126 matches
-
plugul lui Dumnezeu, care farmă orice brazdă si pulverizează totul", dând tuturor părților facultatea de-a intra în combinațiuni nouă. Cantități nemăsurate dia acest pământ se mâlesc (schwemmen) în ocean, unde sânt primite de miriade de ființe vii și sânt mistuite. Sondările la largul mării ne-au descoperit faptul că sonda nu aduce de nicăiri pământ, ci pururea mase de animale microscopice din fundul oceanului. În adâncimile lui lucrează insecte foarte mici, cărora natura le-a impus datoria ca, afară de grija
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ele. Ouăle indivizilor masculini și feminini puse odată, crăiasa nu se mai preocupă de ele; clocirea lor, precum și hrănirea viermușilor extrem de mici e treaba albinelor lucrătoare. Viermușii stângaci (ca copilașii) capătă în cele dentăi șase zile nutreț foarte bun, aproape mistuit sau cel puțin curățit de orice materie indigestă. De acolo vine că în acest period nu se balegă (ca copilul în pîntece), ba, precum susțin o seamă de naturaliști, nici nu au șezut; acest din urmă se află altfel și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Curentul de aer stârnit de înaintarea hergheliei tulbura deja ninsoarea care cădea peste ei. Încă o clipă... Încă... Ultimul lucru pe care mai apucă să-l vadă călărețul fu profilul femeii suprapus peste cel al bărbatului. Efigia unei încrederi totale, mistuită fulgerător. Înlemni. Și calul înlemnise. Îi mângâie coama udă, urmărind atent norul stârnit de herghelie. Ar fi trebuit să se rostogolească mai departe. Aștepta să treacă. Dorea să se convingă că omul murise. Nu avea cum să fie altfel. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fiecăruia. Libera me, Domine, De morte aeterna. În clipa în care focul se înteți și mai tare, mai întâi glasul lui Luis Sasada, apoi cel al părintelui Carvalho se stinseră brusc. Se mai auzeau doar șuierul vântului și pocnetul vreascurilor mistuite. La urmă, din fumul alb ce învăluia stâlpul lui Velasco, răsună un glas: — Am... trăit...! Pălălaia se domoli abia după multă vreme. Până atunci temnicerii și slujbașii rămaseră departe tremurând de frig. Chiar și după ce focul se stinse, cei trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
2. "Poruncește copiilor lui Israel, și spune-le: "Să aveți grijă să-Mi aduceți la vremea hotărîtă, darul Meu de mîncare, hrana jertfelor Mele mistuite de foc, care Îmi sunt de un plăcut miros." 3. Să le spui: "Iată jertfa mistuită de foc pe care o veți aduce Domnului: în fiecare zi, cîte doi miei de un an fără cusur, ca ardere de tot necurmată. 4. Să aduci un miel dimineața, și celălalt miel seara; 5. iar, ca dar de mîncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
Câteodată trece și la bardă. O poartă țărănească în vopseli târgovețe ia ființă. Alteori, travestit în brodeuză, ia acul, foarfecele și lucrează pe olandă "à jour". Toate acestea sunt foarte bune deprinderi călugărești. Dar parfumurile duhovniceștilor virtuți le bănuim irevocabil mistuite. Nu găsim în prezența banală a unui poet fără mesagiu, respins de Idee; ca altădată, de macerările vieții schimnicești. La apariția domnului Arghezi gazetarii afirmau un eveniment literar comparabil apariției unice a lui Eminescu. Și această impostură a putut prinde
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
copilăria Ca purtător de vise și senin. Care‐a deschis mereu în noi De ne‐ nțelesuri plină‐a lumii carte și ne‐ a purtat despovărați de gânduri, Pe drumul de aproape și departe. Spuneți‐ mi, spuneți‐ mi alt cuvânt Mai mistuit de‐ atâta tainic dor Mai limpede, mai pur ca o lumină, și dătător de viață, un izvor. De viață, de tihnă și nădejde, În care somnul ne fuse privegheat Când păsări negre au zburat prin preajmă În orice clipă care
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Trebuia să facă ceva dacă nu voia să devină ultima victimă a bestiei. Zâmbind amar, se gândea la absurdul situației. El, paznicul vâlvei, cel ce trebuia să o stăpânească și s-o împiedice să ucidă, urma să își piardă viața mistuit tocmai de bestia din munți. Poate că asta îi era soarta, cu totul diferită de poveștile Ilenei, ce vorbea de succesiunea paznicilor și a domnițelor, puși acolo de zei tocmai pentru a veghea ca vâlva să nu-și poată face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care trebuia să apară în textele sale literare, închipuirea a milioane și a milioane de combinații posibile, din care trebuia să aleagă doar pe una singură și pe cea mai potrivită, pentru Osvald era cea mai încântătoare diversitate. Se simțea mistuit, aproape înghițit, de munca pe care o depunea, nemaipreocupându-se de absolut nimic altceva. O pasiune devine mistuitoare, doar atunci când nu mai găsești puterea de a o ține-n frâu și, astfel, ajunge obiectul obsesiei tale. De aceea, de multe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
dureros de dulce... Până-m fund băui voluptatea morții Neîndurătoare. Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus, Ori ca Hercul înveninat de haina-i, Focul meu a-l stinge nu pot cu toate Apele mării. De-al meu propriu vis mistuit mă vaiet. Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări... Pot să mai re-nviu luminos din el ca Pasărea Phoenix? Piară-mi ochii tulburători din cale, Vino iar în sân, nepăsare tristă; Ca să pot muri liniștit, pe mine Mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu-l mai poți pricepe. {EminescuOpIV 444} ȘI OARE TOT N-AȚI ÎNȚELES... Și oare tot n-ați înțeles Cum nu mi-i lumea dragă, Când cu nimic nu m-am ales Din viața mea întreagă. Când al meu suflet mistuit De chin și de părere A fost un trist, necontenit Prilej pentru durere. Când fu menit ca pe pământ Dorința să-l alunge Dup-un noroc atât de sfânt Cum nu se poate-ajunge. E un miraj de necrezut Pe-un
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cerul ți-l arată. {EminescuOpIV 446} ȘI OARE TOT N-AȚI ÎNȚELES... Variantă Și oare tot n-ați înțeles Cum nu mi-i lumea dragă, Când cu nimic nu m-am ales Din viața mea întreagă. Când al meu cuget mistuit De-o stranie părere A fost un lung, necontenit Prilej pentru durere. Și a păstrat în fundul său Ca în cenușa rece Taina părerilor de rău După un vis ce trece. Ca un luceafăr răsărit Din liniștea uitării Dând orizon nemărginit
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de cornișă se bifurca, brațul dinspre plajă ducînd la portul din Estrella de Mar și la barurile și restaurantele din buza apei. Am cotit către Plaza Iglesias și am urcat șoseaua abruptă care ducea spre Clubul Nautico. Undeva deasupra, carcasa mistuită a conacului Hollinger prezida peste Întinderea peninsulei. Un rug de citații nominale arsese Între resturile ei incinerate, un foc iute nutrit cu toate mandatele pe care le emitem Împotriva noastră și care n-aveau să mai fie Înmînate vreodată, rămînÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
încît se confunda câteodată cu timiditatea". Cu o asemenea vocație, nu i-a fost greu să-și alcătuiască o cultură temeinică, atât în științele teologice cât și în cele profane. Salazar a fost întotdeauna omul cu lecturi puține dar bine mistuite. Na citit multe cărți, dar le-a ales cu mare grijă și le-a citit cu condeiul în mână, meditând asupra fiecărei pagini. Este probabil că, încă din ultimii ani de seminar, Oliveira s-a simțit atras de problemele sociale
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Dincolo de automatul de bani, aproape de intersecție, dintr-odată, iarăși o pierd. Nu face mai mult de o sută de pași până să dispară ochilor mei. Chiar așa i-am și spus, urmărind-o într-o astfel de dimineață cum piere mistuită parcă de un gol al străzii, al aerului, al Lumii. Femeia celor o sută de pași. Aș putea să-i vorbesc. Uneori, țintuiți locului, ne privim, ne scrutăm ca și cum ne-am saluta, facem aproape simultan aceleași gesturi: privitul ceasurilor, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
birou, la slujbă. Zâmbesc: „Uite-așa trece viața“. Metaforele se trăiesc pe sine. N-au nevoie de vorbe. Ele inventează vorbele. Ele rodesc împreunări de cuvinte. Sintaxe. Destine. Metaforele se petrec doar din ritmul zilelor, din pași duși, din cadențe mistuite, din despicări de aer, din troian de clipe pogorâte. Rămân tot mai în urma vieții care se trece. Clipe ca acestea, moi, toropite de zăpușeala miezului de zi. Căldură sufocantă, anihilantă. Gândurile moi, lichefiate, vâscoase se preling în mătci coșcovite, vaduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lui mână Dup-imaginea-i divină, Vrea s-o strângă, s-o omoare, Dar deși de nuri e plină, Totuși umbră-i ca din soare. De dorința lui aprinsă Ce-a rămas neîmplinită, El un an trăi la dânsa Cu viața-i mistuită; Dar perind chiar din picioare, Pierzând mintea care-l doare, Dup-un an se-ntoarce iară L-a lui casă râzătoare Și la dulcea-i nevestioară. 82 {EminescuOpVI 83} Dară vai! cum îi părură De urâte toate cele. Nimic ochiul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
îi scăldau obrazul ostenit, zâmbi printre lacrimi fericită. Moașa schimbă priviri cu înțeles, cu Anton și cu bătrânul Toma, care au priceput că despica vreo amintire scumpă inimii ei. Tăcea cufundată în bucuria, durerea și suferința ei. Deodată, se întunecă, mistuita de gânduri. „Am păcătuit amarnic, și nu mai pot răbda păcatul din mine... trebuie să-l deșert...“ își zise ea în gând. „Nu îndrăznesc, mi-e groază de mine singură, își continuă ea gândul, și iadul are să se înspăimânte de
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
care trebuia să apară în textele sale literare, închipuirea a milioane și a milioane de combinații posibile, din care trebuia să aleagă doar pe una singură și pe cea mai potrivită, pentru Osvald era cea mai încântătoare diversitate. Se simțea mistuit, aproape înghițit, de munca pe care o depunea, nemaipreocupându-se de absolut nimic altceva. O pasiune devine mistuitoare, doar atunci când nu mai găsești puterea de a o ține-n frâu și, astfel, ajunge obiectul obsesiei tale. De aceea, de multe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
inima mea. Zborul în jos este zborul invers este fără rugăciune de purificare pentru a trece, mistuit de iubire, în lumea păcatului, sub aripa grea a bărbatului. * * * Fericirea a existat, știu sigur; ea a plecat nevinovat din trupul cel mai mistuit, de dorințe nemărginit. Cu noblețe a crescut din piedestal s-a întregit în marmura pură, fără fisură, într-o candoare copilărească să crească, fecioară cu trupul de aer. Frumoasă ca în vechea Eladă cu: floare, pietriș și multe vegetale alunecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
fie așa, înțeleg, căci pustiul și dezolarea e cât cuprinde, și nici măcar durerea nu mai are vreun înțeles sau motivație; evenimentele se întâmplă așa cum se întâmplă să plouă, dacă plouă, așa cum fulgeră, așa cum se respiră. Durerea e ceva neobișnuit, deja mistuit, și ea o rămășiță al unei civilizații uitate. Dar astea sunt impresiile și considerațiile mele. Am văzut țărani foarte bătrâni, dar care n-aveau mai mult de treizeci de ani, fără dinți, fără păr, slabi, numai piele și os, desculți
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
a susținut că sunt pline de erori. În timp ce Grace suporta cu demnitate boala terminală, Marguerite se baza pe spațiul ei interior și pe visare. S-a gândit că ea însăși nu era atât de departe de Zenon și Hadrian; era mistuită ca cel dintâi de dorul de ducă și, ca cel de-al doilea, marele împărat, încă tânjea după mai multă glorie și faimă. Cu toate acestea, nu s-a clintit din loc. Nici nu s-a întors în Europa și
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
nod de semnificații formulate explicit (Nu credeam să învăț a muri vreodată. - M. Eminescu; Eu cred că veșnicia s a născut la sat. - L. Blaga etc.) sau doar sugerate (prin imagini artistice, prin simboluri, prin metaforizare: Deal meu propriu vis mistuit mă vaiet, / Peal meu propriu rug, mă topesc în flăcări - M. Eminescu). 3.4.2. Structurarea textului poetic Textul poetic este o structură complexă, „o unitate formală de sine stătătoare, care poartă un conținut imaginar și dă naștere unei expresii
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
pelin uscat, ca 2 pumni, să-l pui Într-un vas, amestecându-l cu vin bun și astupându-l să-l pui În fierbințeala soarelui, iar de va fi frig, să-l pui În cuptor cald, să stea câteva zile mistuit și după aceasta să bei câte un pahar cu 2-3 ceasuri Înaintea bucatelor (meselor). Omul ce are piatră (calculi renali și vezicali): sămânță de cardan să pisezi, s-o amesteci cu miere și să iei. Pentru umflătură de boașe (testicule
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
feluri cu untdelemn, cataifurile, baclavalele și caplamalele [capamalele, n.n.] care mai trăiesc și astăzi, precum și altele, de care îmi aduc aminte cu jind: kușkebak, tingirikebak, kafasaki, friptură tocată la frigare și multe alte feluri gustoase, dacă nu tocmai ușoare de mistuit, ale căror nume chiar l-am uitat.“ (Radu Rosetti, op. cit.) Adevărata schimbare la față a Principatelor a avut loc în perioada Regulamentului Organic și în anii care i-au urmat. Modernizarea celor două țări române a fost în acea epocă
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]