430 matches
-
epitete îndestul de tari pentru a înfiera ușurința și nelegiuirea cu care stârpiturile ce stăpânesc această țară tratează cea din urmă, unica clasă pozitivă a României, pe acel țăran care muncind dă o valoare pământului, plătind dări hrănește pe acești mizerabili, vărsîndu-și sângele onorează această țară. Și pe când acești cumularzi netrebnici, această neagră masă de grecotei ignoranți, această plebe franțuzită, aceste lepădături ale pământului, această lepră a lumii și culmea a tot ce e mai rău, mai mincinos și mai laș
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
mămăligă cu oțet și cu zarzavaturi, drept băutură spirt amestecat cu apă; foarte rar, la zile mari, și nici chiar atunci în multe cazuri, se învrednicește să mănânce carne și să bea vin; trăind sub un regim alimentar așa de mizerabil, țăranul a ajuns la un grad de anemie și de slăbiciune morală destul de întristătoare. Chipul unui țăran român, om de la țară, trăit în aer liber, seamănă cu al uvrierului stors de puteri în umbra fabricilor. Cine a umblat prin satele
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
când ar fi putut atât de ușor să mă persifleze... "Oricum, continuai eu, acest gen de putere e un coșmar, turbură somnul tiranilor și chinuie printr-o infernală singurătate... Oricând niște oameni îndrăzneți i-ar putea ucide ca pe niște mizerabili descreierați ce sânt și ei știu acest lucru. Iar masele sânt reprimate nu din plăcerea că au puterea, cum spui tu, ci din teama că aceste mase se pot oricând revolta. Teroarea continuă este deci necesară pentru a descuraja orice
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
trimită la răcoare pentru astfel de delicte minore." "Bine!", mi-a spus titularul și a propus foarte rapid aceste modificări care au micșorat apreciabil numărul de "delincvenți" adevărați sau "aranjați'" din societatea noastră. Nu e nevoie de o epopee ca Mizerabilii ca să ne atragă atenția asupra unor deficiențe ale legislațiilor. Dar poetul a vizat mult mai sus, cum am încercat să explic; să facă să înflorească în noi înțelegerea, fără de care nici o legislație, oricât de bună, nu-și atinge în întregime
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
apariție. Iisus Hristos este figura emblematică, deoarece Întrupează, pentru teoreticieni cum sunt Cabet, Louis Blanc sau Saint-Simon, o nouă fraternitate, cea a săracilor și a oprimaților. Acesta este spiritul În care, Într-o scrisoare din 1862, Victor Hugo Îi prezintă Mizerabilii lui Lamartine: „O carte care are drept bază fraternitatea, iar drept culme progresul”. În perioada celei de-a Doua Republici, discordiile implică și locul acordat fraternității În cadrul devizei: unde ar fi cel mai bine să fie situată? La Începutul, În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
umanității marii responsabili: Jean Daniel o spune cu bună credință: "De-a lungul foametei organizate în Ucraina, a măcelurilor din Cambodgia, a crizei alimentare din China, să nu fi existat niște himleri, niște eichmani, niscaiva Klaus Barbie, ci doar un mizerabil Ceaușescu și un blestemat Pol Pot?"". Monica Lovinescu refuză reabilitarea juridică a mamei; fostă deținut politic, decedată în închisoare, pentru că nu a acceptat, în schimbul medicamentelor, să-i ceară fiicei a deveni agenta regimului. Argumentația refuzului este îndemnul necesar pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
patetismul, fix, speriat, al abia apărutei invenții din cea de a doua parte a secolului XIX, figurile supte de foame și de suferințe ale imigranților veniți aici din toate colțurile pămîntului, irlandezi, italieni, spanioli, evrei, cehi, polonezi, cotigele improvizate cu mizerabilul lor calabalîc, convoiul halucinant de umbre omenești atingînd în sfîrșit tărîmul făgăduinței și din a cărui disperare și diversitate avea să ia ființă nu peste mult cea mai puternică țară de pe glob;... ei bine, știu că nu se face, dar
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
o istorie narativă, trecutul fiind reînviat, fiind descrise costumele și clădirile, dar lipseau elementele de analiză și de meditație specifice literaturii istorice din secolul anterior. Astfel, literatura a înlocuit filosofia. În Franța s-au remarcat: Victor Hugo (care a scris "Mizerabilii" și "Notre Dame de Paris);" Marie Henry Beyle Stendhal (care a scris "Roșu și Negru" și "Mănăstirea din Parma"); Alfred de Vigny (care a scris "Cinq Mars") și Alexandre Dumas. Interesul pentru istorie a decurs și din faptul că istoria
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
era imposibil să nu se simtă mizerabil fiindcă se întorcea la lucru, se lupta cu tristețea de după vacanță și cu decalajul orar. Am încercat să mă înveselesc pretinzând că aveam să fiu fericită să-l văd pe el simțindu-se mizerabil. Și dacă n-aveam să mă gândesc prea mult la chestia asta, atunci, pentru o vreme, șmecheria avea să și funcționeze. —Așa, mamă, am spus hotărâtă. Hai să punem hainele astea la loc! M-am îndreptat foarte decisă către maldărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și străină. Sau poate că aveam această senzație fiindcă recepționera era grecoaică. În orice caz, așteptând să vorbesc cu James, eram perfect calmă. În fond, ce mare scofală? Ce-aveam de pierdut? Nimic. Cum a zis cineva odată - un cineva mizerabil, sardonic și mizantrop -, libertatea e doar un alt cuvânt prin care spui că nu mai ai nimic de pierdut. Până când să aud de chestia asta, eu crezusem că libertatea e atunci când poți să înoți chiar dacă ești la ciclu. Cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să scriu operele cu care el apoi se va lăuda că le-a scris el. Ai Înțeles, Kelley, eu sunt adevăratul Bacon, iar posteritatea n-o s-o știe. Ah, parazitul! Cât Îl urăsc pe nemernicul ăsta diabolic! — Bacon e un mizerabil, dar are talent, am spus. De ce nu scrie cu mâna lui? Nu știam că el n-avea timp pentru asta. Ne-am dat seama când, după mulți ani, Germania a fost invadată de nebunia Rozei-Cruce. Atunci, punând unele lângă altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
el, cât ești de frumoasă; oh, dinții aceia mici de lupoaică tânără care strălucesc când deschizi buzele roșii și pline... oh, ochii tăi mari de smarald care aci scânteiază, aci tânjesc. Oh, demon de voluptate. Are și ce să spună, mizerabilul, pe când tu acum Îți miști coapsele Înfășate În pânza albăstruie și Întinzi pubisul ca să Împingi flipper-ul până la ultima demență. — Oh, vedenie, zice Rodin, fii a mea, numai pentru o clipă, umple cu o clipă de plăcere o viață irosită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
vomiți, s-a gândit Hugo. Asta era singura modalitate prin care putea descrie ce simțea el, personal. Aruncând o privire piezișă în lungul camerei, Hugo a ghicit că sentimente similare îi animau și pe ceilalți bărbați. Expresiile lor variau de la mizerabil spre ucigaș. În schimb, femeile oftau zgomotos de atâta admirație. Și dintre toate, cel mai tare ofta Lotti. —Spune-ne cu ce te ocupi, Jake, l-a invitat ea. — Conduc o revistă. —Dar asta e minunat! a exclamat Lotti întinzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
constatată la Tribunalul de comerț, de peste 60 000 mii galbeni, astăzi se găsește liberat de tot și cel mai mare proprietar din Vâlcea. Pentru a izbuti într-o asemenea operă [î]i trebuia negreșit acestui om o bandă întreagă de mizerabili hotărâți și cărora trebuie să le ierte nu numai abuzurile și jafurile, dară până și crimile cele mai îngrozitoare. Dăm aci cuvântul corespondentului nostru. Dânsul ne semnalează una din acele fapte care, daca s-ar fi petrecut într-o țară
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
L'Independance roumaine" scrie următoarele: Nimic mai original decât articolele apocaliptice pe care "Romînul" le consacră de câteva săptămâni atentatului comis în contra d-lui Brătianu. Toată lumea a uitat această faptă a unui maniac nenorocit, care avea de complici pe niște mizerabili ce nu aparțineau nici unui partid, nici unei opinii politice din țară. Nimeni n-a crezut că poate profita de un eveniment izolat, reprobat de toți oamenii onești. Numai "Romînul" singur continuă a căuta în el tot soiul de lucruri. El se
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
conservator cu care a luptat împreună? Voiește oare să imiteze pe proorocul reversibil, care, după căderea Plevnei, în loc de-a gândi la pericolele situației și la starea de goliciune a armatei în timp de iarnă, nu găsea alta de zis, mizerabilul, mulțimii adunate decât că poporul mai are a lua o Plevnă internă, reacțiunea? Mai bine gândea la Basarabia, despre a căreia soartă era informat din iulie încă, decât la Plevna reacțiunii! Tot atât de bine ar face confrații moderați daca s-ar
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
observații și exemple, cari dau filozofiei pesimiste hazul glumei. Nu știm într-adevăr daca îndealtmintrele nu are cuvânt, căci se pot citi în jurnale preschimbări de scrisori semnate cu nume cu particule în cari oamenii se tratează în genere de mizerabili, prețuind onoarea pe câțiva fiorini. Schopenhauer ar fi zâmbit cel mult sau nu s-ar prea fi mirat. Acest înțelept egoist nu credea decât în el însuși și în singurătate. El zicea că cineva trebuie să raporte totul la sine
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
l-am invitat odată la noi. Și m-a văzut, și m-a cunoscut, zice: „Cum să nu-mi aduc aminte de tine, sigur că-mi aduc”. Cum era Alexandru Paleologu În perioada aceea? Domnule, niciodată nu avea chipiul ăla mizerabil de pușcăriaș. Pe cap nu purta decât o bască, pe care tot timpu’ și-o ținea așa, pe o ureche... Și avea un prieten bun, tot bucureștean... probabil că s-au cunoscut Încă din libertate. Basmacian Îl chema... Mi-aduc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cărora le ascultase conversația, Întins cu iscusință printre picioarele sale. Priorul profită ca să o zbughească spre ieșire. În ușă se opri o clipă, privind În urmă. Își alipi policarii și arătătoarele, ridicându-le deasupra capului. - Feciori de cățea blestemați, denaturați mizerabili! Iată focul care vă așteaptă și pe care o să-l aveți. Toată taverna se transformase Într-o bolgie infernală. Numai cei patru străini rămăseseră nemișcați la locurile lor, observând scena ca niște spectatori de pe treptele unui amfiteatru roman. De cum ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și rebeliune; ca, glorificând faptele perfidului, să se compromită pe sine. Conducătorii infideli și perfizi ai României, în contra voiei poporului au rădicat pumnalul asupra amicului ei. Au nimicit viitoriul țărei și binele poporului, pustiirea va urma și va glorifica faptele mizerabililor perfizi. Iar noi, aici pe teritoriul Ungariei, aceia cari, prin faptele României și a muscalului ni vedem primejduită liniștea noastră dinlăuntru, noi cari vedem tendența spre acele scopuri cari în linie primă ne amenință și ne primejduiesc viața noastră de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Afroditei. Hei, voi doi, v-ați găsit în sfârșit, îmi pare bine. Mi-a spus o mulțime de lucruri pe care nu le cunoșteam despre relațiile dintre Purcell și Gay, îl informă Hector pe Tom. Și cum merge spectacolul, Hector? — Mizerabil. Avem greutăți cu corul animalelor. Și ne trebuie un contratenor. Piciorul lui Emma, care dădea să-i facă un semn lui Tom, se întâlni cu piciorul acestuia, care dădea să-i facă semn lui Emma. O, spuse Tom, fără îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
precedentă. Cunoști bodeguța lui Mariusache Patru Degete și a nevesti-si, Gladiatoarea (recte, Liliana: cam grăsuță, cam plinuță și cam moartă după p...ță! vorba Poetului)? Birtul din capătul de la Sud, de peste pod și calea ferată. Spre "Astra"! Spre Rafinărie? "La Mizerabilii"? Dugheana mânjită cu graffiti, unde se vând și lumânări, și coroane, pentru morți? Da' cum să nu cunosc? fu mirat Avocatul. Ei, stai, stai, stai un picuț! Stai să vezi! Aseară, începem eu, Patru Degete, Vali Buletin și cu Bibi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
prima stație de autobuz și luăm traseul 7, către "Pomul Verde", ca să ocolim buricul Centrului. De aici, per pedes apostolorum, prin Piața Anton, direct către Gara de Sud, peste pod și, într-o oră, suntem la Mariusache, la bodegă. La "Mizerabilii" . Acolo, ținem consiliu de război! Mie-mi convine, la fix! se declară Vierme de acord. Prindem și priveghiul lu' bietu' Lucică, doar cimitirul e peste drum de bistrou. Pe cant. U-ahhh... Mi-ahh... Ce pute-așa?! Cămășuța ta, dragă! i-o
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de fier ale arhaicului Cimitir "Eternitatea", neliniștitoare și înnegurate, precum aripile nălucitoare menite să-i petreacă pe cei duși, dincolo de unda Styxului. Numele buticului indezirabil era (ha, ha, ha!) "La Hortensia ". Obișnuiții locului, îl re-botezaseră, însă, infinit mai realiști, " La Mizerabilii "! Aceasta, bineînțeles, fără nicio aluzie la vreun deficit de igienă corpoporală, raportat la persoanele proprietarilor, Mariusache și soția sa Liliana, alias Gladiatoarea, oameni altminteri de ispravă și unanim respectați, în mediul lor. Observând, într-un sfârșit, apariția noctambulilor musafiri, stăpânul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
studentul Aris Fioravanti părea pregătit. Trecuse deja alte nouă examene, cu o medie destul de bună. Avea să-l treacă, deci, recomandându-i să-l salute pe tată - astfel Încât puștiul să știe de ce nu l-a scos afară ca pe un mizerabil, cu toate că avea telefonul deschis În timpul unui examen. Ce trist, cu acești nostalgici tineri comuniști. Fosilizați În simboluri defuncte. În această lume măturată de globalizare. Și iar se aude Bella Ciao. Acești tineri impertinenți care se cred partizani pentru a putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]