252 matches
-
el, cel dintîi, a susținut multă vreme că Kuki e al meu. Carol se miră de acceptarea indiferentă a povestirii. Culmea e că nici Gina, nici Nelly nu mi-au fost amante niciodată." Indiferența personajului jurnalului la aceste mărturisiri este mimată. Orgoliului său i se înfățișează, într-o coincidență pe care tocmai de aceea o consemnează, o dublă declarație tardivă: Gina C., cu o "ciudată sinceritate", dezvăluise și ea, soțului și lui Camil, o credință asemănătoare ("Toată seara m-am gîndit
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
pare o recreație intelectuală pe timpuri de recluziune. Reversul meditativ al atitudinii "neserioase", al opțiunii pentru jocul înțelesului ambivalent, trebuie gîndit în legătură cu vremurile sub care le e dat să trăiască și scriitorilor. Precum marchiza lui Valéry și în pofida împotrivirii sale mimate "cu o vehemență crescîndă", Ioanide ieși, totuși, ...la ora cinci, să onoreze ceaiul oferit de Saferian Manigomian. În ajun, Gaittany îl obligase la o adevărată paradă de false argumente, printre care se putea desluși însă farsa refuzului. Pentru un om
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
una peste alta, frumos zidite, după dimensiuni. Zîmbește spre mine. Am mai scris cîte ceva, în ultima vreme. Are aerul că se scuză de ce boroboață a făcut. Toate sînt ale matale? Fața lui caldă, prietenoasă, schițează un răspuns mai mult mimat. Răsfoiesc cam distrat clidul de cărți. Pe fiecare este cîte o dedicație, scrisă frumos și, mai ales, respectuos. Toate au prefața semnată de renumiți specialiști în domeniu și toate au girul Academiei Române. Unele erau scrise mai demult..., le-a venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de Bucșoiu, îmi arată niște chiloți întinși la uscat pe un balcon de vizavi. Apoi râde. De ce credeți voi toți că inventez? face. Mă rog care toți? O fi ceva adevărat cu șeful ei și toată inocența ei e doar mimată? Sau folosind pluralul i se pare interesant să joace rolul ăsta de vampă. Bea insinuant din ceașca aia fără toartă. S-a spart odată când am încercat s-o spăl și a venit apa neagră, mâloasă, s-a izbit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
o pricină pe care Puiu Iancovescu - actorul excelent și inteligent, nu numai pe scenă, dar mai cu seamă la o șuetă dinaintea unui filtru la Nestor sau la o friptură În câr ciuma lui Dobrică - o povestește printr un dialog mimat ca dintre un prepus al co mandaturii germane și directorul ziarului Seara: — Dumneata, domnule Bogdan-Pitești, ai primit bani mulți de la noi, cu condiția să scoți o gazetă de mare tiraj - și ai scos o gazetuță de seară, numai bună ca să
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
teribilă a necesităților mici și mari, dintre care, hai s-o spunem, sunt cel mai adesea pseudo-necesități multe dintre ele. Într-o carte de-a mea, unul dintre personaje face următoarea observație: „Ca orice intelectual, cutare Își satisfăcea o necesitate mimată”. Dar aserțiunea nu este adevărată doar pentru intelectuali. Cu timpul - și asta mulți Înțelepți ne-o Învață! -, cu timpul, multe griji și preocupări sufocante se arată a fi fost false. Nu, nu „timpul rezolvă anumite probleme” cum cred unii, ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care s-ar explica (asta ca să fim flatați și noi, genitorii) prin faptul că provin din „familii de intelectuali”. În schimb, Jean Ciută îi privește realist și nu cruță pe nimeni. Ca să fie convingător, a arătat (scenă de efect, excelent mimată) cu cîtă nespusă silă pun odraslele noastre mîna pe cîrpa de șters tabla. M-am uitat în sală: tăticii și mamițele se amuzau. Neexistînd individualități puternice, clasa lui Ducu e mai omogenă, mai solidară, cu un climat de toleranță reciprocă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care am auzit-o de la mai mulți, s ar putea să fie o diversiune a Securității. „Să fim serioși! Cum poți să crezi așa ceva?!”, mi-a replicat, privindu-mă atent, neștiind ce să creadă de naivitatea mea: e sinceră sau mimată? „înseamnă - a făcut el, grav - că-i dai persoanei o importanță pe care n-o are. Și un alt caracter...” Pentru că n-aveam cum să-l contrazic, am simțit că vinul băut se preface în fiere. *I-am întîlnit, la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sau un alt tenorino. Care sînt cauzele? Una e aglomerația de pe „ogorul criticii”: cam mulți inși fără patos și fără etos, în textele cărora nu găsești o singură frază cu timbru critic. Lucru știut: metodele, procedeele, gesticulația pot fi împrumutate, mimate. De aci impresia nedreaptă de epigonism, de uniformitate. O altă cauză e că, în nouă din zece cazuri, „critica nu e critică”, adică nu neagă, „e prea pozitivă”. Adesea - reproș real - în locul unei judecăți sau atitudini dai peste o „teoreolă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ci o generează prin reacția sa spontană și precisă. Orice marcă emoțională a dispărut. Brusc, Poltronul a devenit un executant cu „sânge rece”, prestația sa s-a redus la lovitură. Apariția figurii de bacantă a mamei lui Mitică, nebunia convulsivă, mimată sau nu, fac parte din recuzita sărbătorii dionisiace. Mitică pare să fie un Brighella, iar vorbitorul un Arle- chino, o altă figură încărcată de ambiguitate, vesel și trist deopotrivă, așa cum alternează tactic momentele emoțio- nale pe care le interpretează acest
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
etape finale ale activităților derulate în grădiniță; asocierea valențelor nonverbale ale comunicării cu sintagmele verbale corespunzătoare: de exemplu, un copil poate face la solicitarea educatorului/educatoarei gesturi/mișcări specifice unei anumite activități, un alt copil numește obiectele necesare și acțiunile mimate, un altul realizează efectiv acțiunea etc.; poate fi avută în vedere, de asemenea, diferențierea mimicii unui copil căruia îi place o anumită secvență a activității de cea a unui copil căruia i-ar plăcea altceva; paraverbalul poate fi actualizat prin
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
că nimeni nu moare de fapt. Greșit. În mintea noastră, personajele mor deadevă ratelea, iar sângele de pe ecran e cât se poate de real. Violența pe care o vedem la televizor, deși pe platourile de filmare e doar o chestie mimată, la noi ajunge ca violență pură (căci, dacă n ar fi așa, am spune că filmul e prost făcut și am schimba canalul, în căutarea unuia care nu mai are cusăturile la vedere). În 99% dintre filme apare cel puțin
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
rânduri, un portret al doamnei T, evidențiindu-i trăsăturile pe baza acestor fragmente. Reprezentați printr-un grafic relația dintre personaje sau reduceți textul la o formulă matematică. Desenați un portret al doamnei T, redând imaginea ei surprinsă în textul dat. Mimați una din cele două întâlniri. încercați să definiți relația dintre doamna T și X în momentul întâlnirii. Explicați trăirile interioare ale eroinei în scena din tren. încadrați personajul feminin într-un tip temperamental și prezentați-i comportamentul. Creați un ritm
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mariana Chiriac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1336]
-
despre spiritul Moldovei și a demonstrat că, indiferent de culoarea politică, indiferent de pozițiile administrative, structura de pro-funzime a unui intelectual autentic poate să rămână nealterată. Publicul ieșean a avut șansa întâlnirii cu un intelectual rafinat, în care aristocrația frumoasă, mimată grotesc de unii, și-a găsit naturală și firească întrupare. Cu eleganță și fără a epata în prețiozități lingvistice, academicianul a sedus asistența prin fermitatea și farmecul expunerii. Domnule academician, ce repre-zintă pentru dumneavoastră postura aceasta de prelector junimist? Cum
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
la Junimea în septembrie 1875 și publicată în Convorbiri literare la 1 octombrie, același an. Subiectul nuvelei pornește de la o observație multimilenară asupra relațiilor noră-soacră, tratată în povestiri și snoave, în cântece lirice și statuată în proverbe. Fantasticul este doar mimat, căci nimic miraculos nu se întâmplă în poveste. Tocmai de aceea este socotită o nuvelă. I se recunoaște spontaneitatea dialogului, ritmul alert al povestirii și caracterul moralizator. Soacra se poartă rău cu nurorile sale, este egoistă și profitoare și are
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
periferiile lor bine circumscrise. Comunismul și-a pierdut centrul, dar este dispersat pe întreaga suprafață a lumii. Nu aceasta ar fi însă problema într-o lume în care fiecare individ are libertatea opțiunii politice și filosofice, ci uitarea, naturală sau mimată, a ororilor pe care le-a provocat alunecarea spre totalitarism a regimurilor comuniste. E nevoie de detașare și imparțialitate pentru a fi dispus să le iei în considerare. "De fapt, așa cum atrage atenția cu ele-ganță Jean Baudrillard, a vorbi despre
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
de joc formale prezente în organizații, daca nu cumva sunt doar schițe extrem de sumare ale unor organigrame. Se înțelege acum de ce "apelurile la ordine" au, în general, puține șanse de reușită, conformitatea fiind cel mai adesea doar schițata și bine mimata de către membrii organizației. Motivul este că ordinea din organizație apare ca rezultat al unui proces complex și adeseori "invizibil", în care sunt angajate diversele capacități culturale de cooperare ale indivizilor și grupurilor. În acest context, diversele sisteme de coordonare formală
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
pentru... a deveni liber? Pentru a-ți aduce aminte de „tine”, de drepturile tale și mai ales de necesitățile tale. Deoarece libertatea, propria ta libertate este una, și Încă una dintre cele majore, adică o necesitate reală și nu una mimată, din care noi, intelectualii, avem o sumedenie!... Nu, nu vorbesc cu acea Îngâmfare pe care o arată cineva care este convins de „propria-i posesie”; nici azi, după patru decenii de scris profesionist, după nu puține „certificate” din partea publicului, chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mai mult de-atât: ea știe că orice text se ferește de ce-i previzibil, fuge de terenul ce i-l pune la dispoziție ideologia. Propozițiile scrise din îndatorire lăuntrică se judecă nu ca fiind permise sau interzise, ci autentice sau mimate. Scrisul face din lucrul trăit propoziții, dar niciodată un dialog. Pe când se întâmplau, faptele nici n-ar fi suportat cuvintele cu care le așterni mai târziu pe hârtie. Scrisul îmi pare ca mersul pe sârmă între a dezvălui și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
vor juca rolul majorității. Iar perspectiva era facilitată și de devenirea non-românească a românilor basarabeni, declanșată după 1812 și accelerată de bolșevism prin doctrina moldovenismului, conform căreia basarabenii constituie o altă etnie decât românii din vechiul regat. Matricea comportamentului țarist mimată de evreii și de celelalte minorități bolșevizate s-a reprodus în condiții de dramatică violență mondială, surprinsă ca atare și de romanul Delirul al lui Marin Preda, roman care nu întâmplător a stârnit proteste insidioase la Moscova, în 1975. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
direct, toate la un loc imprimă un difuz aer parodic, mergând de la benign la agresiv: „fac piața, deci exist”. În spatele acrobației ludice, care se vrea o perpetuă frondă, jubilația lasă locul amărăciunii, lirismului cenzurat. Ironiei i se adaugă o sobrietate mimată. Prospețimea acestei poezii vine din amestecul dintre „realul cel mai palpabil cu imaginarul cel mai nesăbuit” (Val Condurache), cum ar fi în Peisaj cu pasăre și electroni sau în acest vers suprarealist: „La început a căzut din cer o găină
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286380_a_287709]
-
acestea, în derularea procesului de schimbare nu puține sunt cazurile în care comportamentul participativ a fost (di)simulat, probabil din dorința de a fi acceptat sau de a lăsa impresia conformării la conținutul schimbării. Comportamentele adaptative pot fi într-adevăr mimate și astfel devin valorizate pozitiv. Mentalitățile, concepțiile, idealurile ascunse rămân, de cele mai multe ori, nedeterminate cu adevărat. În privința Eu-lui (sinelui) viitor, acesta, susțin psihologii, desemnează modul în care persoana își percepe potențialul de dezvoltare personală și se proiectează în viitor. El
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
cădea și el pradă mîniei unchiului fratricid, prințul trebuie să-și ascundă emoțiile reale și o face mimînd nebunia. În cronica lui Saxo Grammaticus, crima regelui uzurpator e știută de toată lumea, imaginea sa publică intrînd în tiparul tiranului tradițional. Nebunia "mimată" a lui Hamlet reprezintă astfel o necesitate vitală, numai sub masca ei personajul avînd șansa elaborării planului de răzbunare a tatălui uzurpat. În mod neașteptat, Shakespeare schimbă acest detaliu. În varianta ultimă a piesei lui (trebuie spus că Hamlet a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
femeii care încalcă un cod nescris al onoarei, căsătorindu-se sub rangul său ori avînd relații sentimentale în afara mariajului. Bărbații revanșarzi (fie că sînt manifest negativi, precum Ferdinand și Cardinalul, sau discret sadici, acoperiți de masca unui creștinism mai degrabă mimat, ca Frankford) practică o tortură studiată, în grade de dezvoltare a suferinței, cu infernale amînări și disimulări. The Woman Killed With Kindness reprezintă o parabolă a prizonieratului psihologic feminin într-un univers patriarhal, imposibil de învins. Corijarea "blîndă" nu sugerează
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
tuș în peniță, fără laviuri. Important de specificat este faptul că atuul cel mai proeminent al acestei tehnici îl conferă adâncimea inciziei (rezultată în urma unei corodări cu un mordant), atribut care nu poate fi notat în desenul pregătitor, ci doar mimat sau sugerat. Acesta este, desigur, motivul pentru care, invariabil, sub aspectul frumuseții liniei, al prețiozității, exemplarul imprimat al gravurii este întodeauna mai plăcut, chiar seducător față de proiect. Din punct de vedere al redării materialității, este tehnica cu cel mai mare
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]