234 matches
-
stau într-o curte de la Muzeul Satului. Râseseră cu toți atunci. Acum, costumul era problema! -Ce costum, Buni? întrebase încântat și curios în același timp. Îl bucurase împăcarea dintre strămoșii alor săi, intuind și legătura frumos păstrată de Zain și Miluța. Ce costum? Zi! Și, din fericire, taman în clipă, trecuse prin dreptul curții o pereche vârstnică, datorită căreia înțelese că portul tradițional e în două culori făcut, în alb și negru. -După cum ai văzut, peste alba cămașă lungă-n
PREMIUL II LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373283_a_374612]
-
că portul tradițional e în două culori făcut, în alb și negru. -După cum ai văzut, peste alba cămașă lungă-n poale, femeile au două șoarțe negre, basma la fel, iar bărbații poartă cămăși albe, clopul, ilicul fiind negre, precizase Miluța. În astă vreme, Bunu părea să mângâie cu luciul ochilor căprii o dublă himeră, un om și o soție de cândva, făloși, frumos înveșmântați. Apoi, oftând prelung, îi povesti băiatului de cei care-i trecuseră prin minte, deși nu-i
PREMIUL II LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373283_a_374612]
-
iar umerii aduși treceau printr-un tremur ușurel... Dinainte-i tronau pe albul feței de masă lingura, cana și săcăteul din povestea aflată demult, întregind miezul visului avut cu adevărul trist, înțeles înainte de a fi fost înfățișat prin cuvânt - bunicii Miluța și Zain se săvârșiseră din viață în aceeași clipă, precum străbunii Agripina și Culai... Alt rost n-avea să dea... (PREMIUL II la Concursul International de poezie si proza scurta organizat de redactia revistei MEMORIA SLOVELOR, editia I / 2015/ Ramnicu
PREMIUL II LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373283_a_374612]
-
mai amară. În căutarea marii lui iubiri adolescentine, Adrian e folosit pentru procreare, fără să bănuiască cursa histrionică al familiei Dima. El cade, cu naivitate, în jocul erotic al acestora, fără să bănuiască perversitatea protagoniștilor cu care se însoțește. În timp ce Miluța e împreună cu Adrian, Sorin trăiește o experiență unică, privindu-i. Scena frizează grotescul și demască structura psihică confuză în care cuplul steril se găsea. Ciprian pierde definitiv controlul realității. Strivit de presiuni insuportabile, el caută salvarea într-un mediu, pe
UN ROMAN DE ZILE MARI: „PĂPUŞA DE STICLĂ” DE ION CATRINA de VETURIA ADINA COLCEAG în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345299_a_346628]
-
bine de patruzeci de ani, mecanic, sau cam așa ceva, la întreprinderea unde e și tatăl tău director, un tip brunet, sever, cu mustață, puțin cam bețiv și cu ceva probleme la cap, cel puțin așa mi s-a părut mie, Miluța, soția lui, o femeie tristă și serioasă care a fost cândva frumoasă, dar care acum e cam grasă și cu fundul prea mare, cu vârsta în jur de treizeci de ani și fiul lor, Lucian care are doar vreo câteva
UN ROMAN DE ZILE MARI: „PĂPUŞA DE STICLĂ” DE ION CATRINA de VETURIA ADINA COLCEAG în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345299_a_346628]
-
și pe distinșii Dv colaboratori de susținerea și de simpatia noastră și vă felicităm pentru sacrificiile pe care le faceți pentru progresul Școlii Superioare din România. În numele Ligii Culturale Pentru Unitatea Românilor De Pretutindeni, Filiala din SUA, Președinte, Prof.univ.dr Miluță BORTĂ Referință Bibliografică: PROTEST / Pompiliu Comsa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1534, Anul V, 14 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Pompiliu Comsa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
PROTEST de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376168_a_377497]
-
vreodată o s-ajung să mi-l regăsesc stupefiat și pe al meu între ele, așadar, de cîte ori mi se pansează antipaticul orgoliu, am grijă imediat să spun că, da, mulțumesc, sînt într-adevăr acolo, dar sînt între... Gheorghiu-Dej și Miluță Gheorghiu. Chestiune de literă, în fond. Și nu prea. Anii juneții mi s-au consumat în plină dictatură, și numai hormonii în buiestru m-au plasat cît de cît în marginea ei, într-un microcosm pe care mi l-am
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Așa am crezut în prima clipă, dar nu, bășcăliosul pișpirică de abia-și putea șterge lacrimile. M-am strecurat în closet (la subsol, în deplină... securitate) și-am rîs cu lacrimi. La polul opus (și nu prea) era celălalt Gheorghiu, Miluță, de la Național. Permanent spectacol di granda (ca-n opereta omonimă, în care făcuse furori tînăr), pe scenă și pe stradă. Electrizant pe scenă (Omenirea-i o țigară/ Care se preface-n fum/ Iar amorul cel cu pară/ Arde și se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Madame Angot ou La Poissarde parvenue de Maillot. Personajul rămâne, cu toate acestea, prin implantarea într-un mediu specific, o creație originală, plină de haz, sortită unei cariere triumfale, aceasta și datorită unor interpreți ca Matei Millo sau, mai încoace, Miluță Gheorghiu. În „cânticelele comice”, A. configurează o „galerie de tipuri contimporane”, unele imortalizând figuri pe cale să dispară (Surugiul, Paraponisitul, Barbu Lăutarul), altele înfățișând imperisabili marțafoi (Sandu Napoilă ultraretrogradul, Clevetici ultrademagogul). Satira e mai densă în „cânticele”, siluetele sunt mai pregnante
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
multe orașe: Ploiești, Pitești și în București, la Colegiul „Sf. Sava”, unde își trece, în 1906, bacalaureatul. În ciuda peregrinărilor, elevul învață bine, într-un an câștigând concursul „Tinerimei române”. Începe să publice devreme, în 1902 apărându-i o proză (iscălită Miluță) în suplimentul „pentru copii” al ziarului „Adevărul”, iar în 1904 o poezie în „Revista literară”. Încă elev, C. frecventează cenaclul macedonskian, ulterior apropiindu-se de cercul lui Ovid Densusianu. În afară de „Vieața nouă” a acestuia, mai colaborează cu versuri, proză, note
CRUCEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286537_a_287866]
-
Trifan, Ilie Sava, George Georgescu, Vasile Brânduși, dar și unii dintre cei care lucraseră pentru Țurcanu - Andrei Andreev, Virgil Badale, Dumitru Bârjoveanu, Frederic Cordun, Gheorghe Iftode, Iorga Pimen, Marin Ivan, Eugen Munteanu, Pafnutie Pătrășcanu, Ilie Sireteanu, Constantin Străchinaru, Dumitru Formagiu, Miluță (probabil Emil) Constantinescu, Vasile Popa1. La 7 iunie 1950 au fost trimiși la Gherla Alexandru Popa, Vasile Pușcașu, Mihai Livinschi, Constantin Bogos, Vasile Andronache, Octavian Zbranca, Viorel Negrilă. După câteva zile a urmat un al doilea transport, care îi cuprindea
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Radu Trifan, Ilie Sava, George Georgescu, Vasile Brânduși, dar și unii trecuți de partea lui Țurcanu: Andrei Andreev, Vasile Badale, Dumitru Bârjoveanu, Frederic Cordun, Gheorghe Iftode, Iorga Pimen, Marin Ivan, Eugen Munteanu, Pafnutie Pătrășcanu, Ilie Sireteanu, Constantin Străchinaru, Dumitru Formagiu, Miluță Constantinescu, Vasile Popa2. Aceștia din urmă aveau misiunea de a implementa și în cadrul sanatoriului din Târgu Ocna sistemul de la Pitești, Pătrășcanu mărturisind că Vasile Badale avea ordine precise de la Țurcanu, probabil primite în aprilie-mai 1950, în cadrul „școlii de cadre” din
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
28 Coman Ștefan 28 Comănici Ion 25, 56, 59, 202 Comăniță Gheorghe 58 Comșa Ieronim 53, 55, 112-113, 158, 162, 200 Comșa Ioan 29 Comșulea 29 Condurache Lică 197 Constandache Radu 64-65, 170 Constantin Mihai 29 Constantinescu 121 Constantinescu Emil (Miluță) 50-51, 55, 60, 168 Constantinescu Marin (colonel) 55, 66, 98 Cora Alexandru 28 Cordun Frederic 39-40, 55, 60, 68 Coriciuc Traian 28, 33 Coriciuc Vasile 28, 33 Cornea Corneliu Ioan 16, 53, 125 Costăchescu Cornel 55, 158 Costea Gheorghe 157
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
80 km din care vreo 5-6 pe un drumeag prunduit de mântuială, pare-se cu fonduri europene, pe care roțile mașinii lunecau sau patinau haotic, provocându-mi un plus de emoții și dificultăți. După ce am oprit motorul la poarta mamei Miluța (așa îi spun consătenii), am făcut o cruce mare mulțumindu-i Proniei că am ajuns cu bine la destinație, apoi am trecut la introducerea prizonierei în spațiul și atmosfera noii sale reședințe. Cu multe precauții și temeri, care s-au
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
lacrimi din ochii obosiți ai bătrânei mi-au prilejuit întâlnirea cu profundul și necesarul social din om iar în absența unor conviețuitori să aibă măcar un suflet iubitor și credincios de câine. Găini - se confesa cu durere în suflet mama Miluța - nu mai pot ține; nu mai am pe cine certa când dădeau iama prin straturile cu zarzavaturi și nici pe cine lăuda cu vorbe frumoase atunci când îmi făceau ouă mari și multe. De azi înainte am și eu cu cine
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
dar pe care i l-am făcut. Și mai spunea ea, cu multă dreptate, că o gospodărie fără câine este ca o casă fără împrejmuire. Deși ploaia măruntă și deasă începuse iar vântul se intensificase, am plecat fericit din ograda Miluței Cristea pentru că am reușit să-i prilejuiesc acestui suflet ofilit și însingurat momente de reală fericire. De drăgălașa Furnica a început să mi fie dor acum când încredințez hârtiei gândurile și trăirile mele sufletești. Acest fapt, aparent banal, mi-a
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
casă după un plan arhitectural misterios. Erau strămătuși din partea lui taică-meu, adică grecoaice cu nasul acvilin și capul strâns la menghină până li se țuguiase ca o minge de rugby. Tanti Clemanza fusese măritată cu un poet sătesc, nea Miluță, și funcționase ca învățătoare în satul Chichirești. Acolo avuseseră o casă de lut cu boltă de viță-de-vie, totul înconjurat cu un gard de nuiele. Mai erau și trei capre pe care le învăța rusește în răstimpul în care nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o casă de lut cu boltă de viță-de-vie, totul înconjurat cu un gard de nuiele. Mai erau și trei capre pe care le învăța rusește în răstimpul în care nu-și alăpta copiii pe care nu-i avea. Pentru că nea Miluță nu se învrednicise. Învățătoarea îi asculta poeziile tolănită într-un fotoliu de paie pe prispă și, dacă nu-i plăcea rima sau ritmul, pleosc! o palmă după ceafa autorului. Deși acum era o bătrânică sfrijită, în pozele vechi de șaizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
plăcea rima sau ritmul, pleosc! o palmă după ceafa autorului. Deși acum era o bătrânică sfrijită, în pozele vechi de șaizeci de ani tanti Clemanza apărea ca un zdrahon purtător de ochelari cu lentile-fund-de-sticlă. Cu ceafa zdrobită de scatoalce, nea Miluță se hotărâse să treacă la teatru. Adulmeca mai cu seamă piese istorice cu voievozi eroici, înconjurați de o ciurdă de puradei bastarzi. Totul în versuri, neapărat în versuri. Când nevasta i le aproba, înșfăca două gâște din ogradă și alerga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
stomac, te chem să semnăm contractul de publicare la cartea de basme. - Nu basme, teatru, Ion Vodă cel Cumplit și cei patru fii ai lui Matei Basarab. - Bine, bine, teatru, n-ai grijă. Acuma lasă-mă să-mi tihnească. Nea Miluță se întorcea la vatră și sorbea cafele pe prispă cu madam Clemanza. Când bolta de viță-de-vie se rărea, puteau vedea stolurile de gâște sălbatice zburând spre țările calde. Nopțile se făceau tot mai scurte. Vântul șuiera în horn. Dacă îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
scurte. Vântul șuiera în horn. Dacă îi strângea la pântece, ieșeau pe prispă, ridicau poalele cămășii de noapte și făceau de sus caca și pipi pe butucul viței-de-vie. Toamna viitoare ciorchinii erau iar grei ca un uger de vacă. Nea Miluță n-a mai avut niciodată succesul pe care i-l asiguraseră poeziile dedicate partidului și secerișului. Niciodată n-a mai făcut turnee de recitare în țară; niciodată n-a mai plescăit la aceeași masă cu bardul neamului. Tanti Mizi însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Copou! - Nu bre, era locotenent când dansai matale cu el. Colonel l-o făcut abia în ’30, când l-ai cunoscut pi Miluțî. - Așa-i, așa-i, mi-aduc aminte! Că dacă era maior îl luam pi el, nu pi Miluță. Tanti Mizi mă urcă într-un pat de zece persoane. Sub cap îmi așează patru perne mari. De fapt dorm în fund. Nu contează: sunt așa de frânt, că nu-mi mai pasă nici de fantoma lui nea Miluță care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pi Miluță. Tanti Mizi mă urcă într-un pat de zece persoane. Sub cap îmi așează patru perne mari. De fapt dorm în fund. Nu contează: sunt așa de frânt, că nu-mi mai pasă nici de fantoma lui nea Miluță care vine la capul patului și-mi recită o piesă de teatru istorică, în versuri. Am nevoie de zece ore de somn. O să mă trezesc la prânz. Sper să nu se sperie Sabina că o să ajung prea târziu. - Neața boierule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
târziu. - Neața boierule! Da’ văd că îți place să lenevești, nu te-ncurci! - Da, da, domnul face une grosse matinée. Ce să mai zici de tinerii din ziua de azi: sfrijiți, puturoși, scrofuloși. Deschid un ochi. Afară e beznă. Nea Miluță a adormit citind. Mă uit la ceas - e 5 dimineața. În sufletul meu caut o tigaie să le-o arunc în cap huidumelor. Nu găsesc nimic. Sufletul mi-e ca un burete îmbibat de colesterol. Vreau să fug cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
gata! Că, uite, era să uit. Era să uit că mai pe după amiază, am un praznic. Tot prin partea asta a omenirii. Pa, dragii mei enoriași! Pa! Pa, părintele nostru frumușel și drăgălel! Pa! MIRESE LA SCHIMB Iluță Grasu și Miluță Slabu s-au întâlnit, neîntâmplător, la o bere. Te căutam, a zis unul. Și eu pe tine, a replicat celălalt. Știu de ce. Și eu. Că-n fața lumii noastre nu mai poți tăinui un secret. Așa-i, dragul meu. Așa
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]