604 matches
-
au opus toporului care vroia să-l taie, în vreme ce restul lemnului nu numai că s-a supus servil tăierii presimțite, dar chiar a pus umărul la prinderea așchiilor rătăcite. Grupul Arnăuțoilor au fost una din cele cîteva sute de așchii mirabile care au răscumpărat la scară istorică pasivitatea trunchiului românesc: astăzi, prin convenție ideologică, le spunem „partizani", pe cînd partizanii, lipsiți fiind de convenții și atinși de romantismul cauzei lor, își spuneau lor înșile „haiduci" (Arnăuțoii își botezaseră grupul „Haiducii Muscelului
Lupii de la Nucșoara by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6752_a_8077]
-
avînd, pe vremuri, amabilitatea de a vedea în mine, de nu chiar un oniric get-beget, un, cel puțin, «oniroid»". În mult mai hotărîtă măsură însă scriitura, lucrătura verbală densă, nutrită de innumerabile rezerve combinatorii, de-o inepuizabilă inventivitate, de-o mirabilă vervă (i s-ar putea asocia lui Șerban Foarță doar strălucitorul Luca Pițu, inventator și d-sa al unui idiom lingvistic, bizuit pe ingenioase jonglerii erudite, la fel de personal-apetisant). Ia naștere astfel un univers compus din verbe, care, deși, în principiu
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
ne dorește inima, el va continua să fie un propovăduitor al cărui efect pe termen lung va însemna subminarea schelăriei de echivocuri pe care se sprijină actuala mentalitate dominantă. Și acum ajung la partea cea mai delicată a cazului acestei mirabile mogîldețe. În sinea noastră, majoritatea știm că Dan Puric spune adevărul și că, în materie de istorie a secolului al XX-lea, intuițiile lui sunt de bun-simț. Dar pentru că el are ceea ce nouă ne lipsește - nepăsarea de a-și pune
Pe orbita popularității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7447_a_8772]
-
replicile pilduitoare care însoțeasc examenul de conștiință al personajului, este cumva similară cu cavalcada Enților din Stăpînul inelelor. Prințul Nuada eliberează o forță a naturii distructivă și fertilă în același timp, un zeu al pădurii care dintr-un bob, o mirabilă sămînță se dezvoltă gigantic în mijlocul orașului, măturînd totul în jur cu tentaculele sale. Hellboy distruge această ființă unică țintind ceea ce pare să fie capul creaturii, dar care seamănă cu bobocul unei flori. Ucis, zeul pădurii înflorește, substanța sa, materie spermatică
Tauromahiile lui del Toro by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7962_a_9287]
-
predipozițiile pomenite mai sus - pe cea metafizică, estetică, tehnică, ludică și pe cea religioasă - nu poți fi decît un gînditor optimist și deopotrivă meliorist, a cărui părere despre semeni mustește de iubire. Numai că o omenire alcătuită exclusiv din făpturi mirabile, înzestrate congenital cu daruri pe care nu ar trebui decît să le scoată din latență pentru a le exersa spre binele colectiv, o astfel de omenire aduce cu un uriaș falanster al deliciilor culturale. E greu de crezut că un
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
o Golgotă plină de cruci/și foi de papirus"); surrealismul lui Daniel Corbu pus față-n față cu cel al maestrului incontestabil al tehnicii uluirii paroxistice este mai uman parcă, mai puțin urmuzian, mai "grațios", deși focalizează stări epico-dramatice la fel de mirabile și memorabile:"Vorbele tale pline de ruj/ aromeau aerul/ urmele pașilor înșiruite/ odată cu șarpele creierului mic/ răsăreau/ Astel/ rătăcit ca-ntr-un bal de petunii/ pe calea ferată așteptam/ locomotiva cu aburi din copilărie". "...Și la ce bun poeții în
În absența zeului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7314_a_8639]
-
elene, atît de scumpă lui Hölderlin, că "Sibila printre puteri mă citește". Aceleiași Elade zeești a marelui precursor i se face parte largă în alte caracteristice secvențe, precum această patetică invocație în care funebralul e ținut în cumpănă de o mirabilă energie crepusculară: "Bătaie de aripi funebre, / Și tu, ucigașă coroană de pe fruntea zeilor, / V-aș fi vrut / Cu tot cerul chemat peste carnea / Aceasta, prin care v-am ținut și mă țin, / Zei căzuți în prăpăstii, / De mult acoperiți de
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
Abend rătăcitor printre file, o seară nemțească, sau poate altceva: "Din cînd în cînd întîlneam două personaje mereu aceleași care aveau în jurul feței un fel de coleretă albă Dacă priveam în sus nu vedeam decît cerul". Povestea începută cu acea mirabilă contemplație gînditoare continuă neașteptat, peste șiruri de alte povești, peste pagini și pagini, priviri pe fereastră în case (poetice) în care nu ai locuit: "Ochiul cu care vedea nu era cel uman" (p. 35). Dacă am avea răbdarea, și ingenua
Greul pămîntului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7327_a_8652]
-
avînd un rost precis în adaptarea și supraviețuirea speciei. Ceea ce în schimb există cu siguranță (căci a fost dovedit științific) este sentimentul credinței: credința este o achiziție filogenetică a speciei umane, iar substratul neurologic al acestei trăiri constă într-un mirabil neurotransmițător pe care specialiștii îl numesc serotonină. Substratul vieții sufletești e unul biochimic - acesta e mesajul cărții Dorei Petrilă. Concluzia? Oamenii nu ar crede dacă nu le-ar fi de folos acest sentiment. Și de vreme ce cred, înseamnă că el își
Molecula credinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7613_a_8938]
-
se dovedește Caragiale. Dar în cuprinsul operei lui proza se arată a fi, prin traseul sinuos care ne poartă de la Temă și variațiuni la Calul dracului, mărturia unei tentații stăruitoare a clasicității. împlinirea finală a acesteia absoarbe cu nesaț seva mirabilă a folclorului - cel mai bătrîn clasic în viață: " - ...A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi... - ...nu s-ar povesti... a mormăit băiatul. - Bag sama pe ăsta-l știi... zice baba. - Știu numa-nceputul." 1 I. L. Caragiale, Scrisori
Caragiale „liber-schimbist“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7635_a_8960]
-
mai e decît un pas. Iar dintre trofeele cu care merită să-ți împodobești panoplia casnică, ființele feminine sunt dintre cele mai atrăgătoare. Și astfel, femeia devine cheia unei psihologii a palmaresului, caz în care se întîmplă ceva cu adevărat mirabil, și anume ca, în virtutea unei alegeri simbolice, femeia să fie aleasă drept ținta supremă a trofeelor cîștigate. În acest caz, luptele sunt purtate în numele madonei lăuntrice și toți laurii trebuie să fie aduși plocon la picioarele ei. În fine, ultima
Între cavaleri și trubaduri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7469_a_8794]
-
i-am mai spus". Acasă, Doina Cornea se vedea supusă unui "arest la domiciliu", bătută de un milițian, fără ca nici măcar soțul său, victimă a unui accident, să aibă dreptul de-a merge la un telefon public. Nu putem realiza întrutotul mirabilul curaj al hipersensibilei, friabilei ființe care era Doina Cornea dacă nu-i proiectăm comportarea pe fundalul pasivității defetiste a majorității universitarilor clujeni între care își desfășura activitatea didactică. Un caz ce frizează de-a dreptul lașitatea a fost cel al
Mărturiile Doinei Cornea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7152_a_8477]
-
i-am mai spus". Acasă, Doina Cornea se vedea supusă unui "arest la domiciliu", bătută de un milițian, fără ca nici măcar soțul său, victimă a unui accident, să aibă dreptul de-a merge la un telefon public. Nu putem realiza întrutotul mirabilul curaj al hipersensibilei, friabilei ființe care era Doina Cornea dacă nu-i proiectăm comportarea pe fundalul pasivității defetiste a majorității universitarilor clujeni între care își desfășura activitatea didactică. Un caz ce frizează de-a dreptul lașitatea a fost cel al
Mărturiile Doinei Cornea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7177_a_8502]
-
la lumea percepută prin simțuri (universul vizibil). Pentru tot ce depășește acest univers, de la infinitul mic (cuantic) la infinitul mare (cosmic), limba naturală e neputincioasă. Nu știm să vorbim despre ceea ce nu putem percepe. Și atunci se întîmplă un lucru mirabil: pentru a suplini această neputință, evoluția a inventat metafora. Metafora e încercarea de a surprinde prin asocieri insolite fenomene pe care limba nu le poate arăta. Potrivit acestei logici, metafora nu descinde din ifosul artistic al rapsozilor, ci din nevoia
Logaritmul umaniștilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4931_a_6256]
-
vieții sale, moment din care a intrat în agitație creatoare, scoțînd cărți pe bandă rulantă și promițînd răsturnarea filozofiei. Potrivit autorului, toți marii gînditori au trecut printr-un hapax ce le-a schimbat convingerile și i-a înzestrat cu virtuți mirabile. În concluzie, să admirăm elanul cu care Onfray făgăduiește a schimba filozofia din temelii. Nu ne rămîne decît să-l urmărim, cu amuzament și detașare, în încercarea de a sparge tiparele fără a se expune vreunui risc.
Hapaxul existențial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6259_a_7584]
-
românește. La peste opt decenii de la redactare, eseul se constituie într-un model de a prezenta străinătății realitățile și coordonatele poetice ale liricii interbelice. (cf. Nicolae Mareș, Încă Polonia..., Ed. Colosseum, 2008, Blaga în Polonia sau de la Meșterul Manole la Mirabila sămânță, p. 207-211).
Lucian Blaga despre lirica interbelică românească by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/6172_a_7497]
-
membru al Partidului Național Liberal (aripa Gheorghe Brătianu), fost ministru de Stat între septembrie 1939 și 1940 și apoi Ministru al Propagandei, a fost deținut politic la Sighet între 1950 și 1955. Că a scăpat cu viață e un detaliu mirabil, cum la fel de mirabil este că în anii comunismului i s-a îngăduit reabilitarea socială, dar o reabilitare al cărei preț intelectual se simte aici, în cele 200 de pagini dedicate României moderne. În totul, un volum impresionant sub unghi documentar
Reședința domnească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6166_a_7491]
-
Național Liberal (aripa Gheorghe Brătianu), fost ministru de Stat între septembrie 1939 și 1940 și apoi Ministru al Propagandei, a fost deținut politic la Sighet între 1950 și 1955. Că a scăpat cu viață e un detaliu mirabil, cum la fel de mirabil este că în anii comunismului i s-a îngăduit reabilitarea socială, dar o reabilitare al cărei preț intelectual se simte aici, în cele 200 de pagini dedicate României moderne. În totul, un volum impresionant sub unghi documentar, a cărui principală
Reședința domnească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6166_a_7491]
-
aspect al acestei stări de lucruri. În definitiv, ceea ce se petrece este o „citire” a istoriei pe orizontală și nu, cum s-ar cuveni, pe verticală. Cu alte cuvinte, evenimentele și personalitățile din toate epocile trăiesc într- un fel de mirabilă simultaneitate. Nu spun contemporaneitate, care ar presupune că trecutul e adus în prezent. E vorba, din contră, de excluderea completă a trecutului din preocupările contemporane și de perceperea tuturor evenimentelor și personalităților necontemporane ca și cum ar fi fost concomitente. Unii dintre
Problema istoriei literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4870_a_6195]
-
Norocul îi surâde, totuși, profesional, dar happy end-ul nu elimina imaginea captivității într-un climat artificial. Expatriații din cartea lui Carmen Firan sunt, evident, ființe cu „sertare“ psihologice și mentalitare fabricate în țara de origine și aduse pe tărâmul mirabil al Americii, The Wonderland. Astfel, unii și-au păstrat superstițiile și visele (Copacul emigrației și prezentul continuu), alții, metehnele și proastă educație (Programări, Botez cu cântec, Femeile mele), esticii, precum povestitoarea din Vinovat în America, spaimă de autoritățile statului (reminiscența
The American Dream și alte zboruri by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5347_a_6672]
-
față de scriitorul abordat. Din care pricină acest soi de lectură e selectiv, limitativ. Calitatea domină asupra cantității. A citi enorm, bulimic e o activitate mai curînd mecanică decît spirituală, o evadare din sine ratată întrucît nu duce la compensatoria descindere mirabilă a imaginii auctoriale în ființa cititorului. Imagine care naște simțămîntul unei consubstanțieri mîntuitoare (nota de redempțiune apare în cuprinsul unui asemenea proces). „Cine citește prea mult, nu reține nimic. Alege-ți omul preferat. Recitește-i scrierile, recitește-l pentru a
Meditație asupra lecturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5216_a_6541]
-
lumea de dincolo de oglindă, unde chipul acestuia se schimbă subit pentru a face loc unor alte chipuri. Ca un veritabil teatru baroc, ce se întâmplă pe scenă asemeni cărților de Tarot este o enigmă, este ceea ce sensibilitatea barocă numea Meraviglia, mirabilul, printr-o sinteză mereu problematică a metaforei și alegoriei. Scena captează catroptic viața, printrun joc de reflexe înșelătoare, astfel că scena și visul, manifestări ale imaginarului, constituie metafore care se oglindesc reciproc. Numai că acest teatru baroc al Imaginarium-ului doctorului
Magicianul, Diavolul și ucenicul vrăjitor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6534_a_7859]
-
o coardă nevăzută s-ar întinde între ele, dictându-le comportamentul și potrivindu-le traiectoria. De aceea, fiecare particulă se comportă ca și cum ar ști de geamăna ei, ca și cum i-ar păstra amintirea în virtutea unei ciudate comunicări la distanță. Condiția acestei mirabile coordonări este una singură: cele două entități trebuie să aibă o origine comună. Schimbînd ce-i de schimbat, aceasta e imaginea cu care rămîi citind cartea Piei Bader Fărcășanu despre viața fraților Fărcășanu. Două ființe pe care istoria le-a
Cruciatul și crucificatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6574_a_7899]
-
clasicism imanent, descoperit cu ușurare în calmul civilizațiilor vechi). Într-adevăr, strada era una ferită de zgomot, situată într-o zonă partiarhală. După ce intrai, timpul dobândea o altă dimensiune, îți arăta o față distinctă de aceea a freamătului obișnuit, spectacular (mirabil, murmurul unanim al metropolei, plutind mereu deasupra teraselor pline de lume, peste scuarurile geometric tăiate). În Muzeul Delacroix, situat într-o clădire nu prea mare, cea unde pictorul își avusese ultimul atelier, era liniște deplină. Printr-un sistem alambicat de
Un pictor diarist: Eugène Delacroix by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4809_a_6134]
-
greșeli biologice, o revanșă necesară luată asupra prostiei colective. În concluzie, avem un roman de idei în care, sub paravanul unor personaje abia schițate, Unamuno pune sub parodie prejudecățile pozitiviste ale celor care vedeau în știință un panaceu: o unealtă mirabilă bună la toate, de la înțelegerea istoriei pînă la controlul demografic, de la educarea copiilor pînă la alimentația sănătoasă. Iată cum e descrisă locuința lui don Avito, ca prozelit intratabil al infailibilității științei: „Casa era în mod demn pregătită ca să-l primească
Homo insipiens by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4433_a_5758]