494 matches
-
După cum vom vedea mai târziu, modelul industrial se potrivea doar În unele domenii ale agriculturii. Cu toate acestea, el a fost aplicat fără discernământ, mai degrabă ca un crez, nu ca o ipoteză științifică ce trebuie analizată cu scepticism. Încrederea moderniștilor În centralizarea la scară largă a producției, În bunurile de masă standardizate și În mecanizare domina sectorul industrial - al cărui rol În cadrul economiei era unul central - În așa măsură Încât s-a ajuns să se creadă cu tărie că aceleași
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
conservatorism. Conservatorii de diferite orientări pot să fie la fel de puțin preocupați de libertățile civile și pot să recurgă la mijloace brutale pentru a rămâne la putere, Însă ambițiile și orgoliul lor sunt mult mai reduse; planurile lor (spre deosebire de cele ale moderniștilor reacționari) nu necesită răsturnarea ordinii sociale pentru a se crea noi colectivități și loialități, o nouă familie și un nou popor. Václav Havel, discurs ținut la Victoria University, Wellington, Noua Zeelandă, la data de 31 martie 1995, reprodus În New York Review
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
socială. Numeroasele cercetări istorice efectuate au arătat deja foarte bine cât de generalizat era În Occident sprijinul adus ingineriei eugenice. Convingerea că statul trebuie să intervină pentru a proteja caracteristicile fizice și mentale ale raselor era Împărtășită de foarte mulți moderniști și anima aproape o Întreagă mișcare socială internațională. În 1926, douăzeci și trei din cele patruzeci și opt de state ale SUA aveau legi ce permiteau sterilizarea. Vezi Gareth Stedman-Jones, Languages of Class: Studies in English Working-Class History, 1831-1982, Cambridge
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
responsabilitate ecologică) În 1972, Însă, la sfârșitul anilor 1980, o mare parte a acesteia era acoperită de vegetație și necirculată. Citat În Lawrence J. Vale, Architecture, Power, and National Identiy, Yale University Press, New Haven, 1992, p. 125. Holston, The Modernist City, pp. 113-119. Ibid., p. 115. Comparați această tradiție cu intenția lui Le Corbusier, care scria: „Cafenelele și locurile de recreere nu vor mai fi ciupercile care erodează trotuarele Parisului. Trebuie să ucidem strada” (Towards a New Architecture, traducere de
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
și locurile de recreere nu vor mai fi ciupercile care erodează trotuarele Parisului. Trebuie să ucidem strada” (Towards a New Architecture, traducere de Frederick Etchells, Praeger, New York, 1959, pp. 56-59). Vezi analiza interesantă pe care o face Holston În The Modernist City, pp. 119-136. Ibid., pp. 105-107. Îmi iau libertatea de a traduce convivencia prin „convivialitate”, și nu prin „sociabilitate”, deoarece mi se pare că astfel sunt mai fidel raționamentului lui Holston (p. 105). Ibid., pp. 24-26. Ibid., p. 24. Există
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
În care poate fi „descris” un loc sau un cartier de către locuitorii săi decât la lizibilitatea sa din punct de vedere al urbanistului sau administratorului. După cum ne reamintește Holston, cele două forme de ordine pot fi corelate negativ. Holston, The Modernist City, p. 209. Citat În ibid., p. 210. Informațiile mele privind orașul Chandigarh provin din următoarele surse: Ravi Kalia, Chandigarh: In Search of an Identity, Southern Illinois University Press, Carbondale, 1987 și trei articole din Russel Walden, ed., The Open
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
modernitate. Iată cum, acțiunea modernizatoare care ia locul modernității, ca urmare a eliberării individului și societății de legile impersonale ale rațiunii (a se vedea prin aceasta și incapacitatea de explicare a unui firesc regim tranzitoriu, la amploarea amintită, prin intermediul raționalului modernist) dă naștere unui hibrid extramodern în aparență, cu raportare la structura deja anchilozată, aproape intrată in rigor mortis, a unui "mecanism" uzat și nefuncțional): postmodernitate, geo-modernitate, hiper-modernitate, para-modernitate etc. N-am întâlnit încă trimiteri la orto-modernitate, meta-modernitate sau cis-modernitate, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fiind negați de reprezentanții multor curente literare simboliști (Ion Minulescu, Elena Farago, Ștefan Petică), avangardiști (Tzara, Urmuz, Ion Vinea), ortodoxiști (N. Crainic, L. Blaga, V. Voiculescu), tradiționaliști (Zaharia Stancu, Radu Gyr). În ultimă instanță, și ei au fost eclipsați de moderniști (T. Arghezi, G. Topîrceanu, A. Cotruș) care, la rândul lor, au fost ironizați de cohorta postmoderniștilor în frunte cu M. Cărtărescu. În mod firesc, și pe aceștia îi așteaptă, inevitabil, aceeași soartă, fiindcă pe moșia literară lucrată de ei, răsar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fost pictat în roșu de trandafir. Mulți m-au călărit. Multe căruțe am tras. Cel mai mult am stat sub birou gândindu-mă la copiii care s-au înecat. Limba Nu numai scriitorul clasic, suitor pe iambii versului, nu numai modernistul stârnitor de polemici literare... dar și nervii mării, dar chiar și valurile scriu versuri. În mod elegiac sau furtunos descriu ele malul pe care-l au în față, către care se vor sparge. Bineînțeles există povestiri în afara limbii. Pietrișul țărmului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
despre dumnealui, Fratele nostru, se pare că a avut o sincopă. O cădere de calciu. O să-i treacă imediat ce va pompa o guriță de tratament ecologic de-al tău. De aldămaș. T'aves bahtalo! À votre santé! Sus inima, anti-post moderniștilor! Hai, noroc să fie...! Ca mai întotdeauna, Dănuț are perfectă dreptate. După cel dintâi pahar dat pe gâtlej, Avocatul tușește, se trezește și se dezmeticește miraculos, decizându-se vitejește să îngroape, într-un ungher tăcut al minții, vedeniile absolute neliniștitoare
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
făcut ucenicia literară în perioada de radicalism etic și de reformism estetic impusă în anii ’80 de generația predecesoare”, iar accentul cade pe ideea de schimbare a paradigmelor: „Vrem să stabilim un alt raport între literatură și biografie. Dacă la moderniști literatura era supraordonată biograficului, postmodernismul optzecist plasează textul și asistența sa pe același nivel axiologic și tipologic. Vom subordona întotdeauna textul literar existenței, considerându-l pe acesta doar un produs al procesului realizării de sine”. Expuse în registrul publicisticii literare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288484_a_289813]
-
să ne Împăcăm cu această lume fără Dumnezeu, În care nu mai putem fi decât ființe scindate, dar trebuie să ne gospodărim această scindare. Aș spune că e o schimbare de atitudine față de propria interioritate, fragmentaritate, sursă de suferință pentru modernist, administrată pragmatic de postmodernistul care caută soluții pentru propriile fracturi. Oricum, ideea era că, poate, ar trebui mai multă atenție la distincția aceasta, pentru a vedea momentul În care apare subiectul multiplu. Eu cred că apare mult mai devreme decât
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cu intermitențe, (auto)ironia, dar într-o cheie cu totul diferită de cea canonic optzecistă, de loc postmodernist, poet reflexiv, învederând o miză filosofică, preocupat de transcendență și de problemele etice, el pare să fi fost - în generația sa - ultimul modernist, dar un modernist profund, autentic, neafectat de mode. Investigarea rosturilor ultime, aproximate și captate în textura cotidianului, e tematica omniprezentă a lirismului lui R. Emoția este filtrată prin intelect, sau, mai bine zis, chiar suscitată de funcționarea efervescentă a intelectului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289304_a_290633]
-
ironia, dar într-o cheie cu totul diferită de cea canonic optzecistă, de loc postmodernist, poet reflexiv, învederând o miză filosofică, preocupat de transcendență și de problemele etice, el pare să fi fost - în generația sa - ultimul modernist, dar un modernist profund, autentic, neafectat de mode. Investigarea rosturilor ultime, aproximate și captate în textura cotidianului, e tematica omniprezentă a lirismului lui R. Emoția este filtrată prin intelect, sau, mai bine zis, chiar suscitată de funcționarea efervescentă a intelectului, modulată de o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289304_a_290633]
-
Iliescu și ale semenilor săi din fostul aparat de partid și de stat nu au fost surprize (pentru că nu au fost nici mari așteptări), nu la fel s-a întâmplat și în cazul celor venite dispre reprezentanții dreptei, asimilați ca "moderniști". Iată ce scria liderul țărănist Corneliu Coposu (1995, 39): "principiile sociale și politice cu caracter universal nu pot fi aplicate cu eficiență fără obligativitatea respectării unor condiții specifice naționale și locale. [...] Prin urmare: democrația românească, adică organizarea libertății românești, în cadrul
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
reformei constituționale. Concluzii Pornind de la această scurtă rememorare a ceea ce s-a întâmplat, cu scuze față de cei pe care i-am omis, putem trage câteva concluzii. În primul rând, postcomunismul românesc a moștenit cel puțin un vechi clivaj, cel dintre moderniști și protocroniști, regăsit în cel dintre partidele neocomuniste și cele anticomuniste. Din păcate, disputa dintre cele două părți continuă, fiincă gesturile ce ar fi dus la dispariția ei (adoptarea legii lustrației, despăgubirea victimelor securității ca poliție politică și condamnarea individuală
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
moderne, Editura Eminescu, București, 1985. 51. Cizek, Eugen, Istoria literaturii latine, Editura Societății "Adevărul", București, 1994. 52. Clark, Al. Frederick Bruce, Boileau and the French Classical Critics in England, Paris, Champion, 1925. 53. Cohen, Milton A., Movement, Manifesto, Melee: the Modernist Group 1910-1914, Lexington Books, 2004. 54. Compagnon, Antoine, Cele cinci paradoxuri ale modernității, traducere de Rodica Baconsky, Editura Echinox, Cluj, 1998. 55. Constantinescu, I., Introducere în literatura clasică, Editura Junimea, Iași, 1978. 56. Constantinescu, Viorica S., Fénelon, un modern paseist
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității. Modernism, avangardă, decadență, kitsch, postmodernism, traducere de Tatiana Pătruleasa și Radu Țurcanu, Editura Polirom, Iași, 2005, p. 18. 241 Apud Henri Peyre, op. cit., p. 253. 242 Apud Milton A. Cohen, Movement, Manifesto, Melee: the Modernist Group 1910-1914, Lexington Books, 2004, p. 181. 243 John Crowe Ransom apud Matei Călinescu, op. cit., p. 90. 244 Hugo Friedrich, Structura liricii moderne, traducere de Dietr Fuhrmann, Editura Univers, București, 1969, p. 172. 245 Cf. Dan Grigorescu, Neoclasicismul, în Dicționarul
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
său multe din trăsăturile proprii, dar și destule idiosincrasii. Ambii par a fi personaje fără trecut. Deși biografii au reconstituit în amănunțime viața lui Chandler, scriitorul s-a limitat la referințe vagi la trecutul său, ca și cum memoria - această obsesie a moderniștilor - ar fi trebuit eliminată cu violență. Cineva remarca, plin de umor, aritmetica variabilă a vârstei lui Marlowe, așa cum apare ea în diverse romane. Detectivul are treizeci și trei de ani în 1933, patruzeci și doi în 1953 și patruzeci și trei și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
romanelor „marlowiene”: un justițiarism strâmb, inflexibil, ranchiunos înlocuiește necesara luciditate a unui autor cu merite necontestate vreodată de cineva. Corespondența lui Chandler arată ce fel de literatură îi place și, mai ales, de ce îl preferă pe enigmaticul Ross Macdonald ultraingenioșilor moderniști din familia lui Pound sau Eliot: Ceea ce mă frapează șe vorba de romanul The Moving Target - n.m.ț este efectul mai degrabă impenetrabil al cărții. N-ai nici un punct de care să te agăți; iată un om ce-și dorește
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
tabloului: „Esențial este ca la sfârșit să-i rămână puțină ceață de risipit și autorului” (Ibidem). A proceda altfel înseamnă să fi depășit datele imediate ale literaturii realiste, în care convenția scriitorului atotștiutor a continuat să rămână o axiomă. Abia moderniștii vor avea îndrăzneala abordărilor radicale, anulând ideea de formă, temporalitate și persoană. Construcția geometrică edificată de Raymond Chandler rămâne, după cum se vede, îndatorată convențiilor din care se hrănește: convenția plauzibilității este doar cea mai importantă dintre ele. Prin urmare, una
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
despre care afirmă că se constituie în secolul al XIX-lea. Primul inovator este Al. Macedonski, singurul care ajunge la definiția completă a versului liber, iar operă de susținere teoretică a întreprins Ovid Densusianu. Poeți verslibriști români sunt mai ales moderniștii: Arghezi, Bacovia, Adrian Maniu, Blaga, Ion Barbu. În fine, poet el însuși, S. lasă în volumul, postum, Ritm imanent (1971) o selecție foarte riguroasă a creației proprii. Lovinescu îl caracteriza drept un tip de poet intelectual, preocupat să producă emoție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
conectarea ei la postmodernismul decretat punct terminus al istoriei de orice fel, deci și al istoriei literaturii, ceea ce provoacă iritarea reprezentanților altor generații sau promoții literare, care, ca ripostă, tind să conteste valoarea și importanța generației optzeciste. Confrații mai vârstnici, moderniștii șaizeciști, par să nu se împace cu ieșirea optzeciștilor din starea lor de „infantilizare” și continuă să-i considere generația tânără, refuzându-le excelența valorică, în vreme ce vârful de lance militant al generațiilor cu adevărat mai tinere îi contestă ca retrograzi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
perioade 499. În ciuda individualismului proliferat, care a provocat o îndepărtare tot mai accentuată a artei de Biserică, criticul și istoricul de artă Suzi Gablik recunoaște instalarea, prin ridicarea oricărei obligativități de supunere față de reguli, a unui pluralism de idei, tipic modernist. În planul reprezentării vizuale a sacrului, această trăsătură a creat, printr-un demers fără precedent de eliminare a credinței în transcendență, o adevărată dilemă a opțiunilor artistice, instaurând o stare de incertitudine asupra autenticității manifestărilor creatoare 500. Însă, în ce privește această
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
consună perfect cu cel al directivelor oficiale. Optează, în consecință, pentru o echilibrare între ponderea adevărurilor figurate și cea a scriiturii care le învăluie metaforic pentru a le dezvălui revelator. Dar aceasta îl apropie prea mult de ecuația textuală a moderniștilor; astfel că el se va retrage, mefient, într-o articulare aproape univocă a semnificațiilor propriei opere dramatice și într-o respingere de plano a intervențiilor regizorale „creatoare”. De altfel, referințele polemice la adresa regizorilor abuzivi sunt pe cât de numeroase, pe atât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]