139 matches
-
cale peste rețeaua de râuri și iazuri întrețesute ce i se întindea înainte. Trecu iar pe lângă sate troienite, prin cârduri de patinatori, prin mari țări de singurătate, mereu cu soarele-n spate și cu o lungă umbră purpurie-nainte, ca minutarul ceasornicului în care viețuia. Sub gheață deslușea uneori clădiri scufundate, zgâriind aproape, cu giruetele de pe turle și foișoare, suprafața, căci bărbatul deja se afla în ținutul care fusese, de milenii, locuit pe rând de scrumbii și de oameni. Trăim în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
căzuse exact în groapa unde el și Nicky se adăpostiseră și în urma lor rămaseră doar niște rămășițe despre care cu greu cineva ar fi putut spune că aparțin unor ființe umane. Privește din nou la ceas. Are impresia că limba minutarului își uitase menirea, părând înțepenită ca bătută în cuie. Enervat, îl scoate și îl bagă în buzunar. Pâcla groasă, apăsătoare, nu voia cu nici un chip să se îndepărteze și indiferent cât de mult încearcă să o sondeze cu ochii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
împrăștiate sub pat, în rafturile goale din bibliotecă, sub calorifer și în sertarele biroului. Am optat până la urmă tot pentru balcon, fiindcă toboganul de gunoi de pe palier și tomberonul erau umplute încă de alaltăieri. Orele se scurgeau încet-încet și, pe măsură ce minutarul ceasului de pe perete înainta, mișcările mele deveneau plăcute, încărcate cu sens. Altfel decât pentru o fată, ce rost avea să ordonez toată harababura asta? Așa am trăit de când am plecat de acasă și am început să fiu bântuit de gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
strachina cu farfuria. - Ce gură rea ai tu, Adelă! - Ce să fac, mămucă... În acest moment, ceasornicul meu de masă începu să carilloneze 1 La Paimpolaise. Erau ceasurile patru. Copilul din Adela a fost atât de fericit, încît am pus minutarul, pe rând, la toate cele douăsprezece semne ale cadranului. Apoi am rugat-o să-mi facă grația să primească în dar jucăria miraculoasă. După refuzuri din ce în ce mai atenuate: - Dar dacă are să-ți pară rău pe urmă? Să-mi pară rău... Ea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Maria... când s-a prăbușit în beznă... - Ce să fac, Doamne... învată-mă?!... și o durere fără margini îi curpinse toată fiinta. Gândurile îi bântuiau sufletul ca furtuna o casă pustie... Deodată, se trezi din gânduri tremurând de frig și frică. Minutarele ceasului din perete, arătau orele 12.12 minute. Era miezul nopții... Pulbere ești și în pulbere te vei întoarce... De ce ai păcătuit, Adame, de ce?!... își zise Iorgu în gând. Nu mai știa de când stătea, așa, tăcut, epuizat de gânduri... pierduse
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
împletiseră cununițe din albăstrele și ochiul-boului, arătând prostesc de dulci în rochițele lor la fel, cu surâsurile lor la fel, când Balena se opri. Nimic n-o mai trăgea înainte. Iadeșul rămase un moment nemișcat, iar apoi, încet ca un minutar, se înclină spre pământ. Balena țipă și-i dădu drumul de parcă ar fi ars-o, iar osul se lipi de pământ ca magnetizat. Ne uitam unele la altele. Știam că acolo, sub pământ, se află ceva. Două dintre noi se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o ușurare ciudată, întocmai ca după o primejdie mare trecută cu bine. Drumul i se părea mai ușor înapoi, la deal, de cum fusese înainte, la vale. Numai vremea nu se clintea din loc, parcă o mână grea ar fi oprit minutarele ceasului ceresc. Într-un târziu trosniră câteva împușcături, aproape, în față. Zgomotul se prelungi cu ecouri din ce în ce mai moi. " Am ajuns!... Slavă Domnului!" își zise Bologa, ca și când pocnetele de arme i-ar fi vestit bucurie. Dar bucuria i se înecă pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
armata casei, compusă dintr-un singur om, și trebuia să mă asigur că fortăreța noastră funcționa cum trebuie. Mai Întâi am Întors ceasul deșteptător de pe noptieră, ca să-l văd de unde stăteam. Puteam să fac ce aveam de gând doar până când minutarul nu depășea un anumit punct. Consideram aceste perioade circumscrise minutele mele „sigure“. Desigur, ca orice bun soldat, continuam să ciulesc și urechile. Dacă cineva trăgea un scaun În apartamentul de deasupra sau se auzeau pași pe scări, mă prefăceam extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Îmi Închisese telefonul. Ziua următoare, cu fulgi de zăpadă plutind În rafale cum se Întâmpla În aprilie, am ajuns cu o jumătate de oră mai devreme - plin de dorințe nebune. Totuși, trecu mai mult de o oră, În ciuda faptului că minutarele ceasului montat deasupra barului păreau a fi bolnave de reumatism. Când Dora apăru, cu o Întârziere de patruzeci și cinci de minute, tocmai mă pregăteam să cer nota. Răzgândindu-mă, l-am rugat pe chelner să-mi aducă meniul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
după anii de Închisoare În 1968 și cutremurătorul volum “Vinovat pentru aceste cuvinte” - 1972. Până În 1995 publică Încă șase cărți cu tema principală - anii dramatici a celularului. În anul 1996 tiparește la Bucuresti: “Poeme din iad pentru ingeri”, “Ceasuri fără minutare”, “Versuri pentru Ina” și “N-aveți un surâs În plus?” Anii infernului concentrățional sunt tablouri și stari sufletești sfâșietoare. Martirajul lagărelor și Închisorilor se aseamănă cu patimirile Cristice: “ Leat mă știu cu toată firea Ta, Leat cu fruntea ce-au
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
Din acea vară, pășise În cel de al optzeci și doilea an de viață. Foarte intens mi se luminează și acum imaginea moșului Ștefan: bărbat Înalt, subțire, drept ca o linie, călcînd ușor, dar sigur și fără grabă, ca un minutar de cadran solar. Fiii lui și nepoții nu-i semănăm, am ieșit mai scunzi, mai Îndesați, nu avem nimic din ținuta lui aeriană. Nu-i cunosc nici o boală, nici o slăbiciune: nu fuma, bea numai vin, rar pă lincă, nu făcuse
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pe sub tramvaiul..., pe sub potcoavele nepăsării, porumbel într-o dimineață de primăvară. Arăt aburii lacrimei, arăt bine, arăt urma femeii mele pe trup, strigată de o piatră spartă. Arăt ce încolțește în fața feței și înlăuntrul dintelui, arăt amândouă arătătoarele, secundarul și minutarul și nisiparul și pielea de tobă și coada de câine în legătură cu coada cometei.“ Îl recunoaștem în acest personaj pe autorul însuși. Și el ne „arată“ diverse bazaconii, reușind nu să ne uimească, așa cum probabil speră, ci doar să ne plictisească
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
britanice. Big Ben arată de-a dreptul încântător noaptea când fațadă și ceasurile de pe fiecare față sunt iluminate. Atunci când Parlamentul se află în sesiune o lumină strălucește peste fațadă ceasului. Cadranele ceasului au o suprafață de peste doi metri patrati, iar minutarul are peste 4 metri. Big Ben are un pendul uriaș care este reglat de un sac de monezi și este un ceas excelent care s-a oprit foarte rar. Numele de Big Ben nu se referă de fapt la turnul
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Brînză Ştefania () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107371]
-
o anunță pe nebună că tele fonul e funcțional. Că așteaptă să preia semnale din satelit. Că e un prieten devotat. Că vrea să-i fie de folos. Trec niște ore mute, care târăsc după ele o căruță plină de minutare și secundare. Iar telefonul func țional rămâne mut. E noapte. Nebuna simte că îi e foame. Și zbang. Ecranul telefonului se luminează și soneria face zgo mote stridente, iar nebuna se repede la aparatul mic și vede scris pe ecran
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Într-un punct din ce În ce mai Îndepărtat În spațiu. Urma apoi și mult așteptata oră când ornicul Mitropoliei bătea de șase ori. Atunci, cu ultimul zvâcnet, insectele sufereau o scurtă metamorfoză. Pe spatele lor, În locul crucilor, apăreau cadranele de ceas, ale căror minutare și secundare se Încrucișau mereu, rotindu-se amețitor... Minutele și secundele se devorau Între ele, umflându-se mereu, pînă ce ajungeau la dimensiunea unei ore. În sfârșit, urma gongul final și toată această harababură dispărea Într-un vârtej amețitor, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
aduc, Om șters, uituc. Nu oul roșu. Om fără saț și om nerod, Un ou cu plod Îți vreau, plocon, acum de Paște; Îl urcă-n soare și cunoaște! * Și mai ales te înfioară De acel galben icusar, Ceasornic fără minutar, Ce singur scrie când să moară Și ou și lume. Te-nfioară De ceasul galben, necesar... A morții frunte-acolo-i toată. În gălbenuș, Să roadă spornicul albuș, Durata-nscrie-n noi o roată. Întocma - dogma. * Încă o dată: E Oul celui sterp la
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ivi Cărarea de azur a cerului Și-asemenea unui albatros ațipit Se leagănă pe aripile ei de lumină Tremură în purpura nopții; Mai înainte de a-și căuta cuibul ei oceanic În încăperile vestului..."2 " Și atunci cum noaptea scăpăta Și minutarul stelelor arată dimineața 1 Tennyson: In memoriam. 2 Shelley: The left me at the silent time. - Cum minutarul stelelor înclină către dimineață La capătul drumului o lienescentă și vaporoasă lumină se ivi; Al Astarteei diamant crescent Se înalță cu îndoitul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Tremură în purpura nopții; Mai înainte de a-și căuta cuibul ei oceanic În încăperile vestului..."2 " Și atunci cum noaptea scăpăta Și minutarul stelelor arată dimineața 1 Tennyson: In memoriam. 2 Shelley: The left me at the silent time. - Cum minutarul stelelor înclină către dimineață La capătul drumului o lienescentă și vaporoasă lumină se ivi; Al Astarteei diamant crescent Se înalță cu îndoitul lui corn..."1 " Deși ziua destinelor mele e apusă Și steaua norocului a scăpătat Inima ta bună... etc.
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
discreția păianjenilor care-și țes pânza netulburați prin unghere. Ceasul de pe peron, care în prima clipă mi s-a părut un ceas obișnuit, cum există în toate gările, arată limpede că timpul însuși a încetat aici să curgă normal. Numai minutarul se învîrtește. Cealaltă limbă stă nemișcată; s-a împotmolit parcă în mâlul unei ore și nu mai poate înainta. De aceea, vă dați seama, și mersul minutarului a devenit zadarnic. În fața peronului se întinde spre miazăzi un câmp. Cândva a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
gările, arată limpede că timpul însuși a încetat aici să curgă normal. Numai minutarul se învîrtește. Cealaltă limbă stă nemișcată; s-a împotmolit parcă în mâlul unei ore și nu mai poate înainta. De aceea, vă dați seama, și mersul minutarului a devenit zadarnic. În fața peronului se întinde spre miazăzi un câmp. Cândva a fost, cred, cultivat. Acum e sălbăticit, acoperit cu o iarbă măruntă și aspră. Câmpul coboară la un moment dat într-o vale și urcă apoi pe o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
așază o pâclă umedă, iar în auz curge continuu acel foșnet de ploaie fără sfârșit... Stam sub streașina gării și uitasem că dorisem să vină o ploaie. Priveam ceasul de pe peron. Nu știu ce vroiam să văd, căci ora era aceeași, numai minutarul se învîrtea, ca de obicei. Undeva în acoperiș se făcuse o spărtură chiar deasupra ceasului și prin ea se prelingea o șuviță de apă. Deodată, dintr-un impuls pe care nu mi l-am putut stăpâni, m-am repezit la
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
șuviță de apă. Deodată, dintr-un impuls pe care nu mi l-am putut stăpâni, m-am repezit la marginea peronului, am luat o piatră și am aruncat-o în geamul ceasului făcîndu-l țăndări. Mă așteptam să se oprească și minutarul, dar nu s-a întîmplat așa. Ploaia ajungea acum pe limbile ruginite, se distingea un scâncet metalic pe care înainte nu-l auzisem, iar aspectul ceasului m-a crispat și mai mult. M-am dus în sala de așteptare și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
un peron, lângă șinele unei căi ferate, el e absolut. Aici există și plecarea și eșecul ei. Așteptarea s-a culcat pe șine ca o pisică, fără să se teamă că va fi tăiată de tren... Numai ceasul mă irită. Minutarul care nu se oprește și care se învîrte fără nici un rost. Dacă și el ar încremeni, totul ar fi perfect în această gară. Dar se vede că perfecțiunea nu poate exista. Ceva trebuie să strice armonia... Să ne închipuim, prin
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
m-am repezit pe peron și cum trebuia probabil să-mi descarc în ceva disperarea am lovit cu toată puterea cu pumnii în ceas. Și, deodată, cele două becuri s-au aprins. Sunetul ceasului s-a schimbat din nou. Numai minutarul mergea acum. Iar când am revenit la telefon, în receptor nu se mai auzea nimic. Dumneavoastră pricepeți ceva din toate astea? După ce s-a oprit furtuna, m-am dus în mlaștină și toată noaptea am strigat-o pe Eleonora. A
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
la fel - mă interesau mult ceasornicele; tatăl meu sau câte unul din unchii mei obișnuiau să mi-l arate pe-al lor; îl examinam cu atenție, cu admirație; îl duceam la ureche; îi ascultam tic-tacul precipitat și perseverent; vedeam cum minutarul înainta foarte lent; în cele din urmă, după ce-i treceam în revistă tot exteriorul, tata sau unchiul meu îi deschideau - cu o unghie sau cu lama unui briceag - capacul din spate și-mi arătau complicatul și subtilul organism... Ceea ce fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]