224 matches
-
să mi-o așeze-n palme... Cu palmele-ngropate în stele ce somnul îl veghează Cutreier răbdătoare prin vise ce-așteaptă inc-un pas Candid, lumina dimineții pe trupuri dantelează Fierbinte sărutare și pește umeri goi face popas.. Se înfierbânta aerul molatec și picura că mierea; Secundele de plumb se-ascund în nesfârșirea clipei Cu gândurile-n flăcări adormi, dar mângâierea ... Citește mai mult Cu palmele-ngropate în steleS-au înălțat din nou, spre cer,privirile albastreTot căutând covor de ploiși curcubee calmePe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
presară omătul și pulberea de stele.. E primăvară-n suflet și-n gândurile mele.... XIII. UN ZBURĂTOR, de Corina Negrea , publicat în Ediția nr. 2160 din 29 noiembrie 2016. Un zburător Închisă e fereastră și falduri jucăușe de perdea Învăluie molatec făptura-mi, de gânduri ostenita; Stelele cern în noapte priviri pe munți de catifea... Iar vântul nu mai cânta, si luna-i adormita. Tu, despuiat de gânduri cenușii și de iluzii-amare Descaleci azi din vise, înfășurat în noapte... Un zburător
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
se năpustesc cu zâmbetul șăgalnic, Ca să elibereaze visul, rămas captiv în albe colivii. Uitând de cele sfinte, fierbinte și năvalnic, Săruta primăvară, si dantuie bezmetic pe-ntinsele câmpii. Citește mai mult Un zburătorînchisă e fereastră și falduri jucăușe de perdeaînvăluie molatec făptura-mi, de gânduri ostenita;Stelele cern în noapte priviri pe munți de catifea... Iar vântul nu mai cânta, si luna-i adormită.Tu, despuiat de gânduri cenușii și de iluzii-amareDescaleci azi din vise, înfășurat în noapte...Un zburător - ce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
propriile gânduri. Însă, Poezia poate fi acel loc de taină, este construit din jind peste jind, din acel dor-fără-sațiu, cum genial s-a exprimat Emil Botta. Împlinirea, saturația, nu te duc la poezie, ci te trag la somn, în brațele molatece ale iubirii. Nici o vrajă, nici o emoție. Ferestre zăvorâte. Doar căutări și întrebări fără soluție. Există în această caravană condusă împreună și o căutare a celuilalt și chiar o ieșire în întâmpinare. Dar ea durează, vai, foarte puțin, durează cât O
LUMEA VĂZUTĂ PRIN CEL DE-AL TREILEA OCHI. RECENZIE LA CARTEA LUI TEO CABEL TABLOURI FĂRĂ SEMNĂTURĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/374684_a_376013]
-
să mi-o așeze-n palme... Cu palmele-ngropate în stele ce somnul îl veghează Cutreier răbdătoare prin vise ce-așteaptă inc-un pas Candid, lumina dimineții pe trupuri dantelează Fierbinte sărutare și peste umeri goi face popas.. Se înfierbântă aerul molatec și picură ca mierea; Secundele de plumb se-ascund în nesfârșirea clipei Cu gândurile-n flăcări adormi, dar mângâierea Îți răscolește visul brodat pe valul pleoapei... Referință Bibliografică: Cu palmele-ngropate în stele / Corina Negrea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CU PALMELE-NGROPATE ÎN STELE de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375772_a_377101]
-
Magistrul Dima, jovial cu măsură, îți întindea în scîrboșii ani staliniști -, cînd brațul îți era scuturat cu un "noroc, tovarășe!" o mînă boieresc moale, în prelungirea taliei lui corpolente, frisonantă pentru fecioarele filoloage care luau notițe în prima bancă. "Braț molatec ca gîndirea unui împărat poet", îi plăcea magistrului să citeze, eminescian, făcînd alintat cu mîna voluta ce se cuvenea... E nelipsit de la vernisaje. O aschimodie cu nelipsitul aparat în stînga. Cu dreapta, îți prinde mîna (ți-o scoate și din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
direct, prin auz, văz, epidermă; poate primi o altă valoare, consistență, adâncime, lumină. Coabitarea cu tehnicul repliază aparatul nostru mental și receptiv În multe dintre datele lui esențiale. Îl face să vadă mai mult sau mai puțin, să fie mai molatec sau mai trepidant. Lumea trăită de persoana care merge pe jos are o altă dimensiune decât lumea văzută de persoana care merge, mai tot timpul, cu autoturismul. Lumea În care se mișcă omul de la țară diferă nițel de cea În
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
zdrobit-o de stâlpii de marmură a bisericei. Răsuna biserica luminată de făclii de ceară albă, numai sufletul meu era mut și sterp și turbăciunea cruntă rânjea din fundul gândirilor mele. Solomoane, împărat al iudeilor! Tu, înțelept, muiai degetele tale molatece în sunetele sfinte a arfei lui Dumnezeu și coardele sale [de] aur lăudau pre Domnul... Ge-ți păsa ție de femei când în inima ta domnea împăratul împăraților, îmbrăcat cu hlamidă de lumină albă, coronat cu coroană de sori!... Eu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în inima mea o femeie a intrat atuncea când credeam că nu mai pot iubi... o femeie... o sântă... // știu eu?... poate o vrajă! O femeie mi-a întors cugetele și m-a făcut să uit că-s Domn! Gândiri molatece și nebunești, o nepăsare desperată pentru toată lumea... iată sufletul meu înnoptat! Solomoane! Pe tine nu te-a-nnebunit o sută ale tale, pe mine mă tâmpește închipuirea uneia numai... care nu-i a mea. Cine-i ea? Cine poate fi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
carul aurit al împăratului. Mari în virtutea lor, mari în păcatele lor!... Căci întocmai ca pe aceștia văd apoi peste talazurile de foc a Romei arzînde, visând în fruntea palatului lui de aur, pe Neron, umbră-n togă de argint, cântând, molatec poet, căderea Troadei! Și-apoi mi-aduc aminte că acești oameni a fost străbunii mei, ai voștri! Strănepoți palizi uitați în Carpații bătrâni, ne-am uitat pe noi înșine. Au venit timpuri când acești strănepoți a împăraților coronați cu aur
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Eu de pe stâlpul negru iau arfa de aramă... La cântul meu s-asculte un val pe altul cheamă Durerea ce-i în ele. Când cânt, pe ape plane Se limpezesc frumoase a stelelor icoane, Din nori s[t]răbate-o rază molatecă și sfântă Ca un toiag de neauă și, diamantoasă, blândă, Pe a mea frunte cade, visările-mi mângâie; Și țărmii-mi par suspină în noaptea viorie: Da, aerul și marea cântului meu răspunde; De rază inspirată e palida mea frunte Și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mie Din lemnul astei arfe? Da, da! Dar acea parte Fugi pe-o noapte albă... ea a fugit departe, Părăsi lemnul ăsta i coardele bogate, La cer s-a dus, la stele cu cânturi adăpate. Când noaptea însă-i caldă, molatecă și brună Atunci o strig din mare, atunci o chem din lună {EminescuOpVIII 309} Pe acea parte-iubită a chiar ființei mele Și ca să-mi vie-o roagă unde [și] vânturi, stele. Ș-atunci prin nouri vine ca o rază de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
făcut inima moale si mi-a îndulcit sufletul de l-a făcut ca pe al unei femei. Tocmai asta a făcut nenorocirea mea. Ore întregi stam cu ea și-i cântam din piano... Astea erau declarările mele de amor. Fantazii molatece, dulci, voluptoase, note și acorde nemaiauzite care făcea să se spargă inima-n mine de durere și de fericire... și ea... ea, în loc de orce răspuns, plângea... plângea cu lacrimi mari... privea c-o milă nemărginită asupra mea, căci nu-i
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Simțirea lirică va devina într-adevăr cum să (reprezinte) deie pe Romeo cel arzând de amor, cel poetic, cel disprețuitor de moarte; cu greu însă va putea să reprezinte pe Romeo cel visător, cel coprins de {EminescuOpXIV 262} o pasiune molatecă (schwachlich), cel ostenit de viață, cel rece și cald totodată, cel retorizînd, spre-a putea apoi face ca cel dintâi să se nască din cel de-al doilea. Din cele zise rezultă următoarea lege în privința treptei (noastre) acesteia: patosul unui
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lor valoare internă. Până acuma s-a găsit între noi încă prea rar instrucțiune scolistică în astă privință. Din nefericire noi căutăm încă prea puțin la o pronunție cultă, curată, spre a esprima în ea cu siguranță blândețea și forța, molateca și aspreța, liniștea și-nfocarea, încetul și repedele, și a face din grai o pictură a cugetărilor. " {EminescuOpXIV 289} consacră viața sa serviciului artei reprezintatoare, a cărei pârghie cea mai însemnată e tocmai tonul vorbei grăite, s-ar cuveni ș-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mulțime de bondari și de cerșetori” care poartă ranchiună cârmuitorilor care le-au răscumpărat averile. Cei bogați vor fi tot mai nepăsători față de tot ce nu ține de bani; astfel, nu vor mai practica nici exerciții pentru trup, devenind „oameni molateci ce sunt și leneși”, semn de slăbiciune față de săraci, care observând acest aspect, realizează că aceștia sunt de fapt mai slabi decât ei. Săracii, cu sau fără ajutor din afara cetății, îi vor ataca pe cei la putere, îi ucid pe
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
femeie ce îi place lui Urmatecu. Jurubița pare o Kera Duduca mai inteligentă. Tipologia romanului este, în genere, bogată, fixată literar în maniera realismului din secolul al XIX-lea. Baronul Barbu are toate virtuțile și slăbiciunile unei clase vechi. Este molatec, inert social, asistă fără să se răzvrătească la ruinarea averii sale. Când i se semnalează lăcomia și necinstea lui Iancu Urmatecu, administratorul bunurilor sale, nu reacționează. „Căderea neamurilor”, de care vorbesc nuveliștii de la începutul secolului al XX-lea, se face
SADOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
el trebuie să străbatem câțiva kilometri și să adunăm: turnuri de biserici romano-catolice și impresia crescândă a unei așezări laborioase și civilizate. „ (Gala Galaction-De la Reghin la Mediaș) “La Teiuș spațiul se lărgește căci în apropiere se varsă în Mureș molatecele Târnave, unite la Blaj...E o cotitură importantă. În apropiere romanii au clădit ...cetatea Apulum...Abia ai ieșit din Teiuș și tainica frumusețe a Munților Apuseni îți face semn să o privești.” (Ion Simionescu , Pitorescul României) Cerințe: 1. Explicați expresiile
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
prin care putea păși; ochii mamei - singurele ferestre prin care putea privi. Pe atunci știa numai să scâncească și se numea Scâncea-Voievod. A trecut multă vreme până când, cu mâinile și cu picioarele, a prins să meargă de-a bușelea prin molateca împărăție a covorului. Acolo a hoinărit, în voie, în tovărășia unui mielușel de lemn potcovit cu rotițe, bucălat și fumuriu la trup, ca un strugur de lână. Îl purta prin luncile de țesături și parcă mai degrabă mielușelul era păstorul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de piele moale al birjei. L-ai mai văzut pe grec? întrebă muscalul, fără să-și întoarcă fața imberbă. Niciodată, răspunse sec Filip. Gerul se înmuiase și nu mai era frig. Vălătuci mari de ceață secreții nocturne ale lagunei înfășurau molatec birja, decupând statura masivă a scapetelui Nikolai, drapată într-o robă de catifea vișinie. Șoldurile lui prea mari și efeminate, care se legănau în ritmul monoton al trapului, se continuau fără talie cu bustul și umerii prea mici. Urma apoi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
altora, am roșit de atâtea ori. Și totuși, de judec limpede, scrisoarea mea nu are decât un singur rost: prilejul de a o vedea, de a mă arăta nenorocit, de a blestema sau de a-i face reproșuri cu glas molatec și impresionant, de a o sili să se întoarcă plină de remușcări, de a o simți deznădăjduită, de a o chema fără să mă simt umilit, chiar de nu voi ști să limpezesc dacă durerea ei sub ploaia vorbelor mele
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de piele moale al birjei. L-ai mai văzut pe grec? întrebă muscalul, fără să-și întoarcă fața imberbă. Niciodată, răspunse sec Filip. Gerul se înmuiase și nu mai era frig. Vălătuci mari de ceață secreții nocturne ale lagunei înfășurau molatec birja, decupând statura masivă a scapetelui Nikolai, drapată într-o robă de catifea vișinie. Șoldurile lui prea mari și efeminate, care se legănau în ritmul monoton al trapului, se continuau fără talie cu bustul și umerii prea mici. Urma apoi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
lângă legendele Orientului, că nimeni nu mai putea gândi la originile Dreptului și nici nu-i interesau, se luminau basmele din O mie și una de nopți, melodiile seraiului, fumul narghilelelor. Apoi, în contratimp cu vorbirea dumneavoastră însoțită de gesticulații molatece, înfățișarea de senator roman, prin chipul croit din linii precise, părul tuns foarte scurt, roba ce vă atârna pe umeri, jurământul meu din primăvara anterioară acelui an, căldura insuportabilă și modul solemn și prietenesc în care m-ați întâmpinat, crucifixul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
surâs calculat și solemn, ca și solemnitatea Ajunului de Crăciun, vrând să afișeze o demnitate ciudată, care, în mentalitatea ei, trebuia să augmenteze, în seara aceea, valoarea, nu prea mare, a lănțișorului și pandantivului, lucind a aur, ornându-i deschiderea molatecă a decolteului ce-i dezvelea pielea încă netedă și albă, precum și a celor cinci brățări asemeni, late, strălucitoare, ce-i încingeau ca-ntr-un basm încheietura, ce se voia îmbietoare, a mâinii stângi. Era corpolentă dar suficient de grațioasă totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
masa și spre seară mâncarăm împreună, domnul Pavel destupând, vesel - o veselie ușor întristată, răspunzând unui gând numai de el știut - ultima sticlă de șampanie. Se sfârșea, astfel, la masa aceea de seară prima zi a Crăciunului acelui an, căldura molatecă a camerei cuprinzându-ne ca-n povestirile lui Dickens. Ușoara tristețe a domnului Pavel: gândea, pensionar fiind, viitorii ani ca pe niște pustiuri fără nici o perspectivă... Încerca convingerea, nemărturisită, că a trăit degeaba. „Iată ce înseamnă o viață de om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]