1,265 matches
-
Zmeioaica Îl Îndrăgi și ea, Însă i-a spus că deși are voie să se joace prin toate odăile și cotloanele castelului, numai o anumită ușă nu are voie să o deschidă. Și era ușa aceea mare, din lemn frumos mirositor, și avea mâner greu din fier. Cine știe ce o fi fost dincolo de ea. Nici eu nu știu că dacă știam vă spuneam și vouă. Ghiocel, fire curioasă și neastâmpărată, nu Îndrăzni să Încalce cuvântul Mamei Zmeioaice, cpci toți o ascultau și
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
o mână de episoade disparate, care abia dac-ar alcătui câteva paragrafe într-o carte. Privite prin lentila unui prezent dezastruos, întâmplările care-mi vin în minte sunt încă mai greu de asimilat, într-atât de pline de smoală rău mirositoare sunt fiecare clipă și fiecare centimetru din existența noastră. Ura icnită, violența de limbaj, vulgaritatea fără limite, lipsa de caracter îți provoacă nu dorința de a dialoga, ci pofta de-a fugi și de-a te ascunde cât mai departe
Arta de a admira literatura by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7216_a_8541]
-
un sfîrșit. Ispita sau obligația întoarcerii acasă amenință, se știe, orice poveste. Întoarcerea, cu avionul - mijloc, prin renume, civilizat - e imersiunea perfectă în lumea românească pe care spațiul mic o concentrează în esențe tari, nu neapărat din cele mai bine mirositoare... Carevasăzică: spre România se călătorește în grup. Grupuri mari, despărțite de rigorile așezării în avion. Care, trebuie să spun, ne-au făcut și pe noi, deși cerusem vecinătate, să recurgem la bunăvoința tipică neamului - cu alții nu ne-am fi
Frumoasa viață liniștită by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9281_a_10606]
-
cu orice chip. Asta, să spunem, ar fi putut să fie, la urma urmelor, o chestiune de opțiune individuală. Nu ne lăsăm, însă, pînă nu facem aidoma și cu viețile celor din jur. Totul trebuie tîrît în mocirla comună oribil mirositoare, în derizoriul absolut. Fiecare știe orice, poate să-și dea cu părerea plină de aplomb despre orice, să se tragă cu ceilalți de brăcinari, să-i terfelească, să desființeze măsura bunului- simț și ștacheta sub al cărei nivel nu poate
Întâmplări de la motel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9278_a_10603]
-
carne, în care cruzimea e condusă pînă la operația tranșării de abator a suavelor făpturi: "Dimineața cînd soarele/ nu are miez. Domnul tranșează îngeri,/ le desface aripile mai întîi/ să nu le vină în minte să fugă,/ apoi aruncă viscerele mirositoare/ de mir și de floare de salcîm/ cîinilor. Carcasa se vinde separat. Capetele/ se dau de pomană cerșetorilor de la/ marginea raiului în fiecare zi". Caricatura e aci însîngerată. Poate pentru a crea un alibi sadismului în care se complace, bardul
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
său - mare la propriu și la figurat - nu ia niciodată aspectele ori structura unui manifest anticomunist. Sistemul ticăloșit, demonizat nu e demontat teoretic-acuzator, ci făcut să se umfle din propriile drojdii, pentru a se revărsa apoi într-o maree urât mirositoare. O coadă, la plăcinte înainte, este o adaptare a lui Goya la realitățile românești anterevoluționare: "Sudoarea picura din nasuri și bărbii, topindu-se-n aburi. Se scutura mătreața pe sub batice albe fugite pe cefe, învârtoșând brânza degresată, dreasă cu saramură
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
în comun. Ce-ar putea adăuga partidului, ca vizibilitate și credibilitate, un rebut politic precum Emil Constantinescu? Ce atuuri neconsumate păstrează partidul său, în afara eternelor tiribombe ale lui Ciuvică, din care nu rămâne, după epuizarea efectului comic, decât pucioasa rău mirositoare a resentimentului și imposturii? Ar fi fost de dorit ca partidele să învețe câte ceva din nebunia în care au împins țara (dar s-au împins și pe sine). Iată că n-au învățat nimic. Ne raportăm la aceleași entități politice
Politica lui Struțulescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9559_a_10884]
-
de transmutare a valorii religioase într-o valoare estetică validă. Operație ce îngăduie credinței a se întrupa, a nu rămîne lumina intransmisibilă, captivă sieși. Două sînt registrele pe care le mînuiește poetul. Cel dintîi e limbajul simililiturgic, uleios și bine mirositor, bizuit pe verbe, sintagme, imagini și tonalități iudeo-bizantine, avîndu-și sursa atît în textele vetero cît și în cele neotestamentare. Nu e o uniformă, ci un stil. Nu e o "limbă de lemn" ecleziastică, ci o cale a unei productivități expresive
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
cu mâna să se așeze și analizându-l din mers, Întrebă: Îți place muzica?! Pusese Întrebarea din care ușor se putea observa surprinderea și mirarea. Cum adică, un muncitor atât de tânăr, Îmbrăcat În salopetă nu tocmai curată și urât mirositoare, cu cizme electroizolante În picioare și cu o cască pe cap să fie interesat de pian. Poate, doar se joacă. Îmi place orice fel de muzică, dar după cum vedeți nu pot să cânt la pianul acesta. Vă rog să mă
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
voluptăți nebănuite, așa cum numai zeițele sunt Înzestrate și ... Hei, hei! Mai bine vezi că sunt la un metru de tine și, iată, vin și mai aproape!, zise Ada și se apropie de băiat inundându-i fața cu pletele sale frumos mirositoare, transmițându-i căldura și freamătul buzelor și având puterea să-l mai Întrebe: Știi să săruți? Băiatul avu doar timp să răspundă cu capul și buzele celor doi tineri se Întâlniră Într-un sărut pasional În timp ce mâinile lor se căutau
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
își strică reflexele sănătoase pe câteva generații. Partea bună e că presa n-are nevoie de alegeri și de intervenția statului ca să se reformeze. Publicul a pus capacul peste câteva ziare-tomberon și va mai concedia, cu timpul, câțiva gazetari urât mirositori. Partea proastă e că procesul de curățare și profesionalizare a presei consumă timp. Elena Nu poți să îmbunătățești viața tuturor. Întotdeauna vor fi unii nemulțumiți, problema este ca procentul nemulțumiților trebuie să fie mai mic decât al mulțumiților. Ai dreptate
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Minsk, a fugit imediat în Vest. A trăit din ciubucuri, fiind chiar un instalator extrem de priceput. A ajuns până la urmă la Angers, unde Lionel a închis ochii și a strâmbat din nas la diploma lui, destul de îngălbenită și de urât mirositoare, și l-a angajat pe șantier. Trăia după principiul O viață avem, nu știm cât durează - mai bine să trăim fiecare clipă ca și cum ar fi ultima! Carpe diem! ar fi putut zice Roman, mai pe scurt. Dacă ar fi fost
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
la armonia asta, cum o fi fost posibilă dezvoltarea regnului vegetal până să se ajungă la specia baobabului-bătrân-capricios, fără de care dragostea nu ar fi putut deveni pură, fără de care nu ai fi putut să construiești cuibulețul tău apretat și frumos mirositor. șase în al patrulea loc: acum înțelegi foarte bine toate sensurile întâlnirii tale cu acest copac uriaș, rezistent și cu viață lungă. de aici, din grădina suspendată a dragostei tale, călătoresc, pe spinarea zveltă a khamsinului, prin toate aceste ținuturi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
tale și arunci o privire foarte scurtă asupra rădăcinilor groase, care sunt temelia cuibușorului tău, arunci o privire pe furiș, verifici vecinul de dedesubt, te interesează numai dacă se mai văd mușuroaie de cârtițe, dacă mai apare vreun limax urât mirositor de la apa scursă din grădina ta, atât de sănătos irigată de trompele elefănțeilor-cretani-din-pleistocen, cei care trăiesc cât libelulele, doar o zi trăiesc stropitoarele tale vii, își termină toată apa din ei și își dau duhul. șase în al treilea loc
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cu mânuțele tale șlefuiești și sufletul iubitului tău, care va ajunge la momentul potrivit în patul tău cel nou, așezat pe pământ. șase în al patrulea loc: ai noroc și prinzi multe broaște-care-spionează-pentru-dușmanii tăi, broaște din acelea mici și urât mirositoare, precum ploșnițele, broaște cu pete negre la urechi, care sunt căști cu care ascultă mișcările tale înregistrate cu microfoane ascunse în grădina ta suspendată, prinzi multe broaște mici și le jupoi una câte una, ascultându-le cum urlă până se
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
vierme așezat acolo de către broaștele-care-spionează-pentru dușmanii-tăi, unele dintre ele au niște teci de piele la centură, e e în care poartă viermi modificați genetic să poată roade merele tale și să le schimbe conținutul lor auriu curgător în smoală urât mirositoare, ai grijă, nu mânca fructul cu gaură de vierme, păzește-te de dușmanii tăi, care sigur s-au gândit să te și otrăvească, mai bine curăță de data asta un dovleac, fă-ți o plăcintă din el, tu ești cea
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
unde trăiesc vietăți ca mahi-mahi și baracuda, care se aleargă și ele, pentru a supraviețui. e momentul să înfrumusețezi acvariul dragostei tale cu niște mahi-mahi și să le cânți în șoaptă, pentru că ei nu trăiesc cu praf de pești urât mirositor, ci cu cântecele fredonate în șoaptă, cu cântecele de floricele din acelea mâncate la cinematograf, care sunt făcute din praf de pești urât mirositor, care nu a fost folosit pentru pești și de care s-a ales praful. șase în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
mahi-mahi și să le cânți în șoaptă, pentru că ei nu trăiesc cu praf de pești urât mirositor, ci cu cântecele fredonate în șoaptă, cu cântecele de floricele din acelea mâncate la cinematograf, care sunt făcute din praf de pești urât mirositor, care nu a fost folosit pentru pești și de care s-a ales praful. șase în al cincilea loc: regretele dispar, te oprești o clipă să dispară regretele. alergatul repede aduce întot deuna regrete, regrete și remușcări. te oprești o
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
poftesc să aud de la tine, fata mea cea mai mare, Ana, care zici că mă iubești așa de tare, cam cât de tare mă iubești? ANA: Eu te iubesc, Măria Ta și tată, cum iubești mierea cea dulce și plăcut mirositoare pe care ne-o aduc prisăcarii din știubeile noastre înșirate prin fânețe, prin grădini și pe sub copacii înfloriți, și care licărește în talgere ca aurul din soare. PRICINĂ: A, ha, ha, bine-mi pare de ce-aud și mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vrednici are măria sa trebuință. PÂRJOL: Numaidecât mă-ntorc la ziduri și-i pun la șmotru, să mă țină minte. LIANA: Și după șmotru, învață-i să se scalde, să nu mai lase-n urma lor dâră, cum lasă jivinele urât mirositoare. Oșteanul cată să fie sprinten, dichisit și plăcut celor din jur, că de asta-i fala țării. PÂRJOL (își aranjează din nou ținuta, își răsucește mustața): Așa, așa. Jupâniță Liana, mie mi-ar fi drag să mai stăm de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
o lectură a unei cărți pe care o citise, când și unde nu mai știa, în care aflase despre o pasăre ce trăiește în Australia, cu nume ciudat de Bikirikipiripiki. Aceasta, în așteptarea mirelui, își construiește cuibul din rădăcini frumos mirositoare, după care îl căptușește cu pene multicolore de papagal și cu pietricele rare care scânteiesc în lumina palidă a lunii. Apoi, măiestrește un gărduț, îl împănează cu nisip în care apoi implantează cele mai frumoase flori din poienile pădurii. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
pleca la drum, s-a îndreptat tristă de tot spre casa ei... Atât au mai văzut-o vie. Când venise iarăși domnul Nicolae cu cei trei copii ai săi, au găsit-o moartă pe un braț de paie galbene și mirositoare. Avea ochii închiși și gura ei exprima durere și întristare... Au îngropat-o lângă rădăcina unui măr, sub fereastra casei mari, unde a stat trei zile neînsuflețită stăpâna sa. - Șurca noastră, mititica...”. În acest moment, Ana Nicoară, o fetiță ce
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
așezat lângă trupul Mariei, are nevoie de o atingere care să-i aline durerea, trupul ei e numai o rană, aseară au hăcuit-o animalele acelea, o grămadă de trupuri cărora nu le vedea chipul, le simțea doar răsuflarea urât mirositoare, încă mai sângerează, s-a așezat lângă trupul Mariei și a început să cânte, în gând, la pian, un cântec pentru Maria, un cântec pentru sufletul mamei, ar vrea să fie mama ei aici, să o apere de durere și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
a trezit vlăguită. Îi este somn, își simte trupul greu, plin de sudoare. Ar vrea să rămână aici pe piatră, să se usuce așa cum s-a uscat trupul Mariei, închide ochii, dar în ochii minții îi apar mâinile acelea rău mirositoare, gurile căscate, ecourile bufniturilor în trupul ei, acolo adânc în măruntaie, se desprinde de lespedea de piatră cu mare greutate, se târăște spre firul de apă din peșteră, își înmoaie buzele arse, își șterge genele umflate și dureroase, își simte
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ales să escaladeze hornul noaptea, când plantonul dormea sau era ținut de vorbă la o țigară. Ajuns în pod, Rică trebuia să coboare printr-un oblon pe scări în căsoaie, unde-și umplea o trăistuță cu pâini rumene și plăcut mirositoare ce-i lăsau gura apă. După război, pe timpul foametei, alimentele de bază erau raționalizate, insuficiente și de proastă calitate, noroc cu natura bogată înconjurătoare. Cum făina de porumb, mălaiul cel de toate zilele, se găsea cu greutate în perioada verii
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]