1,115 matches
-
fizice și chimice. 1.1.1.1. Legi particulare și legea generală a gazelor perfecte Considerăm un sistem gazos cu un singur component și o singură fază. Pentru asemenea sisteme sunt caracteristice următoarele variabile: presiune (p), temperatură (T) și volum molar (Vm). Între aceste variabile există o interdependență, doar două dintre ele putând varia independent: Vm = Vm (p, T) p = p (Vm, T) T = T (p, Vm). Ecuația termică de stare f (p, T, Vm) = 0 va avea forme concrete pentru
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
este legată și de mișcarea de agitație termică, cu caracter perfect dezordonat. Cu ajutorul parametrului T și a legii Gay Lussac se poate stabili o origine absolută pentru scala de măsură a temperaturii: Joseph-Louis Gay-Lussac (1778-1850) Fig. 1.1. Diagramă volum molar temperatură Prelungind două drepte la presiuni constante, dar diferite, ele se intersectează pe abscisă în punctul A. Segmentul OA, măsurat în 0C, reprezintă 273,15 unități. Punctul A este originea scalei de măsurare a temperaturilor absolute (Kelvin). T (K) = t
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
consecințe: diatomicitatea unor gaze (cu excepția gazelor rare); monoatomicitatea gazelor rare și a metalelor; legea se aplică atât gazelor cât și vaporilor; în condiții normale, volumul ocupat de un mol din orice gaz are valoarea de 22,4 litri, numit volum molar (Vm). numărul de molecule cuprins într-un volum molar de gaz biatomic (sau de atomi, în cazul unui gaz monoatomic), în condiții normale de presiune și temperatură, este egal cu NA = 6,0225 · 1023. În prezent, legea lui Avogadro rezultă
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
rare și a metalelor; legea se aplică atât gazelor cât și vaporilor; în condiții normale, volumul ocupat de un mol din orice gaz are valoarea de 22,4 litri, numit volum molar (Vm). numărul de molecule cuprins într-un volum molar de gaz biatomic (sau de atomi, în cazul unui gaz monoatomic), în condiții normale de presiune și temperatură, este egal cu NA = 6,0225 · 1023. În prezent, legea lui Avogadro rezultă ca o consecință a legii gazelor ideale, dar din
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
independentă de natura gazului. Ea este egală cu 8,314 J/mol K. Ecuația generală de stare a gazelor ideale are o serie de alte forme utile. Considerând n (număr de moli) = raportul dintre masa gazului m(g) și masa molară M, ecuația devine: p·V·M= m·R·T Împărțind ambii termeni la volumul gazului, rezultă: p·M= ρ·R·T unde ρ = densitatea gazului. 1.1.1.2. Gaze reale Aplicând legile anterioare gazelor reale, se constată abateri cu
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
rămâne la această valoare până ce dispare ultima picătură de apă lichidă. Definiție. Se numește căldură latentă de vaporizare (lv) cantitatea de căldură, măsurată în calorii, consumată pentru vaporizarea unui gram de substanță, la temperatură constantă. Definiție. Se numește căldură latentă molară de vaporizare (Lv) cantitatea de căldură, măsurată în calorii, consumată pentru vaporizarea unui mol de substanță, la temperatură constantă. lv · M = Lv unde M este masa molară a substanței. Apa are o căldură de vaporizare foarte mare (540 cal/g
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
vaporizarea unui gram de substanță, la temperatură constantă. Definiție. Se numește căldură latentă molară de vaporizare (Lv) cantitatea de căldură, măsurată în calorii, consumată pentru vaporizarea unui mol de substanță, la temperatură constantă. lv · M = Lv unde M este masa molară a substanței. Apa are o căldură de vaporizare foarte mare (540 cal/g) față de alte lichide, deoarece moleculele apei sunt unite prin legături de hidrogen mai puternice decât cele de tip van der Waals care unesc moleculele lichidelor nepolare, de
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
se absoarbe căldură din mediul înconjurător fără ca temperatura sistemului să varieze. Definiție. Se numește căldură latentă de topire (lt) cantitatea de căldură, măsurată în calorii, consumată pentru topirea unui gram de substanță, la temperatură constantă. Definiție. Se numește căldură latentă molară de topire (Lt) cantitatea de căldură, măsurată în calorii, consumată pentru topirea unui mol de substanță, la temperatură constantă. lt · M = Lt unde M este masa molară a substanței. Fig. 1.7. Diagrama de variație a temperaturii în timp în
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
topirea unui gram de substanță, la temperatură constantă. Definiție. Se numește căldură latentă molară de topire (Lt) cantitatea de căldură, măsurată în calorii, consumată pentru topirea unui mol de substanță, la temperatură constantă. lt · M = Lt unde M este masa molară a substanței. Fig. 1.7. Diagrama de variație a temperaturii în timp în procesul de topire 1.1.3.3. Starea solidă magnetică Conform datelor transmise din antichitate, ciobanii din Asia Mică, din apropierea orașului Magnesia, au observat că unele bucăți
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
1 atm = 1,013 · 105 Pa (N/m2). Se evită astfel influența parametrului presiune. Într-o reacție, substanțele sunt în amestec, fie gazos, fie lichid, fie eterogen. Pentru a evita influența concentrației, participanții la reacție se consideră puri, astfel încât fracțiile molare xi sunt egale cu 1 pentru fiecare component. Diversele stări de agregare în care se pot afla participanții la reacție au anumite proprietăți. Acestea se includ în starea standard astfel: dacă sunt gaze, vor tinde spre proprietățile gazelor perfecte; dacă
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
de vapori a soluției față de cea a solventului pur. Raportul (p0 - p) / p0 reprezintă scăderea relativă a presiunii de vapori. Conform primei legi a lui Raoult: scăderea relativă a presiunii de vapori a unei soluții diluate este egală cu fracția molară a substanței dizolvate. 00 0 nn n p pp + = − În această expresie, n este numărul de moli de substanță dizolvată; n0 este numărul de moli de solvent, n/( n+ n0) este fracția molară a substanței dizolvate. Expresia legii lui Raoult
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
unei soluții diluate este egală cu fracția molară a substanței dizolvate. 00 0 nn n p pp + = − În această expresie, n este numărul de moli de substanță dizolvată; n0 este numărul de moli de solvent, n/( n+ n0) este fracția molară a substanței dizolvate. Expresia legii lui Raoult poate fi folosită pentru determinarea masei moleculare a substanței dizolvate. M m n = și 0 0 0 M m n = unde m0 și m sunt masa solventului și respectiv masa substanței dizolvate, iar
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
Mariotte, putem scrie relația: π · V = constant În același mod, presiunea osmotică variază cu temperatura conform legii Charles: Din cele două legi, van’t Hoff a formulat ecuația generală a presiunii osmotice: π = C·R·T în care: C concentrația molară a soluției; R - constantă caracteristică substanței dizolvate și a cărei valoare este egală cu constanta universală a gazelor (8,314 J/mol·K); T - temperatura soluției în grade Kelvin. Înlocuind C cu 1/V, V fiind volumul soluției, această expresie
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
Această rezultantă a forțelor intermoleculare, raportată la unitatea de suprafață, este egală cu presiunea internă din lichid. Ea poate fi exprimată prin ecuația lui van der Waals: (p + pi) (V - b) = R·T unde pi = a/V2 = constant, V = volumul molar (pentru gaze), b = covolumul sau volumul inaccesibil agitației termice. Fig. 1.1. Sistem lichid vapori 106 Existența unei rezultante a forțelor intermoleculare orientată spre interiorul lichidului implică faptul că moleculele superficiale sunt atrase spre interior. Fiecare suprafață de separație prezintă
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
și care conține același anion (de exemplu NaCl). Introducând aceste soluții într-un vas compartimentat printr-o membrană semipermeabilă și considerându-le complet ionizate, vom avea în starea inițială următoarea distribuție a ionilor (fig. 2.14 a): Cs reprezintă concentrația molară a coloidului (solului) iar Cel este concentrația molară a electrolitului. Această repartiție nu este un echilibru real deoarece membrana este impermeabilă pentru macroionii R+ și permeabilă pentru Na+ și Cl-, care pot difuza liber dintr-o soluție în cealaltă. Considerând
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
Introducând aceste soluții într-un vas compartimentat printr-o membrană semipermeabilă și considerându-le complet ionizate, vom avea în starea inițială următoarea distribuție a ionilor (fig. 2.14 a): Cs reprezintă concentrația molară a coloidului (solului) iar Cel este concentrația molară a electrolitului. Această repartiție nu este un echilibru real deoarece membrana este impermeabilă pentru macroionii R+ și permeabilă pentru Na+ și Cl-, care pot difuza liber dintr-o soluție în cealaltă. Considerând x cantitatea de NaCl ce difuzează din soluția
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
se stabilește volumul necesar de soluție în funcție de numărul probelor de analizat, cu o marjă de siguranță în vederea repetării analizei; se calculează corect masa substanței solide necesare (sau a volumului, pentru substanțele lichide concentrate, luând în considerare densitatea acestora), cu ajutorul masei molare și a formulelor corespunzătoare concentrației dorite; 185 se cântărește la balanța analitică substanța dorită, pe o sticlă de ceas pentru substanțele solide sau într-un pahar pentru cele lichide, efectuând o cântărire cu patru zecimale; se trece substanța cântărită cantitativ
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
în lumină ultravioletă. Identificarea ionilor Cu2+, Fe3+ și Co3+ Mod de lucru Se prepară soluții apoase de azotați ai metalelor de mai sus (concentrație 0,5 m). Eluarea se face cu un amestec de apă:acid clorhidric:acetonă în raport molar de 5:8:87, până când frontul de eluție este aproape de marginea discului. După uscare, se pulverizează cromatograma cu o soluție de acid rubeanic 1% în solvent de eluție, apoi se expune, după încă o uscare, la vapori de amoniac. Se
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
concentrația inițială a apei din amestec; x= concentrația esterului; (c+x) = cantitatea totală de apă din amestec. Toate concentrațiile sunt exprimate în moli/l. Esterificarea se poate realiza fie în cataliză acidă, omogenă, folosind acidul sulfuric drept catalizator, în raport molar de 0,1 - 0,2 față de acidul organic, fie în cataliză eterogenă, folosind o rășină schimbătoare de ioni cu grupări active acide drept catalizator. Se efectuează de obicei la temperatura de reflux a amestecului de reacție, sub agitare continuă în
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
de reflux a amestecului de reacție, sub agitare continuă în cazul catalizei eterogene. Pentru a asigura un randament optim al procesului și a deplasa echilibrul reacției spre formarea de ester, se va lucra cu un exces de alcool în raport molar de 15:1 față de acidul acetic. Pentru determinarea concentrațiilor celor doi reactanți la echilibru, se va efectua esterificarea în cataliză eterogenă cu catalizator Dowex 50 - R sau Amberlite IR - 150 (ambele cu grupări active sulfonice -SO3H) și se va determina
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
secțiune A și lungime numeric egală chiar cu viteza v a particulelor. În acest cilindru toate partticulele difuzează după o singură direcție (de jos în sus) adică în sensul pozitiv al axei x concentrația scade. Dacă la nivelul x concentrația (molară) este c și potențialul chimic μ la nivelul (x+dx) aceste mărimi valorează (c dc), respectiv (μ-dμ). Forța motoare a difuziei pentru o particulă va fi gradientul potențialului chimic. II.2.1.Prima lege a lui Fick Forța motoare a
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
O altă latură aplicativă a coeficientului de difuzie este posibilitatea evaluării masei moleculare sau a masei de particulă. Pentru a găsi relația matematică de legătură, vom considera cazul particulelor sferice când se poate scrie egalitatea: (27) în care V - volumul molar care poate fi înlocuit cu produsul între masa M și volumul specific al fazei dispersate V2. (28) de unde raza este dată de expresia: (29) Înlocuind în relația (12) rezultă ecuația de legătură între coeficientul de difuzie și masa molară: (30
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
volumul molar care poate fi înlocuit cu produsul între masa M și volumul specific al fazei dispersate V2. (28) de unde raza este dată de expresia: (29) Înlocuind în relația (12) rezultă ecuația de legătură între coeficientul de difuzie și masa molară: (30) În baza acestei egalități, știind coeficientul de difuzie și caracteristicile sistemului poate fi calculată masa. Pentru studii riguroase trebuie urmărită dependența coeficientului de difuzie cu concentrația fazei disperse care s-a stabilit că respectă o lege de formă: (31
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
metodele termodinamice. Pentru o evaluare cât mai corectă a masei moleculare între reticulări Flory și Rehner /47,48/ au dedus entropia de amestecare a unui solvent cu un polimer reticulat .Cunoscând valoarea parametrului Huggins χ și determinând experimental valoarea fracției molare a polimerului la echilibru, pΦ , se poate calcula mărimea Mc care caracterizează densitatea de reticulare a polimerului. Dacă f â 4, masa moleculară medie între două reticulări, Mc, se calculează utilizând formula: (34) unde: Vs este volumul molar al solventului
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
valoarea fracției molare a polimerului la echilibru, pΦ , se poate calcula mărimea Mc care caracterizează densitatea de reticulare a polimerului. Dacă f â 4, masa moleculară medie între două reticulări, Mc, se calculează utilizând formula: (34) unde: Vs este volumul molar al solventului; dp este densitatea specifică a polimerului; φp este fracția molară a polimerului în gelul umflat; χ1 este parametrul de interacțiune solvent-polimer( FloryHuggins). Mc este un parametru de bază ce descrie structura rețelelor reticulate și reprezintă masa moleculară medie
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]