174 matches
-
mai încapă un A între ăia doi de S. —Tipul care-i făcea tatuajul nu știa să scrie, mi-a explicat scurt Joey. —Gaz nu putea să îndure mai mult de-atât, a zis Shake în același timp. S-a milogit cu cerul și cu pământul de tipu’ ăla să înceteze... Vocea lui Shake a scăzut până când a tăcut de tot. îl văzuse pe Joey care se încrunta violent în direcția lui. —O să se întoarcă să-l termine, a mai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
august, Luke mă dusese pentru un weekend în Puerto Rico. îBrigit încercase să se ascundă în geamantanul meu și, când a văzut că nu încape, m-a implorat să răpesc și pentru ea un puști. Tot ce te rog, s-a milogit ea, e să nu mai aibă nevoie de consimțământul părinților.) Luke chiar mă suna în fiecare zi la serviciu. Ajunsesem să depind de telefonul lui ca să pot să fac o pauză în timpul operațiunii de încurcare a rezervărilor de la motelul Barbados
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
respinsese în felul ăla m-a făcut să sufăr groaznic, dar dacă adăugam la asta și furia mamei, era deja prea mult. Dar știam exact ce-aveam de făcut. Mai întâi, aveam să-mi schimb hainele. Apoi aveam să mă milogesc, să fur sau să împrumut o grămadă de bani, după care aveam să ies în oraș și să cumpăr un camion de droguri și să le iau pe toate. Și după asta aveam să mă simt bine. Am intrat împleticindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
amintirea profesorului violent nu se ștersese cu trecerea anilor. Rând pe rând, Wittgenstein le-a bătut la uși, cerându-le iertare pentru cruzimea sa intolerabilă din urmă cu două decenii. Față de unii, a îngenuncheat de-a binelea și s-a milogit, implorându-i să îl absolve de păcatele comise. S-ar crede că, aflat în fața unor păreri de rău atât de sincere, orice om simte compasiune față de pelerinul suferind și se îndură de el, dar, dintre toți foștii elevi ai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
un troc politic. Doar piese de schimb bune de dat sau de luat, după cum dictau interesele unuia sau altuia. ― Îndură-te, conașule! Mâncate-aș, frumosule! Am trei copchilași. Îndură-te cu-n ban, să nu moară de foame! țiganca se milogea de câteva minute, alergând tot lângă calul lui. Prințul era obișnuit cu astfel de cereri și nu refuza niciodată pe nimeni. Scoase o monedă și i-o aruncă. țiganca o prinse din zbor și, în același timp, îl fulgeră nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lor. În copilărie, reamintea mesajul obsesiv, el căra peste tot acea poșetă roșie, din vinilin, în care se aflau fondurile casei. Dar absolut peste tot: la baie, în pat, la meciurile de fotbal din curtea școlii de dresură canină. Se milogeau de el să le finanțeze micile plăceri, se umileau, acceptau plata în spălat de vase, bătutul covoarelor, masaje și cântece de relaxare, seara. Pentru strictul necesar nu se zgârcea deloc, plăcerile însă nu-l convingeau că ar merita vreo deturnare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
oamenilor nu mai au porumb... E îngrozitor! Gîndiți-vă ce vor face nenorociții până în toamna viitoare? Sunt siliți să cerșească pur și simplu. Ce-a fost azi aici, la domnul Iuga, o jale... Zeci de femei și de bărbați să se milogească pentru porumb, numai pentru porumb, și să se îndatoreze peste puterile lor. Și ce-a fost aici e pretutindeni, dacă nu și mai rău... Colonelul Ștefănescu își redobândi încrederea și-l întrerupse, adresîndu-se prefectului: ― Vasăzică întocmai ce afirmam eu, iubite
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu! ... S-o ducă amantul unde o ști. - Știi. . . băieți tineri! opinase Rim smerit, și la plural, despre coi doi gemeni, gazdele Siei. Știa că Lina cunoștea acum ascunzătoarea. - Tineri . . . bătrâni... îi privește. - Dar n-o s-o lăsăm să moară! milogise Rim a treia zi, tot zadarnic. - Nu mi se cade mie! răspunse Lina mai violent, cu ochii umectați de acea sforțare, dacă nu de lacrămi. -■ Dar nu e ce crezi! . . . Nimic care să te ofenseze! declarase Rim cu elan. Totuși
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
doar un sfat prietenesc. Găsi ziarul și citi relatarea superficială despre accident până când nu mai înțelese nimic. Stătu în terariul de sticlă până nu mai putu, apoi dădu ocol secției, apoi se așeză din nou. Din oră în oră, se milogea de ei s-o lase să-l vadă. De fiecare dată o refuzară. Ațipea în reprize de câte cinci minute, prăbușită în scaunul sculptat, de culoarea caisei. Mark se înălța în visele ei, ca iarba bizonului după un incendiu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
începea să i se miște ca o mască de cauciuc. Privirea lui rătăcită o căuta. Ea stătea lângă patul lui, simțind că alunecă pe grohotiș pe buza unei cariere adânci de piatră. —Ce e, Mark? Spune-mi. Sunt aici. Se milogi de asistente să-i dea ceva de făcut, orice, oricât de mic, care să fie de ajutor. Îi dădură niște ciorapi speciali de nailon și bascheți înalți, pe care trebuia să i-i pună și să i-i scoată lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu vedea cât de apropiate erau ele două? —Barbara... Cum de reușești? Cum de rămâi așa loială când toată lumea e așa...? Avea să-și piardă controlul, s-o scârbească pe femeia asta. Se uită la infirmieră, încercând să nu se milogească. Dar fața Barbarei nu trăda decât surpriză. Gura ei se deschise într-o negare. — Nu eu sunt cea care... Nu era zdrobită, nici lovită, n-avea nici o leziune. Nu eu... Oare mai era cineva în stare să se stăpânească atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
timp și efort. Zeci de mii de dolari de îngrijiri medicale, livrate gratis la ușa ei. Două drumuri pro bono în celălalt capăt al țării făcute de un cercetător cu o reputație internațională, când ar fi putut bate pe la uși, milogindu-se să fie primită, târându-și fratele pe tot continentul, clinică obscură după clinică obscură, în căutarea cuiva care să știe măcar cu ce are de-a face. Weber rămăsese surprinzător de stăpân pe el, cel puțin în amintire. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
părea acum mai rău decât misterul religios. Nu înțelegea pe nimeni. Nici măcar pe ea nu o înțelegea câtuși de puțin. Sărise de la recunoștință la un drept care i se cuvenea, fără nici o bază. Vulnerabilitate care pregătește un atac chiar în timp ce se milogește pentru îngăduință. Toată viața studiase absurditățile comportamentului și nu fusese în stare să prevadă nici pe departe cuvintele pe care ea i le aruncase în față. Da, își făcuse o carieră din a studia proiecțiile afecțiunilor psihice în spectrul psihologiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se povesteau cazuri cu fete care au luat foc în felul ăsta sinistru. Am mai avansat cu Vanity Fair, am terminat aseară și capitolul LIX, și nu pot să spun în ce hal m-a iritat felul în care se milogește major Williams: „Only let me stay near you and see you often!“ M-a iritat, fiindcă și eu aș putea face așa. Nu felul oribil în care se poartă Amelia cu sărmanul maior m-a revoltat, cum îl lasă s-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pas fără a mai fugări caii. În cele din urmă, spre dimineață, am ajuns acasă tșeferi luând-o pe scurtătură, prin mai multe sate, dar când să trecem râul șiret cu bacul spre comună, nu aveam bani pentru bac, dar milogindu-ne cârmaciului, spunându-i că Tudorel e fiul primarului din comuna Miclăușeni, Ion Ghivirigă, iar tatăl meu Costică Ghivirigă , factorul satului Butea, l-am înduioșat și cunoscându-ne părinții noștri ne-a trecut gratis și astfel am ajuns acasă rupți
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
prea multe lucruri pe care mi le doream aici. Își dădu seama că îl liniștise pe Ben. Își recăpăta zâmbetul sigur de el. — Mi-ar plăcea să fiu ca Ralph. Să schimb ceva. — Despre mine nu spui niciodată asta, se milogi Jack cu nerușinare. — Oh tu, tu ești un gazetar învechit și plicticos. De ce-aș vrea să fiu ca tine? — Vino, îl ciufuli el cu afecțiune, hai să luăm ceaiul înainte să-l atace câinele. Auzind dinspre bucătărie sunetul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
câțiva metri distanță ne-am așezat la un bar să servim o înghețată, o apă rece, un suc. Partea cea mai distractivă a urmat, când plăcerea relaxării ne-a fost curmată brusc de-un mic grup de cerșetori, care se milogeau la masa noastră în greacă, iar mama, în cea mai pură limbă română lea zis: „Cărați-vă de aici, să-mi savurez cafeaua-n liniște.” Replica, a venit instantaneu: „- Reauo! Dă unde știi că ni-s români? Di șe-ai vorbit
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
din nou pe Alice despre problema cu somnul; ba chiar putea să treacă la cea cu scutecele. — Mi-ar face plăcere, a răspuns Alice politicos. Dar nu prea am timp. — Aș putea să-ți ofer și-o prăjitură, s-a milogit Hugo. Alice nu s-a putut împiedica să nu râdă. — Îmi pare rău, a spus ea ridicându-și coșul la nivelul șoldului. Cu altă ocazie. Hugo și-a reprimat urletul de durere care amenința să-i scape. Și-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
prăjitură cumpărată, scosese tortul din cutie. Dar personajele Disney imprimate în zahăr pe suprafața prăjiturii și aerul de comercial sinistru îl dăduseră probabil de gol. — Ăăă, nu, a mărturisit Hugo. A fost cumpărat. —Nuci1, domnule Fine. —Așa e, s-a milogit Hugo. De la Sainsbury. Mai am încă bonul pe undeva, a spus el pipăindu-și buzunarele în căutarea portofelului. Expresia Rottweilerului trecuse de la dezaprobare la exasperare. Ceea ce am vrut să spun, domnule Fine, este că de vreme ce tortul nu e făcut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
sus, pe scară, la Hugo și a mârâit. —E superb, nu? a bolborosit Hugo. E fetiță și o cheamă Elsie, a adăugat el rapid când animalul a sărit pe treptele de jos ale scării. Elsie e fată bună, s-a milogit el când ochii criminali ai câinelui s-au pironit asupra lui. —Elsie? a repetat ca un ecou Steve Buckley, încruntându-se către animal. Câinele ăsta e mascul. Dar e foarte conștient de latura lui feminină, l-a asigurat Hugo. —E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Și tot n-ai reușit să găsești o casă pentru familia Grimbley, a încheiat el. Ca să nu mai spun că n-ai vândut nici proprietatea aia de groază a poponautului, din Charlotte Crescent. —Neil, pentru numele lui Dumnezeu, s-a milogit Hugo. Trebuie să-mi mai dai o șansă. Îmi pare rău, Fine. Ți-ai epuizat șansele. În timp ce Hugo se gândea amărât la situația asta, în urechi i-au răsunat cuvintele Barbarei. „E puțin probabil ca un tată fără serviciu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Lucia. Înjură încă o dată. Cu poftă. Înjură, bineînțeles, Magicienii care stau picior peste picior și îți spun ceea ce nu ai fi dorit niciodată să auzi. Înjurăturile curseră una după cealalaltă, interveniră paranteze suculente, inventă înjurături, în vreme ce ploaia de afară se milogea să fie lăsată înăuntru, să curgă prin acoperiș și să inunde sufrageria, poate chiar să distrugă prin umezeala aferentă grămada de bani din debara. Un geamantan care plutește pe apă, din loc în loc, căutându-și limanul. Un geamantan care nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Cu cât pinacotam mai tare din fizic, cu atât se încrețea și pielea mai de găină pe noi. La vreo două case de pârjol, numai ce încep, cu glasuri necordite de muiere, cu vorbe omenești, scândurelele de pe noi să se milogească de subsemnații. Drăcuindu-se că or face orice vor vrea mușchii noștri, numai să nu le vârâm în flăcări. Și să le scoatem din atentat. "Bă, dacă tot tânjiți să ne fiți utile și dulci, ia luați-o voi în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ce-i zmîrțîie acum în ureche. De remorcile de spirite ce i se îmbulzeau nopțile pe meninge, ca ordinarii pe maidanele părăsite. Optsprezece zile și luni s-a tot războit spiritul lui Cristi să intre înapoi în propriul său corp. Milogindu-se, lăcrimând, implorând și căznindu-se să împingă din trup afară firul de păr al mustății, al pieptului și al burții, transpirația, saliva și pișatul... - Adică nu făcea numai să crească metale... În pauza de la metale, Cristi ăsta, al Poeților
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să-mi cumpere ciocolată cu fructe... Ce să-ți mai spun? șoptea, aproape cu ură, băiatul. Când m-au luat acasă stăteam atunci liniștit. Ședeam ore întregi chircit în genunchi, rugîndu-mă la mutrița ta, căreia îi mai uitasem din trăsături; milogindu-mă la năsucul tău, care mi se părea că avea aerul celui mai înțelept năsuc de pe pământ; jelindu-mă, dacă o să mai vrei să te plimbi cu un tip care poseda, acum, deja un început de cazier. Aveam din nou
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]