1,257 matches
-
la angrosist? Te întorci pe scut sau sub scut? Ce scut, jupâne? Ce, cu un hapsân ca aista te poți înțelege?... Da’ să știi că mi-ai plăcut. M-ai luat subțire cu scutul. Ce-ai zis dumneata: ce știe moșneagul ista? Află, jupâne, că acolo în sat la mine este un liceu mare - Liceul lui Bașotă - și am mai stat și eu de vorbă cu un profesor, cu altul... și vrând nevrând s-o mai lipit câte ceva de scăfârlia asta
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
se supără nu zice nimic, dar oftează și suspină ca un copchil. Iar mie mi se rupe inima când o văd așa. Mai rămâneți sănătoși și să vă dea Dumnezeu numai bucurii și zile senine. Dumnezeu nu irosește seninul pe moșnegi ca noi, ci pe tineri ca voi. Ehei! Ce n-aș da eu să mai fiu odată tânăr! Mergeți sănătoși și pupați-i pe cei dragi din partea noastră - a vorbit bătrânul, pornind cu pași mărunți să-și conducă copiii, cum
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
să-și conducă copiii, cum îi plăcea să le spună... Nici o toamnă parcă nu pornise cu o lumină așa de aurie și blândă. În amurgul purpuriu, satul părea pudrat cu pulbere de jar... Moș Dumitre - i s-a adresa Costăchel moșneagului - matale ai mai prins așa o frumusețe de toamnă? Uite colo, în zariștea Ponoarelor, parcă ar fi gura unui vulcan. Moș Dumitru Carpen, care tocmai se întorcea din Coșcovea, a pus mâna streașină la ochi și a lăsat privirea să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Că faptă fără răsplată... Apoi să știi, dragul moșului, că de aici mi s-a trage mie paguba. De la adusul pârdalnicelor de jurnale fără răsplată. Am doar o rugăminte la tine. Care-i rugămintea, moș Dumitre? Să-i spui și moșneagului câte ceva din cele ce scriu gazetele... Mai încape vorbă, moș Dumitre? Moșneagul grăise parcă jumătate în șagă, jumătate serios, dar se ținea de cuvânt, ca și cum ar fi făcut jurământ. Marțea, când se întorcea de la târg, se oprea întâi la primărie
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mi s-a trage mie paguba. De la adusul pârdalnicelor de jurnale fără răsplată. Am doar o rugăminte la tine. Care-i rugămintea, moș Dumitre? Să-i spui și moșneagului câte ceva din cele ce scriu gazetele... Mai încape vorbă, moș Dumitre? Moșneagul grăise parcă jumătate în șagă, jumătate serios, dar se ținea de cuvânt, ca și cum ar fi făcut jurământ. Marțea, când se întorcea de la târg, se oprea întâi la primărie: „Iaca o sosit poștașul. Uite colea ce teanc de jurnale ți-am
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mi-s rupți în dosul casei. Și ce-o zice lumea? Aista n-are nici pantaloni pe fund și se crede mare gospodar. Un hohot de râs sănătos, care a făcut să zăngănească geamurile sălii, a acoperit ultimele vorbe ale moșneagului. Prostiili aiestea să le spui babei tale! Nouă să ne spui ce n-ai priceput! - s-a rățoit Chersân. Moș Dumitru s-a făcut că nu a auzit ocara și a continuat: Eu n-am priceput cum îi cu împărțala
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Venea cu gândul bun de a le mai îndulci viața celor două singuratice. În scurtul timp cât zăbovea cu ele, însăila discuții despre preocupărilre ei sau îi povestea bătrânei evenimente întâmplate în sat, cu fete și feciori, cu babe sau moșnegi care erau gata să dea ortul popii, învrâstându-le cu întâmplări mai vesele despre vreo vădană care ținea lampa aprinsă în fereastră, la vedere, până în crucea nopții, pentru vreun ibovnic, înlesnindu-i drumul pe dâra de lumină până în iatacul năbădăioasei. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ar fi existat. Nu trebuia să afle nimeni. Cu jurăminte și blesteme ( Libelula se pricepea la plăsmuiri de cuvinte dintre cele mai terifiante) am pecetluit taina noastră. Astăzi, Însă, nu știu de ce... Cineva se izbi de umărul meu. Era un moșneag soios, mirosind a acru și bine hrănit cu alcool. Trecu În derivă, Înjurând chelnerița de la bar cu o voce pițigăiată („Împusita dracu, cu mă-ta-n brațe, lepra dracu...”). Lola Jo mă privea insistent. Avea un aer obosit, puțin debusolat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Pâcule, așa-i că tu ai fi vrut să fii în locul lui Vasile Căpitanu? - a întrebat moș Dumitru. Se vede treaba, Dumitre, că încep să-ți dea târcoale fiorii... Apoi ce să mai zic de cei tineri, dacă pe tine moșneag te furnică pe șira spinării? În acest moment, Măriuța și-a arătat fața în crăpătura lăsată la ușa cuhnei. Se vedea bine că trage cu urechea. Ochii însă i-au fugit aproape fără voie spre Hliboceanu. Acesta, cu un aer
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
vom avea oaspeți, aici vor sta tot ei, negreșit... Cu aceste ultime vorbe, Hliboceanu s-a așezat, purtând aburul emoției în priviri... Nimeni nu a mai scos nici o vorbă. În cele din urmă, moș Dumitru a rupt tăcerea: Dacă doi moșnegi ca noi se bucură de cinstirea voastră, aista-i semn bun. Înseamnă că locul nostru a rămas pe mâini bune și suntem bucuroși de asta. În timpul acesta, Costache a umplut cu vin ulcelele cărăușilor. Aceștia, ca la comandă, le-au
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de zis, dar greu de făcut. Atunci, dă-i drumul să zburde, ca să-l aud și eu. Așa parcă mai vii de acasă. Hai, nu te mai învârti ca câinele în jurul cozii. Dă-i brânci! Apoi noi doi, ca niște moșnegi cărora le cam lipsește câte o doagă, ne-am lăsat de cărăușie și așa, pe neașteptate, ne-am întors... Nu crezi că o cam sosit vremea să ne tragem pe la casele noastre, ca niște oameni de treabă? Eu zic că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cu litere decupate din ziar Îl anunță că nevastă-sa fusese răpită, dar că, În schimbul unei sume mărișoare, o să-i fie Înapoiată. — Depășește ambulanța! l-am zorit. — Omul o sună pe nevastă-sa, dar aia avea telefonul Închis, a reluat moșneagul, În timp ce presa ambulanța să treacă pe prima bandă. Acum, omul nu era chiar profesor de istorie, ci dealer de cocaină, deci nu se putea duce la poliție. O iubea pe pampușcă, așa că scoate suma, o pune Într-o geantă, se
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
când cerșește și ciupește coaja lucioasă a unei felii de cozonac. Smulge o bucățică pe care o vâră cu lăcomie În gură. Pocitania aia smintită de Kawabata, golanul ăla străveziu, precis că e mort de foame și ochii lui de moșneag lăcrimează. E prea bătrân să cerșească și n-a rezistat mult timp cu mâna Întinsă. Înserarea s-a lăsat peste oraș apăsător, și albastrul ei umed coboară tainic din ceruri, ca un murmur al zeilor. A ajuns Într-un târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Tu ai citit mult, știi lucruri de care eu nu am auzit În viața mea; aproape Îmi vine să cred că duci viață de cerșetor numai și numai din plictiseală sau...ca să-ți bați joc de lume,,. Cap de bolovan, moșneag pârțâit, bețiv și plângăcios, n-ai tu cum să știi ce-i În sufletul și În spiritul omului. Îți Încrețești ca o șopârlă pielea frunții Înguste și aștepți de la mine să-ți dau dreptate. Ei bine, n-o să-ți dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să mă poarte în jurul sinagogii ca pe însăși Tora, să mă plimbe cu un aer grav de colo-colo prin templu, în timp ce membrii comunității se îmbulzesc să atingă cu buzele vreo părticică din costumul meu cel nou, albastru, marca Ohrbach, iar moșnegii se înghesuie în față să-mi atingă sclipitorii pantofi London Character, strigând: — Faceți-mi loc! Lăsați-mă să-l ating! Iar atunci când voi ajunge o celebritate mondială, vor avea ce povesti nepoților: Da, am fost acolo, am fost de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
asta de pe birou, dacă o săltam mai mult, pocnea. Ce voiai să-mi spui despre nea Toader ? Nimic. Doar sîntem consăteni. Și ce-are a face? Ei, dă-o naibii! rîde Ion. Te pomenești că n-ai auzit nici de "Moșneagul rege Lear"? Așa l-au poreclit pe tat-su niște profesori tineri, veniți în sat la noi. Îl știi doar cum umblă... Ba, sincer să fiu, murmură Mihai, încercînd să și-l amintească pe bătrînul Ion Săteanu cred că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dar a adăugat că iertarea acestora e mult mai mare. Atunci a luat de pe scaunul de alături cartea și a citit din ea povestea fiului risipitor. Copiii n-au mai ieșit în drum cu vînătăi din ziua aceea, iar Săteanu, "moșneagul rege Lear", a început să se uite pe furiș spre cărarea de peste deal, dinspre șoseaua națională. Mihai își amintește bine de acele zile și parcă îl vede pe bătrîn venind de la secerat cu cîte un snop de grîu în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
își amintește bine de acele zile și parcă îl vede pe bătrîn venind de la secerat cu cîte un snop de grîu în spate, să-l arunce în ogradă, să aibă găinile ce ciuguli. S-a topit repede bătrînul, ajungînd un moșneag gîrbov, cu mîini greoaie pe lîngă corp, legănîndu-și în permanență capul, cînd înainte, cînd înapoi, cînd într-o parte și-n alta, oprindu-se numai atunci cînd e deja îmbătat și vrea să iasă în fața bufetului. Peste imaginea lui, suprapusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
frică animalelor, n-a mai îndrăznit să-i facă nimic. S-a lăsat păgubaș și a plecat să caute hrană în altă parte. Yugong, bătrânul care a mutat munții În vremurile de demult, la poalele munților din miazănoapte trăia un moșneag pe nume Yugong. La cei nouăzeci de ani ai săi, se simțea încă în putere, doar că îl măcina o mare supărare. Cei doi munți,Taihang și Wangwu, de lângă casa lui, îi împiedicau drumul spre miazăzi. Într-o zi, Yugong
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
să umple coșuri întregi cu pământ și pietre, deșertându-le apoi în Marea Bohai. Trudiră ei din zori și până în noapte, trecu și vara, veni și iarna, dar din apriga lor muncă, mai nimic nu se vedea. Zhisou, un alt moșneag din partea locului, râdea de Yugong și căuta într-una să-l abată de la gândul lui năstrușnic de a reteza munții, zicându-i: Isprăvește omule, nu fi prost! Ești bătrân, n-ai să biruiești! Dar Yugong i-o întoarse: Ba, prost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
demn, la momentul respectiv nu mă făcea decît să par și mai ciudat decît eram. Nu reușeam să nu-mi bălăbănesc țeasta enormă Într-o parte și-n alta În timp ce pășeam, sau mai exact mergeam greoi, mai ceva ca un moșneag, ceea ce-mi dădea o Înfățișare destul de bovină. Și, avînd partea din față atît de dezvoltată, aveam o tendință puternică de a mă apleca În față de ziceai că vin În nas, spre amuzamentul celorlalți. Asemenea corpolență, atît de grotescă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
nu fumează până la filtru, așa, de chichi, le scutur de nisip și le pun în buzunare. Sorin le fumează în grădină cu furculița. - Și n-a mai găsit-o pe prințesă? Cu cine s-a măritat din ăia doi? Cu moșneagul care-i cumpărase rochia sau cu ăla care avea cal și plecase la luptă? - Nu știu, c-a trimis după mine și n-am mai stat până la sfârșit. Dar vin azi pe la zece, pleacă la unchiu-meu. Lângă zid, acolo, deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
creier, îți încolțesc semințele aduse de vânt la subsuori, te-aștepți să te trezești cu mușchi între picioare, trenurile au tangaj ca niște șlepuri, în ritmul ăsta ajunge Sibiul port la mare, am putea schimba imnul pe Valurile Dunării, niște moșnegi au refuzat să se evacueze, să păzească în pod purceaua care făta... Romania-mânca-ți-aș...” Ieftin, dar vesel nevoie mare, râzi de te spargi, până dai în bâlbâială. S-a ales praful de „cei trei Voievozi”, cum ne poreclea lumea în liceu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cât mai mult fum și ne-am apropiat. Viespile au început să roiască furioase, au mai căzut pe podea zbătându-se, numai în ochi dacă nu și-ar înfige acul, poți să și mori din asta. - Împielițaților, a răcnit un moșneag apărut c-o lumânare. Ce faceți, zănaticilor? O să vă-ncaiere viespile de nu mai știți cine sunteți! Eram stropit cu apă, mi se umflase buza de sus, mă durea. - Să freci cu pătrunjel și trece, îmi spune moșneagul și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
răcnit un moșneag apărut c-o lumânare. Ce faceți, zănaticilor? O să vă-ncaiere viespile de nu mai știți cine sunteți! Eram stropit cu apă, mi se umflase buza de sus, mă durea. - Să freci cu pătrunjel și trece, îmi spune moșneagul și-i văd dinții. Cum de nu lipsește nici unul? Joi Un creier pe jumătate albicios, pe jumătate aproape negru plutește în spuma leșioasă și-ncepe să se umfle, să se desfacă în fire. Pe urmă firele cresc, se-ngroașă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]