174 matches
-
și toate cinci ne holbam la mesagera din Mamre, a cărei rochie lucea argintie în lumina albăstrie a zorilor. Vorbea prețios, așa cum fac toți mesagerii: - Rebeca, preoteasa din Mamre, mama lui Iacob și a lui Esau, bunica a sute de miriazi, vă cheamă sub umbra terebinților la sărbătoarea orzului. Să fie anunțat Iacob. Declarația vizitatoarei a fost primită în tăcere. Vorbea cu un accent ciudat, care cădea pe fiecare cuvânt în trei locuri. Parcă am fi visat toate cinci același vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pîrjolul mult așteptat; dar și iadul era o incertitudine, mai degrabă avea să ajungă Antonia acolo, pentru că prea Îi vroia pe alții fierți, arși, distruși pentru totdeauna, chiar dincolo de ipotetice cicluri cosmice ce nu i dădeau pace. Pentru că, atunci, peste miriade de ani, după fiecare Big-Bang, toți stricații și ticăloșii lumii ar fi putut să se reîntrupeze. Era tot mai neîndurătoare; dacă s-ar fi gîndit doar la amiaza În care Își pierduse fecioria, demult, nesilită de nimeni: o apucase un
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
senin. Cine era fericit ca mine? Pierdut în visării fără fine, părea că fiecare floare si fiecare stea e sor cu mine, sor dulce, surori amantei mele. Adeseori, în nebunia [mea], uitam pe Dumnezeu, visam că eu îs lumea cu miriade stele și cu miriade flori, și-mi părea că-mi plec albastrele mele mări și înstelatele mele ceruri, munții mei cei negri și văile mele cele verzi, nopțile mele cele lunatece și zilele mele cele de foc, îmi părea că
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ca mine? Pierdut în visării fără fine, părea că fiecare floare si fiecare stea e sor cu mine, sor dulce, surori amantei mele. Adeseori, în nebunia [mea], uitam pe Dumnezeu, visam că eu îs lumea cu miriade stele și cu miriade flori, și-mi părea că-mi plec albastrele mele mări și înstelatele mele ceruri, munții mei cei negri și văile mele cele verzi, nopțile mele cele lunatece și zilele mele cele de foc, îmi părea că le plec toate și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Pierre Richard), În imaginarul heliadesc la Început este ordinea cerească, armonia elementelor, „angelica tărie”. Peste ea stăpînește divina providență Înconjurată de legiunile de Îngeri. LÎngă Pater (Dumnezeu) stă Fiul, iar lîngă ei se află spirite, geniuri, miniștrii lui Dumnezeu, angeli miriade care, toți, glorifică forța verbului: „Cerești, eterii trombe În spațiuri răsună, Puteri, tării de angeli svol răpezi, lin se pun; În giuru-Omnipotenței miniștrii toți s-adună, Atenți În tot amorul, ascultă, se supun. Văd toți pe Fiul gloriei l-a
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de științi derază. Pe dînsul se așează Divinul Verb și Fiu, A lui de flăcări roate iau drumu-ntraripate; SÎnt cherubimi prea răpezi ce-n mii de ochi lucesc; Orele-eternității la dînsul Înhămate, D-apocalipse duse, spre secoli propășesc; De angeli miriade preced și Îl urmează, Și carul naintării propasă nencetat, Din iute și mai iute, și-n calea-i Însemnează Al lumii plan simbolic, d-atunci predestinat.” Urmează cîntecul cel mai frumos al epopeii, Imnul creațiunii, unde Heliade, pornind de la modele
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de reflecție și chestionări esențiale precum: *inegala distribuție de participare în spațiul public (mi-noritate de leaderi și mediatori suprainformați și supra-echipați/vs/ "majoritatea tăcută" în mod cert subechi-pată și deseori și subinformată); * fragmentarea spațiului public în "spații" parțiale impermeabile sau miriade de "bule" comunicaționale" (P. Flichy) individuale etc., nu ne îndreptățesc să adoptăm o atitudine defetistă: spațiul public există chiar dacă într-o formă diferită de modelul Habermas al "arheologiei publicității" ca dimensiune constitutivă a societăților burgheze. "Spațiul public se perpetuează chiar dacă
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
apărea lucrarea „Din opera legislativă”... Hamangiu avea curajul să și liniștească compatrio ții grăindu-le: „încetul cu încetul oamenii sunt nevoiți să și de a seama că viața este aceeași, mereu aceeași, asemenea cum boa bele de rouă cad de miriade de ani la fel, pe aceleași frunze și f lori. E o închipuire a noastră numai, de a crede că totul a fost r ăstu rnat și că o lume nouă și a deschis porțile viitorului. Lumea este mere u
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
pământul sau nu se aude nicăieri motiv de panică irepresibilă. Scenariu similar în Parabola clipei și a ascultătorului din orologiu, mic discurs despre pragul thanatic: de data aceasta, singuraticul ascultător se concentrează neștiut pentru a auzi moartea; în imensul orologiu, miriade de rotițe "foșneau precum frunzele" în așteptarea clipei sortite: "Mă concentram să aud; deși nu eram decât timpanul menit să asculte în veci și în / fiecare clipă. / În clipa aceea, / am auzit dintr-o dată: "Este momentul"". Un cugetător din Marea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ori mai puternică decît pe firmament și Înmulțirea cu același factor se repetă și În cele două Sfere succesive: a Fatalității planetare (heimarmene) și a celor doisprezece eoni (semnele zodiacului), unde textul Îi atribuie o lumină de 8 700 de miriade de ori mai puternică decît În lumea fizică 94. (Conform unor calcule matematice elementare, aceasta n-ar trebui să depășească 576,5 miriade.) Marele Tiran (tyrannos) Adamas și eonii săi (aiones) declară război Luminii lui Isus. Pentru a-i deposeda
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și a celor doisprezece eoni (semnele zodiacului), unde textul Îi atribuie o lumină de 8 700 de miriade de ori mai puternică decît În lumea fizică 94. (Conform unor calcule matematice elementare, aceasta n-ar trebui să depășească 576,5 miriade.) Marele Tiran (tyrannos) Adamas și eonii săi (aiones) declară război Luminii lui Isus. Pentru a-i deposeda de energia utilizată În comiterea de fapte rele, Isus le ia o treime din putere, apoi Îi azvîrle În jos, către Sfera Fatalității
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
aproape transa incontinenței lor confesive, capricioasă mai ales în discontinuitatea axei temporale, constituie un exemplu tipic de cum forma devine semnificație: destrămarea galopantă a centralității puterii discreționare, dezintegrarea unui univers toxic, blestemat, deși cu aparențe de normalitate, spargerea încremenirii funeste în miriade de cioburi: așa-zisul echilibru politic și social, hrănit propagandistic cu splendoarea Portugaliei, nu era decât o perversă, teroristă colecție de sloganuri și butaforie. Să facem cunoștință cu câțiva dintre memorialiștii romanului, personaje și figuranți dintr-o galerie copleșitoare prin
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Angstrom ajunge să o împlinească. "Morala" seriei (dacă putem reconstitui o "morală" din aproape două mii de pagini ficționale) rămîne aceea că nu ai cum să faci un pas (oricît de benign și neînsemnat), în universul nostru, fără a declanșa o miriadă de scenarii posibile de viață, fără a influența istoria ta și pe a celorlalți într-o manieră ireversibilă. Proiectul editurii Humnaitas Fiction de a-l încorpora pe Rabbit în literatura autohtonă, prin traducerile de față, mi se pare un fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Naționalismele, integrismele, revoluționarismele, expansionismele și hegemonismele se dezlănțuie, se combină, se combat, avînd în comun doar ura față de toleranță și satisfacția de a lovi nepedepsite în moalele pîntece european. Totul este în criză în criza planetară, alcătuită din conjugarea unei miriade de crize, economice, sociale, poli-tice, culturale, religioase, morale, intelectuale. Nebuloasa spirală de umanitate se desface în chiar clipa în care încearcă să acceadă la ființă. Căci acolo unde planetarizarea se dezvoltă prin hegemonie sau omogenizare, ea regresează. Astfel, devenită efectivă
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
marcat de extraordinarul efort de a le aduce laolaltă". Astfel, "tot ce e împărțit tinde spre unificare". Esența nobleții și a măreției omului se confundă cu nesîăbitul său efort de "a impune o voință unică și ordonată", care se substituie "miriadelor de voințe divergente și vinovate". Acest efort a fost simbolizat întotdeauna prin imagini, prin ceremonii: banchetul, masa luată în comun, consfințește și scoate în evidență comuniunea inimilor și a sufletelor. Să nu vă fi gîndit niciodată [se întreabă Maistre] la
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
larg practicată de filozofia mai recentă, care a înțeles și dezvoltat idealismul în sens absolut. Dar prin această operație, a ajuns să nege realitatea lucrurilor, așadar să cufunde în abisul irealității, printre "undele leteice ale nimicului etern", întreaga natură cu miriadele de ființe și făpturi care mișună în univers. Dacă ar trebui să fie interpretate astfel, idealismul și nihilismul "ar predica cele mai evidente forme de ateism și nihilism"25. Mai mult sau puțin în același timp cu Jacobi, în anumite
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
aceștia ajung să-l reducă la nimic. Dar când, aproape ca un soare care apune, până și Dumnezeu dispare și devine evanescent pentru o întreagă epocă, atunci lumea întreagă se prăbușește în întuneric 28. Ateismul fragmentează tot universul într-o miriadă de euri izolate, fără unitate și legătură, în care fiecare stă singur în mijlocul acelui Nimic datorită căruia chiar și Hristos, la sfârșitul lumii, pune sub semnul întrebării existența Dumnezeului Tată. Este viziunea apocaliptică deconcertantă pe care Jean Paul și-o
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
limitează schimbul satisfăcător de idei și afectează întreaga comunitate Second Life. Folosirea limbajului sau imaginilor derogatorii sau înjositoare cu privire la rasa, etnicitatea, gen, religie sau orientare sexuală ale altor rezidenți nu este niciodată permisă în Second Life. 2. Hărțuirea. Dată fiind miriada de oportunități oferite de Second Life, hărțuirea poate îmbrăca multe forme. Prin hărțuire se înțelege orice formă de comunicare sau comportamentală ofensatoare, de intimidare sau de amenințare; care se constiuie în avansuri sexuale neavenite sau în solicitări pentru favoruri sexuale
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
în ceruri a gândurilor sume Și-atunci realizate vor fi, vor sta mereu. Că-n lumea din afară tu nu ai moștenire, A pus în tine Domnul nemargini de gândire. În aste mari nemargini unde gândiri ca stele Lin înfloresc, miriade s-amestecă, contrag; Zidite-n dome mândre, de cugetări castele Se darmă la suflarea-ți și-n taină se desfac Sau la dorința-ți numai se mișcă ca mărgele Și sun-cîntări, ce vibră - se-ntunecă și tac; Astă nemărginire de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
examinarea cea mai critică fiind încă o variantă a acestuia). Automatismul îl plasează complet în afara lui. Pictura îi inspiră pe scriitorul și filosoful occidentali, deoarece continuă literatura (cum cinematografia, în felul ei, prelungește scrisul). Miturile și scrierile sacre au generat miriade de imagini manuale, în alegorie, emblematică, arta sacră sau pictura de gen. Între idee și transpunerea ei în imagine, între text și ilustrație, rămânem între oameni de spirit. Fotografia sau televiziunea repugnă, fiindcă ele restituie nu simboluri sau imagini mentale
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ușor de pânzele care deja prinseseră consistență pe hainele mele și, cu ochii în gol, cu părul zbârlit pe cap și pe brațe, am alunecat pe toboganul marelui 148 149 tunel până am ajuns iar pe podeaua înnegrită și putredă. Miriade de fire de praf se-nvîrteau în aerul brun-stacojiu, antrenând mirosuri dezgustătoare. Am ieșit de sub marea cupolă pe ușa dată de perete și, cu capu-n pământ, străbătut de fiori, am coborât încet scara îngustă, spiralată. M-am văzut în geamurile
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
urmă la marginea apei și hotărî să mănînce carnea tocată Înainte să-i alunece definitiv din mînă. Șezînd pe malul canalului, spălă murdăria de pe capac. O picătură de sînge Îi curse din nas În apă și fu imediat atacată de miriade de pești mici, nu mai lungi decît o gămălie de chibrit. CÎnd o a doua picătură căzu În apă, urmă o luptă violentă care părea să implice națiuni Întregi de pești minusculi. Se Învîrteau prin apă, fără se le pese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care au ținut de „eu“ și acum s-au desprins. Plutesc alături și le șade bine așa. Și tînăr și bătrîn, trăiesc deodată același timp. Sînt spart în vîrste distincte, V., același, purtînd un niciodată văzut chip, sau, ca Dumnezeu, miriade de nume. Cumva, percep gîndurile tînguitoare sau perverse ale celorlalți pacienți dar și sunete stranii și emisiuni TV de aiurea. „-Cum vrei să fii?“-tînăr fiind, mă întreabă tînărul meu prieten, Doctorul. „-Ca-n Unamuno: ești cel ce ești palpabil, cel
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
înger? Vreau să mă sinucid convins fiind de tîmpenia eternității. În veșnicie, cu toatele-și pierd rostul. Iată: tînără și strălucitoare ca o sabie, mă gonește moartea din urmă: „-Ești nimic! Ești nimic! Schimbă-te iute! Schimbă-te cît mai poți!“ Miriade de nume. Sînt nimic. Numele ăsta mă doare și toți mi-l reproșează împrejur: copiii mei, iubirile pierdute, cărțile, casele lăsate în urmă: „-De ce să purtăm numele tău? De ce?“ Așa, trăind acum prin amintirea care se petrece, mă pomenesc
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
că-l doare. Cum l-a schimbat ființa aceea!... V. tînăr îmi dau seama că m-am transformat. Poate că nu atît alăturarea Elenei, cît pierderea ei m-a molipsit. Am început să gîndesc ca ea, să fiu sensibil la miriadele de transformări minuscule ale naturii din jur, la bunătăți prețioase și să comit copilării premeditate. Am devenit strigoiul ei. Așa că dorind să redevin eu, capăt instantaneu o dorință nemăsurată de a o ucide și imaginez scenarii care de care mai
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]