220 matches
-
născut la periferia Witebscului - teoriile lui Einstein, amicul său, care luase Premiul Nobel la 26 de ani și cânta la vioară groaznic. David consideră însă, că e mai bine să scârțâi oribil la scripcă decât să nu scârțâi deloc, fiindcă miorlăind din instrument poți ajunge - ca multe personaje ale pictorului - pe acoperiș. Dar, uneori, a fi odrasla unui artist de faimă mondială este o povară tragică - să te temi că nu vei ajunge niciodată la altitudinea artei tatălui tău, că ești
EL by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11442_a_12767]
-
scuzați, că avem imagini de la Sevilla - tocmai s-a terminat meciul Betis - Steaua... - Tatiii! Tatiiii!, îl readuce în simțiri din semi comă pe Haralampy, fiu-s-o Schwartzeneger. Uite, fotbalistu' ăla își mâncă tricoul - vreau și eu, începe el să miorlăie... Bineînțeles, că imediat începe să scâncească și fiu-mi-o Jerome, din același motiv, așa că Haralampy reintră în pielea bunului psiholog care este și le zice: - Ce-aveți, mă ? Că vă otânjesc vo două mediat! Liniște! Că uite-l pe
Asfaltarea șoselelor cu maiul... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10772_a_12097]
-
sistem la un receptor-radio „banda vest”, pot fi ascultate în voie hohotele de râs ale cobailor... Explicația oamenilor de știință e simplă: vietățile râd fiindcă-și amintesc de momentele când „sacoșa” de sub bărbia lor era plină de furaje, iar motanul miorlăia sfâșietor-erotic pe acoperișul stațiunii de cercetări... Însă, partea importantă a problemei este aceea că, utilizând un selector de canale (tot de fabricație americană!), pot fi obținute și imagini tv. Deocamdată doar la Pro Tv (v. Vacanța Mare, La bloc, plus
TRIMINEAȚA! by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13427_a_14752]
-
avându-l invitat pe Corneliu Vadim Tudor, părea o broscuță probând cu disperare să scoată ultimul "oac" din viața ei în fața unui șarpe Boa. Grea situație, însă nici într-un caz la dimensiunea celei în care se afla un pisic miorlăind înfricoșat în vârful unui copac, fiindcă nu mai avea curaj să coboare. Am ajuns cu toții la concluzia că începem foarte prost săptămâna (era luni, 18 septembrie...), fiindcă felina trecea prin una dintre cele mai cumplite drame petrecute pe teritoriul statului
"Noi râdem unii de alții,iar Aghiuțăde toți!" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10247_a_11572]
-
spuneau și cauda pavonis, coada de păun. Știți că pe frontispiciul bestiarelor din Renaștere păunul înlocuia de multe ori reprezentarea omului din vedenia lui Iezechiel, alea patru hayoth hakodesh, știți? Și m-am apucat să recit ca dintr-un jigodnic, miorlăind popește: — „De mers ele mergeau în tuspatru părțile, și în timpul mersului nu se întorceau.“ I-am măsurat triumfător. — Vă prindeți că pot să vă dovedesc că opera de artă, acel Kunstwerk al lui Heidegger, nu-i altceva decât Piatra perfectă
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
telefonul... Scundacul răspunde, să trăiți, dă lămuriri, lungana trece la cârmă... Dincolo de magaziner, pe care-l vehiculează ritmic ca pe un covor luat sul la subțioară, pe un perete cojit e un poster cu Arnold Schwarzenegger la bustul gol... Lungana miorlăie în toate felurile cu ochii la Schwarzenegger... Scundacul vorbește înainte la telefon... Prim-plan pe mușchii pătrați ai fălcilor lui Arnold... Lungana culminează într-un suspin țipat... Această secvență, din filmul Patul conjugal, al marelui regizor Mircea Daneliuc, reprezintă, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
răsuciri e lângă masă, zâmbind mieros. Actorul își ridică sprâncenele. Capul pleșuv tace, pompierul se preface că nu există. Ochii redactorului-șef alunecă agale peste sticlă. Mărul lui Adam tresare, pupilele devin apoase, vocea uită apartenența la statura impozantă și miorlăie: — Vă salut, tovarăși... Văd că vă cinstiți... Actorul nu se dezice. Încurajat de tăcere, redactorul-șef mai face un pas: — Păi, parcă aș bea și eu un păhărel... Actorul se înviorează, capul pleșuv toarnă în pahar, pompierul privește în zare
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
masă, pe marginea unei păduri, nu departe de un oraș, auzi o miorlăitură și zări o pisică voinică, îndesată, lată, care privindu-l fix cerea de mâncare. Conțescu tăie o bucățică de carne și i-o aruncă. Pisica, foarte blândă, miorlăi satisfăcută, venind din ce în ce mai aproape. Conțescu întinse mâna s-o mângâie, și atunci pisica, automat, se dădu o dată peste cap. Conțescu o mai netezi o dată, pisica se-nvîrti din nou. Experiența fu repetată de câteva ori și nu mai rămânea îndoială că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
contesei ce bântuia noaptea prin castelul în care a locuit. Pentru a nu exista nici un dubiu în acest sens, îl citez: „Am intrat toată noaptea-n contesă, în multe rânduri, în multe feluri și-n multe părți, până când contesa a miorlăit de plăcere în inima patului din inima dormitorului din inima Irlandei, din țara druizilor, a berii Guiness și a lui Joyce”. Aș zice că îl privește personal, dar, din păcate, nu este atât de original cât spun admiratorii săi care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
motorului, un câine, un pisoi și-un cocoș au pornit-o spre poartă. Și fiecare a ținut să-și arate bucuria că-și revede prietenii. În felul lui, Cuțulache latră scurt, țopăie și dă din coadă tot timpul: Motănel a miorlăit răsfățat, apoi s-a așezat comod în brațele Sorinei, iar Puiu a cântat de câteva ori: Cucurigu!, așa, ca tot satul să știe că i-au sosit, iarăși, prietenii, după care Sorin l-a luat în brațe. Când au ajuns
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Cu Hanelore vă Întoarceți la barăci și Începe Revelionul, dar curentul electric este de 110 V, magnetofonul este pe 220, aleargă aia după un transformator, dar mare lucru nu se Întâmplă și dansați toată noaptea pe un „Rain and Tears” miorlăit și vă bagă În noul an Demis Roussos cu voce groasă. Câțiva se Îmbată, sunt localnici, probabil de bucurie că au musafiri din București și strivesc sub picioare farfuriile cu piftie, salată de beouf și fursecuri, sticle de băutură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
destul o sută de mii. Pentru-o palmă... Scosese totuși o bancnotă de o sută de mii și o flutura peste masă. Nu știu, io muncesc din greu pă banii ăștia, nu-mi pică din cer. — Hai, tată, dă-i, miorlăi Răzvănel, înduioșat parcă de soarta lui Mărgărit și plângându-l totodată și pe taică-său: să știți că muncește, toată ziua aleargă ca un cal ca să producă. După lungi ezitări, în sfârșit, sobolul bătrân îi întinse bancnota lui Mărgărit. — Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mea, nu ai de ce să-ți faci griji... - Credeam că am spus eu ceva... A fluturat mâna prin aer. - Nu, n-ai spus nimic, nu mai vorbi prostii. Uite, râd, zâmbesc, chiar n-am nimic. S-a auzit o pisică miorlăind de la Negruțiu. Mama Mare s-a ridicat și a pornit-o prin grădină. Avea un mers suplu, studiat, deși încheieturile ruginite o făceau să pășească puțin legănat. - Fir-ar ele să fie de pisici, șuieră întorcând capul spre mine. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Pavone. Cu acest prilej, rog asistența să-mi permită să precizez un important amănunt: Domnia Sa, este un foarte bun inginer constructor din România, care execută În capitala noastră unele construcții industriale, fiind apreciat la adevărata lui valoare!” „Trăiască, să trăiască...” miorlăiră la unison cei trei meseni. Aruncând o privire fugară asupra celor prezenți la masă, Tony Pavone reuși cu greu să salveze aparența. Cei trei bărbați care Îl acompaniau pe doctor, aveau mutre fioroase! Iar dacă reușeai să-i privești mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
privind figura Doctorului care Își schimba fizionomia proporțional cu paharele golite. Intuind ce gândește, acesta se simți dator să facă o glumă. Turnă vin În pahare zicând. „Bunii mei prieteni, doresc să va fac o mărturisire...” „Ne faci curioși, doctore...” - miorlăiră cei trei apași În cor golind paharele și așezându-le zgomotos pe masă. „Liniște...!” porunci Doctorul afișând o figură serioasă. Își umplu din nou paharul pe 9 Legea Junglei Dumitru Crăc care-l sorbi dintr’o Înghițitiră articulând. „Bunul nostru
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Pe ascuns mi-am dat palme să vâd dacă Întradevăr visez ori am halucinații și nu mai știu ce atitudine să adopt. Iar Înainte de plecare, după unele coli de hârtie volante și scrise În tipar, Întreaga asistență a Început să miorlăie În timp ce unele femei ridicau mâinile deasupra capului și privind la tavanul Încăperii, urlau besmetic În timp ce copii plângeau, țipau, se agitau Într-o totală isterie, nevrozându-ma și simțindu-mă stingher și, dacă nu-i promiteam acelui lucrător o vizită la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
manifestare a furiei sale. Apoi bărbatul se așeză la masă și se uită din nou la bilet. „Plec ca să mă gândesc la cele petrecute.“ Se gândește un căcat! Vaca aia proastă nu e în stare să gândească! Joacă teatru, se miorlăie, se extaziază povestind despre lipsurile ei și-și provoacă extaze de autocompătimire. Wilt parcă o auzea și acum dondănind despre afurisitul ăla de manager de bancă și despre cum ar fi trebuit să se mărite ea cu el în loc să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
putut, că cin’ să le mai puie la geam mâncare ? Pe vremuri, le punea madam Ioaniu, ea era care-i înnădise. Ea le punea și grăunțe, ea le punea și fărâmituri de pâine : Muti parc-ar fi Sfânta Vineri, se miorlăia Ivona cu vocea aia a ei prefăcută. Prefăcută, da și zgârcită. De la ea nicio vietate n-are ce s-apuce... Zgârcită și dată dracului, și călăreață... Pe unde-o mai fi bătând acuma orașu ? Mă-sa n-a fost așa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se amuze, dar Sophie oare de ce l-a lăsat ? Pentru că deodată a izbucnit : — Dar pentru Dumnezeu, scoate-ți-l odată, am ajuns de minunea lumii ! Facem spectacol cu servitorii ! Adevărul este că Sophie nu știe de glumă ! — Haaai, Ștefan, a miorlăit ea din nou, măcar la Sinaia, măcar o săptămână... — Ei, poftim, pufnise el. V-am spus că nu poate fi vorba de vilegiatură în vara aceasta... Și începuse să-și desfacă de la gât șervetul. — Haaai, Ștefan, insistase ea din nou
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
capacul de la borcanul cu muștar ridicat, el Îl Închise. Dar Întinse pisicii fărîmele de carne și gelatină rămase În farfuria lui la sfîrșitul mesei - o lăsă să i le lingă din palmă, o dată cu buricele degetelor și unghiile. După ce pisica termină, miorlăi cerînd mai mult. Avea un miorlăit subțire, ascuțit. — Parcă are ace-n glas, zise Duncan. — Ace? — Simt ca și cum m-ar Înțepa. Domnul Mundy nu Înțelegea. Întinse mînă s-o pună pe capul pisicii. — O să vă zgîrie, atenție, cînd o să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
galben, care arată ca paiele slinoase, total futut de vopsele ieftine. O târfă cu cafele, țigări și valium. Pe undeva există o fabrică care le scoate pe piață. O faci la stânga la capătul bulevardului Viselor Destrămate. — Nu știu ce implică asta... se miorlăie ea. Se uită Într-un hău peste care nu poate vedea de fapt, orbită cum e de disperare și medicamente. — E o mică aventură. Ca În orice aventură, te duci Într-un loc diferit și ai nevoie de un ghid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
a clasei muncitoare care nu face ce i se spune: infractori, bulangii, negrotei, greviști, gangsteri, mi se rupe la greu, toți Înseamnă același lucru: ceva bun de zdrobit. Da, poate că sunt umpic depășit de toate aiurelile alea de rahat miorlăite de pe linia frontului, dar Încă Îmi place la nebunie și Întotdeauna o să-mi placă ca curu o discuție strașnică de modă veche doi la unu cu un căcănar În camera de interogatoriu. Războiul psihologic aduce mult mai multe satisfacții. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
se culcase și ea peste mine - știu doar că mă doare rău nasul, strivit de dușumea; și mai știu că plâng amarnic, plâng de ciudă: de ce m-a acoperit mama cu ea, ca pe un copil? Când mă ridic, Încă miorlăind, trebuie să ocolesc cioburile unei vaze de sticlă, spartă. Prin ușa salonului, deschisă, văd - văd că nu văd; de-atâta praf pe lume. - Trebui’ să plecați, doamnă, să vă duceț’, spune Moș Iacob, ținând cuvincios lipită de piept pălăria (s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
afară din geantă, zbătându-se încontinuu și făcându-mă să-l trag pedagogic de urechi. Pițu, însă, de o cumințenie exemplară, stătea nemișcat în geantă până ajungea la destinație. Asupra motanului mai mic, nici anestezicul nu avea efect; continua să miorlăie indecent, de parcă era tranșat în bucăți. Motanul cel mare suporta totul într-o deplină, frumoasă tăcere, după care reintra cuminte în culcușul său cu toarte. Abia când, la întoarcere, urcam scările spre apartamentul nostru de la etajul doi, Pițu începea să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
de a trăi veșnic în cele mai luminoase momente și spații lumești.“ Prietenii cu blană nu puteau lipsi din acest cadru, configurat, amplificat și intensificat afectiv; atât de diferiți, dar la fel de iubiți, ei s-au dus cu stăpânul lor, unul miorlăind insistent, altul dovedindu-se cuminte ca întotdeauna. Mă concentrez puțin, numai puțin, și mi-l închipui pe Valeriu cum va fi urcat, cu câte o geantă în fiecare mână, treptele spre Paradis. VERBA WOLANd Ruxandra CESEREANU Bărbatul moale La unele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]