558 matches
-
unei mașini al cărei proprietar e bolnav, frunze pe stradă, pe pervazuri, prin canale, sub bănci, în stația de taxi, peste tot frunze, frunze întregi sau terciuite, frunze, frunze. A plecat de la Alexe la fel cum sosise, cu aceeași nemulțumire mocnită. Venise la ei așa cum te duci la bâlci, la papagalul verzui, care-ți alege cu ciocul biletul ce ți se cuvine și-ți redă în câteva rânduri întregul episod al vieții. Asta era hiba: nu la ei trebuia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mușcându-și pipa olandeză cu care de altfel a și fost Înmormântat. Pe terasă, cufundați În fotoliile de răchită, șeful de post și medicul legist fumau liniștiți. Ce mai aveau de făcut era un fleac. Lângă poarta larg deschisă strălucea mocnit un pâlc sângeriu de crizanteme. Văd că vă interesează pictura, domnule Gheretă... Nu mă interesează, domnule profesor. Nu sunt atât de instruit. Oamenii În schimb, cu voia dumneavoastră, da. Sunteți chiar mai sensibil decât Îmi Închipuiam, observă răutăcios Petru. Vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Urmau socotelile. 37. Ora patru e o oră potrivită pentru un final de revelion, zise Flavius-Tiberius. În aer plutea un miros ciudat de ierburi arse. Îl simți și tu? Ce anume? Mirosul ăsta? Cred că mica noastră tundră pubiană arde mocnit, zise ea, trecându-și În jurul gâtului un capăt al fularului nesfârșit de lung al lui Flavius-Tiberius, de care acesta nu se despărțea decât cel mult În pat. Poate nici atunci. Îl și vedea gol pușcă Învelit doar În fularul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
putut compara niciodată cu Geniul, el era făcut din alt aluat, de aici și animozitățile care au apărut între noi de-a lungul timpului legate de ideologie. Cu toate astea, lăsînd la o parte rivalitatea care arde încă la foc mocnit, trebuie să recunosc că el are ceva ce mie îmi lipsește, și anume tupeu. Un tupeu la graniță cu nerușinarea, care l-a propulsat, și bineînțeles, pe lîngă asta, cei cîțiva ani pe care-i are în plus față de mine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sperînd să-i mai dezmorțească de frig. — Trebuie să fii de acord că toată știința asta se bate cap în cap cu morala creștină, zice Dendé, ciulindu-și urechile atent la pocniturile ce se aud sub focul care încă arde mocnit înainte să răbufnească. Nu și dacă admiți că Raiul și Iadul fac parte din aceeași materie intergalactică, a cărei existență a fost de curînd demonstrată, se gîndește Tîrnăcop. Mi-e cald, transpir, zice Roja, cu ochii tot mai bulbucați în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
toți românii erau fericiți datorită relațiilor excelente pe care le aveau cu Malaezia. Fericirea Adrianei n-a durat prea mult. Excelența Sa dorea să aibă un copil și cum nici sîrguința ei, nici eforturile partenerilor n-au dat rezultate, supărarea zăcea mocnit. În Malaezia Adriana a hotărît să conlucreze cu toți cei care erau dispuși să conlucreze. Alegea însă doar parteneri de tip europoid, nu din alte motive, să zicem rasiale, ci din preferințe dictate de inima sa. Doar o singură dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu toate că mima foarte bine siguranța de sine, de fiecare dată simțea cum se topește din picioare, atunci când ajungeau, până și din întâmplare, să se privească. În astfel de clipe fermecate, dragostea din el izbucnea și mai puternic, ca un foc mocnit, peste care torni benzină și, luminându-se pe loc la față, un sentiment de totală desprindere față de pământ îl cuprindea, învăluindu-i multă vreme mințile și îmbiindu-l la visare. În fiecare moment, el se imagina cu Silvia, căci tezaurul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
servesc mai mult decât servesc celorlalți oameni și prin care, deși curge sânge și sunt calde, mă țin zăvorât și izolat într-o cușcă necruțătoare, cu zăbrele din spatele cărora nu pot privi decât cu lacrimi nesfârșite și cu un amar mocnit. Trebuie să trec de stavila asta blestemată, care este cu totul demnă de disprețul meu. Știu și văd în această viață un singur scop extrem: părăsirea ei, și tind către el aproape cu bucurie și cu încredere, căci abia după
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
este de compătimit ori nu, dar un lucru este limpede știut și să nu ne îndoim nicio clipă de el: aici, destinul nu a urmărit vindecarea păcătosului, ci condamnarea lui! ianuarie, 2013 66 Rareș Tiron Istorisiri nesănătoase fericirii 67 Invidie mocnită ucrul cel mai ieșit din comun, pe care l-am trăit în vremea cât am lucrat la deratizare, care mi-a rămas mult timp în minte și în inimă și care m-a lăsat cu mințile tulburi, a fost atunci când
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
căutarea absolutului care i se refuză ostentativ, personajul are propria lui rețetă: întoarcerea către sine însuși, dublată de izolarea din cotidian, la fel ca și Silvestru din Patimă primejdioasă, care, cu inteligența sa remarcabilă, era un „idealist neegalat”. În Invidie mocnită, cadrul acțiunii este reprezentat de un „loc abject, scârbavnic și de nesuportat”, descris lapidar, cu maximă obiectivitate, prin doar trei epitete foarte bine selectate, pentru a se găsi un final pe măsură: „În ziua aceea, n-am mai fost în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
răspunde cu promptitudine: Bravo! Ai reușit! Ești un mare creator! Felicitări, dragul meu! Luminița SĂNDULACHE 202 Rareș Tiron CUPRINS PREFAȚĂ: ÎN CĂUTAREA FERICIRII ................................... 5 Suflet paralel ..................................................... ............................... 13 Metamorfoză divină ..................................................... .................. 21 Bătrân frustrat ..................................................... ............................ 29 Voință împlinită ..................................................... ......................... 39 Patimă primejdioasă ..................................................... .................. 55 Invidie mocnită ..................................................... .......................... 67 Loc predestinat ..................................................... ........................... 77 Activitate mistuitoare ..................................................... ................ 97 Cale regăsită ..................................................... .............................. 117 Experiență aparte ..................................................... ..................... 147 POSTFAȚĂ: ÎN CĂUTAREA LUMII INTERIOARE ....... 197 Istorisiri nesănătoase fericirii 203 204 Rareș Tiron EDITURA ȘI TIPOGRAFIA PIM Șoseaua Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 4, Iași - 700497
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
sînt pline străzile toamnei, al cărei miros adie în călătoare frunzele ei. Asumată ca o obligație, cea de pe urmă. Lipsită de regrete, fiindcă trecută la îndreptarul cu lucruri de făcut. Și-atunci, cum să nu protestezi prin tristețe, prin bruftuluieli mocnite, printr-o indispoziție fără leac, față de anotimpul nivelator, în care gînduri, simțăminte, emoții mai tari sau mai moi pier neplînse, în fața imperativului obligației? E îndatorirea, meserie fără foaie de pontaj, a poetului. Să dea, sensibil, fragil, înapoi, cînd toți, robuști
Obligații by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6877_a_8202]
-
o disociere de cîntăreții nostalgiei rustice, adînciți în perspectivă, prin paseism: Ne închinăm depărtării / care ne pedepsește / cu nourii copți / și cu nopți / în canoane,// genunchii zilelor noastre, / pe colțuri de piatră trăsnită,/ pe ghimpii electrici de trandafiri, / pe zgură mocnită și schijă, // picotim cu fruntea pe crinii / cu vipere-n strîmtele cupe, / cu urechile-nvinse, / scheunări și lătrări, // spiridușii prozei, abțibilduri,/ cu măscări ne ațin pe cărări, / cîntări gîtuite, sub stele sfrijite, // ce stele, ce cîntări" (Spiridușii prozei). Autorul se
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
poală, cu chimono și brâu cu tot. Însă pe el l-au atras mai cu seamă frumusețea delicată a chipului și părul negru, bogat, care i se revărsase în brațe, parcă agățându-se de el ca mirosul tămâii ce arde mocnit. Serjul albastru n-a stăvilit căldura stăruitoare, pătrunzătoare. Parcă dogorea un foc din depărtare. Ce să-l fi provocat? Radiase dinspre un vas frumos de porțelan... dând de înțeles că afecțiunea pentru el era poate exagerată. Capul fetei avea o
Yukio Mishima - Zăpada de primăvară by Angela HONDRU () [Corola-journal/Journalistic/6812_a_8137]
-
în care vedea un aliat, artistul caută cu disperare, cu umilință, salvarea. Fragmentele cantate la pian ne introduc într-o atmosferă de neliniște difuza, de căutare febrila a sensului. Intervenția cântărețului izbucnește contrapunctic, într-un dialog în care simți disperarea mocnita, proximitatea eșecului și gheara nemiloasa a neputinței. Există o abia reprimata notă de revoltă, dar exasperarea nu diminuează forță de impact a dorinței, care continuă să palpite, dezorientata, printre cuvinte și sunete. Notele inaugurale ale pianului par un sfârșit de
Vechimea, adâncul (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4835_a_6160]
-
de The Guardian. Un alt economist subliniază că, într-adevăr, costurile de finanțare ale statelor din sudul zonei euro s-au stabilizat, însă șomajul ridicat arată că situația a trecut de la o criză de lichiditate la una economică, ce arde mocnit.
Hollande proclamă sfârșitul crizei din Europa by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/51181_a_52506]
-
și duminică patru pompieri și patru reprezentanți ai Direcției Silvice Prahova au intervenit pentru a stinge cele două focare care s-au reactivat. Duminică după-amiază incendiul nu mai era vizibil, însă specialiștii spun că este posibil să mai existe focare mocnite. Pe 15 iulie, în urma unui trăsnet, un incendiu a izbucnit la altitudinea de 1700 de metri în Masivul Bucegi, pe un teren care aparține Casei Regale a României și care se află în administrarea Romsilva. Flăcările au cuprins un teren
Incendiul din Masivul Bucegi s-a reactivat by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/66120_a_67445]
-
și jandarmii montani ajutați de voluntari au format o fâșie de protecție în jurul zonei afectate de incendiu, fâșie realizată prin defrișarea vegetației și săparea unui șanț care să împiedice extindere flăcărilor. În ultima săptămână focul a continuat însă să ardă mocnit, afectând vegetația de la sol, fără a fi vizibil până sâmbătă.
Incendiul din Masivul Bucegi s-a reactivat by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/66120_a_67445]
-
parcă mai lung. La fel, întâlnite pe stradă, diferitele cunoștințe ale mamei, ale tatei, ale bunicii, care cu mult înainte obișnuiau să se oprească și să ne descoasă cu plăcere, școlari neblazați cum eram, treceau pe lângă noi îngândurate, ne zâmbeau mocnit și se grăbeau spre întunecări care erau numai ale lor". Ani de singurătate, de imensă tristețe, de renunțări de toate felurile: „am crescut singuratici, fără pofte simple și lacome, vitale ale vârstelor dintâi." În facultate, aceleași bucurii negative, la încheierea
Sanda Golopenția - 70 by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/6481_a_7806]
-
acest mediu eteroclit, viu colorat, al unor metisaje culturale și etnice tulbură toare: arhaicitatea combinată deopotrivă cu o anumită relaxare a moravurilor, dar și un conservatorism radical, o anumită senzualitate care face casă bună cu cruzimea, un neastâmpăr revolutionar arzând mocnit sub aparentul calm al administrațiilor imperiale în contrapondere cu o lene levantină, o vervă lingvistică în pasta atâtor limbi și dialecte, dar și un laconism spiritualizat etc. Ia ființă astfel un spațiu infinit de adânc, în care civilizația occidentală își
Cu Orient Expressul prin Balcania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4955_a_6280]
-
Ioan Radu Văcărescu. Cel care a dirijat, organizatoric, simpozionul de la Petrila a fost profesorul Mihai Barbu, care a și ținut să-i dea genericul Valea. Chipul angelic, ca o modalitate de a spune că există și altceva în afară de asprime, violență mocnită și un trai periculos. Nicolae Manolescu a insistat să remarce problema reală, care incumbă o retorică a identității: „Intrarea mea într-o mină a fost o experiență traumatizantă, pentru că mi-am dat seama ce înseamnă să muncești la 50 de
Valea Jiului, altfel by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4621_a_5946]
-
mieroase) cu alianța temporară dintre Hitler și Stalin. Sau compararea atmosferei de suspiciune și primejdie din perioada Războiului Rece cu sfaturile de lichidare a puterii învinse din Mahabharata: „O rămășită încă activă din dușman este ca un rest de foc mocnit sau că o datorie neplătită; tustrele sunt sortite să crească în timp”. Dar iată, spre incitare la lectură, si un fragment din Arthaśăstra, cu care Zimmer ilustrează delapidările zilelor noastre: „Așa cum e cu neputința să nu gusti miere sau otravă
Filozofia orientală în traduceri recente by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4495_a_5820]
-
națiuni: „Fiecare sat din Moldova e un sat al copiilor”. După cum Occidentul e o lume a părinților fără copii. În prizonieratul despărțirilor, conceptul cheie pentru ieșirea din labirint este speranța ca așteptare. „Așteptarea noastră, spune Cristina, e ca o boală mocnită, ca un virus insistent, care nu trece decât prin apropierea părinților (...). Suntem niște copii ofiliți, uscați de dor. Ca albia râului fără apă. Suntem îmbătrâniți de atâta așteptare responsabilă și matură și redevenim copii când vine mama”. În proza Lilianei
Joaca de-a cei mari by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3486_a_4811]
-
presat de anchetatori la interogatoriu, adaugă poeziile: Minerul, Straja, Apocatostază (de fapt, Apocatastază) și Atomul. Poemul cel mai des invocat de acuzatori, Neagra labă, cu trimitere la realitatea barbară doar prin titlul de pamflet, transmite în fond starea de revoltă mocnită a poetului evlavios. Alcătuit simplu, din două catrene concepute în antiteză, acuză în primul pierderea credinței într-o lume atee („A ridicat păcatul neagra-i labă / O-nmoaien scârna aurului greu”), iar în al doilea reiterează crezul poetic al comuniunii cu
Calvarul lui Vasile Voiculescu by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/3626_a_4951]
-
demonstra cu insistență), prozatorul nu ar fi trebuit s-o accepte. În acest caz, miza conflictuală a romanului apare ca fiind una relativ minoră, dedusă din frecvența, susținută de-a lungul tetralogiei, de imputări În esență, este romanul raporturilor conflictuale, mocnite sau violente, dintre prea numeroasa familie a rebrenilor (care l-au bombardat necontenit pe autorul Răscoalei, cu cele mai meschine cereri de a se implica pentru ei în rezolvarea de posturi, examene, transferuri ș.c.l. - vezi corespondența publicată în
Romanul Rebrenilor by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3116_a_4441]