1,916 matches
-
e deopotrivă atras. Mă refer la capitolul despre Locuire. El conține reflecții stranii, emoționante și obscure în egală măsură, despre necesitatea reculegerii, despre ce înseamnă acasă, ca spațiu privat de retragere din lume, ca paradis al intimității, ascunziș descins din mirajele copilăriei, unde mă pot rupe de o existență naturală care presupune nesiguranță, posibilă violență, ostilitate. Locuința este, după Lévinas, utopia eului care se reculege de ca si cum s-ar izola în interioritatea ei, rămînînd însă deschis Alterității, pe care o invită
O filozofie a tandretii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17561_a_18886]
-
e nici o grevă, domnule! Aici se vând bilete pentru tombola!" Umilit de lipsă mea de perspicacitate, m-am îndepărtat în grabă, dar nu fără să mai arunc câte o privire înapoi, spre mușuroiul vioi de "gamblers", spre gloata organizată în jurul mirajului îmbogățirii (sau măcar al câștigului) fără muncă. Aici am ajuns. Nu e ziar să nu facă reclamă unor concursuri tentante pentru bizonul care nu știe cum se câștigă banul, nu e post de radio să nu te invadeze sonor cu
Bingosex, bingolene, bingocinism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17581_a_18906]
-
de vîrstnic cardiac, încrezător însă în "viteza" lui specifică "de refacere", care "a scandalizat medicii", Cezar Petrescu ne descoperă surprinzătoare afinități cu... Camil Petrescu: febrilitatea intelectualului, propensiunea analitică, ambiția de autodepășire, energia, abnegația literară și, nu în ultimul rînd, stăpînitorul miraj erotic. Cezar Petrescu: Georgetta (epistolar inedit), ediție de Dumitru Vacariu și Lucian Vasiliu, Ed. Junimea, 1998, 200 pag., preț 14280 lei.
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
stânga politică și chiar către „liliputanul UTC“, „organizația sectară, fără antene în marile centre industriale, cu un număr de membri inferior celor cca 1000 atribuiți Partidului Comunist“. Și totuși îl vom afla acolo pe un Paul Cornea încă însuflețit de mirajul „Revoluției“, încrezător în mitul URSS-ului și al lui Stalin, laolaltă cu bunii săi prieteni, intelectuali străluciți ca Barbu Câmpina sau Eugen Stănescu, încrezători în țeluri pe care primii trei ani postbelici par să nu le dezmintă. O prelungire a
În slujba utopiei by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2535_a_3860]
-
memoria, trecerea, sânge, lacrimi). de la Marginea Lumii”, poetul George vestigi i le istoriei prin ruinele Folosind o expresie a marelui filolog Baciu își concentrează imaginația prezentului. Folosește verbul la timpul estetician T. Vianu, putem spune că și creatoare într-un miraj de perle, de un prezent al indicativului, o formă vie de poetului domnișan „îi place să azvârle o „dumnezeiesc dresaj” către tainele acțiune, care desemnează faptele în dantelă de forme plăsmuite cu libertate” lumii. Își caută drumul prin „Lieduri” și
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
în anul 1899, după care a plecat la Paris, spre a urma Științele juridice. Va renunța rapid la ele, atras de o literatură nouă, fermecat de poezia simbolistă. A citit pe nerăsuflate versurile lui Baudelaire, Nerval și Verlaine. Luat de mirajul noului curent, a început să participe cu mult interes la toate reuniunile literare, în mijlocul confraților simboliști și a protipendadei timpului. Anturajul lui era format din scriitori, pictori și actori români, aflați la studii, precum Gheorghe Petrașcu, Camil Ressu, Cecilia Cuțescu
Enigme și controverse Maestrul simbolismului românesc Ion Minulescu. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_454]
-
cînd este dincolo de prag, iar orice întoarcere - cu totul imposibilă, de-abia atunci când se trezește în macabru și când singura realitate - în sfârșit definitivă - e coșmarul, ea înțelege ce ar fi putut avea, însă a tot pierdut, pentru că a preferat mirajul. Iar mirajul e făcut să te ucidă. Ficțiunea își are regulile ei și n-o poți transfera în viață. Don Quijote știe asta și de aceea nu ezită nici o clipă. Nu-i pasă de public, nu-și abandonează rolul de actor
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
dincolo de prag, iar orice întoarcere - cu totul imposibilă, de-abia atunci când se trezește în macabru și când singura realitate - în sfârșit definitivă - e coșmarul, ea înțelege ce ar fi putut avea, însă a tot pierdut, pentru că a preferat mirajul. Iar mirajul e făcut să te ucidă. Ficțiunea își are regulile ei și n-o poți transfera în viață. Don Quijote știe asta și de aceea nu ezită nici o clipă. Nu-i pasă de public, nu-și abandonează rolul de actor, cum nici
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
pretind romanticii. Dar oricum, ajungi și tu să-i semeni fiarei. De n-ar fi decît pentru că fiara, monstrul, are ades chip uman. Care, fie și numai pentru că e chip de om, e al tău. În labirint, ai parte de miraje optice, acustice. Beții, vertijuri, narcisisme. Senzația că mergi înainte, cînd, de fapt, te învîrtești în cerc. O fi oare, vreodată, și pe dos? Să ți se pară doar că te învîrtești în cerc și tu, din contră, să înaintezi? Cînd
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
să spunem de la început, de o mare extindere și de o mare acribie. O carte elaborată răbdător, timp de trei decenii, și socotită încă "neterminată" în lipsa a "trei, patru piese", care, adăugăm noi, de ar fi aflate, ar prelungi, probabil, mirajul exhaustivului (un soi de fata morgana a împătimitului cercetător) cu căutarea altora. Prin urmare opera unei vieți. Firește, autorul o situează sub zodia unei mărturii personale asupra poetului, care, pentru a fi înțeles, trebuie să primească jertfa sensibilă a acestuia
O viață a lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16891_a_18216]
-
purtător de cuvânt al Guvernului Victor Ciorbea (poate singurul purtător de cuvânt care îi intimida pe ziariști prin ținuta lui intelectuală), pentru ca acum să conducă, ferm și discret în același timp, ca un diplomat de carieră, consulatul nostru din New York. Mirajul existenței lui Eugen Șerbănescu rămâne însă literatura. Cărțile pe care le-a publicat până în prezent - Preludii epice, nuvele, București, Editura Eminescu, 1988 și Dincolo de Groenlanda, roman, București, Editura Cartea Românească, 1997 - îl prezintă ca pe un autor - cum inspirat spunea
LITERATURĂ ȘI SPECTACOL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16924_a_18249]
-
a nefericirii. Asta îmi vine bine fără îndoială." (p. 12). Și, invitată la masă, într-o toamnă, de un important editor care pregătea "lansarea primului roman al unui foarte tînăr necunoscut, care n-are încă douăzeci și doi de ani, mirajul fermecat al premiilor de sfîrșit de an e aproape"(p. 12). Așa îl cunoaște pe Jim " Este înalt, subțire. Privirea sobră. Se știe puțin despre această stranie pasăre. Nașterea la Bordeaux, burghezie bogată, locuiește acum la Paris, întrerupe strălucite studii
Sollers - erou de roman by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/17009_a_18334]
-
în legătură cu tinerețea lui Babu Ursu. Nu mică mi-a fost uimirea să aflu că doi dintre ei dețineau informații despre activitatea lui de comunist! Ei au vorbit, însă, de "un convertit sincer", de un om care s-a "lăsat pradă mirajului". Ce-i drept, partea privitoare la "marele securist" le era necunoscută. Iată la ce concluzii poate duce, chiar în rândul suporterilor lui Babu Ursu, nediscutarea tranșantă a unor aspecte din biografia sa! în aceste condiții, am considerat absolut necesar să
Mâhniri de tânăr colportor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17050_a_18375]
-
și distrusă de acțiunea hotărîtă a regelui (Dolores Toma - Ludovic al XIV-lea și insula fermecată). Insula și cetatea utopică din scrierile hermetice ale Renașterii își dovedesc importanța, prin doctrina spațială a alchimiei care a alimentat multe expediții geografice, în mirajul de neocolit al societăților perfecte social, politic sau/și științific, detectabil în spații diferite, de la experimentele comuniste la comunitățile academice (Radu Drăgan - L'utopie hermetique de l'île merveilleuse dans les textes alchimiques de la fin de la Renaissance). Literatura se oferă
Despre insularitate ca spațiu central by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17072_a_18397]
-
teatru. Totuși, pe ici, pe colo ies spectacole care mai au forța să ne întoarcă la bucuria inegalabilă pe care o provoacă farmecul teatrului. Nici nu ne dăm seama ce nevoie avem de această bucurie, de această diversiune, de acest miraj. Locuitorii Veneției din secolul al XVII-lea și al XVIII-lea îmi vine să spun că știau mai bine decît noi cei de astăzi că nu se pot lipsi de teatru. Și de aceea poate premiera Teatrului Odeon cu Cafeneaua
Pe balerină o întreține Contele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17076_a_18401]
-
analiză aparține totuși celui de-al doilea. Afirmația: "Viața e vis", arăta chiar de la începutul scrierii sale Eliade, nu trebuie în nici un caz luată cu sensul de "viața e ireală", ci mai degrabă că viața este o continuă creație de miraje, o continuă intervenție a visului prin instinctul pe care îl are omul de a ieși din realitate, de a nu fi prezent, mai precis, de a crea continuu un prezent al său personal. Bovarismul și cinematograful par a fi două
La vida es sueńo by Costache Olăreanu () [Corola-journal/Journalistic/17068_a_18393]
-
rog, sînt perfect lămurit. Nu voi avea nimic a face cu ei"), întreg discursul se desfășoară la umbra lor malefică, fiind tot atît de convingător în rezerva sa melancolică precum un rechizitoriu. Uneori trecerea de la cotidianul anost, inconfortabil, în lumea mirajului livresc e bruscă, spectaculară. Scriitorul săvîrșește gestul unui înotător care sare în apă cu dibăcie de pe o înaltă trambulină: "În fine, la 10,30 am ajuns în C. A. Rosetti cu pantalonii uzi, m-am dezbrăcat repede și am intrat
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
e sân -/ nu - s, dar mi - i/ Parcă ies din pușcării." În ciclul Cinci romane de dragoste, aproape rusești, Adrian Bodnaru părăsește experimentul lingvistic radical, păstrând doar asocierile metaforice inedite în conturarea unei imagini feminine la limita dintre joc și miraj: "O stea cu greieri înnoptată/ în fustele-ți de altădată,/ că poate gem de strănepoată/ de un de lună clar." O Săptămână în lumina cartofului adună o poezie simplă, imagistică, de melancolie metafizică și cu evocări eterate: "Un somn de
Toate drepturile rezervate... by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17124_a_18449]
-
poezie a lui Samuel Beckett, pentru care creația constituie o ofrandă pe altarul Nimicului: "Să vezi ceea ce se petrece aici/ Unde nu-i nimeni,/ Unde nu se petrece nimic./ Să faci ca aici să se petreacă ceva". Absența e un miraj ce se mistuie pe sine, provocînd, de la un anume grad de saturație, un protest al spiritului creator ce i se substituie, nu fără a o încorpora precum un sacrificiu care-l nutrește. Reinstaurarea plinului în gol reprezintă, așadar, programul liric
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
într-o lume străină, cupidă și dezumanizată care îi va aduce pierzarea prezisă, de altfel, din capul locului de bătrîna soacră. Același deznodămînt îi va fi dat să-l cunoască și bătrînul Mărian (din O viață pierdută) care, amăgit de mirajul rostuirii bănești și-a părăsit locurile natale ("munții în care am petrecut copilăria și tinerețile mele, departe de care nu mai puteam trăi mulțumit și pe care îi vedeam mereu în vis"). Ar fi voit mereu să se reîntoarcă în
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
acele hanuri din Spania în care călătorul nu poate avea la îndemînă decît hrana pe care a adus-o de-acasă: "acum să mîncăm din pachet/ pentru că lucrurile au în sfîrșit/ dimensiuni rezonabile" (O ureche aproape perfectă). Despărțindu-se de mirajul echivoc al materialității sale fabuloase, lirismul devine evanescent, fragil însoțitor al pururi inadaptabilei ființe: "Fă-ți casă, folosește intens/ Spațiul acesta absurd/ Iar în golul sufletului tău/ Pe Matilda așaz-o./ Soldatul din tine e mort/ Artistul, singur,/ Poezia se destramă
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
Marina Constantinescu Cultura teatrală s-a format ani și ani la rînd în România datorită Radio-ului. Pe aceste unde, ascultătorii trăiau mirajul fenomenului, fascinația unor voci, își imaginau chipul actorilor, felul în care se naște un spectacol de teatru radiofonic. Mai înainte de orice, actorii însemnau un glas, un timbru, o inflexiune anume, un ton grav sau, dimpotrivă, plin de spirit ludic. Toți
Spre Europa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15910_a_17235]
-
apa pentru ciocolată de Alfonso Arau - ecranizare a romanului soției regizorului, Laura Esquivel, superbă saga despre o temperamentală eroină ce-și defulează frustrările gătind pentru iubitul ce i-a devenit cumnat... Arta a 7-a nu o dată a apelat la mirajul condimentelor - vezi Marea crăpelniță a lui Marco Ferreri - satiră grotescă a consumismului, Vatel al lui Roland Joffé - frescă gastronomică a culiselor politicii totdeauna indigeste, Nouă săptămîni și jumătate de Adrian Lyne - faimoasa idilă masochistă. În agreabila comedie Femeia totdeauna deasupra
Ciocolată și film by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15972_a_17297]
-
estetic sau de valoare trebuie aplicat și concepției unui text literar, nu doar în procesul de receptare, cum putem interpreta un episod de genul acesta? Există cu adevărat o autonomie a literaturii, sau un criteriu estetic pur, sau sînt simple miraje? Nu e o întrebare retorică, iar cărți precum cea a lui Richard Lansdown conturează posibilitatea unui răspuns, oricît de depărtat încă de noi. Richard Lansdown, The Autonomy of Literature, Palgrave Press, 2000, 265 pag.
Autonomia literaturii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/15991_a_17316]
-
verosimilă a unui polițist corupt de o copilă dornică de tandrețe ca și fratele ei oligofren. Laitmotivul tatuajului ce urmează să-i unească pe cei doi este susținut și muzical de o melodie semnată de Pierre Barouh: O adolescentă/Shoujyo. Mirajul unui nebulos vis american o călăuzește pe Miss Wonton, micuță chinezoaică umilită de consăteni, umilită și de americanul care-i oferă o speranță deșartă. Ecou de pe alt meridian la filmul singaporezului Meng Ong este cinica inițiere în arta sexului fără
Speranțele Salonicului by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15649_a_16974]