627 matches
-
a apucat noaptea: umerii brazilor, podul bisericii, beciuri, ferestre, cărți, clopote, vise, apoi, în cea mai perfectă ordine, își ocupau locul indicat de mai marii cerului. Biserica, un furnicar plin cu îngeri: cei friguroși își încălzeau picioruțele deasupra sfeșnicelor, somnoroșii moțăiau în strană, zglobii se balansau de frânghiile policandrului, îngerii bătrâni se ascundeau printre pagini de Psaltire; în fundație îngeri, în cărămidă, în gaura cheii; pe umerii călugărilor, stăteau îngerii îndreptători; în jurul Sfintei Mese, îngeri diaconi; lângă potir, îngeri de strajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
frunte ridată, lăudat zi și noapte pe Sfânta Sfinților. Alți Dumnezei, la lumina opaițului, intermediau iluzii. Pe malul lacului, în livadă, Iuda împărțea lepădările. La ora două, înainte de duminica Tomii, dormea și crucea de pe catedrală. Plopii, ca niște străjeri leneși, moțăiau în propriile armuri. Straturile de flori din jurul fântânii roșeau privind stelele în ochi. Băncile, parcă bolnave de osteoporoză, își oblojeau încheieturile. Peste morminte creșteau lumânări. Era primăvară. Lacul, la lumina lunii, semăna cu fața egumenului dezgropat după 7 ani, valuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pământul năștea milioane de licurici; vântul sufla atât cât să le deschidă ochii; cerul deasupra cerului era fumuriu; umbrele, prinse ca într-o menghină; fălcile înfometate ale muntelui scuipau cenușă; muntele tronul judecății; Dumnezeu, după o perdea deasă de fum, moțăia cu fruntea rezemată pe culmi de brazi; mestecenii oblojeau tălpile arse ale bătrânului; salcia, ca întotdeauna sensibilă, plângea pentru o oglindă făcută țăndări deasupra lacului chipul Tatălui ridat de valuri. În cer se doarme, pe pământ se moare, iertați-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
văzut că motorul tractorului, după câteva pocnete, toarce frumos... Soarele scăpătase spre asfințit. Nu știam dacă vom merge toată noaptea sau ne vom opri la colibele unde am stat noaptea trecută. Tractorul mergea cuminte. Platformele hodorogeau de mama focului. Rusul moțăia... „Ce ar fi săăă?... Nu, nu! Ar fi mare prostie... În cărțile sfinte scrie ca să nu dorești răul aproapelui tău... Eu Însă”... Când am ajuns În preajma colibelor, am accelerat de câteva ori motorul tractorului, ca să-l trezesc pe rus. A
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la securitate, ca să se răzbune pe el... și de la degeneratul ăla de băiat al lui, care s-a lepădat de taică-su, ca să-l primească în miliție!... sfârși Ticu, uitându-se spre celălalt frizer, care stătea întors cu spatele la ei și moțăia cu capul pe o măsuță așezată într-un colț. Impresionat de cele auzite, Stelian clătină compătimitor din cap. Ticu se schimbă de halat și se duse să-i spună ceva celuilalt frizer, apoi plecară amândoi spre fosta cârciumă de pe Splai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
țăranul. Ce e de râs?!... Nimic. Mă gândeam, așa... Ia lasă, ginere, nu te mai gândi!... Socrul și ginerele se mai ciorovăiră vreun ceas, fără să ajungă la nici o învoială, după care, ajunși de oboseală, începură să caște și să moțăie cu nasul în paharele de trăscău. Atunci se schimbară în cămeșoaie de noapte, stinseră lampa, ca să nu ardă gazul de pomană, și se întinseră pe patul tare de scânduri, cu saltea de paie, dăruit de Grigore ca zestre, unul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ușă, cu onoare, ceva în genul "vechi specialist în zugrăveli"". Așa a și fost: pe ușa multelor apartamente în care am locuit n-am îndrăznit niciodată să scriu nimic. Tot mai târziu mi-am dat seama că la clubul ninetistelor, moțăind diplomatic în poala Ninetei, am luat și altfel de lecții de psihanaliză. Erau rostite acolo, uneori, cuvinte mari, chiar înfricoșătoare: viață, trecut, viitor, destin. Roata vieții, roata vieții! zicea Nineta zâmbind, după care devenea atât de sobră, încât credeai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
tatuajele unchiului vitreg și era interesant de știut ce aveau să viseze în nopțile viitoare. Cărțoiul cel vestit al Ninetei avea să fie din nou la mare căutare. Nu trebuia să pierd ocazia. Dona, cea cu un singur n, deja moțăia. Sunt sigur că nu visa decât niște gratii după care un crai de poveste-i cânta doar numai ei: "Dona, dacă mă iubești / Vino sus la Văcărești"... Apoi, brusc, Grătărel s-a apropiat de mine și mi-a întins un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
don Filip al IV-lea, concepuse cu prietenul său, Buckingham, acel proiect extraordinar și necugetat de a călători incognito la Madrid ca să-și cunoască viitoarea mireasă, transformând În roman de amor cavaleresc recea combinație diplomatică stătută, care de luni Întregi moțăia prin cancelarii. Nunta prințului anglican cu prințesa catolică devenise, dată fiind importanța ei cu totul ieșită din comun, o extrem de complicată dantelărie În care mediau și interveneau ambasadori, diplomați, miniștri, guverne străine și până și Sanctitatea Sa papa de la Roma, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cu puști trebuia să alerge înspre hotar, să-l ajute pe Vânător. Copiii s-au speriat, văzând atâta forfotă; noaptea, unii au visat lupi albi, haite întregi, tot năvăleau. Nici adulții nu au avut somn liniștit; bătrânii mai mult au moțăit. Un învățător a scris un poem, Vremea lupului alb, vroia să citească versurile a doua zi iubitei; nici ea nu a dormit, s-a gândit la Vânător. Ar fi vrut să plece cu el. De când primise ultima scrisoare de la Tim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
insolita paradă a bătrînilor din prima parte a narațiunii (vampiri, necrofili, sadici) decît o ilustrare a dezagregării prin retragerea în imobilitate, în orizontal culcați, soții Constantinescu întrerup letargia doar în clipa cînd reiau jocul pervers, de feroce extenuare; bătrînului Berinde moțăie în patul său, iar Pamfil pare înțepenit într-un fel de picoteală și numai un ochi avizat poate intui starea lui de adulmecare. Desigur, nu ne lăsăm înșelați. Și aceste făpturi veștejite se complac în somnolență ca o ultimă redută
O metaforă-cheie by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/7522_a_8847]
-
și de câte ori nu trimisese vorbă în târg ca să vină cineva să curețe sobele? Temperaturile scăzute din iarna aceea obligau să se mențină aprinse toate focurile. Și mai era un reșou la picioarele lui și altul în camera cumnatei, lângă care moțăia Amoroso, pitic și cocoșat, pe care îl ceruse cu împrumut de la părintele Custódio, ca să o îngrijească pe Ludovina. Amoroso îi dădea comprimatele, puțina mâncare pe care o accepta sau reușea să o înghită, îi punea plosca și pe urmă se
José Viale Moutinho - Casele noi by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7555_a_8880]
-
ceea ce am încercat și m-am apucat să fac în perioada asta - 1984, anul orwellian, când Reagan a fost reales pentru mandatul care avea să se sfârșească în curând, cel pe care l-a petrecut mai mult sau mai puțin moțăind atunci când nu pornea războaie sau când nu mințea pe tema asta și nu băga țara într-o mulțime de necazuri. În primele câteva luni, am petrecut trei dimineți pe săptămână citindu-le orbilor la WHAD-FM (98,6). Romanele lui Michener
Richard Ford - Ziua Independenței by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/7326_a_8651]
-
foștii iubiți, iubite, vechi dușmani veniți să se împace - mânându-i pe toți înapoi pe coridoarele lungi, vorbind în șoaptă, pe un ton confidențial, spunând " A avut o noapte liniștită" sau "Acum se odihnește". Toate astea în timp ce pacientul ar fi moțăit, iar mașinile indispensabile ar fi țăcănit, zumzăit și oftat. Și totul doar ca să fim singuri. Ceea ce înseamnă că am fi avut un cuvânt de spus în momentele de cumpănă ale celuilalt, dacă nu în cele fericite. Până la urmă, după o
Richard Ford - Ziua Independenței by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/7326_a_8651]
-
cel pe care, recent, îl defineați drept un "guru al dreptei Ťpopulareť"? Despre neîmpăcatul adversar al ideologiilor extremiste? Despre subiectul atâtor atacuri ignare desfășurate tocmai în revistele lui Vadim Tudor? Sau despre intelectualul a cărui strălucire nu vă lasă să moțăiți pe prăfuitele bucoavne interbelice? Pe ce vă bazați când deschideți atât de larg baierele dezinformării? Ce probe aveți? Unde și când a atacat Vladimir Tismăneanu "dreapta tradițională"? La ce personaje, evenimente, formațiuni politice faceți trimitere? Există măcar o singură frază
De ce suntem atât de ticăloși? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7330_a_8655]
-
ale Masoneriei, procesiuni instituite de Revoluția Franceză și încă prezente la sfărșitul secolului al XIX-lea (de unde vor prelua și comuniștii defilările lor cu care alegorice): „Ciriviș stătea în mijlocul trăsurii, cu bastonul înfipt în grămăjuia de cărbuni și legume; găina moțăia în capul bățului, lăsând să-i atârne pe gâtul gol cei trei covrigi cu susan ca trei colane de mărgean, iar eu stam pe scăunașul din față și înarmat cu apărătoarea, făceam vânt și păzeam pasărea de muște". Acest „tablou
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
în ceva mai mult decât o greșeală de tipar a trezoreriei engleze... A doua zi abia aveam să observ păpușile mari de cârpă, sperietorile rezemate se ziduri, de garduri cu ștreanguri legate de gât, ori în poziții de oameni beți moțăind, expuse ca niște prunci maturi îmbrăcați în haine negre... E marea întrecere, marele joc al copiilor care, orice s-ar zice, iubesc distrugerea... Cine strânge mai mulți bani pentru artificiile ce vor lumina feeric Londra în ziua de noiembrie a
Complotul prafului de pușcă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6186_a_7511]
-
am fost niciodată așa de aproape de niște păsări ca astea și mi-am zis că majoritatea lucrurilor din natură erau mai mari decât ai fi crezut, mai strălucitoare și mai impresionante. Când ne-am apropiat, ne-a fost clar că moțăia și, preț de-o clipă ce parcă nu se mai sfârșea, am stat acolo lângă el, Shari aran-jându-i pătura care-i alunecase pe jumătate de pe picioare. - Hal, scumpule, zise ea. A venit domnul Battle. Pentru avion. - Hm, își drese el
Chang-rae Lee - Zbor peste Long Island by Carmen Pațac () [Corola-journal/Journalistic/6427_a_7752]
-
cod de semnale care se schimbau între Odalie și Pierre, tânărul conțopist, fără o lețcaie, de la tribunal. Odalie iubea, probabil pentru că nu prea era altceva de făcut. Când ești închisă într-o uriașă casă franțuzească cu o mătușă morocănoasă care moțăie mai tot timpul și când nu ai niciun tovarăș de vârsta ta, viața devine plicticoasă, și ești dornic de orice nouă senzație, mai ales dacă în vine îți curge furtunosul sânge spaniolo-francez cu care se lăuda Monsieur le Juge. Așa că
Alice Dunbar-Nelson by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3721_a_5046]
-
nouă senzație, mai ales dacă în vine îți curge furtunosul sânge spaniolo-francez cu care se lăuda Monsieur le Juge. Așa că Odalie mângâia imaginea lui Pierre al ei în timpul săptămânii și-i cânta sfioase cântece de dragoste în amurg, atunci când Mătușa moțăia aplecată peste cartea ei de rugăciuni; iar duminica, la slujbă, erau priviri și îmbujorări și poate, într-un moment pe care și-l amintea ca fiind cu totul special, atingerea degetelor la vasul cu apă sfințită, în timp ce Mătușa bătea ultima
Alice Dunbar-Nelson by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3721_a_5046]
-
meu va lua sfîrșit nu poate fi departe. Pe cît de minunat mi se înfățișează totul în jur, pe atît de acut simt apropierea ororii. Iar victima acestui iminent eșec nu sînt numai eu. Am privit cu milă înspre „fiară”. Moțăia cu pistolul într-o mînă, cu cuțitul în cealaltă. Cred că l-aș fi putut anihila oricînd, era el însuși obosit. Un căscat prelung al său mi-a readus în falange senzația, de atîtea ori imaginată, a contactului cu colții
Răpitor și ostatic by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/3578_a_4903]
-
lui nea Nicu. La urma urmelor, asta merităm. Nu cred că românii de azi sunt mai buni decât au fost în urmă cu câteva decenii. Regăsim în însăilările kitschului politizat paradisul pierdut în care, deși lâncezeai într-un birou ori moțăiai lângă strungul scos din priză, salarul venea. E posibil, așa cum spunea recent Ana Blandiana, ca nostalgia după ceaușism să fie reflexul de respingere a stării economice actuale a țării. Se prea poate. Însă cei care compară greutățile de azi cu
Un ins infect și bine informat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3392_a_4717]
-
scurtei se simte ca un sîmbure de rodie în anotimpul culesului 14. întreaga zi am desenat de zor scurta albastră mînecile ei în lumină atît de singure departe de mîinile mele ce alergau pe hîrtie 15. în coaja scurtei albastre moțăi și toate aceste cuvinte nu mă privesc cu sînge negru un deget necunoscut îi conturează butonierele 16. vreau să călătoresc cu scurta albastră la polul nord gulerele ei și nasul meu să atingă ghețarii să învelesc în ea un pui
Scurta albastră by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/14999_a_16324]
-
Elena Ștefoi Încă un început de an năvălise cu cețuri și cu glorii împărătești pentru cititorii în stele la colțul străzii moțăia în deplină tăcere un stol de gâște lângă un grup statuar de soldați dintr-o ultimă legiune străină prin țevile blocului bolboroseau fără rost tot felul de necunoscute și neputințe voiam să-mi închipui cum melodia unui ocean învăluie satul
Să vină lumea să vadă by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/2422_a_3747]
-
de radio. Știri care mai de care, Îndemnuri, unul după altul, pe postul național, le percepeam fără a le desluși. Nimeni Însă nu-l Întreba nimic. Navetiștii păreau amorțiți. După scandalurile din autogară, muțiseră. Parcă nu-i mai interesa nimic. Moțăiau și atât. - Dă, domnule, drăcia aia mai tare, să auzim și noi! - l-am rugat eu pe cel ce avea aparatul. S-a făcut că nu mă aude. Mai mult, nu a schițat nici măcar un gest. Dar nici cei din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]