3,297 matches
-
dominată de incontrolabile forțe centrifuge. Dezastrul nu e evocat, ci analizat scenic. Și astfel spectatorul, din scaunul său, participă la naufragiul ce anunță al II-lea război mondial. Woyzzeck, în curtea celebră a Palatului Papilor e decepționat prin monumentalism și modernism placat. Nu deranjează faptul de a plasa acțiunea într-o mahala de oraș modern, lîngă o gură de canalizare prin care se varsă gunoaiele urbane și sub dominația unor imense panouri publicitare, ci dorința de a face contemporan textul introducînd
Un Avignon renăscut by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12649_a_13974]
-
termenul a fost pus în circulație de Virgil Nemoianu în '90 în "România literară". Ulterior și-a schimbat sensul originar. La noi, bătălie canonică începe să însemne bătălia din jurul schimbării canonului. De pildă: Titu Maiorescu - Junimea, contra postromantismului, Lovinescu cu modernismul contra literaturii de la începutul secolului al XX-lea. Deci, bătălia canonică este bătălia în jurul schimbării canonului și n-are nici o treabă cu politica corectă, cu comercialul și cu celelalte. Și mie mi se pare că am asimilat această noțiune în
CULTURĂ SUBTERANĂ, CULTURĂ OFICIALĂ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12799_a_14124]
-
un filosof beat care scria la beție... Definiție dată de principalul umanist al secolului luminilor, celuilalt mare umanist al evului mediu . Verva, deslănțuirea verbală, siluirea gramaticei și a legilor scrisului, nu neapărat stabilite, însă în general respectate, preced cu secole modernismul nostru de astăzi, dacă vreți.... O apropiere stilistică s-ar putea face în acest sens , mai ales în ce privește argoul, folosirea lui masivă, plină de nerv și de vervă, cascadele de adjective, de serii substantivale, - nu neapărat sinonime, între autorul lui
Fraza lui Rabelais (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12831_a_14156]
-
pe acest intelectual rasat care concepe unitatea cîmpului cultural de-atîtea ori excesiv parcelat, artificializat. "Mai întîi, aș vrea să știu dacă există postmodernism. Eu cred că nu există, este doar un cuvînt. Eu credeam că s-a isprăvit cu obsesia modernismului și revenim la lucrurile esențiale, care sînt perpetue. Dar văd că nu e așa. Postmodern este un cuvînt care îi fascinează pe foarte mulți oameni amatori de teoretizare. Prin amatori de teoretizare înțeleg amatori de-a nu fi atenți la
Glose la Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12851_a_14176]
-
postmodernist, dovedindu-se neînstare a examina și aprecia "modificările de structură" pe care le-a adus. Dar postmodernismul (atît de aproximativ, de lax, orice s-ar zice, comportînd nenumărate variante teoretice) n-a apărut ca o ruptură în relație cu modernismul, fiind văzut nu o dată ca o fază a evoluției, ca o "sinteză" sau ca o "clasicizare" a sa. De ce, în situația aceasta, să nu fi suportat cronica "sincronizată" cu modernismul, după cum crede preopinentul nostru, o confruntare cu ceea ce îi succeda
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
teoretice) n-a apărut ca o ruptură în relație cu modernismul, fiind văzut nu o dată ca o fază a evoluției, ca o "sinteză" sau ca o "clasicizare" a sa. De ce, în situația aceasta, să nu fi suportat cronica "sincronizată" cu modernismul, după cum crede preopinentul nostru, o confruntare cu ceea ce îi succeda în chip firesc modernismului, cu ceea ce creștea dintr-însul? Pe de altă parte, ar putea fi ea oare încărcată cu sarcini metodologice, structuraliste, semiotice, matematizante, psihanalitice, care să nu impieteze
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
o dată ca o fază a evoluției, ca o "sinteză" sau ca o "clasicizare" a sa. De ce, în situația aceasta, să nu fi suportat cronica "sincronizată" cu modernismul, după cum crede preopinentul nostru, o confruntare cu ceea ce îi succeda în chip firesc modernismului, cu ceea ce creștea dintr-însul? Pe de altă parte, ar putea fi ea oare încărcată cu sarcini metodologice, structuraliste, semiotice, matematizante, psihanalitice, care să nu impieteze asupra analizei în primă instanță, să nu conturbe diagnosticul estetic precum și echilivalentul expresiv al
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
spune - atunci - că el rămîne Ťcronicar literarť în măsura în care vedem în chiar specia cronicii un fel de loc geometric al criticii de toate felurile". Și atunci? Acest "loc geometric" e oare unic, ilustrat (epuizat) într-un singur caz istoric, cel al modernismului? De ce să declarăm sfîrșitul cronicii lunecate pe toboganul "comercial", "populist" și să nu reflectăm la perfecționarea, la dezvoltarea ei pozitivă, precum o umbră luminoasă a literaturii din care purcede și căreia îi formulează conștiința, consubstanțială ei (nu e o "transcendență
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
din momentul în care, pentru literatură, realitatea ultimă/concretă nu poate fi decît literală. Abia de acum, de la această premisă a unor realități dacă nu paralele cel puțin diferite, concurente, putem vorbi despre tendințele literaturii moderne, despre cearta postmodernismului cu modernismul, despre recursul la imagine ca îndeplinire a promisiunii de reprezentare de la care literatura a abdicat. De acum, fiecare domeniu de reprezentare va fi legitimat prin propriile coduri, strategii și politici. Ierarhia nu dispare, ea își schimbă doar criteriile: literatura, de
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
este vlăstarul ilustrei familii de aristocrați, magnați europeni, mecenați, și abili oameni politici). Peter, matematician prin formație, a avut împreună cu ai săi de suferit de pe urma prigoanei comuniste. Unii critici literari cred că prozatorul ungar ar fi "uns cu toate alifiile modernismului" în textele pe care le-a scris pînă acum și care sunt în bună parte traduse în germană: Cartea lui Hrabal, Pe Dunăre în jos, Francisco da Pinta, O femeie, Harmonía Celestis, un copleșitor succes de librărie și în Germania
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
de toți negustorii de prune, cînd îmi înfig fără jenă mîinile prin grămezii, doar, doar voi da de o prună cu gust de prună și nu de vid semantic). Deci jos cu estetica (cuvînt detestat și de comuniști), jos cu modernismul, jos cu tot ceea ce a fost. Se creează un fals antagonism literar între moderni și postmoderni fară ca cineva să se întrebe dacă el există efectiv și în societatea românească de astăzi. Prin alte părți, atunci cînd se vorbește despre
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
coup de dés... a lui Mallarmé și poemele lui Blaga există o distanță considerabilă, imposibil de trecut cu vederea. Să nu confundăm elipsa și lapidaritatea cu tăcerea: vorbind strict formal, poemele blagiene sunt printre cele mai "cuminți" din întregul nostru modernism interbelic, continuând să joace pe cartea metaforei și a simbolului. La Blaga, tăcerea este doar o temă, fără a fi și o tehnică, astfel încât ralierea poetului din Lancrăm la o presupusă "poetică a tăcerii" mi se pare greu de susținut
Ruptura de utopia moderinistă by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/12468_a_13793]
-
a croit opusurile din varii stofe și pânzeturi, care de care mai surfilate și mai apretate: tergalul pentru Evul Mediu, gabardina pentru Renaștere, brocartul pentru Baroc, mătasea și satinul pentru Clasicism, catifeaua pentru Romantism, melana și celelalte țesături sintetice pentru Modernism. 3. Muzica de tergal a Evului Mediu a avut întotdeauna o ținută austeră, refuzând cutele, faldurile, broderiile, într-un cuvânt, ornamentica de orice sorginte ar fi fost ea. Mai mult, se purta ca o robă ce visa fastuos, dar care
Muzică și vestimentație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12478_a_13803]
-
dezbrăcând, ca-ntr-un streep-tease provocator, elanul și afectivitatea, într-o nestăpânire de sine și o absență a inhibiției prin care sentimentele sunt relevate în curgerea lor naturală, nesilită de nimeni și nedeturnată de nimic. 8. Muzica de melană a Modernismului a încercat (și, sporadic, încă mai încearcă) să substituie adevărata lână a argonauților, supunându-se la probe succesive, în principal la răscroieli și, în secundar, la retușuri delicate ce au schimbat din rărunchi liniile calapodurilor aflate veacuri de-a rândul
Muzică și vestimentație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12478_a_13803]
-
românești cu impresia că le vei revedea într-un cadru mult mai larg și din unghiuri la care nu te gândisei. Analiza tematică și comentariile stilistice, delimitarea migăloasă a ecourilor cel mai evident futuriste, operarea foarte atentă cu termeni ca modernism, modernism moderat, suprarealism, decadentism, urmuzianism etc., compararea lucrărilor celor trei poeți și plasarea, oarecum neașteptată în final a unui ,prozator" precursor al avangardismului, toate acestea aduc în final un aer de prospețime. Printre capitole sobre, ordonate și puternic ancorate în
Avangarda și futurismul pentru specialiști by Irina Groza () [Corola-journal/Journalistic/12510_a_13835]
-
cu impresia că le vei revedea într-un cadru mult mai larg și din unghiuri la care nu te gândisei. Analiza tematică și comentariile stilistice, delimitarea migăloasă a ecourilor cel mai evident futuriste, operarea foarte atentă cu termeni ca modernism, modernism moderat, suprarealism, decadentism, urmuzianism etc., compararea lucrărilor celor trei poeți și plasarea, oarecum neașteptată în final a unui ,prozator" precursor al avangardismului, toate acestea aduc în final un aer de prospețime. Printre capitole sobre, ordonate și puternic ancorate în informații
Avangarda și futurismul pentru specialiști by Irina Groza () [Corola-journal/Journalistic/12510_a_13835]
-
împlinirea a 100 de ani de la descoperirea teoriei relativității, despre Albert Einstein au apărut - și continuă să apară - zeci de articole, studii și lucrări. Autorul teoriei este invocat într-un număr din ,Time" drept ,părintele" spiritual al relativismului moral și modernismului în arta secolului XX. Deși la un moment dat nega el însuși orice conexiune între cubism și teoria relativității, totuși personalitatea lui Einstein, atipică omului de geniu și dublată de un proces de ,vulgarizare" a teoriei sale (spațiul și timpul
2005 - Anul Mondial al Fizicii - "St. Francis Einstein of the Daffodils" by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/11441_a_12766]
-
părăsit cu toții inocența și bucuria micilor lecturi și ne aventurăm în țările vaste ale epicii. Poate că romanul - vîrstă adultă a ficțiunii, lasă în urmă proza scurtă - ca pe o casă a copilăriei fără întoarcere... Și totuși, există clasici ai modernismului care și-au impus formula proprie în proza scurtă, venind din tradiții culturale diferite, scriind și roman: Hemingway și Faulkner, Cortázar și Márquez, Kawabata și Murakami. Surpriza o produc doi autori afirmați ca romancieri de primă linie în spațiul cultural
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
referendum pe marginea simptomatologiei, statutului și consecințelor unui concept ce, de la François Lyotard încoace, s-a identificat cu o ecuație intelectuală, înglobînd multiple necunoscute. Logica și retorica postmodernismului sunt acroșate preponderent în zona fileului ce desparte suprafața de joc a modernismului de cea care, ca o variantă antifrastică a nimicului, se dorește a fi (aproape) totul, altfel spus, ceea ce succede avangardele muzicale. Interesant este că Valentina Sandu-Dediu realizează ea însăși o întreprindere post-modernă prin înțelegerea proteică a fragmentării ce implică, pe
O carte, un concert, o orchestră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11503_a_12828]
-
Ion Petrică; prima ediție cu același titlu generic, Manechinele, s-a tipărit în 1976. Polimorfism în care s-ar putea recunoaște, parțial sau împletite cu alte surse, ori aproape în întregime, nu puține idei care au contribuit substanțial la dezvoltarea modernismului și chiar a postmodernismului zilelor noastre. Născut la 12 iunie 1892, într-un orășel acum în Ucraina subcarpatică, Drohobycz, așezat pitoresc pe un afluent al Nistrului,Tyímienica, Bruno Schulz începe să scrie de timpuriu dar, speriat de asprimea recenzenților, va
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
din marile aglomerări urbane, este aproape exclus ca, pe atunci, să se fi gândit că cele două plachete de proză aveau să-l impună în curând drept unul dintre reprezentanții reputați ai avangardei poloneze interbelice, în același timp, precursor al modernismului contemporan. Afirmația este confirmată de W. Gombrowicz în Jurnalul său: ,Situată în fruntea orientărilor avangardiste - susținea fără ezitare autorul Cununiei, - triada noastră reprezenta șansa literaturii polone în aria universală: Witkiewicz, un nebun disperat - afirmarea premeditată a nebuniilor artei pure; Schulz
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
numai exemplificativ, măcar câteva dintre preceptele teoretice, așa cum le-a formulat scriitorul însuși în volumul Manchinele. Asamblate într-un întreg sui generis, cu oricâte fragilități de construcție, ele trimit adesea nu numai asociativ, ci și genetic la principii din poeticile modernismului contemporan. Mai sintetic sau mai descriptiv, în raport și de auditoriu, tatăl, personaj prezent în aproape toate excursurile narative, își expune doctrina ,eretic" îndeosebi în Tratatele despre manechine, tonurile parodice, grotesc-comice, alternând cu cele aparent serioase, toate exprimând sensurile profunde
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
personală ce face scriitura să ardă. Cristian Popescu e un adevărat performer al autentismului, suprapunând și făcând aproape indistincte existența diurnă și scrisul nocturn, realitatea fizică și fantasmele personale. El reapropie eul biografic de eul auctorial, distanțându-se programatic de modernism. Se desparte, fără regrete, și de postmodernism, mizând pe valoarea supremă a Bibliei și conturând un proiect anti-Babel. Poetul ,în carne, hârtie și oase" este chiar el, regizor și deopotrivă actor, ferment luciferic și aluat divin. Binomul viață/ operă nu
Școala de morți frumoase by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11583_a_12908]
-
poate fi acreditată căci, cel puțin la o primă luare de contact, monodia este solidară Antichității și Evului Mediu, polifonia - Renașterii și Barocului, omofonia - Clasicismului și Romantismului, în timp ce aclimatizarea eterofoniei s-a produs abia în secolul 20 (adică în plin Modernism). Astăzi, odată cu Postmodernismul, asistăm la o recapitulare a sintaxelor muzicale, la un rezumat de multe ori frivol și ostentativ care, firește, nu va dura la nesfîrșit, ci se va finaliza, probabil , fie prin inventarea unei noi (cea de a cincea
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
contrastul viziunilor. Nicolae Alexi, structural un cerebral de tip apolinic, își construiește parcursul în respectul, dar nu în epigonismul valorilor clasice. În antiteză, Aurel Bulacu, dionisiac convins, optează pentru un limbaj ale cărui repere formale și spirituale le aflăm în modernismul secolului XX. Atașat firesc unor imagini care licitează filonul epic, Nicolae A. Alexi își formulează discursul ca pe un monolog cu tentă subtil moralizatoare, unde în spatele "poveștii" transpare, ironică, nostalgică, meditativă sau numai tristă, opțiunea artistului în fața contemporaneității. În viziunea
"Niște artiști" by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/11614_a_12939]