184 matches
-
metri. [P2] Cu toate-acestea observăm că Universul nostru este plat pe distanțe de 10 la puterea 26 metri (raza părții observabile a Universului). [P3] Rezultatul acestei observații diferă de previziunile teoretice cu peste 60 ordine de mărime! Marca după și modalizarea prin condițional (ar putea fi) semnalează că porțiunea de text corespunzătoare frazei P1 nu este asumată de locutor. Ea este atribuită unui PdV al unui alt enunțător și al unei alte surse de cunoaștere: teoria relativității generalizate. Conectorul concesiv Cu
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
introducerea unui nou PdV sau schimbarea de cadru (PdV2). Purtător de valoare restrictivă, cu toate-acestea marchează rezerva asumată de locutor. P3 tranșează radical în sensul respingerii lui P1, dînd astfel textului o orientare argumentativă refutativă, subliniată prin modalitatea exclamativă. Această modalizare arată prezența enunțătorului și deci a propriului său PdV. Aserțiunea finală (P3) respinge PdV1. Textele literare pot proceda în același mod. Astfel acest text scurt din Kafka: T16 Povestirea tradițională încearcă să explice inexplicabilul; cum ea se ivește dintr-un
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
o focalizare perceptuală de tipul a vedea, a auzi, a simți, a atinge, a gusta sau pe o focalizare cognitivă de tipul a ști sau gîndire reprezentată (Rabatel 1998). • Indicațiile de cadru mediator: mărci precum potrivit, după, conform și pentru, modalizare printr-un timp verbal precum condiționalul optativ, alegerea unui verb de atribuire a vorbirii precum a pretinde, se pare, reformulări de tipul de fapt, în realitate, și chiar în orice caz etc. • Fenomenele de modalizare autonimică: orice enunț sau fragment
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
potrivit, după, conform și pentru, modalizare printr-un timp verbal precum condiționalul optativ, alegerea unui verb de atribuire a vorbirii precum a pretinde, se pare, reformulări de tipul de fapt, în realitate, și chiar în orice caz etc. • Fenomenele de modalizare autonimică: orice enunț sau fragment de enunț meta-enunțiativ care, într-o buclă reflexivă a vorbirii asupra faptului de a vorbi, manifestă neclaritatea și inexactitatea cuvintelor. Niște simple ghilimele sau italice pot semnala inserții ale alterității, dar, în urma unor lucrări importante
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
o buclă reflexivă a vorbirii asupra faptului de a vorbi, manifestă neclaritatea și inexactitatea cuvintelor. Niște simple ghilimele sau italice pot semnala inserții ale alterității, dar, în urma unor lucrări importante ale lui J. Authier-Revuz (1984, 1994, 1995), vom vorbi de modalizare autonimică atunci cînd se manifestă non-coincidența discursului cu el însuși (cum se spune, pentru a folosi un termen filozofic), non-coincidența între cuvinte și lucruri (ca să spunem așa, sau mai bine spus, nu găsesc cuvîntul), non-coincidența cuvintelor cu ele înseși (în
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
PdV) și gradul de asumare enunțiativă de către locutorul (L) enunțurilor atribuite direct sau nu unor enunțători (E1, E2). Conectorul DESIGUR semnalează mai întîi logica unui prim punct de vedere (PdV1), atribuit unui enunțător E1 de care locutorul se distanțează prin modalizare ("am putea crede că": L-E1). Locutorul aderă, în schimb, la [e2] și la [e4] (PdV2: L = E2). 5.5. Fragmentul 128 din Caracterele de La Bruyère <4> [A] Vezi anumite animale sălbatice, masculi și femele răspîndite pe cîmpuri, negre, învinețite și
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
nici asertate sub autoritatea locutorului-narator, nici asumate de el. Această mediere epistemică este confirmată de paranteza P4 ("cronica a pierdut circumstanțele exacte și nu-mi place să născocesc ceea ce nu știu"). La indicația sursei mediatoare ("cronica") vin să se alăture modalizările epistemice ("a pierdut", "ceea ce nu știu") care subliniază neștiința autorului. Tăcerile istoriei au drept consecință modalizarea a numeroase propoziții. În [e2b] regăsim o indicație vagă a unei surse de cunoaștere la fel de nesigură (impersonalul spaniol se dijo que) ca și ceea ce
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
P4 ("cronica a pierdut circumstanțele exacte și nu-mi place să născocesc ceea ce nu știu"). La indicația sursei mediatoare ("cronica") vin să se alăture modalizările epistemice ("a pierdut", "ceea ce nu știu") care subliniază neștiința autorului. Tăcerile istoriei au drept consecință modalizarea a numeroase propoziții. În [e2b] regăsim o indicație vagă a unei surse de cunoaștere la fel de nesigură (impersonalul spaniol se dijo que) ca și ceea ce relatează: "[se spune] că indienii l-ar fi luat cu ei". În continuare, modalizările subliniază incertitudinea
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
drept consecință modalizarea a numeroase propoziții. În [e2b] regăsim o indicație vagă a unei surse de cunoaștere la fel de nesigură (impersonalul spaniol se dijo que) ca și ceea ce relatează: "[se spune] că indienii l-ar fi luat cu ei". În continuare, modalizările subliniază incertitudinea de trei ori: [e3b] după ani lungi, un soldat care venea din străfundul țării le pomeni despre un indian cu ochii albaștri care AR FI PUTUT PREA BINE să fie cel pe care-l căutau. [e6a] Acolo se
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
sau chiar lipsă totală de asumare enunțiativă a enunțurilor (enunțare istorică exemplară). Vedem așadar cum întreaga povestire se caracterizată totodată prin incertitudine și printr-un cadru mediator continuu care nu se schimbă decît în ultima frază. Schimbarea este marcată prin modalizarea epistemică a vrea să știe și prin menționarea "numelui propriu al locutorului" (Benveniste 2000: 172) "eu" 5.26 Această formă 627 trimite la cadrul mediator inițial și la modalitatea epistemică din paranteza din P4. Lui "nu știu" îi răspunde dublul
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
iterative / 158 Lecturi recomandate / 161 Exerciții / 162 Capitolul 4. Polifonia / 167 4.1. Subiectul vorbitor și locutorul / 169 4.2. Personajul ca "locutor" / 172 4.3. "Locutorul L" și "locutorul λ" / 175 4.4. Ironie și polifonie / 179 4.5. Modalizarea autonimică / 185 4.6. Ghilimelele / 189 4.7. Caracterele italice / 192 4.8. Captare și subversiune / 196 Lecturi recomandate / 198 Exerciții / 199 Capitolul 5. Discursul raportat / 203 5.1. Discursul direct și indirect / 204 5.2. Discursul direct / 205 5
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ghilimele, italice, puncte de suspensie, semnul exclamării) în scris, o formulare exagerată, adverbe și expresii (de tipul firește, desigur, după cum se știe) sunt indici facultativi ai prezenței ironiei. Sensul implicit este evident, adevăratul sens. Dan Sperber și Deidre Wilson analizând modalizarea autonimică (decalajul enunțiativ ce se produce atunci când enunțarea presupune și un comentariu asupra enunțului) au ajuns la concluzia că ironia funcționează asemeni unui ecou (Echoïc mention), mai mult sau mai puțin îndepărtat, al unor gânduri sau vorbe reale, sau imaginare
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
pe două paradigme: perfectul simplu și imperfectul. Rezultă următorul tabel : Discurs Povestire Perfect compus /Imperfect Prezent Viitor simplu / Viitor perifrastic Perfect simplu /Imperfect (Prospectiv) Oral și scris Mai ales scris Folosire non specificată Folosire narativă Ambreiori (sau deictici) Absența ambreiorilor Modalizare Modalizare "zero" (aserțiune) Imperfectul este comun ambelor sisteme care, prin urmare, se intersectează. Relația dintre perfectul compus și imperfect este comparabilă cu cea care există între perfectul simplu și imperfect, având în vedere că sunt forme complementare din punct de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
două paradigme: perfectul simplu și imperfectul. Rezultă următorul tabel : Discurs Povestire Perfect compus /Imperfect Prezent Viitor simplu / Viitor perifrastic Perfect simplu /Imperfect (Prospectiv) Oral și scris Mai ales scris Folosire non specificată Folosire narativă Ambreiori (sau deictici) Absența ambreiorilor Modalizare Modalizare "zero" (aserțiune) Imperfectul este comun ambelor sisteme care, prin urmare, se intersectează. Relația dintre perfectul compus și imperfect este comparabilă cu cea care există între perfectul simplu și imperfect, având în vedere că sunt forme complementare din punct de vedere
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
anticipeze continuarea evenimentelor: avea sau urma urmate de un infinitiv. Când găsim un enunț de tipul regele urma / avea să moară nu peste mult timp, nu avem de-a face cu un adevărat viitor, care, pornind de la prezent, proiectează o modalizare subiectivă, ci cu anticiparea unui fel de fatalitate, a unui viitor deja cunoscut de narator. Referitor la acest subiect, Benveniste vorbește despre un "pseudo-viitor", pe care îl numește prospectiv. El poate fi marcat și prin viitorul simplu, așa cum apare în
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
descoperi prezența elementelor ce țin de "discurs". Lăsând la o parte intervenția naratorului dintre paranteze, descoperim citate din Mathilde în discursul direct în primul și ultimul paragraf. Într-al treilea, fraza care începe cu "trebuie..." presupune un subiect sursă a modalizării. La urma urmei, putem pune sub semnul întrebării identitatea acestui subiect: este el naratorul? Julien? Ambii în același timp ? Verbul "a recunoaște" pare că implică o complicitate între narator și personajul său, care face tangibilă urmarea "cu siguranță... păpușă pariziană
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
este de asemenea legată de distincția dintre dimensiunea referențială și dimensiunea modală a enunțării: pe de o parte, enunțul permite accesul co-enunțătorului la unele entități (referința), pe de altă parte, el indică ce relație întreține cu el subiectul enunțării sale (modalizarea). În enunțul Eu sunt trist, ambreiorul eu se referă la un individ ("locutorul-λ") care se întâmplă să coincidă cu subiectul enunțării; însă, din punct de vedere modal, există un fel de ruptură între subiectul enunțării ("locutorul L") și enunțul său
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
să te înscrii în mod fals, mimetic, împotriva actului de vorbire anterior sau virtual, în orice caz exterior, al altcuiva. Înseamnă să te înscrii în mod fals împotriva propriei enunțări, chiar în momentul în care o realizezi"162. 4.5. Modalizarea autonimică În limbă există și alte strategii prin care locutorul folosește o expresie arătând că ea nu este pertinentă. Ele reies din ceea ce este cunoscut sub numele de conotație autonimică, conotație care schimbă funcționarea obișnuită a opoziției dintre întrebuințare și
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
nu este pertinentă. Ele reies din ceea ce este cunoscut sub numele de conotație autonimică, conotație care schimbă funcționarea obișnuită a opoziției dintre întrebuințare și mențiune (a se vedea supra). Unii autori, urmându-l pe J. Authier-Revuz163, preferă să vorbească despre modalizare autonimică pentru a insista pe faptul că este vorba despre urmele unei activități prin care subiectul care enunță își marchează distanțarea față de propriul său enunț: enunțătorul își dedublează, ca să spunem așa, discursul, pentru a comenta cuvântul tocmai enunțat, el produce
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
prin care subiectul care enunță își marchează distanțarea față de propriul său enunț: enunțătorul își dedublează, ca să spunem așa, discursul, pentru a comenta cuvântul tocmai enunțat, el produce un fel de buclă 164 în enunțarea sa. Noi înșine am operat o modalizare autonimică scriind mai sus că "enunțătorul își dedublează, ca să spunem așa, discursul"; fără să întrerupă fraza, formula "ca să spunem așa" face ca verbul dedublează să fie aici parțial incorect. Dincolo de semnele tipografice (italice, ghili-mele, puncte de suspensie, paranteze sau liniuțe
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
autonimică scriind mai sus că "enunțătorul își dedublează, ca să spunem așa, discursul"; fără să întrerupă fraza, formula "ca să spunem așa" face ca verbul dedublează să fie aici parțial incorect. Dincolo de semnele tipografice (italice, ghili-mele, puncte de suspensie, paranteze sau liniuțe), modalizarea autonimică mobilizează o mare varietate de sintagme: "într-un fel", "mă scuzați de expresie", "dacă pot să spun așa", "sau mai degrabă", "adică", "vorba lui cutare", "ar trebui să spun", "în toate sensurile cuvântului" etc. J Authier-Revuz a propus clasificarea
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cutare", "ar trebui să spun", "în toate sensurile cuvântului" etc. J Authier-Revuz a propus clasificarea acestor comentarii ale enunțătorului referitor la propria lui enunțare (numite de ea "non-coincidențele a ceea ce este spus") într-o tipologie variată: non-coincidența în interlocuțiune, când modalizările autonimice indică o distanță între partenerii enunțării. Ea este marcată de formule cum ar fi mă scuzați de expresie, dacă se poate spune așa, dacă vreți, înțelegeți ce vreau să spun, după cum bine spuneți...; non-coincidența discursului cu el însuși: enunțătorul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Romanul constă în monologul neîntrerupt și haotic al unui enunțător nedeterminat, bănuit de a fi ucis un copil. În acest fragment, el povestește o conversație pe care a avut-o cu farmacistul din sat. Vom nota aici prezența marcată a modalizării autonimice: atunci când vor fi reprezentate cuvintele altcuiva (mi s-a spus, cum se spune), când se va solicita cooperarea co-enunțătorului (înțelegeți ce vreau să spun) sau când enunțătorul se va îndoi de cât de potrivite sunt propriile cuvinte (știu și
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în sintaxă, având în vedere că lipsesc două complemente directe ("își închipuie că dvs (ø)", "ea și-o fi închipuit (ø)"), adică nimic nu poate satura întrebarea deschisă de pronumele interogativ ("să înțeleagă ce")166. 4.6. Ghilimelele În scris, modalizarea autonimică prin ghilimele este cea mai discretă și cea mai frecventă. În timp ce majoritatea modalizatorilor ("într-un fel", "mă scuzați de expresie"...) se inserează în firul discursiv, plasându-se pe un plan diferit de cel al frazei, fără să indice clar
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
între ghilimele sau în italice (a se vedea infra) sunt atât înscrise în firul enunțării, cât și distanțate de el, iar cititorul trebuie să le interpreteze sprijinindu-se pe diverse indicii din cotext și din situația de comunicare. Ghilimelele de modalizare autonimică nu sunt obligatorii. Enunțătorul îi indică cititorului că discursul său nu coincide cu el însuși, însă fără a da un motiv. Punându-și cuvintele între ghilimele, el se mulțumește să atragă atenția co-enunțătorului asupra faptului că folosește exact acele
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]