377 matches
-
Acasa > Poezie > Imagini > POEM ASIATIC Autor: Victor Bragagiu Publicat în: Ediția nr. 2337 din 25 mai 2017 Toate Articolele Autorului Lui Nicu Constantinescu Când vin nuanțe violete În flacăra portocalie Ca rotungimi de minarete Se-ndoaie ziua spre chindie. Parcă-aș vedea un asiatic Oraș cu-apusul ca smaraldul Că eu ghicesc nesistematic De-i Buhara ori Samarkandul. Cupole-albastre de moschee Curg spre-orizontul înserării Fecioara Lună pe alee De cer aduce stele verii. Împrăștiind
POEM ASIATIC de VICTOR BRAGAGIU în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/377676_a_379005]
-
cum difuzoarele (unor de tristă amintire stații de amplificare) sparg lumina dumnezeiască a dimineții cu vocile slujbelor. Atît de tari, atît de discreționar-orgolioase, atît de nepotrivite. În locul oficierii strămoșești în taină și în reculegere aceste melisme de muezini ieșiți în minarete. Îndrituite acolo, evident, dar cît de nedorite aici. Lumina din înalturi în mințile noastre! 24 decembrie Întotdeauna, copilăria noastră e cea mai... (a lui Creangă e, oricum, cea mai...). Crăciunul copilăriei noastre e cel mai... (unde sînt zăpezile de-atunci
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
parte din Asia Mică, Maghrebul îTunisia, Algeria și Marocul de azi), dar și Portugalia și Spania. în 719, musulmanii trec Pirineii. Carol Martel îi oprește la Poitiers în 732. Damasc, Bagdad, Antiohia, Ierusalim, Alexandria, Constantine, Oran, Saragosa trăiesc în umbra minaretelor. Dar și Carcassonne, Autun, Toulouse... Veniți dinspre Nord, Vikingii cuceresc și ei teritorii cât pot cuprinde. în 885, patruzeci de mii dintre ei asediază Parisul. O sumă substanțială de bani îi conving să ridice asediul și să se îndrepte către
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
o expresie alegoric-fantastică remarcabilă în narațiunea cea mai importantă din volumul de proze căruia îi împrumută și titlul: T de la Trezor (2000). În prima parte a acestei narațiuni utopic-științifico-fantastice, se imaginează Trezorier la Fondul Național de Cuvinte, izolat într-un minaret (turn de fildeș), de unde contemplă umbra digurilor pe mare, o umbră identică inițialei sale, un T imens, ce poate fi, concomitent, o cruce și o spânzurătoare. Citește aici manuscrisul excepțional al unui Eu-se biu Scrib-an și practică ritul T
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
legal, și Mean Uttum Singh (cel mai mare fiu al maharajahului Ghulab Singh). Nr. 10 - intrarea dinspre grădina regală de flori, cu o parte din magnificele scări de piatră, către moschee, numită Badshai Musjit. Nr. 11 - unul dintre cele patru minarete colosale ale moscheii regale, Înapoia cărora Ranjit Singh, fiul său Kurruk Singh și fiul său No-Nehal Singh, Împreună cu numeroasele lor soții, au fost incinerați și s-a Înălțat un splendid mormânt, cu o cupolă În față, unde Granth (cartea sfântă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
hărți și, descoperă tărâmuri ignorate, peisaje doar bănuite, populații primitive, cu obiceiuri ciudate, realități ce par din altă eră, dacă nu din altă lume. Dacă pitorescul unui Istanbul cu frizerii, cafenele și chioșcuri cu bacșiș instituționalizat, cu bazar, palate și minarete nu mai surprinde, priveliștile din Țara de Foc se detașează prin ineditul vieții primitive. Toate pânzele sus! se situează deasupra întregii proze românești de aventuri, numărându-se, totodată, printre puțin numeroasele scrieri viabile ale „obsedantului deceniu”. Următoarele romane ale lui
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
siguranță irațională, nu, n-o să tragă asupra noastră.“ Ca și noi, au remarcat și ei alunecarea aceea de sub picioare. De câtva timp deja, curentul revenise, iar restaurantul se rotea. Fereastra mare încadra incendiul din port, iar un pic mai târziu, minaretul și acoperișurile orașului vechi. Magnetofonul relua aceeași curgere de note obosite. Suflul său ritmat ne izola și mai mult. Eram singuri și încă pentru ceva timp în viață, dar parcă deja detașați de trupurile noastre înlănțuite, pe care soldații le
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
umplând aerul de pâclă. Bursa arăta - cel puțin de la trei sute de metri deasupra - cam așa cum arătase de vreo șase secole Încoace: un oraș sfânt, necropolă a otomanilor și centru al comerțului cu mătase, cu străzi liniștite, În paragină, Împodobite cu minarete și chiparoși. Lespezile Moscheii Verzi se albăstriseră de vreme, dar asta era cam tot. Cu toate acestea, Desdemona Stephanides, chibițând de departe, privea În jos spre jocul de table și vedea ceea ce le scăpase jucătorilor. Să psihanalizăm palpitațiile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
aud voci de femei strigând, dar el nu le bagă În seamă. Înaintează pe străzile șerpuitoare, trecând pe lângă vânzătorii de fructe și pe lângă restaurante, până când ajunge pe altă stradă și intră Într-o biserică. Mai exact: o veche moschee cu minaretul dărâmat și cu inscripțiile din Coran acoperite de o tencuială care servește drept fundal pentru icoanele creștine care se mai deslușesc chiar și acum În interior. Lefty Îi dă o monedă bătrânei care vinde lumânări, aprinde una, o Înfige În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
spusele, trase la o parte cu totul prelata de pe barca de salvare. Desdemona și Lefty se ridicară. În depărtare, luminat de soarele care răsărea, se zărea conturul New York-ului. Nu avea forma obișnuită a unui oraș - așa, fără cupole, fără minarete - și trecu un minut până când deveniră conștienți de Înaltele forme geometrice. Dinspre golf se rostogolea ceața. Ramele roz de la un milion de geamuri scânteiau. Mai aproape, Încoronată cu propriile raze de soare și Îmbrăcată ca În Grecia antică, Statuia Libertății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
unei moschei în Constanța"3039. Moscheea urma a avea o curte interioară cu două portice, suprafața totală a clădirii urmând a fi de 450 de m2, înălțimea cupolei de 25 de metri, cu un diametru de 8 metri, iar înălțimea minaretului de 37 de metri și 70 de centimetri. Cupola și minaretul urmau a fi construite din beton armat, în timp ce, portalul principal al moscheii urma a fi construit din piatră, ușa principală din marmură neagră cu incrustații de bronz, iar coloanele
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
interioară cu două portice, suprafața totală a clădirii urmând a fi de 450 de m2, înălțimea cupolei de 25 de metri, cu un diametru de 8 metri, iar înălțimea minaretului de 37 de metri și 70 de centimetri. Cupola și minaretul urmau a fi construite din beton armat, în timp ce, portalul principal al moscheii urma a fi construit din piatră, ușa principală din marmură neagră cu incrustații de bronz, iar coloanele interioare din marmură de Câmpulung. O contribuție importantă la realizarea cupolei
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
a fi construite din beton armat, în timp ce, portalul principal al moscheii urma a fi construit din piatră, ușa principală din marmură neagră cu incrustații de bronz, iar coloanele interioare din marmură de Câmpulung. O contribuție importantă la realizarea cupolei și minaretului din beton armat a fost adusă de către inginerul Gogu Constantinescu 3040. Lucrările de construcție au început la 24 iunie 1910 în prezența ministrului Cultelor, domnul Spiru Haret, și a ministrului otoman la București, domnul E. S. Seffa-Bey. La sosirea în
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Nick Își trecu mâna prin apă. I se păru caldă, În răcoarea pătrunzătoare a dimineții. Și În acea dimineață, pe lac, stând la pupa bărcii, cu tatăl său vâslind, fu foarte sigur că el n-o să moară niciodată. Capitolul 2 Minaretele de la Adrianopole se-nălțau În ploaie, dincolo de bălțile de nămol. Căruțele se strânseseră pe o distanță de treizeci de mile de-a lungul drumului spre Karagaci. Bivolii și vitele trăgeau căruțele prin nămol. Nu mai era Început sau sfârșit. Căruțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mărunte Și-n Dunărea umbrită curg. Dar unda tulbure le-ngroapă Când, sub răchitele din vale, De-abia mai tremură pe apă Ca niște coji de portocale. Acolo jos, peste cununa Întunecatului boschet, Sclipește-n aer semiluna Din vârful unui minaret. Își culcă umbra până-n mal Ostrovul izolat de lume Ca un castel medieval. El pare-o navă fermecată Ce-a ancorat aici, subt munte, Minune îndelung visată De valul Dunării cărunte! A așteptat în nopți senine Strălucitoare dimineață, Când din
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
și păsări împreună, Cu florile-i ce râd în soare Și noaptea tremură subt lună. Cerințe: 1. Citiți cu atenție textul și scrieți mesajul care se desprinde din fiecare strofă. 2. Subliniați expresiile frumoase. 3. Exlicați sensul cuvintelor: undă, navă, minaret, răchitele. Noapte de iarnă George Topârceanu (fragment) Cad din cer mărgăritare Pe orașul adormit(...) .......................................... Iarna!... Iarna tristă-mbracă Streșinile somnoroase, Pune văl de promoroacă Peste pomi și peste case. Scoate-o lume ca din basme În lumini de felinareUmple noaptea
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Îi tremurau, Îi tremurau și mâinile, iar buzele se albiseră de spaimă. Curiozitatea totuși o Îndemna să-și țină mereu ochii larg deschiși și să privească prin hublou. Ajunse În Țara Sfântă pe Înserate, contemplând din zbor o mulțime de minarete și cupole ce sclipeau În aerul roșiatic, ca niște sfeșnice poleite cu aur și argint. Coborând din avion, Mașa Își făcu din nou În gând semnul crucii, rostind Tatăl nostru și rugându-se de Dumnezeu să n-o uite printre străini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la odaia ei. Mă trase ușurel spre fereastră: „Uită-te, asta e mânia lui Dumnezeu!“ M-am aplecat cu teamă. Eram în vârful colinei Mauror. La dreapta mea se vedea noua Casba, noul palat al Alhambrei, la stânga, vechea Casba cu minaretele albe ale cartierului meu, Albaicin, dincolo de ziduri. Vuietul pe care-l auzisem pe uliță era acum asurzitor. Căutând din priviri de unde venea zgomotul, am cătat în jos și nu mi-am putut reține țipătul de spaimă. „Dumnezeu să aibă milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ăla n-are deloc de gând să-l arunce; are doar nevoie să simtă o greutate în mâinile goale. Să ameninți că-i strângi de gât pe Zeruali și pe șeicul leproșilor, asta înseamnă un bolovan la fel de mare cât un minaret, și dacă aș fi fost pe stradă, aș fi plecat dând din umeri. Fără să fi părut că bagă de seamă că mă făcusem roșu de rușine, Harun continuă, rostind rar cuvintele de parcă le trecea printr-o sită: — Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
activ al populației. Victimele, devenite călăi, se dovedeau nemiloase. Am văzut eu însumi, nu departe de casa mea, torturarea unui grup de șapte turci care se refugiaseră într-o moschee. Urmăriți de vreo douăzeci de cairoți, se refugiaseră în vârful minaretului și începuseră să tragă cu flinta asupra mulțimii. Dar au fost prinși, li s-a tăiat beregata și, plini de sânge, au fost azvârliți din înaltul clădirii. Bătălia începuse marți seara. Joi, Tumanbay a venit să se instaleze în moscheea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în port, înveșmântați cu straie noi și dați cu parfumuri. Cel mai frumos galion al lui Abbad ne aștepta, gata să ridice ancora spre Tunis. Un ultim cuvânt scris pe cea din urmă filă, și iată deja coasta Africii. Albe minarete din Gammarth, nobile rămășițe ale Cartaginei, acolo la umbra lor mă pândește uitarea, spre ele se abate viața mea după atâtea naufragii. Devastarea Romei după pedepsirea orașului Cairo, focul de la Tombuctu după căderea orașului Granada: oare nenorocirea e cea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
chiar și aceea nu avea decât șaptezeci și cinci de centimetri Înălțime; dacă văzusem vreodată un dezastru potențial pentru un bețiv, ăsta era. Priveliștea era incredibilă: vase mici și mari navigau Încet prin apa Întunecată, trecând prin fața unei moschei frumos luminate, cu minarete care păreau să atingă cerul. Podelele erau dintr-un lemn lucios și Închis la culoare, aproape negru, iar canapelele din brocart și satin, țesute cu filigran auriu. Era cu totul descoperit, cu excepția câtorva pânze albe, care fluturau În vânt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
faci și o voi face eu Însumi. Cere-mi orice. Ștefănel se plimbă prin vasta sală de consiliu a palatului. Afară se zărea golful Cornul de Aur, cu zecile lui de corăbii ancorate. Era o zi senină de iarnă, iar minaretele moscheilor străluceau În soare. Brusc se opri și Întrebă: - S-au Întors toate patrulele? - Toate, În afară de una. Cea trimisă În Balcani după Ali beg. - Cât putea dura drumul, În condiții de iarnă? - Oricât ar fi trebuit să dureze, dacă erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
un aranjament complicat de ziduri, din belșug ornate cu creneluri, parapeți, contraforturi, ținte decorative, urne și alte elemente arhitecturale, al căror scop nu este prea evident. Pe fiecare parte a ciorchinelui de monumente răsare câte o jumătate de duzină de minarete și turle, unele care se termină în domuri Rajpur, altele cu o semilună strălucitoare de aur în vârf și chiar una mântuindu-se într-o clopotniță gotică. În față, un drum pietruit șerpuiește spre un șir de trepte albe, alternând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
șoseaua ce duce spre civilizație, trebuia să trec prin satul țigănesc, conceput ca peste tot, câteva rânduri de corturi din țoale, după ele palatele vopsite prăzuliu, citron, frez, fără nici o fereastră spre partea lui Sevgin, doar cu o aglomerare de minarete, foișoare, loggii, terase, grădini suspendate, unde n-am intrat niciodată - ba am intrat, am să-ți povestesc când o veni vremea... Până acolo sunt în altă bolgie. O haită de câini nemâncați își cască boturile negre spre trupul meu semiîmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]