8,023 matches
-
o cruce răstignit la margini de oraș - doar acolo chiar de singur sunt vine votca să mă oblojească sulița din coaste să mi-o scoată și de viață iarăși să-mi vorbească Zvetlana a venit Zvetlana de la est a siliotcă mirosind și-a vinuri eram mort de supărare și credeam c-o să mor curînd - dar cu alin'uri m-a făcut mai viu decît am fost într-o cîrciumă de lîngă pușcărie unde zac otrepele ca-n stup trîntorii 'ncercați de
Alungînd tristețea, ca paganini. by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/7950_a_9275]
-
voi trezi nu din somn nici din beție poate ci din lenea care m-a cuprins ca o pacoste venită peste noapte lăbărțată ca un pat de rus ce n-a fost dereticat vreodată cu trei pleduri peste el zăcînd mirosind a vremuri de-altădată de mă sting în el și nu-mi pot crede trupul greu lăsat inert de tot și cu gîndul dus prin altă lume lenevind și-acolo - nu mai pot nici din gură să mai spun vreo
Alungînd tristețea, ca paganini. by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/7950_a_9275]
-
de protest împotriva nașterii. De la 14 ani am început să fiu mai bătrîn decît mine, Mai bătrîn decît mine, însumi, pe rînd. Părul meu a fost o vietate separată de mine însumi, A avut viața lui glorioasă și particulară. Am mirosit fiecare femeie pe care am avut-o, cu el, nară cu nară.) Am învelit pe fiecare femeie pe care am iubit-o cu părul meu Am spălat-o cu el, Am îmbrăcat-o cu el, Am înmormîntat-o în el. Părul
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
frunze, ramuri și oase, Cuvintele mușcate și mestecate în gând. Trag de litere și le cânt și le adun în buchete cărnoase, citesc poemele despre nori, șpagatul ce leagă peste strofe călcâie de zei, Cartea livezilor a lucernă și mentă miroase, să nu orbiți nărilor, voi urechi, și nici voi, ochii mei.
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
în spatele scaunului pe care era așezată, ca în marile restaurante, până când ea îi spunea: "Tu peux partir maintenant". lăsase instrucțiunile - ca de-atâtea ori când era plecat -, era supravegheată, pândită, când se ducea la baia de aburi copiii arabi îi miroseau lenjeria pe care o dezbrăca în fața ușii, dar se obișnuise. Trăia în altă lume acum, era refugiul ei, îl iubea, iubea Africa prin Mehria, pe care îl aștepta sprijinită de geam, cu pupilele mărite și dorindu-i pielea de zahăr
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
șoldul suplu, Îngenunchez și eu și-ți mingii părul Prelins în cîrlionții dezmățați; Nu îți cunoaște-aievea adevărul Nici minte a o mie de-nvățați! Ci tu îmi ceri să-ți înțeleg orbește, Fără-ntrebări și gesturi de prisos, Oh, locul mirosind dumnezeiește A taină putrezind suav în sos? Îngăduie-mi un timp, măi dă-mi din mierea Ce-o tăinuește-n scorburi moi muierea...
Cînd fluturii dau iama peste trupul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8092_a_9417]
-
Emil Brumaru Miroși a scoică desfăcută umed Pe plajele de la-nceput de lume. Mă-mbii, lunecătoare, între spume Pe care să le sorb abia mă-ncumet. Și iată! perla strălucește-aeve, Scoasă din cărnuri roze de moluscă, Oh, chiar cu gura mea. Razele-i
Miroși a scoică desfăcută umed... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8490_a_9815]
-
prosperității și nobleței. Tigănci vindeau flori, îl îmbiau cu strigătele lor, Conașu, Conașu, aveau brațele pline de margarete, ale căror corole străluceau pe tulpinile cărnoase: era cald, un cer vast, lipsit de nori, se întindea peste oraș, aerul stătea nemișcat, mirosea a apă vărsată și a marfă adusă de departe, cu căruțele stârnind nori de praf, pe Strada Lipscani și în piețele din jur. Tata-mare s-a oprit, cu bastonul atârnat pe braț. Roțile prevăzute cu cercuri metalice uruiau în spatele copitelor
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
găsește/ locul, intră/ pe oriunde, cîte orificii are omul? Face pe dracul ghem, scotocește,/ taie, înțeapă,/ răstălmăcește, e rugată să arate limba și ea contractă cu/ cu putere maxilarele, țipă ca din gură de șarpe,/ nu-și găsește locul. Îi miroase/ a mîl sălciu. A/ fost scufundată sub un strat de mîl sălciu? Își/ caută înnebunită sufletul...// Nu de multă vreme: cînd a/ surprins-o/ moartea, ea desfăcea niște păstăi de fasole” (Își cercetează mîinile, vîrfurile degetelor i se par mai
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
mușețel Le-am văzut acum iarăși îmbietoare, Iar drumeagul din sat De mii de ori străbătut Părea pentru prima oară atins. Cât de semeață clopotnița Sfântului Iannis! Cât de înduioșătoare icoana Fecioarei Cât de straniu răsună-n biserică Psalmii, ecou mirosind A tămâie și faguri de miere. Prima moarte în casă Chipul ei palid Cât de greu mirosul coroanelor Câtă groază din pânza cea neagră În albul balconului cu ghivece Șoapte și plânset încet Dangăt rar, molcolm, depărtat, Clopotele de ce tot
Vassilis Vitsaxis și echilibrul lumilor poeziei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/13176_a_14501]
-
departe. Sînt scene, complicate, care nu sînt acoperite de jocul actorilor, deși stradania lor este evidentă. Și atunci, se eșuează în stridențe. Limbajul teatral al lui Măniuțiu se dovedește de-a dreptul sofisticat pentru o trupă ce tatonează performanța, o miroase, dar, important, și-o dorește. Sînt convinsă că pentru ei este foarte importantă întîlnirea cu acest regizor și cu lumea lui. Este ca un dar la început de drum în teatru. Mă întreb, însă, dacă nu i-au lipsit cumva
Furioasele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13196_a_14521]
-
Ioana Pârvulescu Capitolul I, unde miroase a scorțișoară Anul trecut, tot pe vremea asta, cînd începe să miroasă a turtă dulce cu scorțișoară, cînd se aprind beculețele pe Champs Elysées și pe Bulevardul Magheru, am vizitat un salon de carte la Viena. Semăna cu Tîrgul Gaudeamus
Tîrguri și tîrguri.. by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13317_a_14642]
-
Ioana Pârvulescu Capitolul I, unde miroase a scorțișoară Anul trecut, tot pe vremea asta, cînd începe să miroasă a turtă dulce cu scorțișoară, cînd se aprind beculețele pe Champs Elysées și pe Bulevardul Magheru, am vizitat un salon de carte la Viena. Semăna cu Tîrgul Gaudeamus, cu o mare și importantă diferență: avea garderobă. Treceai destins printre standuri
Tîrguri și tîrguri.. by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13317_a_14642]
-
mai mari vor putea fi ale mele! Parfumurile cele mai scumpe! Directorul lanțului de parfumerii mă pusese în genunchi în fața lui, iar în timp ce-mi făceam treaba mă gândeam la acele produse cosmetice, la cât de frumos aveam să miros, la ce ten odihnit urma să am. Probabil că-i voi plăcea și mai mult lui Honoré. Pe Honoré îl întâlnisem în dimineața în care, pentru a cincea primăvară consecutiv, vrusesem să scot din dulap vechiul meu costum de baie
Marie Darrieussecq by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Journalistic/13352_a_14677]
-
în care era o plăcere să te privești, mi s-a părut că sunt, îmi cer scuze c-o spun, incredibil de frumoasă. Așa cum vezi prin reviste, dar și apetisantă, în plus. M-am săpunit cu niște eșantioane gratuite, care miroseau grozav. Ușa s-a deschis, dar au intrat numai câteva femei, nici urmă de bărbat, așa că ne-am putut bucura de o oarecare liniște. Femeile se dezbrăcau râzând. Erau un grup de musulmane înstărite, își puneau pentru a intra în
Marie Darrieussecq by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Journalistic/13352_a_14677]
-
fum adînc în piept. Primul fum a fost ultimul. Am tușit pînă am vomitat. Mi-am vomitat toată supa. Borîtura de supă mi-a urcat în gît. Femeia a fumat singură țigara. Pe urmă a șters mizeria. Știu că voma miroase a acru. Dar eu n-am mirosit nimic. Femeia a spus: Tot răul e spre bine. La început m-am mirat că o muscă îmi tot dă tîrcoale nasului. Nu am simțit-o. Nu pot simți nimic pe nasul meu
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
fost ultimul. Am tușit pînă am vomitat. Mi-am vomitat toată supa. Borîtura de supă mi-a urcat în gît. Femeia a fumat singură țigara. Pe urmă a șters mizeria. Știu că voma miroase a acru. Dar eu n-am mirosit nimic. Femeia a spus: Tot răul e spre bine. La început m-am mirat că o muscă îmi tot dă tîrcoale nasului. Nu am simțit-o. Nu pot simți nimic pe nasul meu. Am văzut musca. Cel mai bine o
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
bem, Gaius? Suc de mandarine. Nu este la noi. Cum nu este, măi negroidalule? La noi este: vin, fiertur amei la ghiaț, sirop smochin. Atît? Numai. Ce iei, Gaius? Că tu ești cu siropuri și sucuri. Hamei. Ai înnebunit? Te miroase mătuși-ta. Treci pe smochine. Să zicem. Dar tu? Eu? Vin, firește. Adică eu smochină leșinată și tu vin rece? N-am înțeles! Dacă mătușa mea nu-i Aurelia și unchiul meu nu-i Marius, eu ce vină am? Acum
Istorie la două mîini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12041_a_13366]
-
casele oamenilor (confomându-se instrucțiunilor din Apocalipsă): vulpile în județul Buzău, Mistreții în județul Cluj, iar urșii prin județele Brașov și Harghita etc. etc... Așadar, la munte! Guvern, pediști, pesediști, proaspeții parlamentari... Acolo, unde omul poate gândi liber, la o căldurică mirosind a foc de lemne, și unde se pot pune la cale multe, în vreme ce, pe geam se văd, eventual, niște fulgi valsând cu responsabilitate... Sigur că există și prăpastii, însă atât pesediștii cât și pediștii, sunt cățărători profesioniști, iar la slalom
Povești la gura caloriferului by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12097_a_13422]
-
se dovedește "sensibil" la toate cele dulci și amare ale lumii acesteia de care, ca și lui Ivan Turbincă, "i-s roase urechile". Latura lui aperceptivă funcționează admirabil, în paralel cu un epicureism nu tocmai liniștit: diaconul mărturisește că-i "mirosise" de timpuriu "a catrință". Probabil că din excedentul "senzual" se încheagă și savant simplificata artă a seducției din Moș Nichifor Coțcariul, "povestire glumeață" pe care G. Călinescu o vede "întîia mare nuvelă românească cu erou stereotip". Faptul că "popa Smîntînă
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
purgative. Pe rafturi, cutiile de ceai stăteau lîngă pachetele cu lumînări; pe jos, saci cu făină se sprijineau de saci cu semințe de floarea-soarelui; deasupra tejghelei atîrnau cîrnați și bomboane lipicioase înșirate pe sfoară. Marfa răspîndea un miros amestecat. Cafeaua mirosea a gaz, iar orezul avea iz de seu. Pe firma neagră de deasupra ușii, stătea scris cu litere de aur Ceai, zahăr, cafea și alte produse coloniale - pentru acasă sau de consumat pe loc. Această din urmă precizare poftea mușteriul
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
a se stabili, în 1869, în casa Moiseiev, pe strada Monastîrskaia, la marginea orașului. Anton Cehov a păstrat o tristă amintire a locuințelor succesive unde și-a petrecut copilăria. "În zilele de frupt, va scrie el în Viața mea, casele miroseau a ciorbă de varză, iar în zilele de post a pește prăjit. Lumea mînca prost și bea apă infestată. În tot orașul nu cunoșteam nici un om cinstit." Sau, într-o scrisoare adresată surorii lui, datată 7 aprilie 1887: "Mă aflu
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
celei mai presante actualități politice, dobîndesc un calm charmant, odihnitor, subminate "părintește" de ironia calambururilor. În general, Foarță gazetarul, un perpetuum (i)mobile, "fără redacție, nici reacție imediată la ceea ce numim eveniment", pornește de la "fleacuri", de la lucruri pe care le "miroase" în preajmă fără exagerată strădanie, pentru a înainta, pe firul "înnădirilor" de tot felul , spre concluzii "periculoase": " spre deosebire de Năstase, strada noastră are doar trei case numerotate par: 2, 4, 6. Anterior aceasta se chemase Dobrogeanu-Gherea, dar aflase Primăria că acesta
O lume guresă, cochetă... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12205_a_13530]
-
Paște, înainte. Îmi lasă gura apă. Cuiul ăsta care iese chiar în mijloc. Nu am remarcat niciodată cât de gol era peretele înainte. A fost suficient un cui ca să scoată în evidență niște aureole ample, soioase, de umezeală. Începe să miroasă a ars. Precis e arpacașul Annei uitat pe foc. Oare n-oi avea eu nimic să agăț aici, de cuiul ăsta? Bătaie în ușă. Nastia. Lumina ochilor mei. - Unchiule Fedia! Am venit să vă citesc! A înșfăcat numărul vechi din
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
neașteptate suspicios vocea mea înceată și trează. Greu de spus. Un lucru era clar: mă studiază. Imediat o să mă întrebe. Iar Ciub și cu locotenentul fumau de-acum; Ciub îl tratase pe celălalt cu o țigară bună luată de la Carol. Miroase a fum. Discutau - noaptea, pasămite, se face rece, dar în general e o toamnă ca toate toamnele. - Unde lucrezi? Am tăcut. Ciubik mi-a sărit în ajutor. Stînd alături de milițianul celălalt, i-a strigat celui de lîngă mine de la distanța
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]