208 matches
-
în Amorosa visione convertirea religioasă nu are loc. Dacă putem să vorbim despre o convertire, aceasta este pământească, sau mult mai exact, literară.”1033 Polemica aceasta antifeministă nu trebuie privită ca fiind foarte dură, deoarece ea se înscrie în tradiția misogină a epocii. „Ca și Elegia madonnei Fiammetta, constituie o inversiune a unui cod prestabilit. După cum în Elegie dragostea tragică a lui se transformă în dragostea tragică a ei, astfel și în Corbaccio, nobilele consecințe ale iubirii și lauda închinată femeilor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
perfecțiunea sa fizică și morală este umbrită de unele defecte care îi știrbesc din exemplaritate. Pe de altă parte, personajul feminin negativ, donna demonicata, dobândește valențe noi, pozitive: este adevărat că trișează, poate fi concupiscent, se revoltă, uzurpă autoritatea patriarhală, misogină, că își dorește o emancipare firească, dar devine mult mai autentic, mai simpatic, mai acceptat de către cei doi scriitori care îl înfățișează cu o toleranță direct exprimată. Am încercat, de asemenea, să evidențiem de ce ne am oprit asupra celor două
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
devreme în literatura universală. Beatrice fusese o donna angelicata pentru care poetul a nutrit o admirație apropiată de venerare, pentru că principiul feminin a fost acela care i-a făcut accesibilă înălțarea către transcendență. Demonicul ține mai mult de o percepție misogină a epocii medievale, care vedea în femeie doar un factor malefic, înzestrat cu o multitudine de slăbiciuni, menite să-i cauzeze bărbatului decăderea, ruinarea. Femeia care se revoltă, care dobândește o voce distinctă prin care își face auzite dorințele și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
-l accepta ca fiind trasat de cei din jur, sub autoritatea cărora se afla, lipsită fiind complet de drepturi. Sunt însă și momente în care cei doi scriitori devin, am putea crede, tributari epocii în care trăiesc, și adoptă orientarea misogină, ridiculizând sau ironizând fin încercarea femeii de a dobândi un nou statut social, de a se erija într-un egal al bărbatului. Însă această ezitare, o pendulare aproape firească între două atitudini contrare, nu umbrește imaginea de protofeminiști pe care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
În toată literatura Evului Mediu cunoaștem o atitudine ambivalentă față de femeie, un fel de polarizare a locului pe care trebuia să îl ocupe: fie în adâncurile cele mai tenebroase, fie pe un soclu, de pe care să fie adulată. „Dacă tradiția misogină a gândirii medievale poziționa femeile într-un abis, convențiile dragostei curtenești, ca și cele ale cultului Fecioarei Maria, au fost mereu privite ca dăruindu-le un loc elevat, pe un piedestal, însă, percepându le mereu într-o atitudine pasivă, le-
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
inspire forța activă în bărbați.”21 În romanele cavalerești, personajul feminin, idealizat și venerat, ocupa un rol marginal în acțiune, pierzându-și autonomia și puterea, bărbatul se comporta ca un vasal pentru a-i câștiga atenția, grațiile, dragostea.22 Atitudinea misogină nu era generală în Evul Mediu, au fost și scriitori medievali care au lăudat femeia, au încercat să o apere de defăimarea publică. Dacă rolul pe care l-a jucat Eva în căderea umanității a dus la crearea unui prototip
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
al intervenției Născătoarei de Dumnezeu în descoperirea ucigașilor unui copil ce îi aducea permanent laudă. Rolul pozitiv al femeii este susținut nu doar de cultul mariologic, ci și de dragostea curtenească cu întregul ei ritual, care vine să contrabalanseze atitudinea misogină din epoca medievală: „Dacă cultul Fecioarei a oferit posibilitatea unui tratament mult mai empatic la adresa femeii, convențiile dragostei curtenești au fost percepute ca o competiție seculară, laică, împotriva misoginismului clerical. Într-adevăr, femeile erau frecvent înfățișate drept cititoare ale romanelor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
și raiul și plăcerea”32, așa cum apare definită în Povestirile din Canterbury. Accentele satirice se îmbină cu tonul laudativ, se merge de la panegiric până la invectivă directă. Sunt și critici literari care au încercat să tempereze aceste polarități, afirmând că textele misogine nu trebuie întotdeauna interpretate literal, ele mai curând înfățișau tendința medievală de a adopta un punct de 28 Ibidem. 29 Ibidem, p. 132. 30 Ibidem, p. 133. 31 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, traducere de Dan Duțescu, studiu introductiv de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
atunci când a declarat ferm, în Prologul ei, că bărbații trebuie conduși de soțiile lor. Boccaccio dedică colecția sa de nuvele femeilor, percepute drept spirite nobile, ce au totuși nevoie de ghidare, de compasiune și de sprijin într-o societate masculină misogină. și alte creații boccaccești vor fi închinate unor femei pentru care naratorul operei mărturisește că nutrește o dragoste profundă. În Povestirile din Canterbury, dar și în Decameronul identificăm o abordare complexă a personajului feminin: pe de o parte întâlnim femeia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
moderni. Aceștia au lăudat, în mod deosebit, „reflexivitatea” discursului târgoveței, care încearcă să combată niște opinii mai mult decât rigid consolidate, chiar intrinseci gândirii Evului Mediu.51 Personajul feminin reușește să sesizeze un aspect deosebit de important și anume că atitudinea misogină nu era generală, ci aparținea, mai curând, unor nume izolate ale literaturii patristice, pe care va încerca să le combată cu o hotărâre demnă de apreciat.52 Marele regret al târgoveței este acela că nu sunt și în rândul femeilor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
mereu privită ca fiind imperfectă, o forță pasivă, pe când principiul masculin reprezintă forța activă, însă această concepție vetustă este răsturnată de scrierile celor două mari spirite prerenascentiste, Boccaccio și Chaucer, pe care ne propunem să le dezbatem, chiar dacă unele ecouri misogine nu au putut fi, pe deplin, eludate. Considerăm că cea mai importantă modalitate de a distinge și a individualiza personajele feminine, în operele autorilor amintiți, se face prin dialog, prin vorbirea directă. Există o ars dicendi, dar cu siguranță și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
exemplul femeii obediente până peste marginile firii. Femeia locvace, recte târgoveața din Bath, își folosește cuvintele ca adevărate arme, avem un adevărat război al sexelor în planul acesta al discursurilor rostite, este răbufnirea feminină închisă constrângător de o societate patriarhală misogină. Negustorul, dar și hangiul, alți pelerini din universul Povestirilor din Canterbury, trăiesc experiența unor căsnicii nefericite, soțiile lor se remarcă prin violență, agresivitate, autoritate și dorință de a controla totul. Certăreața soție a lui Harry este cu totul diferită de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cei doi scriitori nu au încă niște principii ferm conturate, nu se pot dezlipi total de o tradiție ale cărei puncte slabe totuși le recunosc, de aceea tendințelor feministe avant la lettre li se alătură, uneori, și fine accente ironice, misogine. Chaucer naratorul pendulează, în cele două istorisiri ale sale din cadrul Povestirilor din Canterbury, cea a lui Sir Thopas și cea a lui Melibeus, între misoginism și filoginism, aceste texte propun două viziuni diferite ale relației dintre sexe. Sir Thopas consideră
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Povestirilor din Canterbury, cea a lui Sir Thopas și cea a lui Melibeus, între misoginism și filoginism, aceste texte propun două viziuni diferite ale relației dintre sexe. Sir Thopas consideră că nicio femeie nu este vrednică de iubirea sa (atitudine misogină), pe când soția lui Melibeus, alături de fiica sa Sofia, dă sfaturi cumpătate (atitudine filogină), este un simbolic personaj feminin ideal, o donna angelicata. Prima povestire se caracterizează prin tonul glumeț și ironic, a doua este încărcată de idei dogmatice, o dezbatere
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
supus oricărei dorințe ce ar putea fi exprimate de femei, devine un adevărat cavaler și apărător al „preaiubitelor doamne”, pentru care și-ar periclita în ochii contemporanilor chiar și reputația de scriitor, dorește, cu orice preț, să înlăture vocile critice misogine: „Iată, așadar, cinstite doamne, ce vijelii cumplite, ce colți de fiară ascuțiți se abat asupra mea și mă sfâșie până la sânge, în timp ce eu mă lupt în slujba dumneavoastră.”126 Prin introducerea pe care o face la începutul povestirilor din ziua
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
îl joace în 186 Ibidem, p. 309. 187 Ibidem, pp. 369-370. 188 Ibidem, p. 443. 74 societate: spirit activ, independent, autonom, dar și subordonat, obedient. Evul Mediu este o perioadă a contrastelor, de aceea coexistența feminismului incipient cu notele fine misogine, nu trebuie să ne uimească, reprezintă doar o etapă tranzitorie spre o epocă mult mai democratică, mai seculară și mai rațională. Filomena nu face decât să se înscrie pe aceeași linie a unei apărătoare a cultivării inteligenței și declară aforistic
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
într-o predică. Târgoveața vorbește ca un predicator care încearcă să ne convingă în legătură cu propriile opinii. „Prologul ei nu este, cel puțin după standardele medievale, o apărare foarte convingătoare a femeilor, ci, mai curând, are efectul unei eliberări din poziția misogină a epocii.”274 Nu izbutește în final o apărare prea convingătoare a sexului slab. Prin confesiunea sa autobiografică, târgoveața ne oferă o privire asupra vieții domestice. Pune în discuție problema căsniciei, deoarece mariajul pare a fi tema ei preferată. Experiența
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
portretizate femeile, văzând-o ca pe un produs al unor bărbați bătrâni și lipsiți de virilitate, erijați în voci impersonale ale unei autorități eclesiastice, pe care ea, cu dezinvoltură, îi acuză de viciu.324 Reproduce în vorbirea ei aceste blamări misogine asupra sexului slab și astfel oferă o parodie spirituală, expresivă, care subminează autoritatea numelor pe care le folosește în exemplificările date.325 „Autoritatea împotriva căreia se revoltă nu este a unei singure persoane, nu există în viața ei un stăpân
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
nebulos 332, de aceea probabil abundă și întrebările retorice. Deși atacă niște puncte de vedere sau niște atitudini cunoscute în epocă, sfârșește totuși prin a recunoaște aceste legi. De-a lungul discursului ei, conștient sau nu, ea subscrie la stereotipurile misogine pe care le citeză din abundență.333 Nevasta din Bath stăpânește procedeele de retorică, poate mai mult instinctiv, decât ca urmare a unei educații îngrijite, căci discursul ei o înfățișează neaoșă și spontană, știe să povestească, este locvace, îi place
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
produsul tehnicii masculine și reia, de fiecare dată, aceste tehnici retorice de a susține și argumenta o problemă. 337 Nu avem în cazul personajului feminin chaucerian ceea ce am putea numi o écriture feminine 338. Prologul ei se bazează pe tratate misogine, satira căsătoriei, exegeze biblice - o combinație din care personajul reușește să ofere o imagine credibilă asupra vieții.339 Satira antifeministă medievală nu oferea prea multe date despre felul în care erau constituite mariajele, ci mai ales despre modul în care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
încăpățânată la întunericul unor precepte, chiar și după trecerea tinereții și a frumuseții de altădată, ea constată aceeași forță care o propulsează în a se exprima.398 Alison dobândește ceva caricatural, este hiperbolizată, așa cum apărea imaginea femeii vicioase în literatura misogină, deși ea nu încearcă decât să atace aceste clișee, „limbajul ei este prea fertil, promiscuu, fără control. Târgoveața valorifică polisemantismul”.399 A folosi sensul figurat al cuvintelor înseamnă a distruge sensul comun și a-l transfera, a conferi noi semnificații
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
o dobândeau femeile în sfera sensibilității era privită ca dăunătoare de către scriitorii antifeminiști.433 Romanele sau povestirile de dragoste cavalerești constituie o literatură „profeministă” 434 . Așadar alegerea pe care o face Alison nu este întâmplătoare, ci dimpotrivă, strategică, combătând părerile misogine medievale, ale lui Teofrast sau Ieronim spre exemplu, cu un gen care elogiază suveranitaea femeii în plan emoțional. Sensul povestirii târgoveței este unul didactic, moralizator: violul a transformat-o pe tânără într-o bătrână, a urâțit-o, a pervertit-o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
încadreze în tipologia femeii guralive („gossiping woman”)456. Nu își aplică nici o cenzură personală, dimpotrivă, pare a-și cultiva cu dezinvoltură această pasiune a denudării oricărui secret. Aceste slăbiciuni, afișate direct, îi slăbesc autoritatea în a apăra femeile în fața concepției misogine, ce le evidenția defectele frecvent. Prologul târgoveței devine un exemplu al imposibilității femeii de a fi concisă, de a se limita strict la un subiect anume, subliniază o anumită labilitate afectivă, dar și intelectuală, dar rămâne „un manual”, „un ghid
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cu desăvârșire interzis. Chiar și râsul sau glumele ei sunt distructive, subversive la adresa autorității masculine a vremii. „Criticii literari au oscilat între doi poli în ceea ce privește Prologul târgoveței, fie percepând personajul ca pe o personificare a carnalului și a respingerii stereotipurilor misogine, fie admirându-i energia și acea joie de vivre.” 459 Totuși basmul tărgoveței este surprinzător: tânăra violată nu este chemată la curte să își apere cauza, femeile din suita reginei, alături de aceasta, îi acordă violatorului o șansă, deși regele ar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
foarte neînțelept. Creatura îngerească a femeii cunoaște trecerea ireversibilă a timpului, poate îmbătrâni, așa cum se întâmplă în Sonetul XLIV, în care poetul își imaginează iubita cu părul argintiu, fața ridată, ochii pierzându-și strălucirea, iar glasul blândețea. „Această brutală descriere misogină este caracteristică pentru viziunea ambivalentă pe care o are Boccaccio asupra femeilor și a dragostei și pentru trecerea sa frecventă de la imagini exaltate la un realism popular.”585 Sesizăm așadar o perspectivă duală asupra femeii, pe care o regăseam și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]