144 matches
-
în limba română în timpul războiului, iar după 23 august, sub Dej, atotputernicul șef al propagandei României comuniste, până târziu, după preluarea frâielor de către Ceaușescu; pe de altă parte, intelectual dedublat la sânge între dogmatismul stalinist, vehement și intolerant, și o mlădiere de suprafață, o fluiditate înșelătoare a vorbirii, un gust intrinsec pentru artele subtile, pentru ideile întortocheate, dat în vileag în clipe de neatenție sau de mare efuziune. Petru Dumitriu l-a numit «Malvolio» și a făcut din el prototipul intrigantului
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
și nici cadența, taciturn și febril în același timp, scufundat ca un foetus în pîntecele umed și nocturn al materiei, cu sperma și cu zoaiele facerii curgîndu-i ca secrețiile unui vulcan noroios printre degete, dar incurabil însetat de lumină, de mlădierea ei pe vibrațiile cărnii, oare cum putea el să se întîlnească, în același spațiu, cu Ioan Alexandru: cel care a trăit prin cuvinte cu credința patetică, nu o dată imperativă și, de multe ori, îmbrăcată în veșmintele imprecației, că în lumea
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]
-
un excelent portret: ,Putere logică, dialectică și totuși un anume lirism de fond, filiații și vizări metafizice și totuși apreciind viața de societate; un oarecare dogmatism de ultime rezerve, de mari certitudini și totuși un relativism de rară capacitate de mlădiere; tenacitate și subtilitate sau intransigență și abilitate tactică; îndrăzneală neobișnuită și modestie dusă uneori pînă la un tulburător anonimat; păgînism și ascetism, ceva de om de Renaștere și totuși ceva de cruciat; om de societate, uneori chiar de viață mondenă
Despre Nae Ionescu și Cioran (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12447_a_13772]
-
cu busuiocul în mâini/ Cântau după litera ta , ca heruvimii/ N-ai fost nici prima, nici ultima/ Carte a Cărților,/ Dar prin tine Ardealul - corabia de piatră a neamului - / Șiaducea aminte de Roma/ Ca de un vis depărtat/ Ascuns de mlădierea cuvintelor.”/ Cu ocazia acelei vizite la Roma a propus Papei Ioan Paul al II-lea să accepte titlul de „Membru de Onoare al Academiei Române” și, cu totul neobișnuit - pentru că în general Papilor nu li se acordă onoruri laice, Papa a
Aniversări: Eugen Simion – 80 by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3687_a_5012]
-
ăAducere-aminte, de ce mă provoci?a, a Tu, Orfeu, ce vrei în lume?a; unor eroi li se spune: aDormiți nani-naniă, ca și codrului: ăHai, dormi, pădure, nani-naniă, iar limba poeziilor lui Beniuc este, în felul ei, unica prin lipsa de mlădiere, cu flexiuni curioase și cu un lexic teribil: aGrăi behăit profetica, anu mai s-arată, ăă torăiă, ănu-l aștept cu mîinile eu goaleă (eu este pus aici că o căciulă într-o cadă de baie); ăea pleacă spre Africa ei
Critica lui Ilie Constantin (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17640_a_18965]
-
ce poate afirma viața expresiva a liniei, făcînd-o să învăluie, să curgă, să fluture, să mîngîie, să tremure, să vibreze. Vom fi înconjurați mereu de vîrtejuri, volute, spirale, de curbe și serpentine, de bucle și ghirlande. Vom asista la încovoieri, mlădieri, ondulări, șerpuiri, încolăciri, despletiri, destrămări. Flexibilitatea infinită a liniei secesioniste modelează puternic viziunea scriitorilor și obține prin ea efecte inedite. Căci literatura că arta a succesiunii conferă graficitătii o dimensiune temporală, o smulge din încremenire și îi imprimă dramatism. N-
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]
-
spumă" (D. Anghel, Floarea de aloes); "în apusul plin de flăcări și de aur, șerpuiau podgoriile și livezile cu pruni" (Gală Galaction, În pădurea Cotosmanei); "biciul barbar s...ț serpuie-n haos" (Ț. Arghezi, Sintaxa ritmica). La D. Karnabatt, vedeniile au "mlădieri subtile de liane" (Sărutarea supremă). Alice Călugăru evocă "ființă ploii mlădioase" (Ploaia) și vede șerpii "alunecînd subt frunze cu-ncete mlădieri de ape" (Șerpii). Trupul unei fete are "ritm mlădios" (M. Sadoveanu, Zînă lacului). Altă e asemuita cu "un crin
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]
-
Galaction, În pădurea Cotosmanei); "biciul barbar s...ț serpuie-n haos" (Ț. Arghezi, Sintaxa ritmica). La D. Karnabatt, vedeniile au "mlădieri subtile de liane" (Sărutarea supremă). Alice Călugăru evocă "ființă ploii mlădioase" (Ploaia) și vede șerpii "alunecînd subt frunze cu-ncete mlădieri de ape" (Șerpii). Trupul unei fete are "ritm mlădios" (M. Sadoveanu, Zînă lacului). Altă e asemuita cu "un crin mlădiu și neatins" (Gală Galaction, "Mi-e dragă Nonora!"), o a treia e "mlădioasa că nuferii" (În drumul spre păcat). Un
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]
-
dramatism. Ca și în concetul pentru pian și orchestră, solistului îi revine rolul de narator al acestor confruntări, dar și de reconciliator. Simfonia a XV-a aduce noutate și frumusețe în spiritul enunțat în Estetică: „Frumusețea veche este permanentă în mlădierea, forța ei și inepuizabila ei facultate a-tot-creativă; frumusețea nouă, una din infinitele eflorescențe posibile ale celei vechi, nu poate fi decât accidentală. În arta adevărată, care este privilegiul exclusiv al unui geniu al cerurilor, nu al unui geniu al lumii
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
de mari viziuni romantice, nu cosmice, ci doar terestre, în spațiul cărora concretul despăturit chirurgical impune marea artă. Al doilea departament l-ar constitui iubirea - nu exaltata, dar vibrantă, pulsatorie. Cândva, instalată normal și dispărută fără urmă, impune prin reverberație mlădieri de gand și zâmbete cu ochi luminoși: „număr în tranșă: dimineți, boabe de roua / apusuri de soare // atâta distanță-ntre noi și atâta uitare” („Pescăruși în furtună”). Idem poeziile: „Azi nu te mai privesc, frumoaso, în ochi”, „Nedumerire” („Mă-ntreb
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
de mari viziuni romantice, nu cosmice, ci doar terestre, în spațiul cărora concretul despăturit chirurgical impune marea artă. Al doilea departament l-ar constitui iubirea - nu exaltata, dar vibrantă, pulsatorie. Cândva, instalată normal și dispărută fără urmă, impune prin reverberație mlădieri de gand și zâmbete cu ochi luminoși: „număr în tranșă: dimineți, boabe de roua / apusuri de soare // atâta distanță-ntre noi și atâta uitare” („Pescăruși în furtună”). Idem poeziile: „Azi nu te mai privesc, frumoaso, în ochi”, „Nedumerire” („Mă-ntreb
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
caraghioase" O iubeam și mai mult, devenise indispensabilă, necesară" ca o mîncare delicată, nutrindu-mi întregul meu corp frenetic" Să-și ațintească ochii verzi, fascinanți, înfundați în orbite" Să facă doi-trei pași și eu să admir elasticitatea ființei ei teribile, mlădierea ei feroce, de animal tînăr pleacat după pradă, după nuci, după mere" fesele perfect rotunde, pîntecul plat înflorind amenințător într-o corolă largă de buric adînc, absorbant" O unghie atinsă mă electriza" Doamne, șopteam, adu-o la mine în casă
Să poți scrie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12754_a_14079]
-
de mari viziuni romantice, nu cosmice, ci doar terestre, în spațiul cărora concretul despăturit chirurgical impune marea artă. Al doilea departament l-ar constitui iubirea - nu exaltata, dar vibrantă, pulsatorie. Cândva, instalată normal și dispărută fără urmă, impune prin reverberație mlădieri de gand și zâmbete cu ochi luminoși: „număr în tranșă: dimineți, boabe de roua / apusuri de soare // atâta distanță-ntre noi și atâta uitare” („Pescăruși în furtună”). Idem poeziile: „Azi nu te mai privesc, frumoaso, în ochi”, „Nedumerire” („Mă-ntreb
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
pe care n-am putut-o descoperi înainte de a mă fi aflat în cea mai deplină părăsire. Până atunci, râsul a plutit mai departe în preajma mea și toate strădaniile mele nesăbuite n-au izbutit să stârpească din el o anume mlădiere binevoitoare, aproape drăgăstoasă, care-mi făcea rău. Dar mi se pare că marea a început să se umfle. În curând va pleca și vaporul nostru, căci se apropie seara. Priviți cum se adună porumbeii, acolo, sus. Se îngrămădesc unii într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
grăbit pe calculator, unde apăruse un text mai lung însoțit de niște imagini de o calitate destul de îndoielnică, care trebuiau neapărat înlocuite sau măcar retușate. Vru să mai spună ceva, dar în receptor începu să turuie un glas feminin, cu mlădieri de șarpe, care-l făcu să tresară: De la Televiziunea Română... Camelia Mandache, redactor principal la emisiunea „Universul afacerilor”... Cu domnul redactor-șef Andronic... A, dar ce voce ai azi, dragule, vai, nu te-am recunoscut!... Ce-ai pățit? Nimic, am răgușit
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
urmă, se darmă peste ea, o acoperă, o face tot mai inexistentă, căci morții mor și ei mereu. Când voi dispărea și eu, va fi murit și ea complet din univers. 26. Tinerețea - plutire pe un râu de munte cu mlădieri capricioase, sub jocurile de lumini și umbre ale pădurilor cu întîrzieri neprevăzute și binevenite, cu gândul la bucuria drumului de mâine. Și, după câțiva ani, care trec ca un fulger, alunecarea vertiginoasă, fără putință de oprire, între maluri uniforme, într-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Mă simt complet determinat. Patruzeci de ani! Vârsta amintirilor și recapitulărilor... A rechema bucăți de trecut, a le retrăi în închipuire - singura compensare a vieții pierdute, procent slab la un capital nerambursabil. Tinerețea - plutire pe un râu de munte cu mlădieri capricioase, sub jocurile de lumini și umbre ale pădurilor, cu întîrzieri neprevăzute și binevenite, cu gândul la bucuria drumului de mâine. Și după câțiva ani, care trec ca un fulger, alunecarea vertiginoasă, fără putință de oprire, între maluri uniforme, într-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ei... E cu neputință să fi existat cândva pe planetă o apariție mai încîntătoare. Fata de șaisprezece ani cu părul galben și ochii negri avea în figură ceva de copil și de floare. Iar corpul ei, încă în dezvoltare, avea mlădieri ca tulpinile subțiri și înalte la adierea vântului. Și vocea înceată, nesigură, cu graseieri ca niște sfiiciuni ale inimii, al cărei ton răsună încă și astăzi în mine! Niciodată cuvântul "înger" nu s-a potrivit unei trecătoare apariții umane ca
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
-l în trecut. Sunt amintiri care nu pot muri decât odată cu noi și le vom duce cu noi în veșnicie. ... În amintirea lui Iorgu, Vasilica avea în figura ei, ceva de copil și de floare... Iar, trupul ei înalt avea mlădieri ca lujerii subțiri și înalți, la adierea vântului. Uneori, gândurile nostalgice îl purtau, încă și mai în adâncul vremii, cu imagini răzlețe dintr-o vară și alta, cine știe când... Și, astfel, gândurile îl purtau în trecut potolindu-l, iar
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pe registrele sentimentului românesc al ființei, unde "este" nu are forța indicativă din alte limbi (care de altfel nici nu l-au suportat și nu l-au creat pe "dacă nu ar fi nu s-ar povesti"), ci toată gama mlădierilor care-l plimbă pe "a fi" de la posibilul neîmplinit la realitatea suspendată a lui "stă să se petreacă". Deci: "tot ce se povestește a fost să fie, era să fie sau va fi fiind"." Miercuri, 21 februarie 1979 Dimineața, la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Apostol tocmai se mustra că i-a putut pune o întrebare atât de neroadă, răspunsul ei însă îl încurcă cu desăvârșire. Și nu vorbele, ci glasul ei aspru și totuși dulce și mângâietor ca o panglică de mătase, cu niște mlădieri de copil răsfățat. De-acum nu mai dorea decât să-i audă glasul și își chinuia mintea să înjghebe o întrebare potrivită prin care s-o facă să mai vorbească. Toate sforțările lui fură zadarnice. Trecură vreo trei minute în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ochii ei, tinerească, visătoare, îi alungă gândurile care-i chinuiseră toropeala bolnavă. În glasul ei straniu i se părea că vibrează o vrajă nouă, ca și cum de ieri până azi s-ar fi schimbat și s-ar fi împlinit cu niște mlădieri mai blânde, poate de credință ori poate de pasiune. Văzînd-o cum stătea, zăpăcită de privirea lui stăruitoare, cu bucuria încremenită pe față, Bologa simți un surâs cald în inimă și vru s-o îndemne să vorbească. Și Ilona, parcă i-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
inconștientă! Plimbîndu-se de ici-colo, prin odăița strâmtă, Gross se uita din când în când la Bologa, parc-ar fi șovăit să-i dezvăluie toare gândurile. Apoi se opri hotărât. Ochii lui mici scăpărau, iar glasul i se încălzi și căpătă mlădieri stranii: ― Iubirea a dat faliment, ca și umilința, smerenia... Omul vrea să fie acuma mândru și stăpân și egoist, să lupte și să-și biruiască vrăjmașii, oricare și oriunde ar fi ei... De aceea trebuie să măturăm ruinele din sufletul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de copitele năvălitorilor. Când puținele zile liniștite bucură pe localnici, clopotele bisericilor răsună din zare În zare, oamenii Înfloresc ca florile câmpului, codrii Își Întind umbra pentru odihnă, dealurile strălucesc de roadă și belșug, văile răsună de forfota localnicilor, de mlădierea și tropotul jocurilor. Viața pașnică a satelor este puțină vreme alean și liniște peste care răbufnește tropotul cailor și scrâșnetul tancurilor năvălitorilor, când ard casele, sângerează oameni și amuțesc pentru o vreme tineri și bătrâni din partea locului. Zilele cernite nu
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
de care mă minunam totdeauna. Balta, pe de altă parte, gemea de rațe, de găinuși, de dupli - de toate neamurile zburătoare și fricoase cu ochii rotunzi, cu gâturile lungi, tremurătoare și lucii. Și parcă și vânătorul meu avea ceva din mlădierea aceea a gâtului, ușoară, cu fereală și cu teamă, și ceva din privirea pătrunzătoare, rotundă, ascuțită, verde ca și apa stătătoare a Iezerului, privire care mă neliniștea. Într-o săptămână, patima pândei, a vânatului bălții, îmi intrase în suflet, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]