177 matches
-
sau Azuga câte vroiai, că nimeni nu dădea doi bani pe ele. Dar un Okocim era deja prețios, iar dacă aveai un Radeberger te invidiau toți. Mimi avea aproape numai de-astea bune, străine, se ducea pe la restaurante și se milogea pe la chelneri să i le dea. Le punea apoi pe șina de tramvai, și tramvaiul când trecea peste ele le-ntindea atât de bine, că erau ca niște foițe de staniol cu marca scrisă pe ele. Astea se numeau tigăițe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
amenința că “ne arată el nouă când se întoarce acasă”. Bineînțeles că glumea ca să ne bage în sperieți, dar noi nu ne-am dat seama de asta decât mult mai târziu. Și fugeam bocind amândouă în brațele ocrotitoare ale bunicii, milogindu-ne cu toate puterile să ne scape de crudă soartă a mersului pe nuci. Zâmbetul acela cald și mieros ce ni-l înfățișa și acum îmi unge inima ofilită de trecerea anilor... Casa nu era decât la 200 de metri
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
amenința că “ne arată el nouă când se întoarce acasă”. Bineînțeles că glumea ca să ne bage în sperieți, dar noi nu ne-am dat seama de asta decât mult mai târziu. Și fugeam bocind amândouă în brațele ocrotitoare ale bunicii, milogindu-ne cu toate puterile să ne scape de crudă soartă a mersului pe nuci. Zâmbetul acela cald și mieros ce ni-l înfățișa și acum îmi unge inima ofilită de trecerea anilor... Casa nu era decât la 200 de metri
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
tu; mă duc la Lecoq, se lasă greu și ăsta, aflu că undeva la un centru cultural este un canadian interesant, mă duc acolo, făcea niște cursuri pe un hol, nu mi-a plăcut deloc. Mă întorc la Lecoq, mă milogesc și gata, mă acceptă. Alerg de nebun iar pe la ghișee, mi se oferă un hotel undeva pe Boulevard Montmartre, mă costă 800 franci, mai rămâneau 400 pentru metrou și mâncare. Din ăștia, îmi pun deoparte 200 pentru apreschiurile Luminiței și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
mai zis doar că nu am chef să intru în detalii. — Degeaba, îl întrerupe Comandantul, fără Armată sînt toți legați de mîini și de picioare. Cînd n-o să mai știe pe unde să scoată cămașa, tot la noi o să se milogească, și atunci, de ce să ne oferim noi primii serviciile dacă nu e cazul? — Păi tocmai aici e cheia, se înflăcărează Regizorașul, că o să jucăm pe două fronturi, atît cu ei, cît și pe cont propriu, adică o să ne acoperim unii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
doar un sfat prietenesc. Găsi ziarul și citi relatarea superficială despre accident până când nu mai înțelese nimic. Stătu în terariul de sticlă până nu mai putu, apoi dădu ocol secției, apoi se așeză din nou. Din oră în oră, se milogea de ei s-o lase să-l vadă. De fiecare dată o refuzară. Ațipea în reprize de câte cinci minute, prăbușită în scaunul sculptat, de culoarea caisei. Mark se înălța în visele ei, ca iarba bizonului după un incendiu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
începea să i se miște ca o mască de cauciuc. Privirea lui rătăcită o căuta. Ea stătea lângă patul lui, simțind că alunecă pe grohotiș pe buza unei cariere adânci de piatră. —Ce e, Mark? Spune-mi. Sunt aici. Se milogi de asistente să-i dea ceva de făcut, orice, oricât de mic, care să fie de ajutor. Îi dădură niște ciorapi speciali de nailon și bascheți înalți, pe care trebuia să i-i pună și să i-i scoată lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu vedea cât de apropiate erau ele două? —Barbara... Cum de reușești? Cum de rămâi așa loială când toată lumea e așa...? Avea să-și piardă controlul, s-o scârbească pe femeia asta. Se uită la infirmieră, încercând să nu se milogească. Dar fața Barbarei nu trăda decât surpriză. Gura ei se deschise într-o negare. — Nu eu sunt cea care... Nu era zdrobită, nici lovită, n-avea nici o leziune. Nu eu... Oare mai era cineva în stare să se stăpânească atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
timp și efort. Zeci de mii de dolari de îngrijiri medicale, livrate gratis la ușa ei. Două drumuri pro bono în celălalt capăt al țării făcute de un cercetător cu o reputație internațională, când ar fi putut bate pe la uși, milogindu-se să fie primită, târându-și fratele pe tot continentul, clinică obscură după clinică obscură, în căutarea cuiva care să știe măcar cu ce are de-a face. Weber rămăsese surprinzător de stăpân pe el, cel puțin în amintire. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
părea acum mai rău decât misterul religios. Nu înțelegea pe nimeni. Nici măcar pe ea nu o înțelegea câtuși de puțin. Sărise de la recunoștință la un drept care i se cuvenea, fără nici o bază. Vulnerabilitate care pregătește un atac chiar în timp ce se milogește pentru îngăduință. Toată viața studiase absurditățile comportamentului și nu fusese în stare să prevadă nici pe departe cuvintele pe care ea i le aruncase în față. Da, își făcuse o carieră din a studia proiecțiile afecțiunilor psihice în spectrul psihologiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și-n stânga că are un nepoțel pe care-l cheamă Anton. Nu știu dacă ne-a vizitat în Drumul Taberei de mai mult de două ori, în doisprezece ani. O vedeam doar când ne duceam în Ferentari, unde eu, milogindu-mă să nu mai fiu lăsat acolo cu zilele, am spus cu voce tare (și cu o nesimțire precoce) că au o casă urâtă fiindcă nu sunt tablouri pe pereți. Tata-mare, în schimb, cred că a ajuns pe aleea Băiuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
material de furat din gestiunea sa, indiferent de evoluția discuției dintre ei amândoi. Ghicindu-i gândul, Mingoti atinse punctul vulnerabil. „Bunul meu prieten, te rog să nu ai impresie greșită, nu...! Nu am venit din nou la tine să mă milogesc să-mi mai dai unele amărâte materiale care de fapt pe tine nu te costă nimic. Nu, categoric nu...! De data aceasta Însă, este vorba de un lucru deosebit de serios. Ascultă cu atenție! Din surse demne de Încredere am aflat
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
bani cheltuiți din propiul buzunar: acest profitor nu a Întreprins nimic pentru a-l ajuta În favoarea adevărului. Din contră. La terminarea lucrărilor, În timpul unui banchet În doi, desigur din buzunarul lui Tony Pavone, simpaticul Emil Gârleanu aduse vorba de plată, milogindu-se: Am văzut documentația ce se ridică la suma de peste 180.000 mii lei Însă vezi cum faci...Efectiv, nu pot plăti mai mult de...25.000 mii lei...! Tony Pavone zise mai În glumă mai În serious. „Bine mă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de apărare. Ce fel...? Nu avea nici cea mai mică idee. Capacitatea lui de-a rezolva favorabil orice situație critică, nu-l mai ajuta. Efectiv refuza să-i sugereze unde să se mai adreseze și la cine să se mai milogească. Sperase enorm dar În final se alese cu Încă o lucrare la familia Ceaușescu ce va fi desigur, plătită tot din banii lui ori ai Cooperativei...! După cumplite pendulări Între „To be, or not to be”, soluția salvatoare va veni
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cap ideea să dispară agățat În jurul gâtului de capătul unei frânghii...! Dar surpriza, nu se lăsă prea mult așteptată...! Zadarnică alergătură, ducându-se pe Apa Sâmbetei un sac burdușit cu parale nu mai vorbim de nopțile consumate prin diferite cârciumi milogindu-se de toți neisprăviții cu puteri de decizie: serviciul pașapoarte Îi trimise la instituție răspunsul negativ...!! Cu lacrimi În ochi, dezamăgit,Tony Pavone arătă tuturor negativul primit, În timp ce Șeful Șantierului opinie. „Am fost sigur de răspunsul negativ...! Am dat această
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
50 ani, ba mai are nerușinarea să ceară tezaurul din 1918. E plata că 20 ani au ocupat R. Moldova și s-a mâncat, gata nu mai e. EL UȘA: Baby, voi ați vrut în NATO, ani buni, v-ați milogit, ați cumpărat Airbus, dat pe nimic bancă, petrol, doar doar va primim și acuma suntem alături în Afganistan, Croația, Șerbia, instalăm scutul, avem baza la Constantă, Deveselu, nevy și ce va cerem mare lucru, să nu mai furați, să vă
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
a snopit în bătaie. „Acuma, zice, nu fac decât să te pregătesc, pentru că și diseară o să trec ca să-ți spun noapte bună.“ Și ce crezi? S-a dus ghiujul la Nastasia Filippovna, i-a făcut temenele până-n pământ, s-a milogit, a plâns; până la urmă, femeia i-a adus cutia, i-a azvârlit-o. „Bărbos bătrân ce ești, zice, ține-ți cerceii, dar să știi că acum, pentru mine, sunt de zece ori mai scumpi decât prețul lor, dacă Parfion mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Îmi spuneai sadic ,,pitic” eu te considerăm tot un prieten foarte bun. Îmi rămân Întipărite În minte joggingurile, jocurile de baschet cu grecii și plimbările În grădina botanica. Îți mai aduci aminte, Maline, cănd toamnă era frig și noi ne milogeam la femeia de serviciu de la sala de sport de la Agronomie să ne lase În sală? Ultima oară te-am văzut când am venit la tine să-mi arăți un exercitiu la engleză, iar tu Îmi vorbeai că un adevărat profesor
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
fi rău să mai revizuiesc; o dată cele cîteva explicații pe care mi le-a dat ea, acum că am mai făcut puțină ordine În idei. Cineva mi se adresă de peste masă: — Hei! Crezi că-s pești? Era individul care se milogise Înainte să-i dau zece yeni — Pun pariu că sînt otrăviți, continuă el. Dar conțin ulei, așa c-or fi hrănitori pentru tine, nu? Am privit atent și mi-am dat seama că aprinsesem vreo zece bețe de chibrituri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
prea multe lucruri pe care mi le doream aici. Își dădu seama că îl liniștise pe Ben. Își recăpăta zâmbetul sigur de el. — Mi-ar plăcea să fiu ca Ralph. Să schimb ceva. — Despre mine nu spui niciodată asta, se milogi Jack cu nerușinare. — Oh tu, tu ești un gazetar învechit și plicticos. De ce-aș vrea să fiu ca tine? — Vino, îl ciufuli el cu afecțiune, hai să luăm ceaiul înainte să-l atace câinele. Auzind dinspre bucătărie sunetul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pas fără a mai fugări caii. În cele din urmă, spre dimineață, am ajuns acasă tșeferi luând-o pe scurtătură, prin mai multe sate, dar când să trecem râul șiret cu bacul spre comună, nu aveam bani pentru bac, dar milogindu-ne cârmaciului, spunându-i că Tudorel e fiul primarului din comuna Miclăușeni, Ion Ghivirigă, iar tatăl meu Costică Ghivirigă , factorul satului Butea, l-am înduioșat și cunoscându-ne părinții noștri ne-a trecut gratis și astfel am ajuns acasă rupți
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
un troc politic. Doar piese de schimb bune de dat sau de luat, după cum dictau interesele unuia sau altuia. ― Îndură-te, conașule! Mâncate-aș, frumosule! Am trei copchilași. Îndură-te cu-n ban, să nu moară de foame! țiganca se milogea de câteva minute, alergând tot lângă calul lui. Prințul era obișnuit cu astfel de cereri și nu refuza niciodată pe nimeni. Scoase o monedă și i-o aruncă. țiganca o prinse din zbor și, în același timp, îl fulgeră nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de lângă ea fără să-i pese. Dar dacă n-o săruta, avea să fie neliniștit. Asta i-ar fi știrbit ideea care-i intrase În cap: că era un cuceritor. Nu era demn de el să fie Înfrânt, să se milogească de o războinică așa curajoasă ca Isabelle. Poate că și ea era conștientă de acest lucru. În orice caz, Amory a văzut cum noaptea În care ar fi trebuit să se Împlinească iubirea lor romantică s-a scurs Încet, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
șiretlic ca să-l liniștesc. Pe corabie mi-am pregătit un as în mânecă. Mi-am înfăptuit șiretlicul. De trei zile, i-am luat pe soli cu mine și am trecut pe la oamenii de vază din Mexico. Arătam ca niște cerșetori milogindu-se după pomană. Umflat de atâta trai îmbelșugat, arhiepiscopul ne-a întâmpinat binevoitor la început, uitându-se plin de curiozitate la cei patru soli care tăceau mâlc cu chipurile lor bățoase, după cum e obiceiul japonezilor. Apoi le-a pus întrebările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
foarte puține lucruri trebuiau și aveau să i se mai întâmple. Jina a acceptat respingerea la fel cum făcuse și propunerea - în limitele raționalului, fără să izbucnească în lacrimi sau să se lanseze într-o tiradă. Nici nu s-a milogit și nici nu i-a cerut să plece imediat din casă cele două reacții pe care le-ar fi avut în urmă cu ceva timp, cele două reacții pe care e dificil să le mai dregi ulterior. Când avea douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]