457 matches
-
Dar și fiindcă pe rafturile cămărilor noastre șuieră vântul ca prin ,craniul acela de lup" din poezia baconskyană... Așadar, pe fondul râsetelor Andreei Marin din cuprinsul emisiunii ,Surprize! Surprize!", de pe TVR1, semănând cu sunetele produse de un robot scurtcircuitat în moalele capului, prietenul povestește: - Mă, cuscre, eu ,nu voi ca să mă laud..."(ce v-am spus eu!), da' în vremea prunciei, i se spunea mamei despre mine: - Ay, ce ficioraș făinuț și cumințel ți-a dat Dumnezeu!... Fratele mieu, în momentele
"Golden Blitz"! "Golden Blitz"! Nu cam sună a sughitz? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10730_a_12055]
-
controlului partidului." Astfel de cuvinte nu mai fuseseră rostite, la nivelul conducerii partidului, din perioada luptelor atroce pentru putere între diversele grupe fracționiste. Nimeni nu îndrăznise, până atunci, să-i aducă, în public, lui Ceaușescu astfel de imputări. Loviți în moalele capului, activiștii amuțiseră. Abia când Pârvulescu face o scurtă pauză de respirație (glasul îi devenise, pe măsură ce vorbea, tot mai ferm, mai plin de energie), se aude o voce baritonală: "Nu e corect!" Pârvulescu răspunde, la rându-i, fără să se
Sa ne prefacem ca nici n-am au by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10151_a_11476]
-
anilor '90 încep să existe abia acum explică enorma confuzie și obrăznicie a indivizilor a căror vină istorică rămâne imprescriptibilă. Culmea e că atunci când încerci să pui pe masă doar o infimă parte din păcatele trecutului, te vezi pocnit în moalele capului de-o liotă de apărători din serviciu, de pescuitori în ape tulburi ce văd în perpetuarea cutumelor bolșevice un nesperat colac de salvare al propriei mediocrități. A sosit, așadar, momentul să vorbească documentele, să avem o hartă precisă a
Sandvișuri cu bolovani by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10776_a_12101]
-
și pot să declar cu mâna pe inimă, fără să exagerez absolut deloc, că mi-a schimbat viața. În mult mai bine. Nu aveți idee ce înseamnă să te duci, dimineața, la sală, cu o dispoziție extrem de somnoroasă și de moale, cu ochii cârpiți și o supărare de zile mari pe nenorocitul care-a inventat noțiunile de “muncă” și de “ridicare din pat mai devreme de ora 10″, și să pleci de-acolo cu un tonus beton și cu o mare
Pledoarie pentru Sport şi premii în abonamente la sală by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18728_a_20053]
-
nicio povestire, să fii sigur, mă amenița El. Dar eu știam că se preface. Din clipa aceea începeam să-l monitorizez. Mă urcam pe burtica lui și așezându-mă în funduleț începeam să sar că-mi plăcea cum cădeam pe moale, parcă săream pe un balon așa mă ridica și cobora și îmi plăcea terbil joaca asta de care Taty, sunt sigur, nu prea era asa de încântat. A rezistat El cu stoicism la câteva sărituri, după care m-a apostrofat
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI (CAP 1) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384545_a_385874]
-
și da fugă acasă ca e nenorocire. Jean al matale s-a urcat pe acoperiș și zice că se omoară! Așa un băiat de nici douăzeci de ani și zice că se omoară! Măcelarul rămase o clipă ca pălit în moalele capului, apoi înfipse cuțitul cel mare într-o pulpă de berbec și, ștergându-și mâinile de șorț, începu să alerge spre casă. Adică, câteva blocuri mai încolo... Cu toate că era o oră neinteresantă, așa cam pe la zece dimineața, în fața casei se
SCHIŢE UMORISTICE (22) – DĂ-TE JOS IMEDIAT ! de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384554_a_385883]
-
două bombe cu prepoziții, cu chimirul plin de cratime și vesta burdușită cu diftongi și triftongi a pornit în cautarea teroristului neprins. Nu vă amăgiți - șalul e pentru inducerea în oroare a teroristului pe care îl va păli drept în moalele capului cu un citat!” îmi susură candid Luminița. De la capătul tunelului! Iată un produs al școlii românești ajunsă, politic, europarlamentar! Nu știu dacă a fost întrebată cum se învârte Soarele! Cum s-a învârtit ea, se vede! Informația „România este
TABLETA DE WEEKEND (132): PARADOXURI ROMÂNEŞTI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383223_a_384552]
-
ai cârtit un cuvânt împotriva societății bune, vrând dimpotrivă să intri-n ea, și care, plimbându-te pe stradă și salutând în dreapta și-n stânga, bucurându-te de rochia nouă pe care o porți, te simți deodată izbit extraordinar în moalele capului? — Foarte vag - răspunse căpitanul Tresoro. — Ei bine - zise triumfătoare Amada - noi am cunoscut-o! — înseamnă - zise bătrânelul căruia i se uscase pe bărbie o urmă din sosul de lobodă, trădând astfel tulburătoarea apropiere a completei senilități - că ați fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lumea? Merită oare să regret acest lucru? Îmi vine brusc În minte povestea rățuștii urîte. Simt ciocul de lemn al mamei uriașe, nesimțitoare, teribilă În rigoarea rotirilor ei concentrice, izbindu-mă la intervale egale cu o precizie de metronom În moalele capului. Dar, de undeva dintre trestii, cele treizeci de foueteuri ale Odettei-Odylle, tutu-urile ei În alb-negru, clișeul unei realități infinit mai vii, dacă o compari cu ciocul de lemn, te ridică deasupra lacului Într-un balon de săpun. „La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se întâmpla chiar mie, cu singura diferență că eu nu eram Maro. - Da’ tu cine mă-ta te crezi, Luca Dinulescu? a căzut următoarea întrebare a tinerei și îmi dau cuvântul că aproape imediat am simțit o durere cumplită în moalele capului, ca și cum cineva m-ar fi lovit extrem de puternic în acel loc folosindu-se de un obiect deosebit de dur și paralizându-mă complet. - Te crezi deștept? a continuat ea, hotărâtă să termine cu mine. Îm? Zi! Ei bine, nu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ce l-a speriat? Un bursuc ori poate o veveriță? 7 Cămașa i se lipise de spinare imediat ce ieșise din sediul secției de poliție. După răcoarea din pădurile prin care fusese cu agentul Pohoață, căldura de afară îl izbise în moalele capului. Pe cerul fără pic de nor, soarele de vară strălucea puternic la asfințit. Fierbințeala izbucnea în valuri din pavaj și din pereții clădirilor. Vizita la parchetul de sus, din munte, nu le adusese nimic nou în cadrul investigației. Stătuseră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fost eliberată. Ileana rămăsese tăcută, privind în gol. Cei trei se aflau la baza zonei acoperite cu iarbă. Ieșiseră din pădure în soarele puternic de pe platoul înclinat. În momentul acela, Cristian se simți ca și cum ar fi primit o lovitură în moalele capului. Frica îl paralizase total. Ceva copleșitor îl amenința fiind gata să se prăbușească peste el. Orice instinct de conservare dispăruse și el încremenise pe loc. Își ridicase mâinile deasupra capului și se chircise la pământ. Nu vedea și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că nu are nici o șansă, sări în picioare, pregătit să o înfrunte. Ar fi dat orice să aibă toiagul la el. Habar n-avea unde îl pierduse. Ultima dată îl avusese dimineață, pe drumul spre vale, când fusese lovit în moalele capului de omul lui Godunov. Fără îndoială că îi căzuse din mâini acolo, în pădure. Vâlva era de acum la intrare chiar sub capac. Putea să-i simtă prezența amenințătoare chiar în fața sa. Închise ochii strâns, încordându-se ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
foarte departe. În schimb, a rămas toată viața la noi. Adică nicăieri, adică într-un ținut în care, pentru mulți ani, zgomotul vieții a pătruns doar ca o muzică îndepărtată, înainte ca într-o bună dimineață să ne lovească în moalele capului, și să ne chinuie îngrozitor timp de patru ani. Portretul lui Clălis împodobea încă vestibulul Castelului. Surâzând, privea de acolo lumea schimbându-se și alunecând în abis. Purta veșmintele unor vremuri simple care nu mai erau. De-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
înșfăcase drapelul, îl aruncase pe jos, urinase pe el, înainte de a-ncerca să-i dea foc. În acel moment tânărul Jeanmaire, cel mai mare din clasă, avea aproape 15 ani, se ridicase calm și îl oprise lovindu-l tare în moalele capului cu un vătrai de fontă. „Steagul e sacru!“ spusese puștiul mai târziu, tare mândru, înconjurat de ceilalți în timp ce își explica gestul. Avea deja fibră de patriot. A murit trei ani mai târziu la Chemin des Dames. Tot pentru steag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
sale, din cauza trupului lui ramolit care părea că de abia se mai ține în straniul lui înveliș. Am început să vorbesc cu el despre micuță și i-am spus ce i se întâmplase. Nici dacă l-aș fi izbit în moalele capului nu ar fi fost atât de uluit. A fost nevoit să se sprijine de tocul ușii și a mormăit tot felul de lucruri despre tinerețe, frumusețe, drame, război și despre sfârșit. Nu mai eram decât noi doi, Mazerulles și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și scări pe care plutea un miros de ceară și leșie, către o cameră mare în care erau două paturi micuțe, puse cap la cap. Când am văzut pătuțurile, m-am gândit la al nostru, atât de mare și de moale. Aș fi vrut să fiu cu Clămence, în brațele ei, căutând acolo acea dulceață pe care știam că o voi găsi mereu lângă ea. Am insistat să o anunț, cum făceam de obicei când mi se întâmpla să nu ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
a mărturisit... e datoria mea, un doctor e ca un fel de duhovnic... - E pe moarte? - Vrea un copil! Trebuie să recunoașteți că dacă ați avea aproximativ cincizeci de ani și toate celelalte, vestea asta v-ar cam lovi în moalele capului. * Episodul cu Contesa mă marcase destul de tare. Spre exemplu, Mișu chiar a crezut că am pe altcineva! Iar Mariana se vopsea din ce în ce mai des, cred că fura bani din casă așa, cu mine acolo, ea zicea că are depresie. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
untură, preparată de mama și în care aceasta și‑a pus tot sufletul, fiindcă Anna e copilul ei preferat (e și ea tot femeie), în timp ce Rainer e mai degrabă băiatul tatei. Iubirea pentru Sophie îl lovește pe Rainer drept în moalele capului, iar băiatul îi spune fetei pe care o venerează în taină: Văzând cu ochii, conștiința pierde din vedere întruparea celuilalt și o asimilează pe cea proprie, fiindcă aceasta devine scop final. Acum știi, Sophie. Trebuie acționat în consecință. Rainer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
atunci când se atingeau de ceva scoteau un sunet opac. Aveam senzația că toate celulele corpului meu se contractau una câte una și că fluidele corporale deveneau un fel de spumă. Fiecare particulă a acestei spume era cât se poate de moale și de fină și cuprindea toată căldura pe care o ființă umană sau un animal o putea resimți. Spărgându-se, bulele de spumă emiteau o căldură care răzbătea până la suprafața corpului și se acumula sub epidermă. Când am Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
trebuie să calce pe oricine și orice în picioare, dar și de a respecta cu adevărat natura din propria sa proximitate. Altfel, conform principiului creștin „După faptă și răsplată.”, natura însăși îi va plesni lui Homo sapiens sapiens direct în moalele capului și aroganța, și prostia, și disprețul nemărginit față de tot ceea ce îl înconjoară ca într-un tăcut dans canin, articulat sonor de Creatorul celest din nemărturisita Lui dorință de a ucide ridicolul din om (scris de data aceasta cu literă
ALEGERI ELECTORALE CU IZ DE GONADE PRĂJITE CÂINEŞTI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364379_a_365708]
-
trebuia neapărat să ajungă la el pe ziuă. Venise ursul să dea iama în mioare și cu toate că au sărit câinii la namila cât un juncan de mare, când baciul șef al stânei a vrut să-l lovească cu bâta în moalele capului, ursul a reușit să se ferească și lovitura a căzut ca un trăsnet peste un bolovan apărut parcă din senin lângă stână, cu toate că el a fost acolo din totdeauna. Mâna i s-a zdruncinat atât de tare, încât a
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
nu erau decât doi cetățeni ce așteptau să fie primiți și omul de pază. În secretariat nu era nimeni, așa că secretara trebuia să fie la senator în birou. Când deschise ușa, imaginea apărută avu efectul unei lovituri de măciucă în moalele capului. Secretara, o tinerică cu o rochiță scurtă până deasupra genunchilor, era cu fundul pe masa de lucru a senatorului și cu un picior pe un scaun, iar șeful său se lupta cu ea de mama focului, fără să se
ROMAN. CAPITOLUL SAPTESPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362419_a_363748]
-
cu un pocal pe ea. Nu zise nimic, puse mâna pe pocal de parcă o fură și își potoli setea. Vietatea se retrăse-se nevăzută precum apăru. Nu înțelegea ce se petrece dar se simțea bine, totul în jur era atât de ... moale. Se ridică de pe patul ce o atrăgea ca un magnet și se duse la geam, un geam ilogic de înalt ce se deschise fără să o fi atins măcar, dincolo de care vazu norii verzi pe un cer fără de culoare. Încercă
MÂNTUIREA III de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364116_a_365445]
-
Nici eu, nici Blându nu te-am auzit citind, așa că, dă-i drumul! Ce să fi făcut? Am citit catrenul, liniar și rece, ca pe o rețetă de prăjituri. Ca răsplată pentru efortul meu, am primit una bucată pumn, în moalele capului, de la onor toa’șu colonel, care se poziționase între timp în spatele meu, alegându-și cu grijă momentul în care să mă articuleze. S-a gândit el, galonatul, că acolo nu mă durea suficient și că ar fi bine să
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368515_a_369844]