493 matches
-
Maman Gâscă să povestească naiv și cu bătrânul filozof Fontenelle, care, înainte de a relativiza, în spirit modernist, cu „Discuțiile asupra pluralității lumilor" scrisese Amorul înecat și Elegia rîului către o pajiște. Este foarte ciudat cum această mediocră mișcare artistică a moderniștilor de la 1687, acest „anti clasicism" practicat cu mijloace uneori ridicole se lupta cu un Boileau, La Bruyère, Racine... Această dereglare a simțurilor va da, după ce disputa dintre clasici se va aprinde din nou, la 1830, cu Hernani -, va da pe
Modern ești cât nu devii clasic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6097_a_7422]
-
situare a heterodoxului, paradoxalului poet a constituit, cred, un impediment al recuperării după 1990. Scos, pe drept, de sub semnul „tradiționalismului”, el n-a fost perceput drept „exponențial” nici ca avangardist (fiind doar un tovarăș de drum al avangardelor), nici ca modernist „impur” (eclipsat de Arghezi) sau „purist” (eclipsat de Barbu), nici ca expresionist (pus în umbră de Blaga) sau post-simbolist precursor de noi orientări (eclipsat de Bacovia). Nu cred, de aceea, că recuperarea sub semnul postmodernismului (cum încearcă, timid, Mircea Cărtărescu
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
mai important este modelul Nichita Stănescu. Poetul trăia încă și era frecventat de aproape toți tinerii optzeciști, atrași de el ca de o lumină orbitoare. Poezia sa era știută pe dinafară, iar omul avea o charismă unică. Ultimul dintre marii moderniști ai secolului, el impunea nu numai propria sa lume poetică, ci și pe aceea a lui Arghezi sau Ion Barbu, cu irezistibila lor vigoare muntenească. Forța de atracție a acestor lumi a fost atât de mare, încât a făcut ca
Completări facultative by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4690_a_6015]
-
devină de fapt nu o mișcare pură, un curent sau o școală cu principii radicale și solide, ci o fermecătoare sinteză poetică între trecutul modernist și deja presimțitul viitor postmodern. Celălalt model, mult mai nociv, este cel ardelean, de asemenea modernist, care, prin poeți ai anilor ’60 ca Ioan Alexandru sau Gh. Pituț și prin echinoxismul anilor ’70, relua modul solemn și incantatoriu, ca și expresionismul metafizic al poeziei blagiene. De aici neoexpresionismul anilor ’80, care, dacă a dat și poezie
Completări facultative by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4690_a_6015]
-
motanului este, de fapt, aventura nașterii și maturizării poemului. Pisica reprezintă conștiința poetică, «cenzorul» intern, controlul calității muncii depuse de scriitor în liniștea vătuită, mic-burgheză, a căminului. Eugen Suciu acceptă, ca pe o convenție, toate aceste strategii știute încă de la moderniști. Partea cu adevărat seducătoare a poeziei o constituie formula prin care suntem invitați să pătrundem în universul aparent opac, dar în esență tragic, al minții creatoare. Conformist și nonconformist totodată.” Și insistă: „Așa cum, în vechime, animalele reprezentau liantul între casă
O seară la operă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4705_a_6030]
-
meu lucruri pe care nu le-am prevăzut, și lucruri pe care nu le-am intenționat — asta-i esența dialogului intelectual. Îți apreciez analiza chiar ca ardelean posomorât ce sunt! Sunt, de asemenea, de acord că disputa despre care din moderniști și avangardiști sunt mai boemi decât alții e sterilă. Înainte de a deveni vicii și boli, drogurile și nevrozele le-au servit tuturor ca instrumente de cercetare. Pe de altă parte, discuția despre ce a fost descoperit prin mijloace artificiale e
Poezia și țarcul estetic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5693_a_7018]
-
Oișteanu în Narcoticele în literatura română revelează detaliat rezultatele acestor instrumente de cercetare și de suferință în literatură. În orice caz, nu asta-i discuția noastră. Miezul problemei aici e diferența dintre modernismul anglo-american și avangardismul european. Revoluția estetică a moderniștilor canonizați a rămas suficient de estetică pentru a se lăsa studiată și disecată de profesori. Aș zice că T. S. Eliot, exponentul principal al conservatorismului modernist, și-a condus campania în întregime în ghetoul literar; a început în estetic și
Poezia și țarcul estetic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5693_a_7018]
-
Bistrița-Năsăud, Edit. Charmides, 2013, 56 pag. Deși numele lui Rimbaud a fost convocat cel mai frecvent în definirea scrisului lui Ion Mureșan (în special în legătură cu splendida derobare care este Izgonirea din poezie, ultimul text al primului volum), un alt mare modernist francez o circumscrie mai exact: Stephane Mallarmé. Proiectul acestuia, de a încifra universul într-o carte („tout, au monde, existe pour aboutir à un livre”) e urmat cu consecvență nu numai în versurile uneori criptice, dar până și în titlurile
Cu cărțile la vedere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3443_a_4768]
-
care controlează jocul. În rețeta poetică, dezamăgirea, deocamdată, nu încape. Aparte de viața lui personală, poetul își creează o biografie de învingător. Și asta atrage. Reînnodând mai degrabă cu Eminescu, în latura lui florală, decorativă, de elan sentimental, decât cu moderniștii, poezia lui Nichita e cântată, e recitată, e dramatizată. E un text de muzică ușoară, cu ingenioase luări prin surprindere ale simțului nostru comun (dar, în definitiv, dragostea ce-i?) și profunzimi la care au acces nu numai marii gânditori
O viziune a poeziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3731_a_5056]
-
expansiv. Iată așadar o dublă mișcare paradoxală, simptomatică pentru sincronizarea și chiar sincretismul modernism postmodernism în poezia românească. În timp ce Mircea Cărtărescu, considerat cel mai reprezentativ exponent al postmodernismului „optzecist”, ilustrează la un nivel de vîrf vizionarismul poetic, Ion Mureșan, un modernist pur, este acceptat și inclus - tot la vîrf - în tabloul „optzecismului”. Unde ar fi trebuit să avem o fractură, o linie de despărțire, baremi una de demarcație - avem doi mari poeți din aceeași generație biologică, situați frapant în aceeași generație
Tînărul Mureșan (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3509_a_4834]
-
ca și publicațiile din orbita ei, nu reușiseră să producă decît o literatură submediocră, de a cărei calitate criticul era perfect conștient. După 1900, chiar și firavele încercări socialist-umanitare dispar cu totul; scena va fi ocupată, pentru mulți ani, de moderniștii în plină afirmare și de naționaliștii tot mai zgomotoși din jurul "Sămănătorului". Speranțele lui Gherea în apariția unei literaturi românești cu caracter social se pulverizează complet. Așa stînd lucrurile, Gherea părăsește critica literară. Integrarea deplină a criticului în cultura lui adoptivă
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
poeticizată, asocierile curente (la el) între termenii „tari”, contondenți ori tăioși, și concepte obligate la un asemenea menaj dau acestei poezii o studiată artificialitate. Pe toată întinderea creației sale (dacă facem abstracție de intertextualismul din cartea Alcool), Mureșan rămîne un modernist. Splendidele grădini ale aurului și restul poeziilor din Cartea de iarnă o atestă: „Cu viclenie s-a năpustit frumusețea asupra mea/ ca o cățea turbată s-a năpustit frumusețea asupra mea./ Piară fiecare în averea lui - zic eu -/ și jucîndu-mi
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
vizionare din psalmi și alte câteva poeme. Mergând spre periferia universului arghezian și străbătând în același timp vârstele creației poetice, criticul constată nu doar o disimulare, ci și o diminuare a lirismului în poezia epică, didactică și satirică: ,Idol al moderniștilor, ca sfărâmător de tipare, demiurg al unui nou limbaj, Arghezi evoluează, după consacrare, derutant. Aproape că face cale întoarsă. Începând din Hore, el repune în funcție, tot mai des, mecanisme ale poeziei preeminesciene. Reactualizează tot ceea ce poeticile moderne, începând cu
Relectură, revizuire, rescriere by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11232_a_12557]
-
a înotat în tot felul de ape: reci (sau chiar înghețate), călduțe (preferate de cele mai multe ori), fierbinți (atunci când simțea cum frigul îi străpunge popularitatea), dulci, sărate, sălcii... A fost hulit (la început) de către tradiționaliști, pentru ca apoi să fie blamat de moderniști. Cameleonic, bine aclimatizat la temperatura succesului, cu un dever mereu prezervat, statornic, nu e chiar atât de (ana)cronic pe cât se spune. Mai curând e un prizonier al modelor, al tradiției de moment, ce poartă în sine necesitatea de a
Maison de Radio France by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10688_a_12013]
-
-i niciodată atît de liric încît să fie mare, niciodată atît de facil încît să nu fie poet". Și, probabil în virtutea aceleiași umori care îl determinase să-l includă pe Ilarie Voronca printre "tradiționaliști", îl plasează pe Topîrceanu în rîndul "moderniștilor". Trece parcă voit peste una din puținele izbucniri sarcastice ale poetului : Și noi facem mallarmism cuțovlah, pe care îl numim modernism" (Scrisori fără adresă). Contestat de unii critici ai vremii lui (Iorga, Lovinescu, P. Constantinescu), ignorat în mare măsură de
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10755_a_12080]
-
the origin of their political thought before fascism. În his youth Croce was a liberal leftist, politically close to socialism. When Umberto I was killed he justified the murder talking of Bava Beccaris's repression. His cultural model was a modernist one. On the contrary Gentile puț forward a conservative social vision. He was afraid of the labour moviment. În the beginning of first word war, Gentile was facsinated by intervenționist rethoric: on the contrary Croce criticize it. Keywords: Modernism, conservative
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
memoria polemică: "Îl direttore della Critică vide a un tratto sorgere accanto a sé una formă d'idealismo irrazionalistico per parte di un suo collaboratore, che aveva dato valida mano al promovimento degli studi filosofici, e ben battagliato contro i moderniști, e assai giovato alle ricerche di storia della filosofia e al rinnovamento delle dottrine pedagogiche, e che, diversamente da lui, proveniva dallo hegelismo ortodosso, e per questo, e per certo suo abito di professore, pareva cinto di grosso usbergo contro
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
dinpo trivă, sunt întrezărite printre ele. Lucia Negoiță - o prezență a ultimei etape a generației șaizeci. Poezia ei, atât ca versificație, cât și ca tematică, se răfrânge și pe spațiul generației următoare. « Poezia Luciei Negoiță poate fi situată în spațiul modernist - o invitație la descoperirea eului într-o oglindă, undeva departe de traficul monoton al rutinei cotidiene. (Arina Lungu) ». « Lucia Negoiță își impune o simplitate austeră. O claritate a trăirii ce nu poate trece neobservată. Fiecare amănunt ce ține de real
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
cu Maxy de-a lungul variatelor ipostaze ale activității sale, care, într-un fel sau altul, implică vreo manifestare a mea. De astă dată e vorba de un studiu publicat în Revista Fundațiilor Regale, din aprilie 1946, pag. 866-873: ,Un modernist, M. H. Maxy". înainte însă de a intra în miezul problemei, fie-mi îngăduit să fac o precizare: Sunt de multă vreme cu domnul Mihai Pelin într-o relație amicală. Potrivit unor chestiuni de ordin cultural care mă preocupau, fie
Însemnări pe marginea cărții lui Mihai Pelin Deceniul prăbușirilor (1940-1950) (III) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11054_a_12379]
-
critică hipertextuală (ilustrată prin teoreticieni redutabili precum George P. Landow sau Jay David Bolter) reformulează concepte literare poststructuraliste, regândind concepte critice și teoretice enunțate de Roland Barthes sau Derrida. Sau la modul în care poeziile electronice continuă experimentele și caligramele moderniștilor. Sau la modul în care romanele hipertextuale sunt prelungiri tehno-literare ale romanelor non-liniare scrise în toate perioadele istorice. Iar exemplele pot continua. Modelul alternativ propus de cărțile electronice este un model experimental, însă unul în care alteritatea (sau diferența) își
Modele literare alternative by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10181_a_11506]
-
criticul face o remarcă de mare subtilitate: pe cât le putem deduce din cele numai câteva mostre pe care le avem la dispoziție, modelele tânărului Ioan Es. Pop se opresc în pragul Războiului al Doilea. De căpătâi ar fi simboliștii și moderniștii francezi și români deopotrivă. Nu Nichita Stănescu, nu cerchiștii sibieni. Chiar dacă circumscrierea îmi convine și mă confirmă (am scris eu însumi cândva despre strategia poeziei lui Pop, care, ca și aceea a lui Baudelaire, ar avea la bază eseurile lui
Din noaptea timpului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3088_a_4413]
-
ecuație simplă. Autorul, marcat de mediul (efervescent, magnetizant) care se formase în jurul lui Nichita Stănescu spre sfîrșitul anilor ’70 (de altfel a și publicat de curînd un volum cu scrisorile primite de la Tatiana Stănescu, mama poetului), nu este totuși un modernist tipic. Teme (și poncife, din păcate) naționale se strecoară nestingherite în versuri în care recunoaștem sunetul anilor ’60, un poem La Eminescu se termină în sunet de trîmbițe ("Mai suntem încă! Și mai rămîn/ În constelații urmele noastre:/ Limba Română
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13706_a_15031]
-
atunci putem discuta despre un edificiu al ei asiduu fundamentat pe o substanță carateristică de tip distructiv, intolerantă din punct de vedere chimic, după cum lesne se poate observa, la esența nobilă a sferei axiologice cu anterioritate construite în timp de către moderniști și care, aidoma unei doze de vitriol concentrat, are capacitatea de a distruge sub raport material și spiritual, deopotrivă, lăcașurile solide existente deja. Dar răul pe care deconstructivismul ateu îl produce azi lumii nu se oprește însă aici. Acesta ascunde
ODRASLELE DIAVOLULUI ŞI CONTRAFACEREA ACTULUI DEMOCRATIC de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349179_a_350508]
-
citirii. Același stil va fi folosit și de alți scriitori Latino-Americani ca José Lezama Lima, Carlos Fuentes, Gabriel García Márquez și Mario Vargas Llosa. Cortázar folosește substanțial monologul interior cât și luciditatea conștiinței așa cum învățase de la James Joyce și alți moderniști. Este influențat de Suprarealiști, de Noul Roman Francez cât și de improvizațiile jazzului. Nu întâmplător povestirea " Urmăritorul" este bazată pe viața saxofonistului american Charlie Parker. A mai scris poezie, drame și multe ficțiuni de o imaginație debordantă, cu care a
MAGIE CU JULIO CORTÁZAR de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363435_a_364764]
-
citirii. Același stil va fi folosit și de alți scriitori Latino-Americani ca José Lezama Lima, Carlos Fuentes, Gabriel García Márquez și Mario Vargas Llosa. Cortázar folosește substanțial monologul interior cât și luciditatea conștiinței așa cum învățase de la James Joyce și alți moderniști. Este influențat de Suprarealiști, de Noul Roman Francez cât și de improvizațiile jazzului. Nu întâmplător povestirea „Urmăritorul" este bazată pe viața saxofonistului american Charlie Parker. A mai scris poezie, drame și multe ficțiuni de o imaginație debordantă, cu care a
MAGIE CU JULIO CORTÀZAR de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364747_a_366076]