3,463 matches
-
Numai că uciderea simbolică a statuii, a metaforelor și a reprezentărilor, nu mai atrage automat după sine și dispariția realului brut. Poate și din pricină că sistemul comunist este un animal mult mai complicat și care a avut precauția de a nu miza pe o singură imagine. 2. Cu excepția orașelor din zona de nord-vest a țării, care au dezvoltat o viață specific urbană cu mult înaintea secolului XIX, orașele din sud - și Bucureștiul în aceeași măsură - își leagă destinul urbanistic de modernizarea Romaniei
Monumentul public by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13173_a_14498]
-
viitorului, dar de cele mai multe ori greșim. Însă am sentimentul că istoria nu mai joacă în viața comunităților rolul pe care l-a jucat mai ales în secolul al XIX-lea, atunci când s-au constituit identitățile naționale și când s-a mizat foarte mult pe istorie. S-ar putea ca lumea spre care ne îndreptăm să aducă o eclipsă a istoriei; totuși, nu o eclipsă totală, pentru că oamenii se vor interesa întotdeauna de trecut. - Istoria reală merge tot mai repede și, în
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
ele să investească suficient în propria imagine (Lucia Hosta vorbește deschis de operațiile estetice pe care le-a făcut pentru a arăta precum vedetele de la Hollywood), să-și înfrîneze sentimentele, să-și dea frîu liber sexualității și, mai ales, să mizeze pe bărbații potriviți pentru consolidarea carierei lor profesionale. este dictonul pe care se poate întemeia cariera de succes a unei femei frumoase, cultivate și cinice. Întrebarea care se pune la sfîrșitul acestei fascinante lecturi este în ce măsură cele citite reprezintă o
Cherchez l’homme! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13256_a_14581]
-
care ignoră tot ce s-a întâmplat înaintea lor. Pierderea e a tuturor, și a celor amorali care fac legea și nu o respectă și a celor ce i se supun, nu fără suferință morală. În ritualul senatorial antic se miza pe forța persuasivă a discursului, ca să menții sau să anulezi o lege fără suport obiectiv. Dar unde ni sunt oratorii, artiști ai cuvântului și logicii? Competiția oratorică, iscată de răzvrătirea femeilor, credem că e mai mult inventată de Titus Livius
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
sub semnul întîmplării decît al vocației: „Criticul actualității literare este însuflețit de ambiția de a vorbi primul despre noile cărți, de a da tonul aprecierilor, cu alte cuvinte de a selecta valorile din masa indistinctă a aparițiilor curente, de a miza riscant. Eu sunt destul de lent în reacții și de circumspect, mă feresc de imprudențe și de aceea nu prea întruchipez, deși mi-ar fi plăcut, «tipul uman» al criticului actualității literare. Un Nicolae Manolescu, un Mircea Iorgulescu îl întruchipează în
Melancolii de critic literar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13278_a_14603]
-
versiunea șaptea (penultima cred) ș...ț”. O ciudată premeditare, o vanitate de autor opacă în paroxismul ei, un minus de autenticitate pentru un plus de luciu, o scriitură fără vârstă, un sculptor bătrân care-și tot netezește viața. Autorul a mizat pe o singură carte și de la ea așteaptă totul. Jurnalul îl domină, îi tot cere versiuni, una mai bună decât cealaltă, îi actualizează criteriile în virtutea cărora, frazele citite de o sută de ori sunt păstrate sau aruncate ca sarea care
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]
-
două elemente cât mai îndepărtate (sau cât mai apropiate) între ele” (v. Tudor Arghezi, fierar al cuvântului, în nr. 3 din mai 1925 al “Integral”-ului). Pe atunci, respingea categoric “dezagaregarea bolnavă, romantică, suprarealistă” abia anunțată pe scena modernității poetice, mizând totul pe “ordinea esență constructivă, clasică, integrală” - cum o făcea în articolul De la suprarealism la integralism (în nr. 1 al revistei) și proclama drept ultim strigăt al ceasului actual formula “sintetismului”. Doar peste trei ani, adică în primăvara lui 1928
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
înțelegerii și cooperării trebuie apreciat la justa lui valoare în condițiile în care, de la manualele școlare până la discursurile patriotarde ocazionale, aspectele conviețuirii normale erau (și încă sunt) eludate, supralicitându-se în schimb, de ambele părți, episoadele conflictuale. Dl Pomogáts Béla, mizând pe forța obiectivității în reconsiderarea trecutului, numește exact acele cauze care au zădărnicit de atâtea ori o reconciliere reală și, ca atare, definitivă: „[...] prejudiciile naționale suferite înainte de 1918 de românii ardeleni, iar după 1918 de către maghiarii ardeleni, precum și de naționalismul
Un test de neocolit by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/13335_a_14660]
-
recompune lucid, din presa vremii și din cărțile de epocă ale unor autori străini și români, fresca unui oraș în bună măsură dispărut. Din acest punct de vedere cartea Ioanei Pîrvulescu are, indiscutabil, mai mult farmec, în vreme ce Dan C. Mihăilescu mizează mai puțin pe componenta sentimentală și mai mult pe precizia informațiilor și a surselor. Într-un fel, el este modestul om „care aduce cartea” despre Bucureștiul aflat la cumpăna secolelor al XIX-lea și al XX-lea, lăsînd autorilor respectivi
Parfum de Belle Époque by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13320_a_14645]
-
Am intrat în cărțile americane pentru că reprezentăm un pion pe masa lor de șah, și nu pentru valoarea noastră intrinsecă. Istoria ar fi trebuit să-l învețe și altceva decât „cursul scurt” al lui Stalin: și anume, că nu poți miza la nesfârșit pe baftă și concursuri de împrejurări. Dacă nu reprezinți nimic, fii sigur că în scurtă vreme vei fi retrimis acolo unde ți-e locul. Adică în neant. Războiul nemilos al pesedeilor contra României a marcat puncte importante în
România: andrisant necunoscut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13393_a_14718]
-
Să recunoști ca președinte al unei instituții publice că nu știi ce au făcut unii dintre subordonații tăi e o circumstanță agravantă, nu una care te absolvă. Dl Șeuleanu a fost pus de Parlament în fruntea SRR, deoarece s-a mizat pe capacitatea lui de a conduce o asemenea instituție. Or actul conducerii presupune să știi ce conduci și să-ți asumi ceea ce se întîmplă sub tine, chiar și atunci cînd asta nu-ți convine. În cei cîțiva ani cît a
Ce nu știe Șeuleanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12060_a_13385]
-
aflat aceste știri? Dragoș Șeuleanu se agață acum de această funcție, știind, probabil, că a atins, maximum din ceea ce putea visa. Se pare că el speră și acum că își va păstra funcția, chiar și după schimbarea Puterii. Dragoș Șeuleanu mizează pe faptul că PSD continuă să dețină puterea în Parlament, fiindcă președinții celor două camere sînt Adrian Năstase și Nicolae Văcăroiu. Pentru el demisia de onoare nu există, după cum s-a văzut după scandalul știrilor fabricate de Adrian Păunescu. Poate
Ce nu știe Șeuleanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12060_a_13385]
-
discurs cam ex cathedra despre familie, responsabilitate ș.a.m.d. Nu putem ghici, dincolo de relatarea faptelor, zîmbetul ascuns și crud al vreunui moralist. E o lume pe care prozatorul o acceptă, cu destulă îngăduință, fiindcă e schimbătoare și vie. Narațiunea mizează pe vervă, pe umorul de situație, chiar pe o lectură de identificare. Sînt, pentru noi, nume și întîmplări pe care le recunoaștem ușor, cu un clin d'oeil complice. S-ar putea obiecta, bineînțeles, că Universitatea, cu tot cu politica ei, n-
Pudriera bătrînei doamne by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12028_a_13353]
-
leagă, nume schimbate, "alunecări" în timp și spațiu transformă "explicația" editorului, care doar "postfațează" romanul propriu-zis, într-o posibilă cheie de lectură. Din perspectiva întregului, episodul "Cicero" este trecutul necesar, care face posibilă închegarea unei retorici de tip Mircea Eliade, mizînd pe rupturi de nivel, pe călătorii incredibile, pe "insolitări". Privit în sine, fără adăugata ramă, ceea ce este, totuși, mai profitabil, rămîne o bună alternativă la istoriile riguroase și seci, scrise într-un limbaj voit cam "ezoteric". Dintr-o dată umanizați, soldații
Istorie la două mîini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12041_a_13366]
-
își abandonează din când în când personajul pentru a impersona altele. Astfel sugerează că Sellers, actor gol pe dinăuntru, se adăpa din manierismele oamenilor din viața lui fără a-i cunoaște/ a vrea să-i cunoască realmente. Regizorul Stephen Hopkins mizează corect pe Rush. Chiar mi-e greu să-mi imaginez un alt actor care să poată interpreta cu atâta vitalitate un om lipsit de personalitate, a cărui viață e o succesiune de întâmplări, un om care poate face orice pentru că
Din 3 filme, doar 2 idei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12054_a_13379]
-
se situează fără dubii în linia poeților nouăzeciști care acceptă/primesc mitul Poeziei cu toată metafizica subsecventă deși, asemeni colegilor optzeciști, recurg la transcripții generoase de cotidian. Felul în care acest cotidian este orientat contează aici, retorica lui. În vreme ce optzeciștii mizează pe un cotidian "infrareal", spectaculos și pe un subiect aflat în consubstanțialitate cu lumea desacralizată - este vorba despre bine-cunoscutul "biografism" american sau, în variantă mai livrescă ori mai crudă, despre un biografism "autoficțional", nouăzeciștii - și mă gîndesc acum, alături de Marian
Ludicul și autoironia by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12070_a_13395]
-
întîietatea) care, ca "dosare de existență", se suprapun peste roman. Altele, fără să fie neapărat mărturii de viață și de moarte, împart cu "adevăratele" cărți știința selecției și a biais-urilor. Știu ce să spună și unde să se oprească, pot miza deopotrivă pe vervă sau pe clin d'oeil și pe discreția îndelung exersată în conversații de salon. Combină perfect, altfel spus, stilul policier-ului incitant, de calitate și retractilitatea suavă pe care-o au, de obicei, prozele poeților. O asemenea
Subgenul "înalt" al biograficului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12096_a_13421]
-
spectacolul, care mi se pare important, ca etapă, pentru ea. Întîlnirea cu mari actori i-a subtilizat discursul. Cred că trăiește pentru prima oară o astfel de întîlnire-experiență majoră pentru un regizor, pentru un artist. Fără nici un dubiu, distribuția este miza, în jurul ei se strînge totul, este ca o cremă savuroasă, o cremă care te lasă să-i simți pe cerul gurii delicatele-i ingrediente: Valeria Seciu, Victor Rebengiuc, Ionel Mihăilescu, Claudiu Bleonț, Mihai Dinvale, Șerban Ionescu, Ozana Oancea. Fiecare în
Șomeri de lux by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12075_a_13400]
-
secours-ajutor), desemnînd un salvamarist sau un salvamontist. Noutăți vechi și uitări cu schepsis". Nu știm cine, în afara doamnei Vulpescu, mai poate asocia cu schepsis un securist cu un salvator. l în general, revista de 24 de pagini e scrisă prost, mizînd pe expresivitatea vulgară de model Vadim Tudor. între colaboratori l-am întîlnit și pe fostul prozator optzecist Nicolae Iliescu ale cărui contribuții publicistice se situează între stîngăcie diletantă și delir furios. Primul articolaș semnalează apariția a două volume din Dicționarul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12099_a_13424]
-
tău. Criticii de film au comentat deja că pelicula își terorizează spectatorii sau că te pedepsește - prin această violență - pentru păcate pe care nici nu știai că le ai. Bănuiesc că aceasta a fost și intenția regizorului Mel Gibson: a mizat pe un realism extrem, conferit și de aramaica și de latina în care vorbesc personajele, pe o identificare cu protagonistul, identificare pe care o consideră un "dat" (de aceea spuneam că e un film pentru bigoți). Cred că dorea ca
Cele mai vizionate filme din 2004 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12116_a_13441]
-
publicat poezii. O dovedesc agendele criticului, unde abundă comentariile negative, privitoare mai ales la megalomania camilpetresciană. Scepticismul criticului față de scriitor (exprimările sale reticente sunt foarte clare în legătură cu poetul, dramaturgul și publicistul) e oarecum paradoxal, dacă ne gândim că E. Lovinescu miza pe Camil Petrescu ca pe unul din protagoniștii importanți ai modernismului pe care îl promova. Relațiile celor doi, nici cele strict umane, nici cele literare, nu au fost dintre cele mai bune. Datorită defectelor omului Camil Petrescu, marcat de o
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
Marius Chivu Fără îndoială că 2004 a fost anul debuturilor în proză. Faptul că o editură mare și prestigioasă precum Polirom a mizat foarte mult pe tineri oferindu-le o colecție întreagă pare să fi mobilizat și alte edituri să riște mai mult cu tinerii. Paralela 45 are de câțiva ani o colecție de debut - aici au apărut Sorin Stoica și Cecilia Ștefănescu
O ficțiune genetică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12228_a_13553]
-
Dacă fondurile Ministerului Culturii și Cultelor (ce bizară asociere!) ar fi bine administrate, dacă funcționarii sistemului încremenit al partidului-stat ar avea și puțină imaginație și mai multă bună-credință, altfel ar arăta societatea românească de azi. Dar pentru aceasta trebuie să mizezi pe valoare, și nu pe clientelismul politic. Îl înțeleg perfect pe dl. Theodorescu. Cu oamenii din jurul său poți, în cel mai bun caz, să te faci de rușine, așa cum s-a întâmplat recent la Târgul de Carte de la Frankfurt, dar
Conferințele Microsoft by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12250_a_13575]
-
îndeplinesc exclusiv o funcție de "ancorare". Se spune că Magritte își aduna prietenii ca să caute împreună titlul unui tablou deja terminat. Scopul era de a mări distanța dintre cele două, menținând totodată o anumită tensiune între ele. În același spirit, Zholdak mizează pe conflictul dintre "ancorarea" produsă de titlul unor piese - Hamlet, Pescărușul, Othello - și spectacolul eliberat de responsabilitățile implicate de tratarea acestora. Textele vechi sau autorii cunoscuți presupun întotdeauna un prealabil admis căruia Zholdak îi contestă orice autoritate. El îl agresează
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
deloc mai recomandabilă decât aceea a tutunului și a stupefiantelor". Iată însă că noul experimentalism repune muzica pe tapetul salturilor mortale și al cascadelor teribiliste. 3) Acum aproape un secol, avangardiștii - mai puțin John Cage, Harry Partch și Loo Harrysson - mizau exclusiv pe un arsenal timbral consacrat, spre deosebire de cei contemporani, avizi de obiecte naturale, rechiziționate și recondiționate abuziv, "instrumente" confecționate ori ready-made-uri confiscate, inventându-se, construindu-se, meșterindu-se întru devenirea lor în sine or nu în mijloc de exprimare sonoră
Experimentalismul tomnatic by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12633_a_13958]