238 matches
-
sorții - se întrevede, dincolo de complexul frustrării, sentimentul unei incompatibilități definitive între aspirațiile geniului și obtuzitatea, trivialitatea lumii: „Poetul trebuie să fie îngerul-om”. Ceea ce le reproșează el contemporanilor este insensibilitatea la valorile superioare ale spiritului; ostilitatea și ingratitudinea împing spre mizantropie (La bestii), tensiune vindicativă (Ură) și orgoliu al solitudinii (Moise, Leul). Adversitatea destinului și încercările dureroase de a-l depăși sunt reluate într-o amplă orchestrație romantică în câteva dintre Nopți: viziunea grotescă a înmormântării, prefigurare a „farsei” posterității din
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
Imperator, este o caricatură a lui Corneliu Zelea Codreanu. Obiect al pamfletului nu este doar acesta din urmă, „insurgentul”, teroristul cu voie de la poliție, ce năzuiește la propria-i glorificare, ci și celelalte personaje, satira alunecând astfel într-o neagră mizantropie. SCRIERI: Minunea, București, 1926; Cărarea cenușie, București, 1929; Un strigăt în noapte, București, 1933. Repere bibliografice: Pompiliu Constantinescu, O nădejde literară, „Mișcarea literară”, 1925, 31; Pompiliu Constantinescu, „Minunea”, SBR, 1926, 4; C. Georgiade, „Minunea”, CL, 1926, 6; Note, „Țara de
HURMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287468_a_288797]
-
ratatului cinic, care trăiește ca un parazit. Neputându-se acomoda lumii acesteia și nereușind să o părăsească, el o sfidează cufundându-se și mai adânc în noroi, înrăindu-se și mai mult. Asemenea unui personaj dostoievskian, Sbilț cade într-o mizantropie absolută și crede că ticăloșia e inerentă naturii umane: „Suntem toți bolnavi... Tot pământul ăsta e un spital, dacă nu cumva un uriaș așezământ de... sănătate!”, iar soluția sună astfel: „Trebuie să plecăm în lume să propagăm sinuciderea”, pentru ca, odată
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
oameni, fără deosebire de rasă sau naționalitate. În epoca modernă, ea desemnează mai mult interesul teoretic și practic pentru fericirea umanității. Filantropiei i se opun acele atitudini morale contrarii care sunt filautia (În greacă philautia = iubirea de sine, egoismulă și mizantropia (În greacă misanthropia = absența iubirii pentru oameniă. Filautia desemnează o Închidere sau o Întoarcere narcisică În sine, către sine și pentru sine, pe când mizantropia este absența iubirii În general, pentru toți oamenii. Mila sau pietatea este o virtute morală, dar
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
opun acele atitudini morale contrarii care sunt filautia (În greacă philautia = iubirea de sine, egoismulă și mizantropia (În greacă misanthropia = absența iubirii pentru oameniă. Filautia desemnează o Închidere sau o Întoarcere narcisică În sine, către sine și pentru sine, pe când mizantropia este absența iubirii În general, pentru toți oamenii. Mila sau pietatea este o virtute morală, dar și o atitudine psihologică de apropiere și coparticipare a unei persoane la suferința sau nenorocirile altuia (etimologie: latinescul pietas = milăă. Ca semnificații distingem următoarele
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
după propriul lor model. bă Spiritele reci corespund unor persoane insensibile, Închise, cu tendință la autoizolare, necomunicative, distante, necooperante. Ele se reduc la propriile interese, legate de un egocentrism foarte pronunțat. Față de ceilalți, și față lume, afișează o atitudine de mizantropie. că Spiritele pesimiste se caracterizează prin refuzul de a recunoaște valorile pozitive ale propriei persoane și ale vieții lor; sunt Înclinați să vadă totul În culori sumbre, fapt care le face să adopte o atitudine defetistă; sunt persoane descurajate, pasive
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
reprezentare Teatrului Național din Iași. A mai semnat M. Gr., Miron Grindea și S. Avel. Notațiile din volumul Între rețele sunt, sub toate aspectele, superioare încercărilor romanești de mai târziu. Proza lui S. apare aici dominată de scepticism, chiar de mizantropie. Este rezultatul contactului direct cu o realitate dură, cel mai adesea dezamăgitoare. Acest „carnet de front” al unui ofițer tânăr, care din prima până în ultima zi de război nu iese din tranșee, relatează cu o extremă implicare încercările trăite. Notabile
SAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289519_a_290848]
-
Conduitele instinctive de tip agresiv, cu caracter deviant, sunt tot de două feluri: de tip masochist sau de autoagresivitate, individuale ori sociale (homosexualitatea, stările ipohondriace, refuzul alimentar, automutilările, suicidul), și de tip sadic sau de heteroagresivitate, individuale ori sociale (hipersexualitatea, mizantropia, cleptomania, violențele corporale, homicidul). În cazul agresivității, trebuie să se aibă în vedere două aspecte principale: agresivitatea îndreptată către sine sau autoagresivitatea și agresivitatea îndreptată către comunitatea umană sau heteroagresivitatea (K. Menninger, A. Camus, E. Stengel și N.G. Cook, H.L.P.
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
sanitar rural epoca 1918-1938”, sunt interesante ca perspectivă de viață, dar mai ales ca document asupra condițiilor igienice de la sate și a stării sociale și de spirit care le explică. G. Călinescu întrevede în Însemnări... și o „vagă undă de mizantropie” ce se degajă din situații comice și totodată triste în sine, dar mai cu seamă din mentalitatea unei categorii sociale funciar sceptice, dacă nu chiar refractară în special la binefacerile științei medicale. Din această respingere altoită pe superstiții și prejudecăți
ULIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290328_a_291657]
-
galante: accente de disperare, o mai mare sinceritate, chiar încercarea de eliberare a confesiunii de opreliști. Tonul pasional ce răzbate de sub formele stângace este expresia unui temperament pătimaș. În satire, viziunea megaloscopică a defectelor omului și a tarelor sociale implică mizantropia unită cu presentimentul unui mal du siècle („Oriunde ai porni/În plină zi/ Ca noaptea întuneric vei găsi”), dar ele vorbesc mai ales despre un suflet sensibil, grav lovit de soartă, înclinat să dramatizeze. Strigătul ,,și mă îngrozesc de dânsa
VACARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
să fi fost un fapt împlinit. A scris mult și variat, recurgând uneori la semnăturile D. Ralleti, D. Ralleto, Raleto. În 1840 îi apare un volumaș intitulat Scrieri, cuprinzând proză, în care, cu sentențiozitatea vârstei și cu unele accente de mizantropie, R. își dezvăluie predilecția pentru tipologia și reflecția morală și, totodată, aplecarea spre satiră. Dar cu trei ani mai devreme el încă se mai afla sub zodie romantică, de vreme ce traducea în placheta Plăcerea sâmțirei (1837) din Lamartine, precum și alte stihuri
RALET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289122_a_290451]
-
Cele 101 maxime și întrebări sunt cugetări retorice lipsite de adâncime, un fel de jocuri de cuvinte vizând politica, dragostea, morala. În „România literară” lui R. îi apare O scrisoare de pe Bosfor, în care orice urmă de blazare și de mizantropie s-a șters, deși acum era bolnav și singur. O proză, Soarta cânelui, e inserată în „Almanah de petrecere pentru moldo-români” (1852). Om cult - cunoștea limbile greacă și latină, franceză și germană -, publicistul intervine în dezbaterile filologice ale vremii în
RALET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289122_a_290451]
-
acestor romane, revenind ca teme secundare și în alte proze. Un „caz” deosebit e adus de romanul De la leagăn până la mormânt (1925), unde personajul principal, care identifică omenescul cu răul și se dedică cercetării naturii și horticulturii, pare să întruchipeze mizantropia (teoretică) a lui R.-N. Extinzându-și interesul și spre „inimi de femei”, el alcătuiește o adevărată galerie de eroine sublime, completată cu povești de dragoste, nelipsite în proza sa, dar devenite subiecte în sine în mai multe romane. Unele
RADULESCU-NIGER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289111_a_290440]
-
propriu-zise spre structuri sau frământări istorice și sociale. Lipsită oarecum de sentimentul dialecticii istorice, creația implică însă dialectica istoriei și a socialității în însuși miezul viziunii pe care o impune P.-B., dominată de pesimism și în bună parte de mizantropie. În analize de o maximă subtilitate, care îmbină atenta observație a stărilor fiziologice cu evocarea unor dureroase tensiuni interioare, romanciera a surprins surparea lentă, organică a unei tragice umanități, secătuită și indiferentă, rămasă doar la posibilitatea de a-și contempla
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
și al lui N. Iorga, cu note acide. „Bizantinii” lui sunt politicienii corupți de toate culorile politice, îmbogățiții din perioada de tranziție, oamenii vechiului regim care au intrat în afaceri sau în viața parlamentară. Articolele din ultima vreme arată o mizantropie din ce în ce mai neagră. Moralistul crede că gena națională este compromisă și că răul general nu mai poate fi oprit. Opiniile lui au, de regulă, audiență. Scrierile eseistice merg în sensul cunoscut: confesiune, meditații morale și politice, fapte curente de viață, analizate
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
rândul narațiunilor de asasinate italiene, de nu s-ar fi dat eroului principal o semnificație superioară. Lăpușneanu e desigur un damnat, osândit de Providență să verse sânge și să năzuie după mântuire. El suferă de o melancolie sangvinară, colorată cu mizantropie. Echilibrul între convenția romantică și realitatea individului, aceasta e minunea creației lui Negruzzi. G. CĂLINESCU SCRIERI: Triizeci ani sau Viața unui jucători de cărți, Iași, 1835; ed. Iași, 1863; Aprodul Purice, Iași, 1837; 200 rețete cercate de bucate, prăjituri și
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
derivă toate celelalte „obiecte” ale observației și analizei, dezambiguizate de autor prin prezentarea lor sub aspectul unor studii de caz: Despre păcatul plictiselii, Despre vulgaritate, Despre sinucidere, Despre gustul estetic, Despre arta conversației și miracolul tăcerii, Despre vanitatea iertării, Despre mizantropie, Despre gelozie, Despre tabieturile noastre, Despre fumat, Despre sexualitate, Despre minciună, Despre echilibru. În ceea ce privește latura aplicativă, comedia Cine pe cine mântuiește, de exemplu, inclusă în volumul Teatru, dezvoltă într-o structură dialogică problematica sinuciderii, a cărei expresie teoretică se regăsește
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
1972, 23; Traian Stoica, „Cântece de alchimist”, VR, 1972, 12; Andrei Strihan, O aventură estetică cu Teodor Mazilu, București, 1972; Raicu, Structuri, 271-277; Sorin Titel, Violența comicului, RL, 1974, 2; Cornel Ungureanu, Parada filosofilor, O, 1974, 4; Florin Faifer, Tandrețea mizantropiei, CRC, 1974, 5; Georgeta Horodincă, Unghiul revelator, LCF, 1974, 7; Val Condurache, Teatrul conștiinței, CL, 1974, 9; Ciobanu, Critica, 47-52; Valeriu Cristea, Satira mecanismelor mimării, RL, 1975, 14; Dumitru Micu, Proză satirică, CNT, 1975, 16; Sorin Titel, Viziune incisivă, RL
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
sociale și culturale, am putea spune atunci că în Biserica Răsăriteană din România nu abundă astăzi hermeneuții devenirii întru devenire. Există, desigur, câteva remarcabile excepții de cronicari ortodocși, care dau lupte nocturne cu îngerul călimarei și vor să biruiască tentația mizantropiei. Poți însă număra pe degete simpozioanele sau conferințele care să-i fi adus laolaltă pe cărturarii Bisericii și savanții Universității, la masa unei dezbateri de interes comun (cum ar fi, de pildă, genealogia mariajului între teologie și naționalism în România
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
primul pe care-l ucide - nu se va șterge niciodată. Nu trebuie apăsat prea tare pe pedala tragismului, pentru că tonul dominant al romanului încurajează mai degrabă o lectură în cheie cinic-ironică. Marlowe plătește nu doar prețul singurătății, ci și al mizantropiei în care se scufundă cu o plăcere aproape perversă. Mai mult decât mizantrop, Marlowe este prizonierul disperării difuze, pusă pe seama singurului țap ispășitor aflat la îndemână - femeia: A doua zi dimineață ploua din nou, o ploaie piezișă și cenușie, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în brațul ei gol și s-a uitat chiorâș la ea. E greu, într-adevăr, ca pe baza unor astfel de scene să-l acuzi pe Chandler de antisemitism. Dar e la fel de greu să-l aperi. A evoca eventuala lui mizantropie, a invoca nenumărate alte împrejurări în care personaje de origini etnice diferite poartă stigmatul răului nu face decât să relativizeze - dar nu să înlăture definitiv - acuzațiile care i s-au adus. (Tot cu titlu filologic, e inutil să spun că
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
aur). Însă această atitudine purcede din prețuirea unui „odinioară” patriarhal, în numele unei tihne călduțe. O ușoară amărăciune umbrește seninătatea nuvelistului, parcă pentru a oferi măsura exactă a realității, care nu este nici idilică, nici catastrofală, doar cenușie. Dintr-o „amară mizantropie”, se distilează o acceptare stoică, ușor olimpiană. Printre armele de apărare, povestitorului nu-i este străin în primul rând, umorul. În cele dintâi scrieri, acesta este cam încruntat, neguros, înseninându-se treptat și dobândind dezinvoltură, precum în Călătorului îi șade
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
punând în lumină un subtil simț al ironiei. Anecdoticul cultivat cu parcimonie, este dublat aici de schița de portret penetrantă, bazată pe explorarea unui fond memorialistic resuscitat cu un agil spirit de observație, cu obiectivitate și chiar cu o benefică mizantropie, ce topește unda sentimentală subînțeleasă, adesea anulând-o. Aerul vetust al însemnărilor lui B., cu atâta grijă mimat, ascunde, de fapt, cu „petece”, o realitate a zilei, invitând la meditație. SCRIERI: Cartea cu petece, München, 1978. Repere bibliografice: Popa, Ist.
BURILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285958_a_287287]
-
nu e alta decât cea a țării răstignite („trupul tău răstignit cu brațele-n cruce/ dintr-o zare-ntr-o zare”). Cu Timp înalt, ciclu din 1948, B. trece la confesiunea directă, poemele desemnând un univers interior nu lipsit de mizantropie, după cum observa Alexandru Ciorănescu. Moartea, ca eliberare în absolut, „nenumită lumină”, ce asigură instaurarea „într-un viitor veșnic, de cristal/fluidă goliciune fără noapte, fără trup”, constituie motivația dramatică a două dintre poemele de excepție ale lui B., Trup curtean
BUSUIOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
după propriul lor model. bă Spiritele reci corespund unor persoane insensibile, Închise, cu tendință la autoizolare, necomunicative, distante, necooperante. Ele se reduc la propriile interese, legate de un egocentrism foarte pronunțat. Față de ceilalți, și față lume, afișează o atitudine de mizantropie. că Spiritele pesimiste se caracterizează prin refuzul de a recunoaște valorile pozitive ale propriei persoane și ale vieții lor; sunt Înclinați să vadă totul În culori sumbre, fapt care le face să adopte o atitudine defetistă; sunt persoane descurajate, pasive
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]