6,924 matches
-
de la Bacău, semnalăm un interviu amplu cu poetul Ion Tudor Iovian (la cincizeci de ani!), despre anii formației sale la aceeași Filologie bucureșteană unde s-a aflat, cu două decenii în urmă, dl Ieronim Tătaru, despre debut și tot tacîmul. Mizeria criticii literare În STEAUA (nr. 1), dl Horia Poenar își prefațează recenzia la două volume ale scriitorului clujean Marius Jucan de cîteva rînduri despre critica literară actuală: "Critica română contemporană cu greu poate purta într-adevăr acest nume. Redusă în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15233_a_16558]
-
dacă avea chef și, mai ales, ordin să-i dea de urmă. Iar dacă n-ar fi vuit presa, cine știe câtă vreme ar mai fi trecut pînă ar fi catadicsit Tartagă să se predea. N-aș fi scris despre această înfiorătoare mizerie, dacă între timp presa n-ar fi schimbat accentul, declarându-se mulțumită că Tartagă s-a dat prins, dar ignorînd precedentul pe care îl creează acest caz. Cine are bani și omoară beat oameni cu mașina în România nu stă
O viață de om la ultima strigare by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15256_a_16581]
-
pe care nu știu dacă o depășește, o piesă ce dă titlul unui volum apărut în 1999 la Editura Humanitas. O parabolă a unei lumi prăbușite, în care esențele și omul esențial agonizează iar vitale rămîn minciuna, falsitatea, ipocrizia, prefăcătoria, mizeria, un joc pervers al aparențelor. Adică tot ce vedem și ni se întîmplă zilnic. Cine nu rezistă nu are decît o cale: balamucul. Fără să mai aibă timp să se întrebe unde se găsește granița între normalitate și anormalitate și
Dracul vorbește românește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15250_a_16575]
-
nu s-a comentat acest subiect. Și totuși s-au sinucis 30.000 de oameni! L.V.R.: Deci e o politică de a menține oamenii în ignoranță? D.F.: După război au fost multe victime și Japonia a trebuit să iasă din mizeria războiului și din sărăcie. Pentru bunăstarea Japoniei trebuiau folosiți mulți oameni. Acești oameni care au făcut atrocități în război au ajuns să ocupe posturi importante, în universități, în medicină, în politică. Japonia s-a sprijinit pe acești oameni. Ei au
Un japonez la București by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15251_a_16576]
-
acestei istorii: cu cît lucrurile se schimbă mai mult, cu atît ele continuă să rămînă neschimbate. Oricît de diferite ar fi fost de-a lungul timpului atitudinile față de sinucidere și explicațiile atribuite gestului, motivațiile sale au variat între aceleași limite - mizerie și sărăcie, rușine și dezonoare, nebunie și deznădejde... cu "noutatea" renascentistă a suicidului filosofic. Deși sînt analizate cazuri concrete, datate, iar criteriul de construcție al cărții e cel cronologic, istoria narată de Georges Minois e în mare parte una nonevenimențială
Răspuns la întrebarea lui Hamlet by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15263_a_16588]
-
care străbate prin ger un oraș străin. Cel care seamănă cu clipa aceea în care Jidovul încercuit vede căștile grele ale jandarmilor nemți. ACESTA este precum fiul regelui care a plecat o dată în oraș Unde a văzut lumea cea adevărată: mizeria, boala, bătrânețea și moartea. ACESTA poate fi comparat cu fața împietrită a aceluia care a înțeles că a fost părăsit pentru totdeauna. Sau cu vorbele doctorului ce nu îi mai dau nici o speranță. Pentru că ACESTA înseamnă zidul din stâncă pe
Lirică poloneză contemporană by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13426_a_14751]
-
în mână... Tizian. Cina cea de taină, un congres internațional decisiv. Portretul unei femei făcându-și toaleta. Etern. Duminică, 16 octombrie 1977, orele 14,30. Decor sordid în fața statuii lui Michaeli de Cervantes Hispaniae Scriptorum Principi Anno M.DCCCXXXV (1835) ...Mizerie în jur, ceva ca la noi, românii: sârmă ruginită, prinsă de parii de lemn crăpați, gunoaie și doi pini plini de mătreață. Reclame în jur: CIRCO, SOBRE, HIELO... 25 ian. 1992 Buc. - Pavană pentru dulceața de portocale.
Lumești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13491_a_14816]
-
voia sa, efectul textelor e devastator. Ai impresia că editorialele sale sunt scrise, în cooperare, de-un Moromete în clipele de inspirație metafizică și de-un ingenuu personaj victorian când exclamă: „Ce caută un copil cuminte ca mine într-o mizerie ca asta?” Mai puțin fericite sunt articolele în care Cornel Nistorescu îmbracă toga procurorului. Iar de-a dreptul nefericită — ca să cobor în concret — mi s-a părut încercarea de-a institui un fel de „justițiarism preventiv” pornind de la cel mai
Dublu Dinescu și simplu Nistorescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13540_a_14865]
-
Romanul distins acum cu Premiul Strega are ca temă emigrația italiană în America, la începutul secolului XX și e povestea bunicului scriitoarei, Diamante Mazzucco, cel care, fugind de sărăcia de acasă, ajunge la New York în 1903, împreună cu verișoara lui, Vita. Mizeria și aventurile emigranților italieni de acum un secol constituie o temă evitată de prozatorii din Italia, fiindcă memoria colectivă a resimțit emigrația ca o rușine. „Ceea ce frapează în Vita - scrie „Corriere della Sera” - este amploarea documentării nu doar asupra celor
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13578_a_14903]
-
va fi acordată muștelor abia cu 132 de ani mai tîrziu, în 1989, de Jean Echenoz, în romanul său Lac. În următorii ani, musca devine o prezență familiară în ficțiunile franceze, simptomatică în același timp: pentru moartea "subiectelor mari", pentru mizeria contemporaneității, pentru penuria de autentic. Pe de altă parte, musca redeschide un spațiu vital evacuat din literatură în anii 1950 sub acuzația de convenție burgheză, umanizează, printr-un aparent derizoriu efect de realitate, o colonie de personaje participante la doar
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
prin gardurile cam dărăpănate, ai putea trece pe-acolo fără să observi nimic. Dar obligat să-ți ridici privirea, vezi geamurile nespălate, fără perdele, cu vopseaua scorojită, treptele murdare, acoperite de-un covor de coji de semințe, plantele uscate și mizeria indescriptibilă din curte. De regulă, locul mișună de indivizi fioroși, pe care, instinctiv, îți vine să-i ocolești, deși uniforma e menită să-ți câștige încrederea. Băieții vorbesc așa cum i-a învățat mama lor, doctoriță pesemne, adică invocând varii organe
O nouă ideologie: „badigardismul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13810_a_15135]
-
la italian invocat doar ca pornire de văzut că, adesea, dînd peste încăperi în care dezordinea e cea care face legea, tocmai această dezordine creează, ea, starea de spirit generatoare de incitante conexiuni. (Evident, numai promiscuitate ca atare, numai neputincioasă mizerie să nu fie) Fugind, o viață, la Cumpătu, suburbia sălbatică a Sinaiei, n-am putut ocoli (mai niciodată) Vila Luminiș. În și mai sălbaticul cotlon al pădurii. Cu adevărat, de o geometrie simplă: în chipul ei exterior, magistral gîndit în
Artistul și boieroaica by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13849_a_15174]
-
se află pe lista „exceptaților" de la legea incompatibilității între calitatea de parlamentar și cea de om de afaceri. Ca din întâmplare, au condus sau conduc publicații, edituri sau fundații, fiecare dintre ei continuă să reverse spre populația din ce în ce mai încovoiată de mizerie balele iluziilor de doi bani, împlinite numai și numai prin inevitabilele lor persoane. Fie că-și botează partidul-fițuică „România Mare", fie că blochează ecranul televizorului cu emisiuni sforăitoare gen „Bătălia pentru România", doi dintre indivizii menționați sunt parte a coșmarului
Copiii zeilor de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13860_a_15185]
-
spitalele lor populate de făpturi exsangue, fragile și vulnerabile, - numai că toată recuzita acelor repere de istorie literară a dispărut, ambianța e alta, a amintitei camere sau a curții de bloc, a încăperii de café-internet în care se poate consulta mizeria unei lumi întregi și retrăi aceeași stare de precaritate a eului, plus nevoia urgentă de asistență fraternă: "14 ore continuu pe internet la romană/ profitând de o mare reducere de preț/ cu ochii în situri de boli infecțioase/ copii mutilați
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
iu fusese semnat În Împrejurările știute. Misiunea germană, sub comanda trufașului general Brandenstein, pogorâse asupra Îndoliatei Cetăți de Scaun a Iașilor, ca un stol de corbi. Peste defecțiunea rușilor Înnebuniți de alcool și duhul otrăvitor al răzvrătirii, peste lipsurile și mizeriile de tot felul, marasmul și descurajarea veniseră ca o ultimă lovitură a destinului să ne Încovoaie grumazii, răpunând și cele din urmă nădejdi. Întovărășeam un prieten, În altădată liniștitul cartier al Tătărașilor, turburat acum de chiotele răgușite ale ostașilor Împărătești
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
vedea echipe de oameni ai primăriilor care-i amendează pe cei care scuipă pe jos, aruncă hârtii, chiștoace și coji de semințe, mai există speranțe. Cu condiția, totuși, ca respectivii controlori să nu fie ei înșiși mici fabrici de produs mizerie stradală.
Cu mîinile curate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13890_a_15215]
-
într-o încăpere întunecoasă, strîmtă, n-au căldură". Librăriile sînt și ele "aproape goale". Pînă și Biserica Sf. Elefterie, "impunătoare, grandioasă", e complet neîncălzită. O "toamnă" a materiei pare a se fi înstăpînit pe înfățișările capitalei, veștejite, împuținate, decimate de mizerie. Neapelînd la o paletă cromatică fastuoasă precum Radu Petrescu și nici la procedeul sfredelirii eseistice a suprafețelor utilizat de un Tudor Țopa sau la umorul fantast, plonjînd cu voluptate în gratuit, al lui Costache Olăreanu, autorul Jurnalului în libertate recurge
Conotațiile libertății (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13927_a_15252]
-
a obosit și că adoptarea, în ultima perioadă, a limbajului respingător-vulgar se explică prin neputința de-a rezolva problemele țării. Ar însemna să acceptăm că dl. Năstase chiar a avut, fie și o clipă, intenția de-a salva țara de mizerie morală, corupție și sărăcie. Or, mandatul său înseamnă, clar, salvarea structurilor anchilozate ale comunismului: Securitatea, activiștii de partid, asasinii din armată și miliție. Pentru asta, el nu se dă în lături de la nimic. Să nu uităm că una din primele
Apocalipsa întârzie cu o zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13946_a_15271]
-
canal de dejecție, nu-i decât un amănunt, pe care virilul Năstase îl ignoră cu aroganță, așa cum ignoră gemetele bolnavilor din spitale, dârdâielile de frig ale celor din cartierele ghetoizate și chiorăiturile tot mai puternice ale mațelor populației deșelate de mizerie și animalizate de suferință. Puseurile de vulgaritate ale premierului pesedist sunt penultima armă din panoplia acestui partid al nenorocirii naționale. Faza finală o va reprezenta represiuinea violentă și instaurarea fără nuanțe a terorii. Semnele prisosesc: de la mai vechea amenințare cu
Apocalipsa întârzie cu o zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13946_a_15271]
-
Cartofi fierți la masă, dacă este funcționar, limuzină Jaguar și nu Bentley, dacă este om de afaceri, iar când este statul în persoană, de la care toți speră reduceri, suspendări de plăți. Întocmai cum decența te obligă să nu-ți exhibi mizeria, împrejurarea de a nu mai avea pat în spital, ba chiar nici spital deloc, de a nu mai primi medicamente gratuite sau compensate, ar fi trebuit de către fiecare cetățean în tăcere ascunsă în cel mai secret compartiment al inimii, ca
Bătrâni, luați-vă gândul! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13973_a_15298]
-
altă parte, noaptea este și un moment critic, un moment în care trebuie să fii dispus să primești un mesaj și, în același timp, să fii dispus să primești un mesaj și să te apleci, să reflectezi asupra propriei tale mizerii umane. În legătură cu acest aspect, noaptea este și momentul zero aș spune, în care, uneori, se percepe ruptura între Divin și Uman, momentul în care omul se poate simți singur, părăsit. De aceea, noaptea reprezintă și perioadele dificile ale umanității. De
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
nr. 684 intitulată Irak, impresie răsărit de soare. O reproducem integral: Faptul că oameni proaspăt scăpați de dictatură se răzbună pe statui și pe portrete, fugăresc milițieni sau se minunează de chiuvetele cu robineți de aur din palatele construite pe mizeria lor îmi este cunoscut. Ce aș vrea eu să știu este numele poetului de curte proaspăt scăpat de linșaj care va ajunge peste ani lider politic de opinie lăfăindu-se ba în fotoliul de parlamentar, ba în nesfîrșite emisiuni ale
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13998_a_15323]
-
și tabuuri, provocatori prin tematică și discurs. Spre finalul antologiei, excedat, autorul își îngăduie primul său accent critic autentic, întâia observație penalizatoare la adresa unui poet. Nefericitul e Paul Vinicius, dar mai nefericit pare chiar Ion Mircea, întristat la culme de mizeria lumii, de macularea Artei, de faptul însuși de a le constata: "Optzeci la sută din poezia lui Paul Vinicius nu-mi place. E infatuată și pansexualistă ca o bună parte din literatura care se scrie astăzi și căreia, după cum vedem
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
versul "Vreau să te pipăi și să urlu: ŤEsteť". Limitele sunt însă ale criticului, nu ale autorilor analizați. Arta nu trăiește sub deviza Nihil sine Deo și deci nu trebuie să apelăm la aceasta pentru a o caracteriza. Stoarsă de mizeria umanului, de ticăloșia noastră, de viciile îngrozitoare sau doar penibile care ne definesc, literatura ar fi o batistă trecută prin igienizări succesive, până la completa decolorare. Nu ar avea materie, substanță și nici măcar un sens, ascendent ori descendent. Eticul și esteticul
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
frapat a fost starea deplorabilă în care se găseau clădirile din centrul Havanei. Pe marginea mării, pe o lungă distanță, se găseau case care în vremuri mai bune au arătat splendid, dar care, sub domnia lui Castro, ajunseseră într-o mizerie greu de descris; nu puteai crede că cineva poate locui într-un asemenea loc; și, cu toate acestea, acolo stăteau, claie peste grămadă, foarte mulți oameni. Dacă te dăpărtai de mal, vedeai clădiri restaurate mai ales de spanioli și puteai
Mentalitate socialistă by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10364_a_11689]