332 matches
-
al Unirii din 1859 era înregistrat astfel ca un fapt revoluționar. Invocarea în discursurile oficiale ale marilor figuri, figuri de prestigiu, gen Garibaldi, presupune redimensionarea întregului la scara grandorii mitologice. Cei o mie care-l însoțesc pe Garibaldi amintesc prin minimalismul cifrei în raport cu întreprinderea eroică de cei 300 de la Termopile cu care regele Leonidas a oprit armata lui Xerxes, fapt la care face aluzie și numele bravului republican. Tot în registrul pre- lu crării grandorii, dar și al onorabilității într-un
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a fi citită cu atenție. Ranetti remarca caracterul monumental al unor texte de mici dimensiuni, în genere o operă de minia- turist. Scriitorul care colaborase cu Caragiale la Moftul român și scotea revista Furnica în 1904, - iată o probă de minimalism consacrată prin ironie - redimensiona aceste texte la scara grandiosului, acolo unde este înregistrată canonic capodopera. Exagerarea encomiastică nu este lip- sită de o potrivire interesantă și anume rolul jucat în literatura vremii de speciile scurte, nuvela, schița, fabula etc. mai
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
actuala coaliție guvernamentală este să faciliteze, la nivel normativ și executiv, funcționarea componentelor care se aflau deja în vitrina cu democrație. Adică să facă operațiunea de a da fond pentru formele existente. Primul obiectiv urma să fie cel al depășirii minimalismului civic. Dar aceasta nu s-a întâmplat încă: 1. Cetățeanul continuă să nu fie în centrul guvernării, ci mai degrabă să fie socotit un mijloc pentru obiective care capătă rolul de scop în sine: reforma, integrarea, imaginea României. Legea autonomiei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
de o parte condițiile interne de posibilitate ale acesteia. O astfel de democrație nu e posibilă încă la noi decât formal și ritualic. Cetățeanul este o apariție de campanie și o formă de legitimare a guvernanților. Continuăm să suferim de minimalism civic și să generăm sindromul sărăciei cetățeniei. În afara faptului că instituțiile publice nu sunt încă structurate astfel încât să slujească în mod particular celor care, în ultimă instanță, le plătesc pentru asta, un obstacol major în creșterea exercițiului civic îl reprezintă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
că lipsește legea funcționarului public, că administrația nu s-a reformat, că poliția este în continuare militarizată, putem să concluzionăm, fără rețineri prea mari, că cetățeanul minimal al primilor șase ani de „stat de drept” își continuă și își adâncește minimalismul. El are din ce în ce mai puține mijloace să influențeze guvernarea. Mai mult, propaganda pe care o aude zilnic este aceea că rolul său este doar cel de alegător și plătitor de taxe. Asociat cu declinul economic și cu lipsa reală de reformă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
El are din ce în ce mai puține mijloace să influențeze guvernarea. Mai mult, propaganda pe care o aude zilnic este aceea că rolul său este doar cel de alegător și plătitor de taxe. Asociat cu declinul economic și cu lipsa reală de reformă, minimalismul civic hrănește copios tendințele spre autoritarism. Text publicat în Curentul, 4 mai 1999 Reportaj banal. O țară corcodușieră subminată de ideologia integrării Mulți dintre noi credem că avem stat fiindcă îi vedem la televizor pe reprezentanții acestuia. Tot așa credem
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
etc. Cristi mă introducea însă întro altă dimensiune a filmului - și o făcea cu înclinații pedagogice, altoite cu o doză bună de frondă. Tarkovski era bulshit și influențase în mod nefast întreaga școală românească de film. Cristi propunea, în schimb, minimalismul lui Cassavetes, cu refuzul oricărei simbolistici sau al cadrelor căutate. Înainte nici nu auzisem de John Cassavetes, dar, pentru că era regizorul preferat al lui Puiu, iam văzut aproape toate filmele și mam lăsat convins de discursul lui. Sau de discursul
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
această fatală alternativă, dacă rămâneți cumva de gheață în fața argintului aurit și a altor trucuri ornamentale, sau poate nedemni să vă luați zborul către cine știe ce lume de dincolo, vă sfătuiesc să închideți ochii și să vă rugați pentru întoarcerea la minimalismul apostolic. Suntem, aici, departe de așa ceva. În fața acestui talmeș-balmeș siropos, trebuie să admitem că Isus a ridicat prea sus ștacheta, că a avut o părere prea bună despre forțele noastre atunci când a mizat pe spiritualitatea pribegiei, pe cultul privațiunii și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de Puiu (împreună cu coscenaristul său, Răzvan Rădulescu) i-a iritat pe mulți din establishment-ul cenecist (CNC & acoliții), deși, la drept vorbind, filmul acesta nu era în mod manifest politic, ci doar un manifest estetic... Acum șase ani deci, jaloanele minimalismului cinematografic românesc erau deja trasate : buget mic, filmări ”din mână”, sunet în priză directă și o poveste simplă, puternică și adevărată, care făcea inutile artificiile cinemaului tradițional. ̨ n anul următor, Cristi Mungiu participa și el, în aceeași secțiune a
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de dinainte... Este ca disecția unui corp, în condițiile în care acel corp nici măcar nu era văzut vreodată gol în filmele de dinainte de Revoluție. O disecție fără anestezie și adesea fără mănuși. La ce ar folosi ele ? Minimalismul, ca să fie minimalism până la capăt, se face fără mănuși ! 4 goluri, 3 înfrângeri și 1 meci nul Față de anul 2006, 2007 a însemnat o scădere a numărului de lungmetraje românești de la 12 la 7. Două dintre filmele terminate (Restul e tăcere al lui
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cum să nu rezoneze cu finalul din filmul lui Puiu !), poate că a sosit momentul în care și publicul, și criticii, și CNC-ul autohton să ia act de direcția în care se mișcă tânărul cinema românesc : cea a unui minimalism fără fard, percutant, eficace. E limpede de-acum că, ne place sau nu, această direcție a devenit un trend, ba chiar un ”brand”. Iar dacă moartea unui biet pensionar dus de colo-colo cu mașina Salvării sau o discuție despre Revoluție
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
care e nelipsită din articolele și eseurile tale. Mă refer la polaritatea artă-entertainment. Pentru ca discuția noastră pe această temă să nu devină prea luxuriantă, cred că e suficient deocamdată să ne oprim la un fenomen concret, provocator și deloc desuet : minimalismul în cinema. Desigur, termenul minimalist a devenit foarte generos, iar cadrul trasat de mișcarea artistică omonimă care a reacționat la expresionismul abstract pe la jumătatea veacului trecut e permanent redesenat și chiar preluat în limbajul curent. Acum putem fi minimaliști când
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
funcției umbrei într-o fotografie alb-negru. Această definiție generală ne permite să spunem chiar și despre parabolele lui Kafka, teatrul lui Beckett ori povestirile lui Carver că sunt minimaliste, dar ce se întâmplă în cinema ? Am găsit plasate sub umbrela minimalismului filme foarte diferite, de la Tăcerea la Dogville și de la Vivre sa vie la Reservoir Dogs. Expresia film minimalist tinde oare să se refere tot mai puțin la un stil precis și încearcă, în schimb, să facă diferența între Cinema și
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Dogs. Expresia film minimalist tinde oare să se refere tot mai puțin la un stil precis și încearcă, în schimb, să facă diferența între Cinema și blockbuster ? Alex. Leo Șerban : Ca să încep cu ultima ta întrebare, răspunsul e nu. Pentru că minimalismul, oricât de „bine privit” - și primit - ar fi de majoritatea criticilor, nu poate acoperi totuși toată realitatea (din teren, cum se zice) a „filmului de autor”... Problema, așa cum bine ai intuit, este următoarea : până unde poți întinde în timp această
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
a plăcut... Este un simplu argument de marketing foarte înșelător, după cum se poate vedea. (Ca o curiozitate, și Blair Witch Project a fost minimalist, dar a avut succesul pe care-l știm !) Revenind la întrebarea ta, dacă scoatem din discuție minimalismul diacronic, să-i zic așa adică această sintagmă bună la toate în care intră și arhitectura, și literatura, și cinemaul, deci un stil la fel ca oricare altul , atunci trebuie să vorbim, în mod necesar, despre un anumit angajament care
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
care intră și arhitectura, și literatura, și cinemaul, deci un stil la fel ca oricare altul , atunci trebuie să vorbim, în mod necesar, despre un anumit angajament care nu e doar estetic, ci și etic. Cred că este ceea ce distinge minimalismul cinematografic românesc de alte minimalisme (cel iranian, să zicem) și ceea ce îl apropie mai degrabă de neorealismul italian de după război : necesitatea de a veni cu un cinema nou (ca atitudine), cumva social (ca tematică) și destul de poverist (ca expresie), deci
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ca să dau câteva exemple, fac parte dintr-o memorie cinefilă vastă, or, unul dintre meritele lui Cristian Nemescu este tocmai transformarea acestor locuri comune într-un stil foarte personal. Nu insinuez că ai greși atunci când afirmi că orice abatere de la minimalism în filmul românesc constituie o formulă evazionistă, dar mă întreb dacă nu cumva suntem pe cale să uităm tocmai autorul și să fetișizăm în schimb -ismul. Alex. Leo Șerban : Este limpede, sper, că situarea mea de partea minimaliștilor nu exclude aprecierea
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
la momentul respectiv, anii 40, să zicem, deci sincron cu italienii), iar acum ne am fi întors la el... Evident, nici pomeneală de așa ceva. “i cred că, până la urmă, această formulă (a neorealismului) este mult mai pertinentă decât cea a minimalismului, pentru că ea conține - la modul „istoric”, aș zice (ca o preistorie a termenului) - tot acel germene etic care i-a făcut pe italieni (pe un Rosselini, De Sica și chiar Visconti) să filmeze oamenii simpli și viețile lor, descoperind adevărul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
fabulă - este singura deosebire. Nemescu era (l-am numit așa la un moment dat) singurul nostru neorealist magic ; adică nu era stricto sensu minimalist, dar era neorealist. Consider că distincția dintre neorealism și evazionism este mai pertinentă decât cea dintre minimalism și restul... Pentru că, de fapt, minimalismul nu este decât un mijloc, un mod, așa cum spuneam, de a lua pulsul realității ; dacă poți face acest lucru și pe alte căi, cu atât mai bine. Dar a întoarce spatele realității în acest
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
l-am numit așa la un moment dat) singurul nostru neorealist magic ; adică nu era stricto sensu minimalist, dar era neorealist. Consider că distincția dintre neorealism și evazionism este mai pertinentă decât cea dintre minimalism și restul... Pentru că, de fapt, minimalismul nu este decât un mijloc, un mod, așa cum spuneam, de a lua pulsul realității ; dacă poți face acest lucru și pe alte căi, cu atât mai bine. Dar a întoarce spatele realității în acest moment este o formă de miopie
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
în film, și în teatru , că nimic nu era 100% adevărat, că e nevoie de povești simple cu oameni obișnuiți etc. etc.), dar, cel puțin în film, există deja voci care susțin că, gata, deja ajunge, ne-am ”săturat de minimalism”, de ”felii de viață”, vrem și altceva... Ceea ce s-a obținut (un instrument valoros de captare a realului și de sondare, non-judgemental, cum zic americanii, a realității) este acum prea devreme, zic eu ! pus sub semnul întrebării. De ce crezi că
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
sfârșit veritabil în acest film. Nu e un film dătător de speranțe, dar nici definitiv descurajant. Alex. Leo Șerban : S-a vorbit (și se mai vorbește încă destul de mult) despre neorealismul noului cinema românesc, pe care unii îl mai numesc minimalism, iar alții (de bună seamă, mai puțin binevoitori) mizerabilism. Din acest punct de vedere, cinemaul lui Thomas Ciulei face figură de antemergător aproape : Grațian - documentarul său din 1995, care, din nou, ne-a entuziasmat pe amândoi - era și minimalist, și
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de opțiune pe care o înțeleg și ca pe o formă de disciplină (cum și Iacob al lui Daneliuc era o formă de disciplină, venind după Glissando). Poate că în acest fel am putea da socoteală de una dintre fațetele minimalismului ; l-am putea vedea, de asemenea, în refuzul succesului facil de public și deci a întregii panoplii de mijloace (care nu au, în ele însele, nimic reprobabil) prin care el se poate obține. Filmele de acest gen împărtășesc poate cu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cu ciupercuțe, fripturică cu cartofiori prăjiți...”. înlocuiți felurile de mâncare cu o revoluțică fiartă la foc mic și aveți modul de preparare al umorului uriaș care dă în clocot în acest film ; este iarăși, ca în fizică invers proporțional cu minimalismul ingredientelor. Cine nu și-ar fi imaginat că se poate face un film de 80 de minute cu actori cvasinecunoscuți, cu un subbuget care să rușineze CNC-ul autohton (care n-a dat un sfanț !) și care să spună mai
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Atunci când Jderescu îi arde una operatorului care ”bâțâie” camera, filmând din mână, gestul lui nu este doar ironic la adresa fițelor de bucureștean ale acestuia Toși învățași meserie și-apoi plecași la București ! , ci și autoironic : Porumboiu pune ghilimele pe propriul minimalism. Dar este o dublă autoironie, pentru că numai așa trebuia filmat filmul său : de pe trepied, sec, în cadre fixe și lungi (tăieturile în plan apropiat din timpul emisiunii sunt o licență care putea să lipsească...). Poverismul esteticii televizuale nu a dat
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]