6,536 matches
-
o descrie ca „femeia bărbătoasă”, înțelepciunea după Hristos. Aceasta ne conduce la cartea Ecclesiastului, care învață sufletul să abandoneze lucrurile exterioare care sunt deșarte Și trecătoare Și pregătește calea Cântării Cântărilor, unde înțelepciunea este dusă la locul mirelui, astfel ca mireasa (omul) să poată fi căsătorită cu Dumnezeu, devenind o fecioară castă în loc de mire. Verna Harrison<footnote „Gender, Generation and Virginity in Cappadocean Theology”, în The Journal of Theological Studies, 47, 1996, p. 38-68. footnote> indică modul în care acest al
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
calității virtuții o dată cu întruparea noastră în ea Îl cunoaștem pe Dumnezeu. Pe scurt, Eul transformat este cel care formează oglinda prin care Îl cunoaștem pe Dumnezeu. Sfântul Grigorie consideră că acest concept este redat de cuvintele Cântului 1:12b. Aici, mireasa, referindu-se la Mire, spune: „Nardul meu are mireasma lui”, înțelegând prin aceasta că mănunchiul ei de nard emite „mireasma lui Hristos” Și astfel, captează în ea Și pentru ea „mireasma acelei grații transcendente Și inaccesibile”. Și totuși, această mireasmă
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
acum despre Dumnezeu Și însușirile atribuite Lui nu-L exprimă suficient, iar din numirile pe care I le-a dat nu se potrivește niciuna, deoarece El este mai presus de toate acestea. „L-am chemat pe nume, se exprimă întristată mireasa (sufletul), pe cât era cu putință să găsesc un nume pentru Cel nenumit. Dar nu există vreun nume care să atingă cu înțelesul lui pe Cel căutat. Căci cum ar putea fi provocat să răspundă printr-o chemare pe nume, Cel
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
energiile/lucrarea divină. Astfel, cunoașterea de Dumnezeu, prin revelarea de Sine a lui Dumnezeu, nu este niciodată completă sau perfectă; rămâne mult mai mult de cunoscut decât ceea ce va fi cunoscut vreodată. Αγάπη [agape] Și ἔρως [eros]. Dorința nepotolită a miresei după Mirele ei Ajungând în domeniul unirii mistice Și al dragostei (ἀγάπη), dorința, ajunsă în acest stadiu al unirii, este identificată din ce în ce mai mult cu dragostea, se transformă în dragoste<footnote Hans Urs von Balthasar, Présence et Pensée. Essai sur la
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
a muntelui spiritual presupune Și exprimă această dorință de bază. În omilia 2 (27)<footnote Or., 2 (63.8); cf. Anthony Meredith, Capadocienii, traducere din limba engleză de Pr. Constantin Jinga, Editura Sophia, București, 2008, p. 165. footnote>, aflăm că miresei i se refuză, la început, bucuria de a-Și potoli neîntârziat dorul după Mire. „Căci Domnul are planuri mult mai mărețe pentru ea - adaugă Sfântul Grigorie. El dorește ca începutul bucuriei ei să stârnească o dorință Și mai mare după
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
trei transformări interioare. Prima, transformarea morală prin urmarea învățăturii expuse în Biblie Și condensate în cartea Proverbelor, este preliminară. La rândul său, lectura Cântării are ca efect două modificări. Sufletul care primește apelativul de „fiul” în Proverbe trebuie să devină mireasa Cântării, așa cum Înțelepciunea Divină feminină din proverbe devine Mirele masculin, adică, Iisus, Cuvântul Întrupat. Această inversiune de sex este însoțită de o mutație în limbajul pasiunii identificate în Cântare. „Pasiunea pentru lucrurile necorporale este lipsită de pasiune”, astfel că ar
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
Un alt aspect important este sugerat de Sfântul Grigorie atunci când spune că sânul Mirelui este mai bun decât vinul, iar mireasma parfumurilor tale este mai bună decât toate miresmele. Ca Și Origen, el consideră că aceste cuvinte sunt adresate de mireasă Mirelui; Și ar trebui să adăugăm aici că, din moment ce Mirele reprezintă Și Înțelepciunea, nu ar trebui să întâmpinăm nici o dificultate în a concepe Mirele ca având sâni din care curge „învățătura Cuvântului divin”. În orice caz, ideea în prima dintre
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
stihuri este că învățăturile divine, chiar dacă sunt lapte, au, după cum era de așteptat, o forță mult mai amplă decât vinul înțelepciunii umane<footnote R. A. Norris, „The Soul Takes Flight: Gregory of Nyssa and the Song of Songs” ..., p. 526-527. footnote>. Mireasa este rănită de iubire. Imagini trinitariene în Cântare. În cartea biblică Cântarea Cântărilor 2, 5, scrie: „... cu mere răcoriți-mă, că sunt bolnavă de iubire (rănită din dragoste)”<footnote Pentru o comparație a interpretării acestui verset de către patru comentatori (Origen
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
a trata motivul iubirii. Sfântul Grigorie spune că boala Sulamitei este provocată de rana lăsată de o săgeată. Arcașul ar fi iubirea, săgeata ar fi, la rândul ei, tot iubirea - Tatăl fiind cel care își trimite Fiul să străpungă inima miresei. Într-adevăr, binecuvântată este rana aceasta Și dulce este durerea prin care viața pătrunde în suflet<footnote Anthony Meredith, Capadocienii ..., p. 166. footnote>. Ce înseamnă să fii rănit din dragoste? Origen explică rana din dragoste în primul rând invocând imaginile
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
punct de vedere al doctrinei, Sfântul Grigorie îi conferă un înțeles trinitarian. Dumnezeu Tatăl, Iubirea divină, își trimite Săgeata, Singurul Fiu nenăscut, al cărui vârf triplu, format din credință, speranță Și milă a fost muiat în Duhul Sfânt să lovească mireasa cu „rana frumoasă Și lovitura dulce prin care pătrunde Viața”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum Canticorum, IV, GNO, 128; trans. 103-104. footnote>. Pentru a explica mai detaliat această rană dătătoare de viață, el aduce alături versetul 5 cu
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
footnote Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum Canticorum, IV, GNO, 128; trans. 103-104. footnote>. Pentru a explica mai detaliat această rană dătătoare de viață, el aduce alături versetul 5 cu imagistica sa activă a actului rănirii Și versetul 6, tabloul miresei în momente de odihnă („Mâna Sa stângă este sub capul meu Și mâna Sa dreaptă mă va îmbrățiȘa”). Aceasta îi permite să unească senzațiile opuse ale mișcării Și odihnei (ceva imposibil pentru senzația externă), ilustrând astfel natura paradoxală a senzației
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
prezintă săgeata ca imagine trinitariană explicită. Arcașul este iubirea (ἀγάπη), ulterior identificată cu Dumnezeu, iar săgeata însăși este Fiul, Singurul Născut. Vârful săgeții (credința) care are trei ramuri, este cufundat Și înmuiat în Duh. În timp ce atracția tipică a Cuvântului asupra miresei Și amplificarea de către Duh a dorinței sale joacă roluri mai puțin importante, rămân totuși prezente în acest triptic al iubirii rănite. Rănile create de săgeată sunt frumoase Și dezirabile Și declanșează o dorință Și mai ardentă<footnote Sf. Grigorie de
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
acest triptic al iubirii rănite. Rănile create de săgeată sunt frumoase Și dezirabile Și declanșează o dorință Și mai ardentă<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum canticorum, XII, GNO, 366.6-7; In Canticum..., 377.20 Și 380.4-6. footnote>. Mireasa strigă, „Sunt rănită din iubire”, Și este imediat imersată într-un context apofatic, indicat de expresii Și imagini oximoronice ale uniunii. Ea își continuă strigătul, debordând de oximoroane, „O, frumoasă rană Și lovitură dulce prin care pătrunde viața”; pătrunderea săgeții
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
într-un context apofatic, indicat de expresii Și imagini oximoronice ale uniunii. Ea își continuă strigătul, debordând de oximoroane, „O, frumoasă rană Și lovitură dulce prin care pătrunde viața”; pătrunderea săgeții deschide o ușă Și o intrare pentru dragoste. Imediat ce mireasa primește săgeata iubirii, imagistica se deplasează de la tragerea cu arcul la încântarea nupțială<footnote Ibidem, IV, 128.2-7. footnote>. În omilia a doisprezecea, „vergeaua divină sau Duhul” este cea care creează rana. Ca Și Sfântul Apostol Pavel când se bucură
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
imagistica se deplasează de la tragerea cu arcul la încântarea nupțială<footnote Ibidem, IV, 128.2-7. footnote>. În omilia a doisprezecea, „vergeaua divină sau Duhul” este cea care creează rana. Ca Și Sfântul Apostol Pavel când se bucură de rănile sale, mireasa își exprimă acest sentiment într un mod oximoronic: frumoasă rană, rană de laudă, vindecătoare lovitură<footnote Ibidem, XII, 365.12-366.9. footnote>. Oximoroanele sugerează granița apofatică dincolo de care nu trece rațiunea discursivă Și o pregătesc pe mireasă pentru uniune exersându
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
de rănile sale, mireasa își exprimă acest sentiment într un mod oximoronic: frumoasă rană, rană de laudă, vindecătoare lovitură<footnote Ibidem, XII, 365.12-366.9. footnote>. Oximoroanele sugerează granița apofatică dincolo de care nu trece rațiunea discursivă Și o pregătesc pe mireasă pentru uniune exersându-i dorința Și încântarea în această rană de laudă. Această descriere a uniunii este într-adevăr extraordinară, pentru că mireasa este introdusă în dinamica Sfintei Treimi. Mireasa se minunează la vederea săgeții divine în trupu-i. Combinând imaginile Arcașului
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
365.12-366.9. footnote>. Oximoroanele sugerează granița apofatică dincolo de care nu trece rațiunea discursivă Și o pregătesc pe mireasă pentru uniune exersându-i dorința Și încântarea în această rană de laudă. Această descriere a uniunii este într-adevăr extraordinară, pentru că mireasa este introdusă în dinamica Sfintei Treimi. Mireasa se minunează la vederea săgeții divine în trupu-i. Combinând imaginile Arcașului Și Mirelui, Sfântul Grigorie descrie mireasa îmbrățiȘată de Preaiubit, dar Și Ținută de Arcaș ca o săgeată în arc, gata să fie
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
apofatică dincolo de care nu trece rațiunea discursivă Și o pregătesc pe mireasă pentru uniune exersându-i dorința Și încântarea în această rană de laudă. Această descriere a uniunii este într-adevăr extraordinară, pentru că mireasa este introdusă în dinamica Sfintei Treimi. Mireasa se minunează la vederea săgeții divine în trupu-i. Combinând imaginile Arcașului Și Mirelui, Sfântul Grigorie descrie mireasa îmbrățiȘată de Preaiubit, dar Și Ținută de Arcaș ca o săgeată în arc, gata să fie trasă. Într-o izbitoare coincidență a opușilor
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
Și încântarea în această rană de laudă. Această descriere a uniunii este într-adevăr extraordinară, pentru că mireasa este introdusă în dinamica Sfintei Treimi. Mireasa se minunează la vederea săgeții divine în trupu-i. Combinând imaginile Arcașului Și Mirelui, Sfântul Grigorie descrie mireasa îmbrățiȘată de Preaiubit, dar Și Ținută de Arcaș ca o săgeată în arc, gata să fie trasă. Într-o izbitoare coincidență a opușilor care desemnează spațiul apofatic în care ne aflăm, Sfântul Grigorie o face pe mireasă să proclame: „Mâna
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
Sfântul Grigorie descrie mireasa îmbrățiȘată de Preaiubit, dar Și Ținută de Arcaș ca o săgeată în arc, gata să fie trasă. Într-o izbitoare coincidență a opușilor care desemnează spațiul apofatic în care ne aflăm, Sfântul Grigorie o face pe mireasă să proclame: „Mâna sa dreaptă mă primește Și mă trage îndărăt, ușurându-mi călătoria spre înălțimile spre care mă îndrept fără a fi separată de Arcaș. Simultan, sunt purtată mai departe de acest act de tragere, dar stau Și pe
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
mai atrăgătoare Și mai complexă, alegorie trinitariană (un pasaj purpuriu comentat Și de Martin Laird, care își găsește un omolog mai scurt, dar interesant, în comentariul Sfântului Grigorie la Psalmul 3, în volumul său, In inscriptiones Psalmorum. Aici sufletul (feminin)/mireasa este rănită de săgeata dragostei divine Și, apoi, devine la rândul său o altă săgeată gata de a fi lansată de arcașul divin. Suprapusă acestei imagistici (deja în transformare) se regăsește tema Cântării (Cântul 2.5-6) despre mâna stângă a
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
dragostei divine Și, apoi, devine la rândul său o altă săgeată gata de a fi lansată de arcașul divin. Suprapusă acestei imagistici (deja în transformare) se regăsește tema Cântării (Cântul 2.5-6) despre mâna stângă a iubitului aflată sub capul miresei, în timp ce mâna sa dreaptă îi primește trupul<footnote Această combinație de imagini se coroborează cu modificarea în imagistică din însăși Cântarea Cântărilor, de la cea a tragerii cu arcul la cea a căsătoriei: „Sunt rănită cu dragoste. Mâna sa stângă se
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
descâlcim aceste imagini discrepante, aparent haotic asociate, Îl întâlnim pe Tată ca arcaș, pe Fiu ca săgeată, iar Duhul este substanța în care este înmuiată săgeata. Săgeata pătrunde sufletul cu rana dragostei, tot așa cum Fiul, ca Mire, ia în posesiune, mireasa. Dar mireasa, ea însăși devine apoi o prelungire sau o replică a săgeții Fiului, din moment ce i s-a permis să „se împărtășească” de „eterna sa incoruptibilitate”. Von Balthasar comentează, în Présence et Pensée, pe marginea acestui remarcabil pasaj: „Nivelul mistic
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
imagini discrepante, aparent haotic asociate, Îl întâlnim pe Tată ca arcaș, pe Fiu ca săgeată, iar Duhul este substanța în care este înmuiată săgeata. Săgeata pătrunde sufletul cu rana dragostei, tot așa cum Fiul, ca Mire, ia în posesiune, mireasa. Dar mireasa, ea însăși devine apoi o prelungire sau o replică a săgeții Fiului, din moment ce i s-a permis să „se împărtășească” de „eterna sa incoruptibilitate”. Von Balthasar comentează, în Présence et Pensée, pe marginea acestui remarcabil pasaj: „Nivelul mistic atins de
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
mistic atins de suflet (aici) a trecut în mod clar dincolo de «filosofia» dorinței”<footnote Sarah Coakley, „Re-thinking Gregory of Nyssa: Introduction - Gender, Trinitarian Analogies and the Pedagogy of The Song” ..., p. 440. footnote>. După ce este rănită de săgeata iubirii dumnezeiești, mireasa devine ea însăși săgeată. „Mirele Și arcașul sunt una. Iar mireasa Și săgeata sunt sufletul curățit, pe care arcașul o ia Și o slobozește în Ținta cea bună”. Un element oarecum neobișnuit în acest demers exegetic Ține de faptul că
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]