172 matches
-
Dinică, încât, pentru oricine a văzut filmul, personajul va purta veșnic chipul actorului. I s-a reproșat ecranizării că rămâne la suprafață românului, ratându-i sensurile profunde, insă singură greșeală a lui Iulian Mihu mi se pare alegerea unui titlu mistificator. Dacă filmul s-ar fi concentrat asupra triunghiului Felix-Otilia-Pascalopol, acordând mai multă atenție analizei și neglijând celelalte personaje, am fi avut probabil o dramă psihologică puternică, dar am fi pierdut o frescă socială captivantă, realizată în stil realist clasicist (nu
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
etică preocuparea sa fundamentală pe aluzii pseudo-simbolice vagi. Aceasta nu înseamnă că misticismul nu a constituit un efort preștiințific de o sinceritate emoționantă care a pregătit terenul pentru două căi de cercetare diametral opuse: aprofundarea filosofică (critica cunoașterii) și ezoterismul mistificator. În încheierea acestei schițe istorice asupra Misticii avem ocazia să aducem un omagiu uneia dintre cele mai mari figuri ale istoriei filosofici, GIORDANO BRUNO, uitat și ignorat în zilele noastre. Deoarece a îndrăznit să afirme pe vremea Inchiziției că Dumnezeu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
faptul că poetul nu pare a depune prea multe eforturi pentru a-și orienta demersul textual într-o direcție mitico-simbolică sau metafizică. Nimic nu pare a-i solicita (ca intenționalitate) atenția: nici optica deformantă a visului, nici cea în fond mistificatoare a speculației filosofarde. Dimpotrivă, atenția pare a-i aluneca mai degrabă spre concretețea unui real ce se lasă dezvăluit în cele mai sordide detalii: "(închid ochii deschid gura/ niște scursori sunt zilele/ străzile tremură cu burta la stele/ mațele cântă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
va fi dispus să pătrundă până la capăt în adâncimile universului și până când nu va conștientiza cu adevarat propria dimensiune spirituală. Răspunsul lui Quasimodo retrasă și accentua imaginea lui Leopardi că spirit "neînțeles", ermetic, biruitor al iluziilor și dușman al teoriilor mistificatoare facile. Refuzând orice tip de compromis, Leopardi este, conchide el, cel mai mare poet al istoriei culturale europene din ultimele secole.126 2.4. Giacomo Leopardi și triada Giuseppe Ungaretti, Eugenio Montale, Salvatore Quasimodo 2.4.1. Leopardi Ungaretti Quasimodo
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ales în contextul situației de maximă urgență. Cea mai certă supoziție rămîne aceea că polițiștii, odată alertați, au ajuns imediat, surprinzînd agresorul în plin proces de tranșare a victimei deja ucise. Episodul "inimii destăinui-toare" nu mai reprezintă astfel decît adaosul mistificator, inexplicabil în termeni raționali, al unui potențial psihopat. Cele două inconsecvențe duc inexorabil la aceeași concluzie. Ne aflăm în fața unui caz tipic de diversiune narativă. Un criminal autentic (hotărît să-și jefuiască stăpînul, dar prins în plin proces de camuflare
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
În realitate, monologul se adresează mai curînd unei instanțe ce trebuie convinsă de veridicitatea spectacolului psihopatic. Ea nu poate fi decît juriul unui tribunal pregătit să dea verdictul acuzației de crimă cu premeditare. Jocul narativ este, prin urmare, unul ipocrit, mistificator sau chiar diversionist, iar textul care îl face posibil aparține, de aceea, aceluiași spațiu criptic, ca și The Cask of Amontillado/ Butoiul de Amontillado, The Black Cat/ Pisica neagră ori The Fall of the House of Usher/Prăbușirea Casei Usher
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
pînă la indistinct, realul devenind ficțional, iar ficționalul funcționînd ca adevăr. Întorcîndu-ne la naratorul Pym, să remarcăm faptul că el este foarte reticent la propunerea de a-și redacta aventurile pentru publicul larg. Consideră că "reflecția" lor textuală poate fi mistificatoare și deviaționistă, cu atît mai mult cu cît, în absența jurnalului/cronicii de actualitate, ele se vor baza exclusiv pe memorie. Remarca lui Pym este, în fapt, mult mai subtilă, trimițînd nemijlocit la posibilitatea ca orice reprezentare umană (inclusiv cea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a doua etapă de creație, se observă o reluare a unor teme și motive poetice din primul volum, supuse fiind, însă, unui permanent dinamism raportat la înaintarea în vârste. Totodată, acest volum conține o formă de evadare spirituală prin intermediul "cuvântului mistificator și fatal"63, poeta maturizându-se vizibil, atât în planul scrisului, cât și în plan personal 64. Maturitatea face din eul poetic o "conștiință ordonatoare a sensurilor lumii, instaurând, în același timp, o limpede și strictă geometrie a sentimentelor: spațiu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pe care - chiar dacă nu există - o va evidenția sau va face tot posibilul pentru a o declanșa. Exprimă, În plan discursiv, ipostaza salvatorului. Mitul, minciuna „rezonabilă” - ca parte a adevărului ce convine - și realitatea se amestecă Într-un discurs politic mistificator dar și mitificator. Stilul electoral. L-am denumit „electoral” nu atât pentru că ar fi determinat de perioade electorale ci, mai cu seamă, pentru că este marcat de supralicitările - exagerările chiar - caracteristice acestor perioade. Aceasta Întrucât campaniile electorale sunt momente propice unor
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
având "o lungime de 747 picioare, trebuie s-o măsori din nou și să declari că predecesorul greșește, că lungimea nu este decât de 727 picioare, și că ai măsurat-o de două ori". Cititorul îl va crede pe autorul mistificator, nu pe predecesori "pentru că ești ultimul care o măsoară și pentru că i-ai redus (sublinierea e a autorului) dimensiunile. Călătorii sunt cunoscuți pentru exagerări..." Autorul unei scrieri de călătorie trebuie de asemenea să aibă în vedere o schemă generală, care
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
în cel mai rău caz ca pe un joc periculos. Reluarea limbajului constituțional nu este oare sinonimă cu riscul de a reveni la vechile discuții despre natura Uniunii Europene? Nu este oare o încercare de a disimula, în spatele unor concepte mistificatoare, adevărata originalitate a procesului de integrare? Și, în cele din urmă, nu este oare constituționalizarea o banalizare a construcției europene și o amenințare a logicii ei subtile printr-o înscriere forțată într-un limbaj desuet? Argumentul avansat de Joseph Weiler
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
vestimentară, ceremonios și protocolar, timid pentru că era orgolios peste măsură, sau orgolios ca să nu pară prea timid, cu fumuri nobiliare împrăștiate din pipele iluziei, cu preocupări de lucruri rare, subtile și inutile, cu risipă de cunoștințe prezentate sub forma paradoxului mistificator al tatălui său, în fața cărora competența oricui amuțea Matei realizase un personagiu pe care îl voia numai aristocratic, dar era mai mult curios, ciudat, punct de plecare al unor legende în care, mitomania lui esențială se satisfăcea." Complexul portret realizat
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
bătaie de cap și de inimă ale negoțului, am venit să m-așez aci, în Valahia, la București; să mă bucur în isihie de rodul îndelungatei mele trude..."; mai mult, întreaga nuvelă dezvăluie un Caragiale "zglobiu ca un palicar, sarcastic, mistificator" așa cum îl percepe exegeza călinesciană. În legătură cu altă categorie de personaje, Șt. Cazimir descoperă o relație de simbioză pe care o dezvăluie fără ezitare: "Caragiale poartă miticismul în sine și îl exorcizează prin personaje"; consumul cu amicii la un local ("Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
stricto sensu nu funcționa nici măcar în "nuvelele florentine", unde "subiectele", extrase direct din jurnal, erau puse apoi în scenă (teatralizate/ literaturizate) cu ajutorul unor procedee recurente (gen povestirea "în ramă"), fără alte modificări de substanță. Și așa, printr-un transfer abuziv, mistificator, viața ajungea să treacă drept literatură, iar faptul trăit să fie prezentat drept operă de imaginație pur și simplu. Romanul lovinescian nu mai uzează însă de asemenea trucuri ieftine, abandonate odată pentru totdeauna grație unei fericite invenții tehnice, care i-
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
hip-hopper-ul din anii două mii ar fi receptacule de influențe, cu scop comercial și financiar, amestecate cu tendințe de revoltă sau de somnolență: televiziunea ca "opiu al poporului" sau "valium al mulțimilor". O poziție mai de mijloc, fără a nega caracterul mistificator al unor astfel de industrii, îi dă publicului aptitudini pentru a ieși din această stare de letargie (Frith, Green, Hebdige, Hennion, Mignon, Yonnet). În acest cadru, mulțimile de fani ar fi constituite din bucăți mai active sau din cristalizări minoritare
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
tradițională, cîteodată mistificată, și o memorie comună, vie și vivificată în toate felurile. Contrar raționamentului integrator al propagării, propaganda implică o schematizare voluntară, menită să declanșeze reacții pasionale, și o înțelegere dihotomică, finalizată intelectual. "Astfel, a vorbi despre psihanaliză nazistă, mistificatoare, a apropia teoria instinctelor și rasismul hitlerist sau anti-negru, fără a parcurge toate lanțurile necesare de raționament, nu înseamnă a dezvolta un sistem conceptual, ci a indica faptul că există unul și a construi o reprezentare a acestei doctrine. Argumentul
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
ebraico-creștină, de exemplu, termenul pe care noi îl traducem cu „inimă” este unul dintre cele mai folosite în Biblie. Dar el are un înțeles mult mai dens decât acela pe care i l-au atribuit pe de o parte devoționismul mistificator, pe de altă parte acel tip de sentimentalism difuzat de „corespondența inimii” care în ziua de azi funcționează bine în reviste dar și în fiction. O astfel de tradiție, care împărtășește în acest sens o viziune destul de uzuală în antichitate
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
a libertății de alegere. Înzestrîndu-l pe om cu posibilitatea de opțiune, Dumnezeu nu i-a dăruit în același timp și doza suficientă de discernămînt pentru a decela corect între bine (respectarea interdicției) și rău (nerespectarea ei). 1.2.2. Limbajul mistificator Formulînd concluzia de mai sus, este firesc să ne întrebăm, în continuare: CUM A FOST POSIBILĂ COMUNICAREA inițială dintre Creator și ființa creată, pentru transmiterea-receptarea unor complementare obligații? Această interogație nu trebuie cîtuși de puțin neglijată, avînd în vedere că
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
păcat, cu care Dumnezeu le va însoți destinul: Apoi a făcut Domnul Dumnezeu lui Adam și femeii lui haine de piele și i-a îmbrăcat" [Facerea, 3:1]; hainele de piele, semn al minciunii, se constituie ele însele în realități mistificatoare, pentru că au funcția de a acoperi o goliciune (trupească și sufletească) devenită deja rușinoasă; se ascunde aici, poate, întreaga încărcătură simbolică a aparent comunei constatări că "haina face pe om"; execuția presupune aducerea concretă a sentinței la îndeplinire, respectiv alungarea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
specifice preluate dintr-unul sau altul din domeniile conceptual-filosofice mai sus menționate: ontologic, epistemologic, axiologic, praxiologic. O situație specială o întîlnim în cazul limbajului autoreferențial, capabil să denumească actul însuși al interpretării teoretice (hermeneutice sau/și semiotice), prin concepte (de)mistificatoare precum: a conota, a simboliza, a interpreta, a (re)semnifica, a (di)simula, a cod(ific)a etc. Totodată, un ansamblu de sintagme semantic motivate exprimă într-o manieră plastică ideea înșelăciunii aplicate: "a duce cu zăhărelul", "a trage pe
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ca: "...dar, pur și simplu nu am încredere în dumneavoastră." [Pease, Garner, 1994:38-39]; • funcția metalingvistică vizează dimensiunea autoreferențială a limbajului (a se descrie pe sine prin intermediul propriilor termeni, favorizînd pe de o parte introducerea elementului subiectiv și, în consecință mistificator, iar pe de altă parte prin indistincția dintre limbajul în care se vorbește și cel despre care se vorbește apariția paradoxurilor logice de tipul mincinosului (CUM?); • funcția denotativă (cognitivă, referențială) vizează dimensiunea informațională a semnului lingvistic, corelarea lui prin intermediul semnificatului
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
atare medieri favorizează pervertiri tehnice de care emitentul nu este responsabil, dar pe care destinatarul le receptează ca atare, fără ca uneori să-și poată da seama de mistificarea intervenită prin actul transmiterii însuși; ne confruntăm, în această împrejurare, cu situația mistificatoare în care un (ne)adevăr formulat într-un cod anume și transmis pe un canal malformator devine un neadevăr adesea mai mare decît cel transmis de emitentul însuși. Ceea ce este ciudat în relația dintre cele două tipuri de limbaje (mincinoase
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de evitat datorită nesuprapunerii depline a codurilor semiotice ale persoanelor direct implicate: ale emitentului-receptorului, în primul rînd, respectiv ale observatorului, în calitate de "suprareceptor", în al doilea rînd; utilizarea limbajului pentru asumarea teoretică a "situației de comunicare mincinoasă" introduce implicit (prin natura "mistificatoare" a limbajului însuși) o doză de ocultare pe care cu nici un chip nu o putem evita; din acest punct de vedere, orice demers etnologic sau etnografic, hermeneutic sau semiotic este, în esență, o minciună, iar cel care își propune să
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și sociale de manifestare ale minciunii (relații de familie, profesionale, de clasă, etnice) și conjuncturile specifice în care se manifestă; palierele timpului în care se minte (istoric, ciclic, imediat); orizonturile temporalității etnice (cascadă, fluviu, havuz); mijloacele de transmitere a mesajului mistificator (PE CE CANAL?): naturale, artificiale, mixte; mijloacele de resemnificare (CU CE ZGOMOT?): individuale și colective; • Beneficiarul comunicării mincinoase (CUI SE ADRESEAZĂ?), specificînd: tipurile de "ținte" ale actului mincinos (victima individuală, autogenerată, cuplată); particularitățile observatorului; • Finalitatea minciunii (ÎN CE SCOP și
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
probe incontestabile. E vorba, așadar, nu de un discurs prin care se încearcă negocierea distanțelor și obținerea consensului, ci mai degrabă de unul în care enunțiatorul își asumă deținerea adevărului și, prin urmare, îi solicită imperativ adversarului (aflat în postura mistificatorului) să-l recunoască; un astfel de raport este ireconciliabil, iar finalitatea sa este traductibilă de sensul etimologic al convingerii (con+vincere = a învinge definitiv 158). Dar microtextul interpelării directe ia, alteori, forma unei scrisori deschise miniaturale (câteva paragrafe), inclusă într-
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]