260 matches
-
fiind separate. Dacă ulterior scăderea temperaturii are loc treptat, dublul helix va fi refăcut, însă, în cazul unei răciri bruște, lanțurile rămân separate. Sinteză ADN-ului se numește replicare. Replicarea are loc în faza S a ciclului celular, înainte de diviziunea mitotica sau meiotica a celulei. Procesul de replicare este semiconservativ, dintr-o moleculă de ADN formându-se două molecule identice, fiecare conținând o catena „veche” și o catena nou sintetizată. ARN-ul este format dintr-un singur lanț de nucleotide (monocatenar
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
lucrările de cercetare genetică datorită efectelor pe care le are, fiind deasemenea o substanță naturală. Colchicina are o acțiune anitimitotică, cu alte cuvinte împiedică divizunea celulară, în anafază, prin frânarea formării fibrilelor celulare. Efectele colchicinei au fost studiate în diviziunea mitotică (C-mitoza) atât cât și în diviziunea meiotică (C-meioza). Efectele colchicinei se produc doar asupra fusului de diviziune (fus acromatic sau fus nuclear), cromozomii nefiind afectați structural și funcțional. Aceste deranjamente se pot încadra în 3 tipuri: Profaza nu
Colchicină () [Corola-website/Science/310799_a_312128]
-
sau fus nuclear), cromozomii nefiind afectați structural și funcțional. Aceste deranjamente se pot încadra în 3 tipuri: Profaza nu este influențată de către colchicină, astfel ea nefiind cu nimic deosebită de o profază normală, în schimb toate celelalte faze ale ciclului mitotic sunt schimbate total, căpătând denumirea de pseudo-faze. Dacă se pornește de la o celulă diploidă, tratamentul cu colchicină va determina formarea unei celule tetraploide. Dacă celulele sunt tratate în continuare cu colchicină se va realiza o nouă dublare a numărului cromozomilor
Colchicină () [Corola-website/Science/310799_a_312128]
-
impedimente: S-au găsit medii de cultură selective în care celulele hibride se multiplică, iar celulele genitorilor sunt eliminate. O dată îndeplinite aceste condiții, are lor fuzionarea celulelor somatice diferite și formarea "heterocarionului". Ulterior, are loc fuzionarea nucleilor, urmată de diviziuni mitotice succesive. În final, se formează celulele hibride somatice. Aceste celule nu pot regenera organisme animale hibride. Ele formează "clone celulare hibride", la care sunt eliminați preferențial cromozomii uneia dintre speciile genitoare. Astfel, în culturile celulare hibride om-șoarece, se elimină o
Inginerie genetică () [Corola-website/Science/329222_a_330551]
-
invoca Cosașul Morții într-o mișcare riscantă și rupe Sigiliul Cosașului Morții, despicând larg stomacul demonului, din care vor ieși reînviați cei patru Hokage, iar Orochimaru își va recupera partea de suflet pierdută cu un an înainte. Arta Ninja: Regenerarea mitotică (創造再生 "Sōzō Saisei", lit. "Renașterea creației") este apogeul absolut al ninjutsului medical, creat de Tsunade, care este privită ca fiind cel mai mare ninja medical din lume. Utilizatorul trebuie să acumuleze în prealabil o mare cantitate de chakră pentru a
Jutsu (Naruto) () [Corola-website/Science/337255_a_338584]
-
etapa numită metafază și care reprezintă forma condensată a cromatinei interfazice, structură nucleoproteică formată din asocierea unei molecule de ADN cu proteine. ii au rol în păstrarea și transmiterea corectă a informației ereditare la celulele fiice în cursul diviziunilor celulare mitotice sau meiotice. Gregor Mendel și Thomas Morgan au descoperit cromozomii prin anumite cercetări.Singura diferență este baza cromozomilor și a hibridării Genomul viral e constituit din ADN/ARN, o moleculă uni/bicatenară lineară/circulară, inchisă de un inveliș de proteine
Cromozom () [Corola-website/Science/304762_a_306091]
-
din ADN inactiv transcripțional. Poate fi de două tipuri: heterocromatină constitutivă ("heterocromatină ce nu este niciodată exprimată, formată din secvențe repetate de ADN") și heterocromatină facultativă("heterocromatină ce conține gene ce pot fi exprimate în anumite condiții"). În timpul diviziunilor celulare, mitotice sau meiotice, cromatina se condensează puternic și formează cromozomii. Astfel, cromatina interfazică și cromozomii sunt două stări diferite de condensare ale aceleiași structuri nucleoproteice. Cromozomii mitotici sunt formați din două structuri paralele numite cromatide surori unite printr-o regiune numită
Cromozom () [Corola-website/Science/304762_a_306091]
-
heterocromatină ce conține gene ce pot fi exprimate în anumite condiții"). În timpul diviziunilor celulare, mitotice sau meiotice, cromatina se condensează puternic și formează cromozomii. Astfel, cromatina interfazică și cromozomii sunt două stări diferite de condensare ale aceleiași structuri nucleoproteice. Cromozomii mitotici sunt formați din două structuri paralele numite cromatide surori unite printr-o regiune numită centromer. Fiecare cromatidă este formată de o moleculă de ADN asociată cu proteine ce permit condensarea ei. În 1956, J.H. Tjio și A. Levan au descoperit
Cromozom () [Corola-website/Science/304762_a_306091]
-
observate în recurentele locale și în metastaze. 2) LS mixoid: este cel mai frecvent LS al țesuturilor moi de la nivelul membrelor (30-40%). LS mixoid este mai degrabă celular, constituit din celule aflate în stadii diverse de diferențiere lipoblastica. Activitate lor mitotica este redusă. Printre celule se gaseste din abundență substanță mixoida ce poate formă chiar lacuri, putînd da aspect pseudoglandular. Caracteristică LS mixoid este vascularizația, reprezentată de o rețea bogată de capilare cu calibru regulat care se divid în unghi drept
Liposarcom () [Corola-website/Science/313188_a_314517]
-
zone ale tumorii, după rezecția chirurgicală. 4) LS pleiomorf: reprezintă 20% din LS. Este caracterizat prin abundență celulelor pleiomorfe printre care se recunosc lipoblasti cu nuclei atipici și hipercromici. Este un LS cu grad înalt de malignitate (3-4), cu activitate mitotica evidență. Diagnosticul diferențial cuprinde tumori sau pseudotumori care au celule cu vacuole citoplasmatice, aspect ce duce la confuzia cu lipoblastii. Colorația pentru lipide are importanță relativă deoarece există celule ce conțin lipide și în alte sarcoame și carcinoame (ale rinichiului
Liposarcom () [Corola-website/Science/313188_a_314517]
-
Celula sușă (denumită și celulă stem) este definită ca o celulă care, prin diviziune mitotică, produce două celule ce au capacitatea de a rămâne în stadiul de celulă sușă (păstrând astfel caracterul nediferențiat) sau de a se diferenția în urma unor diviziuni succesive. În acest fel, celula sușă se poate divide fie simetric, caz în care
Celulă sușă () [Corola-website/Science/307064_a_308393]
-
celule se numește diferențiere. Celulele sușă pot fi clasificate în funcție de plasticitatea sau de capacitatea lor de dezvoltare în celule stem totipotente, pluripotente și unipotente. Celulele totipotente sunt cele mai versatile. Zigotului rezultat în urma fertilizării și blastocitele rezultate din primele diviziunii mitotice ale oului sunt considerate celule totipotente, ele având potențialul de a genera toate celulele și țesuturile care vor da naștere la embrion. Celulele pluripotente sunt asemănătoare celor totipotente în sensul că pot da naștere mai multor categorii de țesuturi dar
Celulă sușă () [Corola-website/Science/307064_a_308393]
-
a fluxurilor de resurse (elemente, obiecte etc.) prin combinarea a două dimensiuni: (a) modalitatea de difuzie și (b) restricțiile de difuzie (tabelul 2.2). MODALITĂȚI DE DIFUZIE RESTRICȚII DE DIFUZIE Duplicare paralelă Duplicare serială Transfer Distanța geodezică - de exemplu, reproducerea mitotică de exemplu, livrarea unui colet Circuite de exemplu, adresele de IP de exemplu, infecție virală de exemplu, împrumutul de resurse Cărări de exemplu, trimiterea de e-mailuri de exemplu, bârfa de exemplu, bunurile folosite Drumuri de exemplu, influențarea atitudinilor, transmisiile
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
poate explica această implicare a luminii în sfera viului este acela al emisiei stimulate și amplificate de radiație luminoasă, adică al unei emisii de tip ILBE, ce are la bază experimentul efectuat de Popp F. A., unde a demonstrat, că activitatea mitotică a pulstonului (biofoton, cum era denumit înainte de era pulstonicii) de 260 nm inițiază diviziunea celulară, dar și o emisie a radiației mitogenetice, care determină constant crearea unui câmp electromagnetic din domeniul microundelor într-un ghid de rezonanță circulară (E11 și
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Viorel D. Donţu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2099]
-
al frecvențelor și lungimilor de undă critice pentru ghidurile de undă circulare sau tipul modului de propagare al acestora. Mecanismul emisiei stimulate și amplificate de radiație luminoasă are la bază experimentul efectuat de Popp F. A., când a demonstrat, că activitatea mitotică a emisiei biofotonice și/sau pulstonice, în contextul noii teorii a lungimii de undă critice de 260 nm, ce inițiază diviziunea celulară, dar și o emisie a radiației mitogenetice determină crearea unui câmp electromagnetic din domeniul microundelor în ghidul de
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Viorel D. Donţu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2099]
-
Componentele transversale magnetice au relațiile: unde are numai trei componente Ez, Eρ și Eφ. Distribuția câmpului electromegnetic în ghidul de undă circulară pentru aceste noi unde de propagare este redată astfel: a) secțiune transversală (de interpretat ca profaza din diviziunea mitotică); b) secțiune longitudinală (modul de propagare a ghidului de undă circular și vizualizarea lungimii de undă critică) În ceea ce privește unda E11, aceasta are toate cele cinci componente ale câmpului electric și magnetic cu excepția lui Ez și are distribuția câmpului electromagnetic reprezentată
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Viorel D. Donţu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2099]
-
de undă circular și vizualizarea lungimii de undă critică) În ceea ce privește unda E11, aceasta are toate cele cinci componente ale câmpului electric și magnetic cu excepția lui Ez și are distribuția câmpului electromagnetic reprezentată: a) în secțiune transversală ( ca metafaza din diviziunea mitotică); b) în secțiune longitudinală. b) Condiția la limită în cazul undei H este 0, pentru . În figura 5 este redată distribuția câmpului electromagnetic într-un ghid circular pentru modul fundamental de propagare TE11: a) în secțiune transversală (telofaza); b) secțiune
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Viorel D. Donţu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2099]
-
intern/extern de deficit/exces, dar readus astfel la valorile inițiale sau foarte aproape de acestea, încăt organismul să-și poată recupera (info)energetic, apoi funcționațional și histologic ulterior țesutul, organul, până la ad integrum. Redăm modelul vizualizat și comentat al diviziunii mitotice, ce este demonstrat ca fiind identic în manifestarea sa cu modelul ILBE (pulstonic) din domeniul microundelor. La om cei 44 cromozomi și perechea de cromozomi sexuali (XX sau XY) se dispun la mijlocul fusului cromatic și fiecare se divide în două
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Viorel D. Donţu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2099]
-
identificate. Studiile citogenetice raportează variate mutații cromozomiale (de exemplu, trisomia 8, trisomia 21, trisomia 5). Miettinen arată că modificări ale ADN-ului apar mai frecvent la tumorile fibroase pleurale localizate cu diametrul peste 10 cm și la acelea cu activitate mitotică mai mare [19]. Tumorile fibroase pleurale localizate pot fi benigne și maligne, raportul fiind de 7:1. Doar rareori, tumorile fibroase pleurale localizate sunt invazive, cauzând recurență locală după rezecție [11]. TUMORILE FIBROASE PLEURALE LOCALIZATE BENIGNE Anatomia patologică Aspect macroscopic
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, ADRIAN CIUCHE, TEODOR HORVAT () [Corola-publishinghouse/Science/92103_a_92598]
-
atașate de pleura parietală și au dezvoltare intrascizurală sau intraparenhimatoasă mai frecventă, pot invada structurile adiacente, pe secțiune prezintă mai frecvent arii de necroză și hemoragii [3]. Aspect microscopic Variantele maligne pot fi recunoscute prin celularitate mare, pleomorfism nuclear, activitate mitotică crescută (peste 4 mitoze per 10 câmpuri), nucleoli proeminenți. De obicei, prezintă zone de hemoragie, necroză, modificare mixomatoasă și invazie vasculară sau stromală [15]. Tumorile fibroase pleurale localizate maligne sunt formate din patternuri de celule fusiforme sau grăsoase într-o
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, ADRIAN CIUCHE, TEODOR HORVAT () [Corola-publishinghouse/Science/92103_a_92598]
-
frecvent la nivelul exciziei. Metastazele cele mai frecvente sunt la nivel hepatic, cerebral, splină, peritoneu, suprarenale, tract gastro-intestinal, rinichi și os [16]. Factorii de prognostic negativ sunt următorii:dovada invaziei parenhimului pulmonar, peretelui toracic sau diafragmului;atipia celulară semnificativă;activitatea mitotică crescută;necroza extensivă;epanșamentul pleural [16]. Cel mai important factor prognostic este excizia chirurgicală completă. Pacienții cu excizie incompletă au un prognostic rezervat [16]. După Perrot, tumorile maligne pediculate au o rată de recurență de 14%, iar cele sesile de
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, ADRIAN CIUCHE, TEODOR HORVAT () [Corola-publishinghouse/Science/92103_a_92598]
-
Markeri tumorali convenționali sau clasici (evaluați curent) volumul tumoral numărul ganglionilor axilari pozitivi invazia limfatică și vasculară tipul histologic al tumorii grading-ul histologic grading-ul nuclear receptorii steroizilor sexuali (estrogen și progesteron) ploidia (ADN histograma) indicii proliferării (fracția fazei S, indexul mitotic) B. Markeri noi de malignitate (inconstant evaluați) indicii proliferativi (Ki67) PCNA / cicline timidilat sintetaza MIB I topoizomeraza II Histona H3 TGF (a,b) EGF IGF și receptorii lor produșii oncogenelor (c-erbB2, c-myc, p53, int 2) markeri legați de invazie (catepsina
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
în faza S și scad în fazele G 2 și M. Se consideră că deține un rol important în intrarea celulelor în faza S a ciclului celular [180,401]. Determinarea acestui antigen în tumorile solide a fost corelată cu activitatea mitotică și gradul tumoral. Corelația cu faza S, determinată prin citometria de flux, nu este întotdeauna evidentă [180,401]. Ciclina D1 Este un marker supraexprimat în tumori, liniile celulare fiind caracterizate printr-o amplificare 11q13 (ciclina D are determinantul pe cromosomul
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
sistem specific reprezentat de genele nm23 și WDNM-1 și -2, cu rol supresor [390]. Acțiunea lor se realizează prin intermediul unor nucleotid-difosfatkinaze ce participă la transmiterea semnalului prin proteinele G și intervin în asamblarea și separarea microtubulilor, respectiv la formarea fusului mitotic și în locomoția celulară [106,263]. Cancerogeneza și progresia tumorală apar astfel ca două procese intricate, constând în evenimente succesive în care intervin multiple interacțiuni între celule și matricea extracelulară. Leziunile inițiale sunt discrete și pot interesa orice segment al
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
318]. Întreruperea ciclului celular poate produce moartea atât a celulelor ce desfășoară un ciclu normal, cât și a celulelor transformate. O astfel de întrerupere poate să apară ca urmare a exprimării unor componente celulare normale la momente nepotrivite (activarea formei mitotice a p34 cdc2 înaintea apariției sintezei de ADN) sau ca urmare a prezenței unor semnale stop [278,318]. Atât celulele proliferante, cât și cele diferențiate, pot muri ca o consecință a unor tratamente ce produc disfuncționalități ale statusului lor în cadrul
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]