și grâul făcute pe pământurile noastre furate de stat făcea ce vroia el, ne dădea și nouă, acolo, ca la milogi, o mână de grăunțe ca să nu crăpăm de foame. Ne scotocea În traistă când plecam acasă, ca nu cumva să furăm bucate din cele ce se cuveneau statului. Știa toată lumea că se trăgea dintr-un neam de bețivi și leneși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pentru toți prietenii mei... Nu p-aia, bă, p-aia cu aș da zile dă la mine... Ba p-aia, ba p-ailaltă, și el zâmbăreț, cu capu’ plecat și urechea plecată, Mirelo, o cârpă și-o zdreanță de om, un milog, grandoman și pervers la o adică, leșinat să calce pe urmele stăpânilor și poate să ajungă mai ceva decât ei, măcar că nu-l țineau curelele și nu-l ducea capul, până una-alta se ghiftuia cu mâncarea lor, se îmbăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
frumoasă sclavă care-i aduce o tavă cu bucăți de pepene, un veșmânt nou, o eșarfă de turban din mătase de Zandan. Și un mesaj șoptit. — Stăpânul te așteaptă după rugăciunea din zori. Sala de primire e deja ticsită, reclamanți, milogi, curteni, apropiați, vizitatori de toate rangurile și, printre ei, Studentul-cu-Cicatrice, venit, fără Îndoială, după vești. De Îndată ce Omar deschide ușa, glasul cadiului Îndreaptă asupra lui priviri și murmure: — Bun-venit imamului Omar Khayyam, bărbatul pe care nu-l Întrece nimeni În cunoașterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Bine-ai venit În acest oraș“, mi-a spus el, „ai aici rude, prieteni?“ I-am răspuns că nu, fără să mă opresc, temându-mă că am de-a face cu cine știe ce pungaș, În cel mai bun caz cu un milog sau cu un pisălog. Dar bărbatul a continuat: „Nu te Îngrijora de stăruința mea, nobile vizitator. Stăpânul mi-a poruncit să mă așez În acest loc, așteptând orice călător spre a-i oferi ospitalitate“. Omul părea de condiție modestă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pingelele roase, Nae Contrabandă scotea limba și se strâmba la ei, abțiguit. Intrase fără probleme, pe ușa lăsată descuiată, câtă vreme cei trei fuseseră invitați în vizită, la proprietăreasă. Spre lauda lui, de dată aceasta nu mai apăruse, însă, ca milogul, cu mâna goală. Dintr-o sacoșă măricică de rafie, cu inscripția "Orașul nu e tomberonul tău!" se ițeau provocatoare, gâturile unei perechi de sticloanțe redutabile, din plastic, de câte doi litri fiecare. Prima, plină până la dop cu un produs incolor
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
furăm icoane în loc să ne vedem de păcatele noastre. Stăpânul și-a luat partea lui, ce-i pasă de amărâți, că stau cu comisarii-n cîrcă!... - Bani, bani! se răsti la ei Florea. Dacă vreți bani de ce nu vă luați după milogul ăsta de Gheorghe, să vă faceți oameni cinstiți, să v-apucați de muncă... Oacă râse fără veselie: - Să muncească el, că-i prost! Dacă munca era bună, o luau pricopsit" și p-aia! Fiecare cu cinstea lui! Trebuie să fii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
venit să-i cânte la cap fără primejdia de a fi sfâșiat de oameni. Și clipa sosirii dricului se apropia. Nu puteau s-aștepte nici noaptea. O dată cu căderea întunericului, porțile cimitirelor se închid. 215 Fratele mortului tocmise o ceată de milogi, să-l bocească, dar cerșetorii, orbii și schilozii trebuiau să aștepte la capelă, tocmai pentru a nu băga nimeni de seamă că vestitul cămătar al Cuțaridei pleacă în lumea celor veșnici. Rudele, vreo două femei și vreo trei bărbați, așteptau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bolovani și de bucăți de gheață se abătu asupra echipajului. Cioclii auziră sfărâmarea geamurilor și bătură cu desperare caii, dând să intre pe poarta de fier a Străuleștilor, dar în fața clopotniței se izbiră de un zid de oameni. 221 Erau milogii, vreo cincizeci de bărbați bărboși, numai zdrențe, care începură să huiduie și să lovească cu picioarele în burțile animalelor. Se făcu o învălmășeală cumplită. Zadarnic băteau clopotele tocmite. Fratele mortului se ridică pe trotuarul de pământ și începu să răcnească
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Frați creștini! Nu intrați în păcat! - Voi sînteți frate cu dracu, nu cu Dumnezeu! strigau femeile, înghesuindu-se spre ușa fărâmată a dricului, prin care bărbații traseră afară sicriul din scânduri ieftine. - Fraților, ce vreți să faceți, fraților! strigau rudele. Milogii nu înțelegeau prea bine ce se întîmplă. Fuseseră tocmiți să vină la cimitir și să întîmpine dricul cîntînd: " Primește-l, Doamne, în pământul tău..." și acum vedeau cu mirare cum coșciugul e cărat de muieri și de bărbați, dincolo de cimitir
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
chipul lui Bică-Jumate, abia văzut sub seara cenușie. - Atârnă greu! spuse careva. Mulțimea se destramă. Femeile urcau cu greutate dâmbul acoperit cu zăpadă. După ele rămâneau găurile mari de ghete în care se scufundaseră ceilalți. La urmă de tot pășeau milogii, orbii și ciungii, cântând fără să știe de ce: "Primește-l, Doamne, în pământul tău!" Aveau niște glasuri dogite de beție, răsunând până departe peste câmpia încremenită. Păreau mulți și înalți, urmând celorlalți în trențele lor murdare, al căror miros pierise
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mișcătoare ce spmzura deasupra Colentinei. Râul avea o pojghiță subțire verde si părea nemișcat. Pe malurile albe de zăpadă rămăsese mulțimea mspaimintată parcă de judecata care avea să urmeze, privind fără milă la bărbații care îl duceau pe cămătar. Numai milogii cântau la nesfârșit, în speranța unei pomeni: " Primește-l, Doamne, în pământul tău..." Ajunși la mijlocul podului, oamenii se opriră, cătând înainte spre tocul unde cerul întunecat al zilei de iarnă se unea cu linia câmpiei Cerșetoru tăcură pe neașteptate și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
așa ticălos... Și lumea parcă s-a mai ticăloșit, îi răsunau lui Coltuc în urechi cuvintele Ologului în timp ce privea umerii gârboviți ai Melaniei, pe trotuarul de pe strada Viitorului. Uită-te cum ne-am înmulțit, toate arătările lumii : ciungii, orbii, ologii, milogii. Aicea e altfel de negoț, mai cu curu-n sus : cu cât mai mulți cerșetori în vitrine, adică pe trotuare, cu atât mai multă sărăcie pe rafturi și ticăloșie pe tejghea. E destul să ne numeri pe noi, betegii și pomanagiii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai atinse pământul cu vârful bastonului. Nimeri peste gleznele altora, apoi gleznele îl nimeriră pe el, „aveți milă“, strigă, „sunt doar un orb“, dar foamea avea milostivirile ei, care nu mai aveau vreme de pierdut cu ologii și orbii. Trupurile milogilor rămaseră pe caldarâm, frământate ca un aluat de încălțări de tot felul. Ceafa lui Coltuc se răsuci pentru o clipă, destul cât cineva să-i tragă tolba peste cap. Mulțimile dezlănțuite trecură, în urmă rămaseră tarabe răsturnate, mănunchiuri risipite de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
privirile de pe jos și să le îndrepte către ochii neîndurători ai maică-sii. — Să nu mănânci toate prostiile alea din conserve, spuse. Taci ! îl avertiză, deși Jenică nu schițase niciun gest de împotrivire. Să nu te aud ! Conservele sunt pentru milogi, pentru ăia care n-au un suflet de femeie care să-i aștepte. Înainte masa era masă, exista o rânduială. Acuma toți mănâncă pe apucate, ba chiar mai și șterg cu o bucată de pâine prin toate ruginiturile alea, ca să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
puși la uscat trebuia să li se permită să își întâmpine curajos propria putoare, pe care îl pusese la copt din grămăjoara dulceagă ultima istorie a cântecului de seară a tovărășiei celor care-s gata să ia foc pentru viitorul milog. Și de aceea noi suntem siliți din răsputeri de cântarea care dete peste noi să ne înspăimântăm de fericirea celor fericiți, așa că se vede cât de distractivă se consideră siluirea și cât de firesc poate să se opintească. Tata are
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ființă de vreo 50 de ani "ar vrea să muncească". Stă în scaun 5 ore, cu telefon, hârtie, calculator și ziare în față și... n-o duce capul la nimic. Săptămâni întregi, a stat așa... Un "poet", fără vreo slujbă, milog mai peste măsură (și are peste 50 de ani !): îl iau la Zilele culturale bârlădene și nici până azi n-a realizat vreun material. A șters-o din nou (cam a opta oară !) când i-am cerut articolele: nu se
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
vorbe, cu eroi prea cruzi", Eschil îi atribuie rivalului său apelativul de "copil al zânei țărănești", făcând aluzie la originea sa umilă, și continuă prin jigniri desigur nedemne de statutul său de mare tragic ("tu care-aduni nimicuri,/ Și-n scenă-aduci milogi și flenduroși?", "Adunător de monodii cretane" etc.). Curios, învingătorul Eschil nu vrea să-și părăsească locul cald din Infern, unde totul e plin de monștri adorabili și unde, vai, neprevăzutul ține loc "luminii" celeste monotone. Referința la odinioară atotputernica lume
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Vă spun eu, că sunt și altfel de cerșetori, cerșetori cu „ștaif", cu costume impecabile fără nici o scamă care să le strice aspectul, cu ochelari din aceia „supărați" de boss, cu pas elastic și cu glas sigur, nu miorlăit și milog, ca a unui cerșetor de rând. Acesta are propria lui metodă de cerșit: "El coboară dintr-un jeep BMW negru, spălat, lustruit și dichisit, cu număr neapărat de București, ca să ia ochii prostului, și-ți spune o poveste complicată, dar
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
de treabă amicul acesta al meu! Știa el, că mie- mi plac la nebunie țiganii, îmi sunt așa de simpatici, încât le-aș da foc, cu drag, aș da pe gratis, șoricioaică sau stricnină, la toată seminția asta de hoți, milogi și escroci. Iată reportajul. Este atât de instructiv, încât vi-l transcriu și pentru dumneavoastră, așa cum a fost el înregistrat la fața locului. „Zilele trecute, la Sibiu s-a inaugurat Tribunalul suprem pentru țigani. Și mai exact, inițiativa a avut
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
colcăie de așa ziși revoluționari, care cred că se vor zbate ca să nu le fie luate privilegiile. Românul de rând, acum nu poate acum decât să spere, că PDL va avea voința politică pentru a sparge odată gașca aceasta a milogilor legali prin abrogarea acestei legi. Asta, doar dacă nu cumva și partidul acesta va fi năpădit de năpârcile acestea atât de vorace. Vom trăi (cum vom putea) și vom vedea! Ghid pentru urcarea scroafei în copac C ică în una
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
sistem ca și cea de la Berezeni. Ehei, unde ar fi fost țara noastră acum dacă nu distrugeam agricultura, industria și nu dădeam străinilor energetica și telecomunicațiile. Dar copoșii cei odioși și-au făcut numărul aducându-ne gradat la stadiul de milogi iar tartorul-șef Corneliu Coposu cu statuie în București. Dar nu m-aș fi așteptat la mai mult de la un popor infantil care de abia acum se învață a merge de-a bușilea visând doar la timpul când va
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
prieten, înainte de a-l părăsi definitiv, adică, cu o mișcare a brațului care voia să însemne: Doar atât, altceva să nu mai îndrăzniți!" și, fără a lăsa timp de replică, se adresă în șoaptă să audă numai ei: oropsiții, neajutorații, milogii. Poftim! Însă de la studenți "amărâți", sublinie cu o fină ironie cuvântul amărâți, nu luăm bani! Cei doi studenți "amărâți" în general, deveniră mai optimiști și în special cel de la I.S.E.P. care, prinzând curaj, ripostă tot în șoaptă. Nu știm cum
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mulțimea adunată buluc, străinul își intersecta vederea cu privirea avidă a hoților care îl măsurau din ochi. Pungașii l-ar fi furat și de vise dacă le-ar fi ținut ascunse prin buzunare. Pe treptele bisericilor, vedea cum se înghesuiau milogii care, jeluindu-se, se aninau de hainele trecătorilor. Mai degrabă, multă lume era superstițioasă decât credincioasă, chiar dacă se prosterna la icoane și moaște. Aproape fiecare căuta în rugăciunile lui să găsească norocul în viață decât mântuirea sufletului. Erau niște piperniciți
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]