334 matches
-
cântec de gheață, o vibrație venită din Nordul cețos, asemeni unei premoniții a cărei fascinație te subjugă. Într-un fel, piesa care deschide albumul constituie un pod de legătură cu discul anterior, Dear Heather (2004). Același sentiment al extincției, același minimalism al orchestrației, aceeași miză pe efectul hipnotic al repetiției. Cele trei teme sunt reluate identic, doar cu o ușor marcată amplificare la fiecare nouă revenire. Circularitatea conferă consistență, pentru că în loc să dilueze efectul, îi sporește intensitatea.
Vechimea, adâncul (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4873_a_6198]
-
sublim. Tu, ploaie de lumină și rază-mbălsămită Ești o planetă nouă, o, dulcea mea iubită”. (La Y.) Se vede că tema poeziei de debut l-a obsedat pe poet. În strofa de mai sus surprindem, într-o ilustrare aproape didactică, minimalismul figurației și al lexicului lui Bolintineanu; față de el, chiar și Grigore Alexandrescu pare mai imaginativ, pentru a nu vorbi de Heliade și de bruștele lui iluminări. Doar melodicitatea ingenioasă ridică brusc poezia deasupra mediocrității, pentru că în fervoarea muzicală rezidă noutatea
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
un trecut glorios, din peisajele romanticilor nu evocă la Dacian Andoni decât materie perspectivată de griuri produse în tușe dense, pe care, uneori, se așază, dând straneitate lucrărilor, un albastru lunar, absorbit în materia fără strălucire a lutului clisos. Acest minimalism exacerbat lasă, totuși, deschisă o privire ce poate să evoce cartiere citadine pustiite de diluviul timpului și al istoriei. Ca și când te-ai afla într-o cetate sumeriană din care timpul s-a retras. Astfel, lucrările se încarcă, paradoxal, de căldură
Niște succesori by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5172_a_6497]
-
multe file. În el, narativul e departe. Dacă păcătuiesc, o fac cu cuvântul sau cu gândul. Niciodată cu fapta. Ce rezultă în urma acestei absențe nu e însă lirism, ci epură. Din poezia actualității, Caius Dobrescu îndepărtează lestul modei (narațiune, biografism, minimalism, tranzitivitate) ajungând la, cum să zic, modernitatea premodernilor. O modernitate, sigur, involuntară la ei, dar deliberată în Odă liberei întreprinderi. Că autorul Odei optează pentru o specie clasică, nu-i, așadar, întâmplător. Se întoarce la trecut refăcând etapele prezentului. Chiasmul
Ritmuri pentru antifonările necesare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6640_a_7965]
-
dacă l-ar viziona. Nu sunt, Doamne ferește, partizanul academismului rânced și-al conservatorismului lipsit de imaginație. Dar nici al amatorismului cras, al lipsei crunte de talent și de imaginație. Ador modernitatea inteligentă, plină de idei și savoare, dar îmi repugnă minimalismul vulgar, mecanicitatea greoaie, violența gratuită și ambițul în spatele cărui gâlgâie lăcomia. Dacă noul Mesia al artei românești și-ar vinde produsele la iarmaroc, n-ar fi nici o problemă: acolo s-au născut, acolo să-și trăiască gloria. Dar când niște
Triumful neroziei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6385_a_7710]
-
Liana Mărgineanu - remarcabil de deschise! - Istvan Teglas, un artist complex, Ionel Mihăilescu, Pavel Bartoș, Gabriel Spahiu, Nicoleta Lefter, Călin Stanciu jr.. ..cîțiva actori care populează un univers și mai multe deliruri în fața și în spatele ușilor luate de la case demolate, în minimalismul ludic și sever al Iulianei Vîlsan, în misterul uliței pe care se strîng poveștile lui Hanoch Levin și ale lui Radu Afrim.
În fața și în spatele ușilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6409_a_7734]
-
sau post-simbolist precursor de noi orientări (eclipsat de Bacovia). Nu cred, de aceea, că recuperarea sub semnul postmodernismului (cum încearcă, timid, Mircea Cărtărescu în Postmodernismul românesc - N.B., printre puținele referințe bibliografice importante omise de Roxana Sorescu!) sau sub cel al „minimalismului” (cum sugerează Mircea Martin, după ce l-a situat cu succes, cîndva, în parametrii „modernismului moderat”) ar fi fezabilă. Poate că situarea sub semnul „modernismului antimodern” teoretizat, între alții, de A. Compagnon, ar fi mai productivă și mai adecvată pentru întreaga
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
ce se-ncheagă încet, se desfac umile,/ aproape neștiute, în penumbre de vorbe/ timide, temătoare nădejdi,/ rostiri sfioase,/ pîlpîiri de păreri în părere./ Retrase cu-un fel de scuze, ascunzîndu-se/ ca apan nisipul plajei” (Aforismele). E o irizare a unui minimalism plasat între ființă și neființă, „ce se destramă-n amiază”. O sacrificare a ambiției de-a fi, suprimată de candoarea fastuosului peisaj marin, a cărei nostalgie stăruie însă, imperisabilă: „Simt cum, încet-încet,/ marea mă desființează,/ cum mă șterge de pe albastrul
Poet pur și simplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4438_a_5763]
-
gardienii și deținuții - îi voi numi așa - sunt intervievați periodic și, esențial, au dreptul să se retragă oricând din joc. Filmul mi-a amintit de Dogville (2003) al lui Lars Von Triers și cu siguranță s-ar fi apropiat de minimalismul și acuratețea chirurgicală a acestuia, dacă Oliver Hirschbiegel nu ar fi introdus și o poveste de dragoste între Tarek și Dora (Maren Eggert), legătura sa cu exteriorul și sigurul său suport psihologic la un moment dat. La întrebările pe care
6 zile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4654_a_5979]
-
se dovedește a fi o victimă a cărților. Cred că observația e valabilă pe termen mai lung. Fragil, Dumitrașcu cade sub ocupație suprarealistă. Emotiv, încheie armistițiu cu cotidianul. Anxios, se aliază cu expresionismul. Duce negocieri cu manierismul. Deschide ambasade în minimalism. Nimic din cele omenești nu-i sunt străine. Decât poate, uneori, propriile însușiri, pe care le lasă de izbeliște. Și totuși! Interesantă, în carte, e repetarea unui cuvânt: locuitor. Acestuia, Aurel Dumitrașcu pare să-i confere sensul de poet. E
Locuitorul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5752_a_7077]
-
2010) Regia:Bogdan George Apetri. Cu: Ana Ularu, Andi Vasluianu, Mimi Brănescu. Gen film: Dramă. Durata: 87 minute. Premiera în România: 01.04.2011. Produs de: Saga Film. Distribuitorul internațional: MK2 International. Ce distinge filmul lui Bogdan George Apetri de minimalismul Noului Val? Este o întrebare pe care am simțit nevoia să o formulez și când am văzut Francesca (2009) al lui Bobby Păunescu. Răspunsul parțial corect ar fi: „nimic”. Celălalt răspuns care se înscrie, de asemenea, într-un provizorat ar
Răsărit de soare la mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5658_a_6983]
-
capătă aripi, afirma autorul cărții, aflat atunci (1969) la a nu știu câta bravadă patafizică în suita inaugurată la inițiativa lui Boris Vian, căruia i-au urmat toți discipolii întru scrisul nostim încifrat, anapoda ca un palindrom sau avar până la minimalism și la lipogramatică, din grupul OuLiPo (ca în cazul romanului cvasi-polițist Dispariția, cu o vocală lipsă, cu un tip dispărut căutat cu înfrigurată spaimă și având ca motiv principal vidul, lipsa, non-ființa). Scriitorul tradus acum în mod magistral în română
E fără e ! by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5835_a_7160]
-
prună” („sfârșit de localitate”) sau se cercetează panoramic: „all-view/ wide/ capul mi-e ridicat ușor/ gura bea din pahar/ și umple pieptul dezvelit:/ apa se prelinge/ peste canaturi/ sângele din pungă/ face peliculă” („rh-”). Ceea ce rezultă de aici e un minimalism de laborator, manierist și artificial, al cărui singur pariu pare acela de a spune cât mai puțin. Nici tehnicizarea limbajului, nici alergia la efuziunea lirică („răceala”) nu sunt defecte în sine, chiar și numai pentru că „Ochi roșii polaroid” al lui
Poezia ergonomică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3696_a_5021]
-
vom aștepta/ nepăsători tunetul”. Dacă există ceva variație în aceste tablouri sumbre, precum și o evoluție de la Păpușarul și alte insomnii, ea e de regăsit doar în capacitatea de a identifica nevroze în gesturi cotidiene infime (concesie cât de mică făcută minimalismului?): în apariția unei noi cute, în „gestul discret de retragere a cotului”, în „mâna mai nesigură” etc. Apocalipsa e cu atât mai perversă, se sugerează în Cobalt, cu cât ea se insinuează, pe tonuri șoptite, aproape senzuale, în fapte banale
Suferința în formă fixă by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3532_a_4857]
-
valoric). Acestea din urmă formează, după părerea mea, nucleul dur al cărții. Narativitatea intră într-un tandem reușit cu un anume tip de livresc. Evocarea lumii literare afine lui ar putea fi interpretată ca o formă tardivă de pact cu minimalismul cotidian al tinerei generații de poeți. Apar, de altfel, multe nume d’antan, în conjuncturi anecdotice: Nichita Stănescu, Ion Drăgănoiu, Tomozei, Marius Robescu, Petre Stoica, Virgil Mazilescu, Zaharia Stancu, Laurențiu Ulici, faimosul personaj Ahoe și alții, mai vechi ori mai
Palinodii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3552_a_4877]
-
latură puerilă, licărul de inocență care mai clipește prin magma „experienței”. Și-n anii sumbri,văduviți de vrajă, ai comunismului, în casa mea sclipeau, ilicit, beculețele și globulețele bradului. Acum, însă, la anii senectuții, m-am integrat, forțat, în trendul minimalismului și am redus pomul de Crăciun la câteva ornamente simbolice, vestigii ale splendorii de altădată. A rămas însă intactă bucuria darurilor, bucuria de a primi și, mai ales, de a dărui, plăcerea de a face plăcere altora. Aș vrea să
Magia și feeria Crăciunului m-au fascinat de când mă știu by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/2949_a_4274]
-
derizoriu, bine susținut de enunțuri scurte, concise, de enumerații sau de detalii care adesea pot părea futile și la care autorul renunță uneori doar pentru a îngădui personajului narator să deschidă anumite paranteze eseistice sau să facă o descriere. Acest „minimalism” cinematografic nu are de-a face, bineînțeles, cu estetica „Noului Val” al cinematografiei românești, dar este o tehnică literară autenticistă, de ale cărei avataruri s-ar putea crede, conform unei viziuni recuperatoare, că postmodernismul nu ar fi deloc străin. Această
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
acest parcurs al prozei de la ermetic la ospitalier, undeva a mijoc. În 2001, la moartea lui Jerome Lindon, directorul legendar al nu mai puțin legendarei edituri Minuit - editura Rezistenței antifasciste, a avangardei romanești din anii 50-70, a scriiturii corpului, a minimalismului, a impasibilității; a lui Beckett, a lui Robbe-Grillet, a lui Monique Wittig și a lui Tony Duvert, dar și a lui Deleuze, Bouveresse și Clement Rosset - romancierul Jean Echenoz publică un volum-omagiu, intitulat simplu Jerome Lindon. Cartea are 54 de
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
al esteticii promovate - o marginalitate mai puțin conotată politic decît textualismul revoluționar al celor de la Minuit. POL nu evită romanul de succes, dar nu ocolește nici autorii unor texte cu care e mai greu să te familiarizezi. Pentru că apăruse voga minimalismului, POL nu-l ocolește. Așa se face că, probabil, primul dintre cei mai buni autori POL este Marie Redonnet, o scriitoare atipică pentru ,scriitura feminină" din zilele noastre, cu un discurs compact, consecvent în ambiguitatea referențială, articulat obsesiv. În a
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
de viață ai lui Maurice Ravel), ca și cum romancierul și-ar privi și cerceta din afară opera încheiată. Dispărut - cel puțin pentru moment - de pe firmamentul literaturii franceze, Echenoz îi urmează astfel editorului său. Minuit a murit, cel puțin pentru literatură. Pentru că minimalismul, ironia, nu au cum să se termine decît în repetiție, atîta vreme cît nu (mai) reprezintă expresia unei pulsiuni, ci practicarea unei tehnici. Lapeyre se află în schimb în ascensiune. L'Homme-soeur, romanul său din 2004, a fost bine primit
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
dar abundă în sintagme pret-ŕ-porter și în ideologeme așijderea. Umorul lui e romantic, dacă se poate spune așa ceva, iar personajele lui descind din genul pastoral (adaptat decorului urban, ce-i drept). Nu e nevoie să repetăm împreună cu Pierre Jourde că minimalismul poate fi un discurs literar ,sans estomac" pentru a ne convinge că literatura recalcitrantă franceză a murit - cel puțin în ceea ce privește proza. Și să nu spuneți că Houellebecq, ale cărui romane, majoritatea scrise la persoana I, sînt lizibilitatea însăși, desfășoară o
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
Iovănel, unul dintre tinerii noștri critici de încredere, postfațator al unei noi ediții a romanului F, certifică rezistența lui în timp, numindu-l ,o carte impresionantă, o carte majoră, care ne poate reaminti, sau învăța, acum când la modă sunt minimalismele și pretextele romanești pentru nombrilism, că în spațiul ficțiunii umanitatea noastră poate fi precizată mai profund decât în oricare altă parte". Circumstanțele, conexiunile sau intenționalitățile oblice ale cărții pot păli, dar rămâne revelația unei profunzimi umane, despre agresiunile istoriei care
O lume anapoda by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11051_a_12376]
-
poem din placheta de debut a lui Dan Sociu (Borcane bine legate, bani pentru încă o săptămână, 2002), editată în condiții precare și intruvabilă în librării. Ca și cum s-ar fi urmărit un usturător, deloc franciscan paralelism între formula tânărului autor - minimalism și mizerabilism soft, apatie discursivă și anodin cotidian, versuri cu muzică spartă, o imagistică fără relief - și condițiile de strictă editare a poeziei lui. Un al doilea volum, publicat în 2004, prelua și așeza pe copertă fericita sintagmă, recuperând sumarul
Fratele păduche by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10783_a_12108]
-
în Berceni. E bine că stridențele și exhibiționismele din Păpușarul... și mai puțin din Circul domestic au fost abandonate în Cobalt (cu excepția accidentală a „cascadelor de căcat” de la p. 76). E de salutat faptul că autorul încearcă un compromis între minimalismul basic douămiist și ceremonialurile marii poezii moderne, chiar dacă practică un discurs ca la carte despre damnare, autodistrugere, nebunie ș.cl. („Gata cu strategiile!/Celui ce vrea să-și facă țăndări capul,/îi las capul meu//și mă duc”) și își înscenează
Damnarea glossy by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3074_a_4399]
-
fiind așa, oricum, grupajul din Nord (și, implicit, din 1983. Marș...) rămâne, istoricește, impresionant ca probă de luciditate. Cât privește cea de-a doua secțiune a cărții, 2013. Xanax, aceasta apare cumva descărnată față de marile poeme ale lui Pop, prelungind minimalismul facil al câtorva piese mai slabe din altminteri remarcabilul Unelte de dormit. Apelul la sofisme lejere („iubeș- te-l pe dușmanul tău/ pentru că ești tu...” sau „fructul copt conține mai multă moarte/ decât fructul crud”) e atât de neinspirat încât
Din noaptea timpului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3088_a_4413]