166 matches
-
Liviu Rebreanu, ale Alicei Voinescu, ale lui Radu Petrescu și prin ale altor „vedete” ale diarismului românesc. S. își dovedește, din nou, buna stăpânire a artei parafrazării comentate. Reconstituie critic opera, reproduce, recenzează, dar ceea ce se impune relevant e dinamica, „mizanscena”, traiectul comparării punctelor de vedere. Examinarea teoretică și comentariul concret, la obiect, sunt împletite strâns, criticul procedând fără a face concurență teoreticienilor propriu-ziși ai chestiunii, care sunt menționați și citați selectiv, creditați intermitent și cu circumspecție, într-o lectură personală
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
A alcătuit, ca „umorolog român”, o antologie de umor universal din secolul al XX-lea, Revelionul abstinenților (1996). U. este, indubitabil, un artist pluriînzestrat. A produs scenarii (pentru teatre de copii, teatre de revistă, teatru radiofonic), a conceput scenografia unor mizanscene arătându-se priceput în schițele de costume și în alegerea fondului muzical, a ilustrat, ca grafician, cărți și a realizat afișe. Incidental a compus versuri de reflex parodic. Îl pasionează regia, și în această ipostază (ca de altfel și în
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
călătorii, de episoade curioase, dramatice, semnificative ori pur și simplu amuzante din existența zilnică a autorului, a mediilor universitare ieșene, a obștii scriitoricești, a satului natal etc., colportând uneori, pur și simplu, bârfe, înnobilate prin scânteierea stilistică și prin hazul mizanscenei, și mai ales prin divagațiile hermeneutice pe care le prilejuiesc, ori trasând portrete ale unor contemporani. Filonul intimist - de altfel depistabil mai pretutindeni - nu predomină totuși, iar prim-planul este ocupat de comentariile și glosările pe teme și subiecte „cărturărești
PIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
de obicei, prezentarea autorului, povestirea textului, modul în care s-a realizat punerea în scenă (regizorul, actorii) și reacția publicului. Dar acesta nu este un parcurs steril, cu rol strict expozitiv, ci o incursiune analitică atât în ceea ce privește piesa, cât și mizanscena. Unele cronici se opresc asupra spectacolelor ce pleacă de la scrieri aparținând unor autori români (Mihail Sebastian, Horia Lovinescu, Miron Radu Paraschivescu, Teodor Mazilu ș.a.), altele se ocupă de montări din dramaturgia universală (Shakespeare, John Arden, Jean Anouilh ș.a.). Vivacitatea stilistică
POPESCU-20. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288941_a_290270]
-
mistuitor- izbăvitoare dezlănțuire de erotism. Poate fi vorba astfel, parabolic, cum au observat comentatorii, de o „dublă deshumare”. Nu tematica și așa-zicând anecdotica în sine sunt relevante în ce privește puterea de seducție a cărții, ci perspectiva, viziunea, scriitura, dicția și mizanscena. Autoarea ocolește formule romanești considerate optzeciste, așa după cum nu aderă nici la cele cultivate de unii prozatori nouăzeciști ori din generații mai tinere. În peisajul momentului, romanul a putut părea pe cât de răzleț, pe atât de remarcabil. Posibile afilieri ar
PAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
La un moment dat, au fost aduși în cameră Dragoș Hoinic, Aurel Pandurescu și Constantin Oprișan, ca să vorbească de rău societatea burgheză, mizându-se pe compromiterea lor în ochii foștilor colegi. Se pare că în această cameră au avut loc mizanscene cu caracter blasfemic în perioada Paștelui din anul 1951, Mihai Buracu relatând că cei din celulă trebuiau să sărute un falus din săpun atârnat de gâtul unui „sacerdot”. Existau spini, bâte în loc de ramuri înverzite de salcie și un „Pilat” care
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
mai legionari decât fuseseră înainte”3. Mai mult, a participat la înlocuirea cadavrului lui Ion Dincă cu cel al unui alt deținut, fără știrea medicului. Ionescu ar fi recunoscut participarea voluntară la toate acestea. Ce se poate observa din toată mizanscena comunistă? În primul rând, preocuparea obsesivă de a arunca vina exclusiv pe deținuți, fără a implica administrația ori oficialii Securității, cu toate că Eugen Țurcanu, de exemplu, afirmă răspicat în anchetă că a acționat „din ordinul anumitor persoane ce aveau sarcini de
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
fost aduși supraviețuitorii primului proces: Alexandru Popa, Octavian Voinea, Pafnutie Pătrășcanu, Aristotel Popescu și Dan Dumitrescu. Spre deosebire de procesul lotului Țurcanu, acesta n-a mai putut fi exploatat de comuniști, din cauza opoziției acuzaților. Gheorghe Calciu s-a ridicat împotriva absurdității întregii mizanscene și a denunțat adevărații responsabili pentru demascări: Nicolschi, Dulgheru, Zeller, Dumitrescu, Marina și Avădanei 1. Calciu și Iosif V. Iosif au fost cei mai recalcitranți dintre acuzați, iar Dragoș Hoinic a refuzat să vorbească la interogatoriu, pe motiv că sentința
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
au pus să care tineta, să șteargă cu limba stropii de mâncare din jurul gamelei și au continuat să-l jignească cu aceiași termeni, crezând că îl rănesc mai tare așa, dar nu l-au mai bătut 2. A participat la mizanscenele cu caracter blasfemic din timpul Paștelui din anul 1951, când a fost pus să joace rolul asinului. Deținuții au fost obligați să sărute un falus confecționat din săpun, atârnat de gâtul unui „sacerdot”, iar scena condamnării la moarte a lui
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
celulă, fiind obligați să asiste la schingiuirile colegilor din cauza dimensiunilor reduse ale camerei. A încercat să se sinucidă în decembrie 1950, tăindu-și gâtul cu un ciob de sticlă, dar a fost descoperit și salvat 1. A asistat și la mizanscena din timpul Paștelui din anul 1951. În august 1951 a fost transferat la Gherla, unde a fost scos la muncă în atelierul de tâmplărie, fără să mai fie torturat. Totuși, a fost amenințat, bătut și izolat de către administrație, pentru diverse
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
de coprofagie 2. Asemenea momente aveau un efect teribil asupra victimelor, care găseau, de regulă, singurul sprijin în credință. Or, după participarea la liturghiile negre, întreaga lor credință era zguduită din temelii, nu pentru că ar fi participat afectiv la aceste mizanscene, majoritatea acționând robotizat, ci dintr-un sentiment firesc de vinovăție și rușine. Preotul P.K., unul dintre cei mai batjocoriți deținuți din Gherla, i s-a confesat printre lacrimi lui Octavian Voinea, care încerca să îl încurajeze: „Domnule Voinea, am coșmaruri
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
în buzunar, încarcă o provizie substanțială de anafură și țintește mașinal primejdia. De-abia atinsă, Coco sloboade un răcnet gâlgâit și jalnic, disproporționat, un schelălăit de hienă sau de civetă rănită de moarte și se retrage pas cu pas, în spatele mizanscenei, în penumbră. Unde dispare, la un moment dat, ca și cum n-ar fi fost! Concomitent, din străfundul șandramalei izbucnesc miorlăituri, mârâituri, cârâituri înverșunate și zbateri de aripi! Săriți, băi! Manivelă e aici! Săriți! Îl omoară...! țipă Vierme. Într-adevăr papagalul Horus
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
el se află la același nivel cu supravegheații, din punct de vedere politic, le este superior: un tiran în devenire. Asemenea unui aparat de fotografiat, scena revelează negativul fotografiei: geloșii bănuitori ascunși în beznă, amanții bănuiți expuși în plină lumină. Mizanscena supravegherii produce o răsturnare ierarhică la nivelul vizibilității, de care spectatorii nu se lasă însă păcăliți. Toată lumea știe cine sunt victimele și cine e călăul. Din această materializare a coprezenței, scena nu are decât de câștigat, căci astfel resursele ei
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
firi antagonice (vesel-trist, deschis-claustrat), dar care se aseamănă foarte mult și nu pot exista atîta vreme cît celălalt nu-i dă replică. Relațiile dintre cei doi sunt analizate și expuse publicului cu profesionism. Piesa impune un crescendo vibrant pe care mizanscena îl valorifică admirabil și căruia îi dă un ritm care alternează momente de tensiune cu momentele de (pseudo) acalmie. Referitor la acțiune, trei acte se desfășoară pe firul dramatic. O primă seară de luni cînd cei doi prieteni își revăd
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
actorului și în forța de neegalat a artei scenice. Aceeași ardere aduce în favoarea teatrului un mod de a fi care să nu-l deturneze nici o clipă pe regizor de la ceea ce consideră a fi adevărat, de la șansa salvării sensului major al mizanscenei. Aceasta pare a fi o exigență pe care autorul a urmat-o întreaga viață, bucurându-se de toate victoriile și asumându-și toate ratările (câte or fi fost), predându-se de fiecare dată unei "dramatice implicări" a regiei 12. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de cinematograf din universul Thaliei. Realizările lui sunt infinit mai expresive, mai frapante vizual decât ale multor confrați care, fără să fi pus vreodată piciorul pe o scenă, s-au arătat greu apăsați de metehne teatrale în scriitura dialogului, în mizanscenă și, mai ales, în rostirea și în jocul actorilor. Mai presus de toate, el a contribuit plenar la afirmarea și consolidarea unui concept puțin agreat în epocă: cinemaul de autor. Întrega lui creație, densă, reflexivă prin excelență, oferă un rafinat
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
să-și păstreze umanitatea. Generalizând o experiență particulară, dilatând semnificațiile textului, reușisem împreună cu un grup de tineri actori, Vladimir Găitan, Liviu Rozorea, Mircea Diaconu, Constantin Măru, să realizăm o expresivitate modernă, semnificantă atât la nivelul jocului, cât și la nivelul mizanscenei. Un spectacol frust ce crea în public o puternică senzație de culpabilitate, mizând pe reacția conștiinței ce se revoltă împotriva înmatriculării personalității. Momentele împlinite ale acestei reprezentații probabil că nu le-aș mai putea repeta acum. Nu mai am inocența
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
deși era, chipurile, și regizor! Ei bine, asta nu l-a-mpiedicat să semneze regia la circa... 200 de montări! Cum? Simplu: chema artiști prestigioși la scenografie, coregrafie, și chiar actorie, pe care-i plătea bine, și aceștia rezolvau și partea de mizanscenă. Acest V. din Banat scotea perle notorii, cum ar fi: "fii mai lirică, adică mai terre à terre!"; sau "vreau o culoare rece, cum ar fi purpura albastră!"; ori "luai o chiflă, ca s-o mănînc!" etc. Acest V. ,fiindcă
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
de mîncare pantagruelică. O distinsă slujitoare a operei ieșene mi-a destăinuit, cu ani în urmă, că într-o reprezentație a partiturii verdiene era cît pe ce să fie strivită (la propriu!) de voluminosul Goangă care, căzînd peste ea (conform mizanscenei), n-a mai fost capabil să se ridice pînă cînd nu s-a tras cortina. Într-o altă seară nefericită, pe scena bucureșteană, de asemenea, lăsîndu-se în genunchi, i-a fost imposibil să revină la verticalitate, cerînd ajutor mașiniștilor. Acestea
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
cele mai codificate, cu forme de conduită precise pentru toate circumstanțele existenței, fie de lege, fie de tradiție 238. Calendarul monden este supraîncărcat cu evenimente. Înțelegem prin s c e n a reprezentarea dramatică în ficțiune [Lojkine; Jucan, p.23], mizanscena unui eveniment, construită că transgresare a ritualului în care converge eficientă narativa cu cea scenica [v. Lojkine, La scène de român. Méthode d'analyse, Armând Colin, Paris, 2002]239. Nicolae Panea menționează cu justețe că "orice cod social oficial ascunde
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
gesturilor, plasticității, sunetelor, prezenței fizice a actorilor. La Pariziana totul capătă aspectul unui joc: apariția spectaculoasă în scenă prin impactul imediat, gesturile și cuvintele ulterioare că șoc audiovizual care incearca dezlegarea enigmei. Șocul vizual este cel mai puternic. Pariziana creează mizanscene în care este vizibilă, chiar conceptualizata, o nouă idee de teatru, susținută de o imagine conturată în întregime prin relația actorului cu spațiul, promovată de reformatori ai scenei moderne cum ar fi Stanislavski, Meyerhold, Vahtangov, Tairov. Anumite divergențe artistice dintre
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
este un mare spectacol, în care este descris și rolul ultimului servitor: "manœuvre compliquée, cette confusion où le rôle du dernier valet était réglé à l'avance" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.195]. La redacția revistei La vie française mizanscena antrenează atât personalul, cât și vizitatorii. "Leș garçons de bureau, assis sur une banquette, leș bras croisés, attendaient, tandis que, derrière une sorte de petite chaire de professeur, un huissier classait la correspondance qui venait d'arriver. La mise en
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în arta plastică / 334 XI.3. Salomeea în pictura lui Nicolae Vermont / 337 XI.4. Salomeea în pictura Ceciliei Cuțescu-Storck / 342 XI.5. Frederic Storck Salomeea / 348 XI:6. Kimon Loghi: Postmortem Laureatus / 351 Capitolul XII. XII.1. Locuința artistului: mizanscene simboliste / 357 XII.2. Burghezul gentilom Nicolae Petrașcu / 366 XII.3. Casa Storck exotismul încarnat / 368 Capitolul XIII.. XIII.1. Pictorul vieții mondene Emilian Lăzărescu / 377 XIII.2. Sigmund Maur, Theodorescu Sion și spectacolul de cabaret / 379 XIII.3. Mișu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
față de progres, a "refuzului" moralismului, raționalismului, materialismului grosier, stabilindu-și aceste repere culturale, istorice și prin intermediul decadenței ca fenomen larg de civilizație, afectând evoluția marilor culturi europene, în particular cele de origine și tradiție latină, cum este cultura franceză. O mizanscenă flamboiant-estetică a decadenței latine, finis latinorum, se datora în parte militantismului cultural al rozacruceanului de rit estetic, Joséphin Péladan, punând în circulație tema destructurării civilizației latine pe baza coruperii catolicismului. Péladan nu este singurul care conferă o accepție latinocentristă și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
notă caracteristică împărtășită de sensibilitatea decadentă și simbolistă în tratarea unei teme specifice, cea a unei femme fatale decadente, temă decelabilă în picturi precum Astarte Syriaca (1877), Venus Verticordia (1864-1868) sau Mnemosyne (1881). Inserția unei feminități virtual punitive, augumentate de mizanscenele imaginare al unui spațiu arhaicizat, contravine, în opinia lui Rapetti, esteticii ruskiniene. "Spațiul ireal, saturat, deliberat arhaic, construcția sculpturală a figurilor lui la limita dintre frumusețe și diformitate, caracterul compulsiv al acestei acumulări de femei cu forme ample, cu buze
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]