2,450 matches
-
precisă, de la unul de-ai noștri, că în comuna C... sunt gospodari care vând porcu’ tăiat dă la douăzăci în sus. --Cum vine asta? --Douăjdă mii kilu, tăiat. Ce nu-nțelegi? --Cum așa? Aici se vinde peste cincizeci, spuse Mototolea mirat. --Păi, asta e afacerea, omule! spuse mustăciosul voios. --Adică, tunul, râse Mototolea. --Hai, că te-ai prins, râse și țiganul. Amândoi râseră cu poftă. Între timp, mașinile din față mai înaintaseră. Doar un taxi mai era în fața lui Mototolea, iar
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
îndeamnă să mai ei Raze de senin în suflet Din a primăverii umblet Cântecul răsună iar Nu e clipa în zadar, Viorelele-ți țin pasul Și prin ele-ți aud glasul Cântecul acesta nou Se propagă prin ecou Iar zambilele mirate Parcă-ar fi îmbujorate... Cântecul încă răsună Într-un ceas de noapte bună Și îmbracă-n stele visul Cât de-aproape-i paradisul... foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Cântecul / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1891, Anul VI
CÂNTECUL de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384192_a_385521]
-
tânăr, pe nume Bogdan Stamatin. Bogdan îi întreabă pe toți oamenii cu care se întâlnește un singur lucru: “”. Apoi le filmează răspunsurile și postează filmulețele aici. Mi-a plăcut mult de tot proiectul și am fost foarte dezamăgită (nu și mirată ) să aflu că, în România, nu a fost nimeni interesat să-l finanțeze. Noroc că este titrat și în engleză și că l-au văzut alții mai deștepți, de pe-afară, și s-au hotărât să-l susțină pe Bogdan
Ce e important? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18490_a_19815]
-
de whiskey sau alte licori tari” Oferte speciale pentru persoane speciale”, după cum spun chiar gazdele. Și dacă primiți un croissant din partea casei la cafea sau prietena dumneavoastră primește o floare alături de produsele comandate, ca o mică atenție, să nu vă mirați, acestea sunt obiceiurile casei la Amy’s Cafe. Gazdele mai pun la dispoziție și internetul wireless gratuit. Iar cum în perioada aceasta Crăciunul bate la ușă și Anul Nou este după colț, Amy’s Cafe pregătește atât petrecerea de Revelion
Locul tău special [Corola-blog/BlogPost/97532_a_98824]
-
două limbi. Nu de la părinți am avut ajutor, o rudă a tatălui meu cu o funcție frumoasă, m-a ajutat. Coșmarul vieții mele, , cea care mi-a distrus legătura de suflet cu mama, este o cunoștință a noastră comună. Carmen mirată, îi aruncă privirea întrebătoare, dar parcă însoțită de teamă. Lui Carmen nu-i plăceau complicațiile. Atât de tânără dar cu o experiență să zicem, vastă, în probleme încurcate. Avea ea destule ale ei, nu ar fi avut chef să asculte
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383749_a_385078]
-
îți povestesc râzi cu lacrimi. Îi este teamă de... ha, ha, ha... râse în hohote Carmen, speriindu-i pe cei prezenți în cafenea. Îi este teamă de trandafiri! — Poftim? Emilia nu se așteptase la un astfel de răspuns, așa că întrebă mirată: — Ce glume faci, Carmen? Cui îi este teamă de trandafiri? Ce e asta, o glumă? Carmen îi povesti. Desigur ce aflase de la Cristi. — Doamnei avocat îi este teamă de trandafiri, în deosebi de cei roșii și albi. — De ce dragă? Poate
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383749_a_385078]
-
mută de la profesor la elevi, ca într-o continuă întrecere. Profesorul definește perfecțiunea prin pâinea caldă pe care a adus-o, pentru că, explică el: “Orice lucru făcut cu dăruire și trudă atinge perfecțiunea”. Fiecare primește pâinea în felul său, unul, mirat că a primit-o, de parcă ar fi cerșetor, altul recunoscător, unul flămând, celălalt sătul și destul de neinteresat. Un altul se simte umilit, iar celălalt mândru că a fost ales să poarte pâinea în brațe. Pe altul îl îmbie la romantism
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
să le dau vreun răspuns. Și atunci am filosofat: uite, dom’le, cât de greu este să te joci! Pentru asta îți trebuie ceva...cumva...o jucărie. Și m-am dus la magazinul de jucării, unde vânzătoul m-a privit mirat: --Ce jucărie, tataie? Câți ani are nepoțelul? --N-am nepoți! --Atunci...pentru cine? --Pentru mine. --Cum, vrei să te joci? a îngăimat bietul vânzător. --Da! i-am răspuns candid. Dă-mi o jucărie cu suflete! --Ăăă! s-a enervat vânzătorul. Uite
CALEIDOSCOPUL CU SUFLETE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383782_a_385111]
-
Acasă > Poeme > Duioșie > COPILUL MEU LA LICEU Autor: Valentina Geambașu Publicat în: Ediția nr. 2225 din 02 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Azi și în fiecare zi, privesc mirata la copii, Nu le pasă știi nu știi,...adolescent să fii. Asculta manele ,,e mișto’’,,COOL’’,...arată bine Să aibă Tabletă, Laptop, e în ,,trend’’ pentru orcine. L-am intrebat că de fiecare dată pe copilul meu, -Ai învățat? El
COPILUL MEU LA LICEU de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380263_a_381592]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > CINE-I OARE? Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Cine vine blând, mirată, scuturându-se de vise peste toamna-ntunecată în pocale de vii stinse? nu sunt pași de păpădie nici mirări din văz de plop ai ghici-o dintr-o mie de n-ar merge la galop. își așează fulgi-n traistă
CINE-I OARE? de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380297_a_381626]
-
de n-ai fi însumi. Te-aș plânge argintiu și gri / cu plânsu-mi... ”), întru trecerea măiastră, traiectul pietrei murind este unul la fel de singular („Când moare o piatră / sufletul ei / aidoma unui fluture / fără zigzaguri / intră în gura căscată / a copiilor mirați...”), pentru că Poetul cunoaște secretul „suspinului de piatră”, meșter întru definire („Durerea / are demagogia / lacrimei”), meșter în a o „descuia...” Pentru el, secret nu este - și nu va fi, intuindu-i fiecare a ei etapă de evoluție: „Eu am văzut o
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]
-
albe, perfecte, mai frumoase decât bastonașul lui moș Iordan. Visam, scriam și zâmbeam plutind printre crengile de liliac înflorit... Nici n-am observat că domnișoara Iulia își retrăsese gingașa-i mână și doar se făcea că îmi dirijează mânuța, exclamând mirată: - Vai, ce bastonașe frumoase a scris băiatul acesta! Și a arătat tăblița la toată clasa. Însă invidioșii au vociferat: - Dar, nu le-a scris el! este un stângaci! - Cum nu le-a scris el? s-a prefăcut supărată domnișoara Iulia
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
zâne frumoase, însă ceva magic mi-a purtat condeiul din mâna dreaptă și fără să fac efort am umplut tăblița cu bastonașe perfecte, frumoase. Cred că a fost surprinsă, că le-a arătat invidioșilor. Probabil că au fost și copiii mirați, că mă știau stângaci. Nici eu nu îmi explicam teribila performanță a bastonașelor perfecte scrise cu mâna dreaptă. Dar domnișoara Iulia m-a trezit din reverie și a bătut din palme: - Gata! Acum trecem la bastonașe cu mânerul în jos
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
tânăr brunețel de aproximativ douăzeci și cinci-douăzeci și șapte de ani, care mătura aleile din spatele blocului. Gazda, Simona, exclamă: - Uită-te! Vezi băiatul acela? Îl cunoști? Este băiatul care face curățenie în bloc la noi... - Îl știu, răspunse Emanuela, oarecum mirată, privind lung către acel om. Oare de ce mătură la această oră? - Doamne! continuă Simona. Dacă ai ști ce poveste are, sărmanul de el, ce necazuri au, săracii de ei... Fetița lor, de numai șase luni, este bolnavă și nici n-
ÎN MÂNA DESTINULUI... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377067_a_378396]
-
în birou, domnul director Karakovski s-a dus astăzi la bufetul teatrului. N-a fost pe acolo de mult. Nu-i prea place să stea în mijlocul actorilor, care fumează ca turcii și povestesc bancuri porcoase. Lizette, bufetiera, rămase și ea mirată, văzându-și șeful cel mare. Făcu o mică plecăciune și zâmbi stângace. Întrebă cu ce poate fi servit domnul director? - O cafea dublă, cu puțin lapte și o linguriță de zahăr, zise acesta, salutând din cap pe cei câțiva gură-cască
CINE A SEDUS-O PE LIZETTE? de HARRY ROSS în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377107_a_378436]
-
afacerea mergea șnur. Când, deodată, ca din senin, ne-a apărut în cale un bărbat tânăr, s-a uitat în coșul nostru și a mustăcit cu prefăcută mirare: numai atâtea ați strâns, mă? -Păi...nu sunt destule? am întrebat noi mirați. -Cum să fie, mă? s-a răstit la noi nea Mitică (așa îl chema pe bărbat:Mitică al lui Dore). Cum să fie destule? Dacă le împărțiți, știți cât de puține rămân? Eu și cu Mărin ne-am mirat ca
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
-Ce vă uitați așa la mine? ne-a repezit nea Mitică. E clar că voi nu știți cum să strigați, ca să vă dea femeile mai multe ouă! -Ba știm! ne-am îmbățoșat noi. -Ce știți, mă, ce știți? se prefăcu mirat nea Mitică. -Cum se strigă la Câțu-Mâțu! am răspuns, siguri pe noi. -Cum se strigă, mă, cum se strigă? a insistat nea Mitică. Atunci ne-am umflat și am tras un „Câțu-Mâțu/ două ouă-ncondeiete...” de am speriat un miel ce
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
zise: - Mărioară, ziceai că vrei să treci câteva minute pe la gazda din timpul liceului, pentru a vedea ce mai face, și să o saluți. Du-te acum, că eu vreau să discut ceva cu Mache. Maria se uită un pic mirată la ei, părându-i-se că parcă s-ar ascunde de ea, dar tăcu și, ieșind din birou, plecă spre casa gazdei. După ce plecă, domnul Alexandrescu se așeză pe un scaun și privindu-l în ochi pe Mache, îi spuse
MOȘ MACHE, CAPIV..DRAGOSTE ÎMPLINITĂ de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377162_a_378491]
-
era semaforul roșu pentru mașini și tramvaiele plecaseră din stație. A certat-o un domn cu mustață și căciulă de astrahan : -De ce treci pe aici, zăbăuco? Părinții nu te-au învățat cum să circuli pe stradă? L-a privit mirată. Ce să mă învețe? Pe unde să merg? Domnul cel supărat i-a întors spatele. Aștepta și el tramvaiul dar n-avea chef să discute cu „zăbăuca” asta ciudată, cu o crizantemă în mână. A mormăit enervat : -Ce ți-e
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
o dată, trenul a ajuns,/ Și-n îmbulzeala numai militară,/ Cu vaerul de roți ca un răspuns,/ Sărmana mamă s-a trezit în gară./ Dar mă pierduse printre-acei soldați,/ În haosul înfrângerii și morții,/ Și ce e un copil cu ochi mirați/ La scara zdrobitoarelor proporții?” Numai că triștii soldați români ce se retrăgeau și ei cu același tren l-au înapoiat din mână-n mână pe copilașul Păunescu în brațele mamei de care se rătăcise. “Și pe deasupra capetelor lor,/ Uscate de
Adrian Păunescu, trei ani în veşnicie [Corola-blog/BlogPost/93260_a_94552]
-
este un lucru mare, ea a aprobat serioasă, pentru ea amorul e ceva sacru, și am ieșit. în timp ce coboram, mi-am dat seama că îmi uitasem mănușile în vestiar și m-am întors repede, am sunat. Nina mi-a deschis mirată... Iubirea este un lucru mare, i-am spus, dar oricum trebuie să umbli cu mănuși, luându-mi de pe cuier mănușile, - iarăși râsete... Baudelaire despre femeile pictate de Delacroix, - idealul feminin din 1895. " S-ar zice că ele poartă în ochii
Note cu femei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8287_a_9612]
-
decât unul de același calibru, aparținându-i, tacticos și definitiv, lui Mircea Horia Simionescu. Revenind, însă, la Răzvan Petrescu și la execuțiile lui, să notăm numai lentoarea cu care ochiul vigilent al lectorului se apropie de pradă. După câteva concilieri mirate ("Pe urmă, autoarea face o recenzie la filmul Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii. Ciudat, nu i-a plăcut. Zic ciudat, pentru că nici mie nu mi-a plăcut. Și nu sunt nimfomană"), urmează alte câteva ghionturi amicale ("Puțin mai departe
Proza cea mai scurtă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8440_a_9765]
-
atât așteaptă. - Da^ dar domnul Poquelin nu se va supăra? reia regele. - Cine, domnul Moliere? Păi artiștii ăștia atât așteaptă; nici pomeneală, majestatea voastră, îl onorați, nu mai spun, și face un gest cu palma, care înseamnă bani. - Daaa, face mirat regele, n-aș fi crezut, atunci să le mai mărim tantiemele, ceva,... - Nu, nu, ajung, îl potolește pe rege curteanul, să nu-i învățăm, lăsați-i așa, modestia hrănește cel mai bine talentul, a și scris cineva o piesă în
Cenzura... in integrum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8537_a_9862]
-
ține cont de logică și, precum iarna pe guvernanți, te ia întotdeauna pe nepregătite. Atunci când este autentică, ea nu ține seama nici de statutul social, nici de calitățile fizice ale celor în cauză, nici de reacțiile, adesea reprobatoare sau doar mirate, ale celor din jur. Fericiții/nefericiții implicați într-o astfel de relație pot atinge fericirea supremă, dar și dezastrul absolut, atunci când, sacrificând totul în numele iubirii (familii consolidate, situații profesionale, averi), ajung în final, dintr-un motiv sau altul, să se
L'amour soudain by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8630_a_9955]
-
un efort neobișnuit, și metalul scrâșnește pe metal. Dar, când deschide ușa, o vede pe soția lui tolănită într-un fotoliu, cu un pahar de Old-fashioned în mână, privind la televizor, cu sonorul dat la mic. - Ești acasă, îi spune mirat. Atunci de ce-ai încuiat ușa? Ea îi aruncă o privire piezișă, cu ochii săi negri, înroșiți de atâta uitat la televizor. - S-a încuiat singură. - S-a încuiat singură, o îngână Rabbit, dar se aplecă să-i sărute fruntea
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]