8,110 matches
-
este dat, în ultimă instanță, de măsura în care cei ce ne citesc se vor simți atrași să continue explorările noastre în universul deschis al problemelor și temelor liberalismului, cea mai profundă și puternică mișcare intelectuală, politică și socială a modernității și, poate, a întregii istorii” (p. 8). Un astfel de enunț ar fi putut să apară, în cel mai fericit caz, ca o concluzie a cărții, nu ca un preambul al ei, pentru că el ar putea diminua interesul pentru lectură
Ce este liberalismul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13469_a_14794]
-
din rescrierea ei. Criteriul estetic ca unic instrument al valorizării literare nu mai funcționează decît cu prețul resorbției vizibilității literaturii pînă la dispariție. Literatura se află în fața unei alternative vitale - pierde publicul pentru a-și menține ștacheta estetică impusă de modernitate sau îl recucerește oferindu-i ceea ce îi este rușine să accepte că vrea. O alternativă care exclude “geniile”, într-un moment în care conceptul romantic de geniu va fi căzut în desuetudine. O alternativă, pe de altă parte, care nu
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
prin vid și al spontaneității artistice, acest text a devenit un clasic al rebeliunii violente. Un lucru însă e limpede: apelul lui Tzara nu avea în el nimic sinucigaș. Mișcarea pe care voia s-o impulsioneze rămînea deschisă tuturor actorilor modernității. Nu se mulțumea să facă un gol, ci păstra o anume încredere în viitor, un viitor însă eliberat de toate imposturile partizane și deschis la adevărata utopie. Ar merita să cităm integral valul de chemări răzbunătoare și potopul de cuvinte
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
Spre deosebire, însă, de anii anteriori, cînd participarea unor artiști străini a fost mai restrînsă, de data aceasta sculptorii din Grecia și Italia și-au pus o amprentă mai apăsată asupra configurației simpozionului. Veniți din zone culturale complementare, care, în modernitate, au abordat complet diferit problema statuarului, Antonia Myrodias și Fernando Caciorgna au demonstrat, practic, la scara mică a propriului lor proiect, deopotrivă atitudinea postbizantină și cea postrenascentistă față de statuar. Reprezentînd un comportament spiritual care refuză chipul cioplit și orice fel
Pitești, 2003 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13516_a_14841]
-
însăși, fără referire la gîndirea care o animă)” (p. 46). Înarmat cu aceste adevăruri, Toma Pavel întreprinde o poetică a romanului în patru secțiuni dispuse cronologic: cea închinată romanului arhaic, de la alexandrini la romanul picaresc; apoi cea închinată trecerii la modernitate, petrecută în secolul al XVIII-lea în Anglia și Franța; secțiunea marelui roman clasic din secolul al XIX-lea; și, în fine, romanul contemporan, atras de sirenele modernității și mizînd pe „scriitură”, adică pe o trăsătură eminamente poetică. Fiecăreia dintre
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
romanului arhaic, de la alexandrini la romanul picaresc; apoi cea închinată trecerii la modernitate, petrecută în secolul al XVIII-lea în Anglia și Franța; secțiunea marelui roman clasic din secolul al XIX-lea; și, în fine, romanul contemporan, atras de sirenele modernității și mizînd pe „scriitură”, adică pe o trăsătură eminamente poetică. Fiecăreia dintre aceste secțiuni autorul îi dă cîte un titlu metaforic, pentru a sintetiza originalitatea celor patru mari faze prin care a trecut romanul european și pentru a sugera cheia
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
spațiul mondial al arhitecturii și, deopotrivă, al scenografiei. Proiectele fabuloase pentru construirea unor teatre cu scene complexe, mobile, reasamblabile, studiul pînă în cel mai mic detaliu al fiecărei etape de elaborare pun în valoare o minte cucerită pentru totdeauna de modernitate. Pledoariile pentru ieșirea din rigorile scenei à l’italienne sînt, de pildă, adevărate obsesii, formulate coerent încă din anii ’60 și susținute argumentat și consecvent pînă astăzi. Ideile arhitecturale și scenografice ale lui Paul Bortnovschi au anvergură, stil, inovație, neliniște
Un decor de stări și stări în decor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13534_a_14859]
-
implică mai mult începând cu 1924 în susținerea curentelor moderniste și avangardiste, culminând cu Manifestul către tinerime, celebrul articol-pledoarie publicat în Contimporanul. Polemizează indirect cu Iorga și cu adepții curentelor naționaliste/tradiționaliste în articolul din același an intitulat Tradiție și modernitate: „Primejdia artei noi constă, după cei mai vajnici naționaliști, în aceea că e fără subiect. În pictura lui Marcel Iancu, de pildă, nu mai vezi nici un țăran, -se văita deunăzi un fost ministru. Pe acești nepoftiți nu-i mai interesează
Publicistul Vinea by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13524_a_14849]
-
muzeele românești. Un Brâncuși perfect stăpîn pe formă și pe tehnică, dar indecis încă pe ce cărare să o apuce și tocmai de aceea uman. Marcel Iancu Mai mult ca oricare altul, Marcel Iancu a fost o adevărată conștiință a modernității în spațiul românesc, nu doar prin una sau prin alta dintre activitățile sale, ci prin comportamentul lui global, printr-o anumită viziune integratoare care-i animă toate compartimentele creației, creație la temelia căreia stă adînca sa vocație de desenator, de
Destine europene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13577_a_14902]
-
oarecum cunoscute în pofida unei circulații total insuficiente, arhitectura sa este încă aproape ignorată, mai puțin, evident, în cercurile de specialitate. Acolo unde el este consacrat de multă vreme ca un arhitect îndrăzneț și original, atît cît originalitatea mai reprezintă în modernitate o problemă individuală, integrat ideilor și orizontului artistic european, care purifică volumul și armonizează spațiile, concomitent cu valorificarea expresivității intrinsece în detrimentul decorului anex.
Destine europene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13577_a_14902]
-
pisici pe care primăria își propune să le stîrpească, în vederea pregătirilor pentru Jocurile Olimpice din 2004. Scrisă inițial pentru ziarul „Ta Néa”, unde romancierul are o rubrică, fabula nostimă și truculentă ascunde în spatele glumei o problemă gravă, cea a raportului dintre modernitate și Antichitate. Theodoropoulos distinge trei faze ale conștiinței grecești contemporane: copilăria („Existăm fiindcă sîntem descendenții direcți ai elenilor antici”), adolescența revoltată („Să facem din trecut tabula rasa”) și maturitatea sarcastică („Nu istoria contează, ci atitudinea noastră față de ea”). Între farsă
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/13555_a_14880]
-
se întâmplă într-o sală de la subsol este inovator e cam simpluță. Pot să accept că, la un moment dat, critica teatrală poate fi și o problemă de biologie (cultura teatrală se transmite greu de la o generație la alta, etaloanele modernității, după care eu judec, clasific și resping, au fost generate de spectacole jucate când tinerii critici nu se născuseră), dar ignoranța, inerentă și deci scuzabilă, transformată în manifest revoluționar nu face decât să consolideze pozițiile retrograde ale “birocrației critice”. Din cauza
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
am fost eu la spectacol, o doamnă râdea tare și cu sughițuri, de câte ori i se năzărea, ca o alarmă de mașină: m-am simțit și mai singură. Piesele Liei Bugnar, jucate în aceeași ambianță sunt mai puțin ambițioase în planul modernității, izbutite, însă, în cel al teatralității. Autoarea nu se expune într-o oglindă astfel încât să reiasă măreția ei și nimicnicia celor care n-o înțeleg, ci se exprimă prin conflicte, prin destine și replici, spunând povestea și sugerând ceea ce e
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
nu răspund la provocări" la "e o provocare ordinară"). Sferei predominant dezagreabile îi aparțin și adjectivul și substantivul provocator-provocatoare, mai ales în sintagma agent provocator. În ultima vreme, provocarea apare însă mai ales în ipostază pozitivă, ca termen de orgolioasă modernitate: pentru a desemna o dificultate dorită, care constituie un test pentru abilitățile sau caracterul cuiva, sau un stimul pentru o dezvoltare favorabilă. Nu e vorba de o ruptură totală față de vechile semnificații, veriga de legătură fiind oricum ideea de "chemare
Provocare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13771_a_15096]
-
Ștefan Niculescu Tânăra muzicologie românească a depășit în ultima vreme un persistent obstacol. E vorba de curajul de a aborda frontal și sintetic totalitatea creației muzicale românești contemporane. Evaluarea neîngrădită a modernității era, până prin 1990, o întreprindere tabu. Domina pe atunci un canon difuz, impus mai ales de muzicieni cu funcții administrative sau politice. Nu se putea atinge susceptibilitatea oficială nici măcar pentru minime corecții ale neclintitului canon. De-abia în ultimii zece
Retrospectivă by Ștefan Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/13852_a_15177]
-
îi revine Valentinei Sandu-Dediu. Cartea sa, Muzica românească între 1944-2000 (București, Ed. Muzicală, 2002), e o expresie a maturizării tinerilor muzicologi români și, totodată, un reper al istoriografiei noastre muzicale. Valentina Sandu-Dediu s-a remarcat din capul locului prin cercetarea modernității. În diferite studii și mai ales în volumele Wozzeck, profeție și împlinire (1991), Ipostaze stilisti-ce și simbolice ale manierismului în muzică (1997), Dan Constantinescu: esențe componistice (1998, în colaborare cu Dan Dediu), metodele ei de lucru s-au sincronizat cu
Retrospectivă by Ștefan Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/13852_a_15177]
-
lucrarea va suscita opțiuni pro și contra. Va răsturna canonul din mintea unora, va tulbura convingerile gata făcute ale altora, nu va lăsa pe nimeni indiferent, va invita la reflecție, ieșire din stagnare, înnoire. Căci o punere în chestiune a modernității și postmodernității din muzica românească e în același timp o indubitabilă zguduire a muzicologiei noastre, cu consecințe în ierarhia valorilor științei autohtone. Valentina Sandu-Dediu, Muzica românească între 1944-2000, colaborator principal Antigona Rădulescu, colectiv de colaboratori: Ștefan Firca (mici portrete de
Retrospectivă by Ștefan Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/13852_a_15177]
-
ore/zi" (EZ 3345); Vrei să câștigi mulți bani inteligent"? (L 3843). Clișeul s-a impus, probabil, datorită fericitei întîlniri dintre modelul american de eficiență și prestigiul folcloric al deșteptăciunii naționale. În domeniul profesional, cîteva epitete marcate de conotația de modernitate revin constant pentru a caracteriza salariul: "salariu atractiv", "salariu atractiv și stimulativ" (EZ 3345), "salariu motivant" (RL 3875). În descrierea calităților cerute de profilul unor ocupații se manifestă o interesantă tendință de precizie și de categorizare a inefabilului: "prezență plăcută
"Hosteri" și "hostessuri" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13848_a_15173]
-
galantă, 1925) și Săgeata Orientului (1932), iar în paginile altora, mai târzii, vor mai circula câteva nume de pe la noi. Gavin Bowd acordă atenția meritată tuturor acestor date, împletind biografia omului cu aceea a scriitorului cosmopolit, "reporter" pasionat de toate aspectele modernității și nu mai puțin de specificul locurilor prin care trece, definindu-se astfel ca demn reprezentant al epocii sale fascinate de călătoriile prin lumea largă, înregistrînd cu priviri rapide și pătrunzătoare imagini și evenimente, într-o viziune de factură "simultaneistă
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
mai incult, cu atât ai mai multe șanse de a fi autentic, pare a fi legea sa cardinală. Astfel, încrederea oarbă în justețea și universalitatea propriilor emoții exprimate spontan, gustul pentru narațiune, mister și exotic, precum și (aproape) totala ruptură cu modernitatea și spiritul ei sunt cele trei caracteristici fundamentale ale noului trend în domeniul muzical. Iar legitimitatea acestui drum este susținută de forța și parfumul tehnologiei, care transformă orice tânăr cu telefon mobil și laptop într-un update al cavalerului Apocalipsei
Amatorismul experimentalist sau Ceaikovski plus Nokia by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13880_a_15205]
-
vie, colocvială: "au rămas lucrul baltă"; "au făcut și fac unile ca d’alte acestea". Rezumarea situațiilor nu e lipsită de simț ludic: "dumnealui ( ...) au cumpărat ce n-au știut, cum și vânzătorul i-au vândut ce n-au avut". Modernitatea lingvistică a textelor se manifestă în minuțioasa trimitere anaforică (numitul hoț, acel..., mai sus numiții, anume...), sau în sistemul, perfect identic cu cel din prezent, de marcare a distanței epistemice, prin cum că și modul condițional ("amăgindu-l cum că
Citind anaforale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13871_a_15196]
-
înainte ca epoca să se preschimbe în ceea ce s-a numit postmodernitate. O categorie care a servit pentru a autoriza ideologic această situație de fapt și în legătură cu care va trebui să ne întrebăm în ce măsură reprezintă o separare față de conceptul de modernitate și în ce măsură ea înseamnă inovația unor tineri față de care s-a evitat orice formă de critică, din momentul în care aceștia au renunțat la a mai fi critici. Dacă e așa, să vină canibalii La urma urmelor, poate au ei
Canibalii preferă carnea tînără by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/13911_a_15236]
-
cu fiica unui ministru al lui Ceaușescu) sunt menite să ne atragă atenția asupra unui stil. După 1990, el s-a orientat tot spre centrul puterii, chit că era vorba de o putere retrogradă, în loc să opteze pentru un partid al modernității. Cu alte cuvinte, dl. Năstase a ales mereu panta ușoară, drumul eficient, oricâte sacrificii de mândrie personală vor fi pretinzând ocolitele drumuri spre putere. S-ar putea ca „apelul la bulan" din ultimele luni să reprezinte încercarea de-a se
Apocalipsa întârzie cu o zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13946_a_15271]
-
cu totul alta. Postmodernismul era de fapt o reluare - une prise de conscience - a ceea ce se petrecuse și în trecut, pentru a se face un salt înainte încă și mai important. Din punctul meu de vedere, pentru a se depăși modernitatea, doar spiritul radical de modernitate ne poate duce la depășirea modernității. Cu alte cuvinte, trebuie să fim, nu moderni, ci hiper-moderni, ultramoderni, supra-moderni! În sensul acesta am înțeles eu întotdeauna postmodernitatea, iar astăzi problema e depășită pentru mine. Dacă cineva
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
de fapt o reluare - une prise de conscience - a ceea ce se petrecuse și în trecut, pentru a se face un salt înainte încă și mai important. Din punctul meu de vedere, pentru a se depăși modernitatea, doar spiritul radical de modernitate ne poate duce la depășirea modernității. Cu alte cuvinte, trebuie să fim, nu moderni, ci hiper-moderni, ultramoderni, supra-moderni! În sensul acesta am înțeles eu întotdeauna postmodernitatea, iar astăzi problema e depășită pentru mine. Dacă cineva m-ar întreba: "ești postmodern
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]