289 matches
-
cu un surâs Surâdeam spre-o fluturiță. Mă trecuse primăvara Ca printr-un tunel un tren Fluturiță, verișoara, Mă umpluse de polen Și veni și-un vânt sălbatic Care-mi smulse osul frunții și sprânceana De-o gândesc cu creierul molatic Pe Ileana Cosânzeana Și cu scoarță cenușie Ca un lemn de miez de nucă Mă gândesc dac-o să vie Sau spre mine-o să se ducă. (Cântec de dragoste de Nichita Stănescu) La început sunt ca niște“flăcări arginti”, din
O SCRISOARE PENTRU RALUCA-CRINA FLORESCU (PARTEA A ÎNTÂIA) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360389_a_361718]
-
epoca sa în Artă: „Noaptea potolit și vânăt arde focul în cămin;/ Dintr-un colț pe-o sofă roșă eu în fața lui privesc,/ Pân-ce mintea îmi adoarme, pân-ce genele-mi clipesc?/ Lumânarea-i stinsă-n casă... somnu-i cald, molatic, lin.” (Noptea). Eminescu ajunge mai aproape de sine, atunci cănd se evocă precum: „Dar nu vine... Singuratic/ În zadar suspin și sufăr/ Lângă lacul cel albastru/ Încărcat cu flori de nufăr.” (Lacul). Poezia eminesciană este, înainte de toate, un climat al Spiritului
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359755_a_361084]
-
lui?... L-am întrebat pe Pincio I. Păun. „Noaptea potolit și vântul arde focul în cămin Dintr-un colț pe-o sofa roșie eu în fața lui privesc Până ce mintea îmi adoarme, până ce genile-mi clipesc; Lumanarea-i stansă-n casă, somnu-i cald, molatic, lin”. Am întredeschis ochii. Trenul electric alunecă pe șine spre Vlădeni. „Mai este puțin și Iașiul mă va primi cu zumzetul străzilor.” Diseară, la librăria din centrul orașului, îmi voi lansa antologia de povestiri „Cărticica de dat în leagăn gândul
PÂNĂ CE MINTEA ÎMI ADOARME, PÂNĂ CE GENILE-MI CLIPESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340765_a_342094]
-
și tălăzuiesc mările peste tulpinile tale singurătatea mă mână prin gări pustii prin vagoane de clasa a doua mă mână încotro văd cu ochii prin bezna nopții spre inimi tandre de femei care-mi fac cu ochiul undeva dinaintea zării molatice fără contururi încerc să văd cum moare spațiul în coca vâscoasă a nopții și mă întreb putea-voi oare cunoaște și altceva decât liniștea spre care sunt împins frunzele pică frunzele înverzesc toamnele primăverile trec prin sufletul nostru ca niște
NOSTALGII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 926 din 14 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342171_a_343500]
-
lui?... L-am întrebat pe Pincio I. Păun. „Noaptea potolit și vântul arde focul în cămin Dintr-un colț pe-o sofa roșie eu în fața lui privesc Până ce mintea îmi adoarme, până ce genile-mi clipesc; Lumanarea-i stansă-n casă, somnu-i cald, molatic, lin”. Am întredeschis ochii. Trenul electric alunecă pe șine spre Vlădeni. „Mai este puțin și Iașiul mă va primi cu zumzetul străzilor.” Diseară, la librăria din centrul orașului, îmi voi lansa antologia de povestiri „Cărticica de dat în leagăn gândul
PÂNĂ CE MINTEA ÎMI ADOARME. PÂNĂ CE GENILE-MI CLIPESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342428_a_343757]
-
Imagini > SĂ NINGEM, IUBITE! Autor: Liuba Botezatu Publicat în: Ediția nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Să ningem, iubite, cum ninge orașul de seară, Văzduhul s-atingem așa cum ar fi prima oară, Să ningem agale; suav și molatic să ningem, Ghețarii din inimi cu roiuri de fulgi să îi stingem. Hai să visăm cum în noapte luna ninge pe cer Cu raze albastre, învelind pământul de ger. Și valsând peste străzi, peste case, peste apus, Să ningem, iubite
SĂ NINGEM, IUBITE! de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343026_a_344355]
-
să suspine ...și așa la toți - tuturor - pe rând... - până când nu va mai exista credința nimănui în trucajul morții - și nu vor mai exista spasmuri cumplite - ca forme ale plictisului generalizat - cu căscături trosnind alene - molimă a virtualității demente - decadenței molatic funebre ...de aici - va începe iar - lumea curată - lumea ochi viu în viu ochi - nu ochi în striclă - sticlă-n ochi ...Crăiasa Zăpezilor Otrăvit Aburite - va sucomba - spre Triumful Înrourați Trandafirilor *** NU FACI CONVERSAȚIE CU UN ASASIN nu faci conversație
SOLUTIA de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 149 din 29 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344167_a_345496]
-
mult prea cald pentru cum eram îmbracată de-acasă. Hotelul, frumos pe dinafară, destul de modest în interior, dar curat și cu oameni primitori. Paturile...de dimensiuni regale! Cred că doar în copilărie am mai simțit că mă pierd în imensitatea molatică a călătoriei spre lumea viselor împlinite. Zorii primei zile m-au surprins! Era ora 8,00 și afară tot întuneric! Cică așa e...cu meridianele. Colegul nostru alesese acest hotel pentru micul dejun pantagruelic, din ofertă. Chiar așa a fost
SPANIA, ÎN OCTOMBRIE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379989_a_381318]
-
Ediția nr. 2017 din 09 iulie 2016 Toate Articolele Autorului E VARĂ S-a așezat pe vârf de deal Un soare roșu, infernal; Se-ntinde cătina pe gard, Iar macii în grădină ard; Se cheamă-n vie guguștiucii Și freamătă molatic nucii. E vară. Iarba s-a uscat, Iar cerul s-a decolorat. Și stă, și stă în vârf de deal Un soare roșu, infernal; Pădurile par pustiite, Iar lanurile adormite. Doar cucul se aude-n crâng, În cuib trei pui
E VARĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382119_a_383448]
-
însemn, cu geana scrijelind în trup de lemn, privea fără de țintă-n viața mea citind, în șoaptă, dincolo de ea. Purta în păru-i albe flori marine, adâncuri de oceane pe retine, cald susur de izvor în răsuflare și-n pas molatic...dulce cadențare. Stăteam închisă-n putredul meu trunchi ca sufletul să-mi cadă în genunchi când ea, din stele scurse pe pământ, un cosmic vânt împrăștia-n cuvânt. Într-un acord de liniște deplină și îmbrăcată-n straie de lumină
ÎN ZIDUL MEU DE ANĂ... de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380613_a_381942]
-
ros și netăiabil Poposești lumina în a pânzei gură Sufletul tău amplu, simplu și afabil Își iartă culoarea ruptă din natură Peste-al zilei murmur se rotește cerul Cu inima mută furi un zâmbet sacru Degetele tale animă misterul Fantomind molatic un dor-simulacru Pură și păgână inima ta cere O iubire sfântă în nuanțe suple Numai Cerul Însuși știe a ta vrere Și de bucurie de stele se umple ... Citește mai mult pictor: Mihai OlteanuMagnolim Parisul cu-ale noastre simțuriîn roza
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
norul verde curg ape șiroaieDin cuțitul simplu, ros și netăiabilPoposești lumina în a pânzei gurăSufletul tău amplu, simplu și afabilîși iartă culoarea ruptă din naturăPeste-al zilei murmur se rotește cerulCu inima mută furi un zâmbet sacruDegetele tale animă misterulFantomind molatic un dor-simulacruPură și păgână inima ta cereO iubire sfântă în nuanțe supleNumai Cerul Însuși știe a ta vrereși de bucurie de stele se umple... XXXII. SINGUR/Ă, de Mihaela Tălpău , publicat în Ediția nr. 1934 din 17 aprilie 2016. Edgar
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
scrierile de după, nu pot să nu observ o trecere din adolescentul de ieri, în cea a singurătății mistuitoare. Frumusețea cuvântului său simplu se naște din el, din fizicul lui "blajin și subțirel" care interiorizând până și lacrima, alături de lumină, aleargă molatic după acel capital care formează întregul. (...)Da, avem nevoie de sfială, emoție, (de durere, uneori) și singurătate. Cine posedă aceste trei elemente din dimensiunile vieții lui Teodor Dume, există cu adevărat. Eroare sau afecțiune (de data aceasta) veți spune, în
MOARTEA, UN FLUTURE ALB de TEODOR DUME în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374892_a_376221]
-
așternutul alb, lalele mov. E primăvară noastră-n doi, promisă, Ia trupul meu de față să-ți faci strai, Să mă ghicești în albul de narcisa Și în mirosul florilor de mai. Și-apoi, printre nuanțe de safire, Din vânt molatic să îți faci atu, Să răspândești parfumuri de iubire, Căci primăvară asta ești chiar tu. Referință Bibliografica: Primăvară promisă / Lăură Hubati : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1528, Anul V, 08 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lăură Hubati
PRIMĂVARĂ PROMISĂ de LAURA HUBATI în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372082_a_373411]
-
cel care o spune găsește cheia pentru tinerime. Dăncuș este o forță. S-a produs un schimb ciudat de energie între el și cei din fața lui... eram martor... dar fără niciun control asupra fenomenului. „Să vă luați cărți!”a zis molatic... și toți au încercat să prindă măcar o carte. Dăncuș s-a retras... la un moment dat nu mai era de găsit. Din spatele sălii făcea poze... “Uite...vezi tinerii cum vor cultură, nu droguri!” îmi zise zâmbind. “Vă rog să
AZI L-AM CUNOSCUT PE DĂNCUŞ! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 72 din 13 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344879_a_346208]
-
lui?... L-am întrebat pe Pincio I. Păun. „Noaptea potolit și vântul arde focul în cămin Dintr-un colț pe-o sofa roșie eu în fața lui privesc Până ce mintea îmi adoarme, până ce genile-mi clipesc; Lumanarea-i stansă-n casă, somnu-i cald, molatic, lin”. Am întredeschis ochii. Trenul electric alunecă pe șine spre Vlădeni. „Mai este puțin și Iașiul mă va primi cu zumzetul străzilor.” Diseară, la librăria din centrul orașului, îmi voi lansa antologia de povestiri „Cărticica de dat în leagăn gândul
AVENTURA UNUI MANUSCRIS, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346746_a_348075]
-
filmul din care am făcut parte a fost unic, fiindcă m-am smuls cu greutate din acea gravură celestă și m-am întors în sfera timpului efemer, iar el, cu o satisfacție nebănuită mi-a dăruit secunde prelungite, întinzându-se molatic și aproape nesupus, până la ultima limită. Cu un ultim gest, ridicând privirea către cer, în semn de recunoștință, am luat stelele și timpul în brațe și le-am mulțumit pentru scurta lor nemișcare: oh, noapte magică de dimensiuni cosmice, ai
LUNA MĂRITĂ ŞI MAGIA EI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348319_a_349648]
-
Vătaful, epuizat și el, striga în zadar, agitând bățul: înc-o dată iar așa! Hăi, hăi, hălăișa! Călușarii mergeau din nou în cerc, târându-și pașii grei. Abia mai strigau: hă...lăi...șa! Mergeau sprijinindu-se în bețe. Glasuri stinse...mișcări molatice...trupuri aplecate. Și lăutarii smulgeau note leșinate, adormite. Vătaful încetează să mai strige. Toți își poartă trupurile inerte în scurgerea leneșă a cercului. În această amorțire, mutul se încordează, întinde piciorul și scoate la iveală vigurosul instrument: -Ă! Ă! Ăă
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
iubirea ta curge prin trupul meu. Iubito... Iubito, trupului tău alb și gol, straie-i sunt mii de săruturi, mângâierile-i sunt scuturi, iar iubirea mea ocol. Eu trezit sunt din visare chiar de vraja pielii tale, trupul tău dormind molatic sub sărutul meu sălbatic, incitat de întâmplare zvârcolindu-se ușor între brațele-mi ce vor să ți-l strângă ca-ntr-un clește de iubire și de dor și la fel ca în poveste să rămâi pân-ai să mori
SENZAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372661_a_373990]
-
și eu credeam că frumusețea clasică și măsurată a poemelor homerice îmi va pun balsamul păcii pe sufletul mei ars, dar era o cruntă greșeală. Zeii greci începură să frecventeze visurile mele. Brațele albe ale Junonei nu o dată se întâlniseră molatic în adâncul tulburatelor mele vise, încrucișându-se la ceafă și făcând să se ridice într-o voluptoasă răsuflare un bust tulburător din școala lui Fidias. “ În lectura Bibliei este atras de multele fapte sângeroase ale istoriilor sacre, mai ales de
PASIONALITATEA CA REFLEX AL IMAGINARULUI ÎN RUSOAICA DE GIB I. MIHĂESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372733_a_374062]
-
10 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Am să te iau la pas step by step inima mea vălurita mea vale să-ți deschid un cont la Banca piruetelor -Vrei? Draga mea lamele sărutului cu semn de prună coaptă cu atingeri molatice vor controla permanenta ta gură plină de plăgi -Ce frumos mi se bate ochiul stâng!!! voi fi promenada bărbatului fidel oare? Referință Bibliografică: SECUNDELE TENSIUNII TRECUTE AH INIMĂ / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1714, Anul V
SECUNDELE TENSIUNII TRECUTE AH INIMĂ de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372129_a_373458]
-
așternutul alb, lalele mov. E primăvară noastră-n doi, promisă, Ia trupul meu de față să-ți faci strai, Să mă ghicești în albul de narcisa Și în mirosul florilor de mai. Și-apoi, printre nuanțe de safire, Din vânt molatic să îți faci atu, Să răspândești parfumuri de iubire, Căci primăvară asta ești chiar tu. Citește mai mult Azi vreau să mă îmbrac doar în culoare,Să mă-mpletesc cu rozul din cais,Apoi, printre suave lăcrămioare,Să sorb un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
dantelateși-n așternutul alb, lalele mov.E primăvară noastră-n doi, promisă, Ia trupul meu de față să-ți faci strai,Să mă ghicești în albul de narcisăși în mirosul florilor de mai.Și-apoi, printre nuanțe de safire, Din vânt molatic să îți faci atu,Să răspândești parfumuri de iubire,Căci primăvară asta ești chiar tu.... XII. PE CERUL CĂ UN ȘEVALET, de Lăură Hubati, publicat în Ediția nr. 1518 din 26 februarie 2015. Natura-i pictor în lumini la ora
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
la braț, C-avem ploi până la subraț.. În loc de zăpadă.. Iese soare un pic norii alungă, Frigul nu poate să străpungă, Vremea caldă ca să tot ajungă, Ca un timp de toamnă lungă.. O ploaie fără nica romantic, Șiroaie cu șicane de molatic, Ce murdărește decât spală, Părând ca fi în aria murdară.. De mai din sud. De nu-ți vine să ieși pe-afară, Nu batjocori vremea de ocară, Te-ar disprețui și Dumnezeu, Afară te-ai preface și în seu .. Picățele
PLOI DIN CEAŢĂ... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376170_a_377499]
-
trupul mamei sale pe când o alăpta. A întins brațele să cuprindă sânii plini cu mâinile ei micuțe și a început să gângurească, fericită, în legănatul plăcut al luminii ce o purta spre înălțimi. S-a desprins, mai apoi, cu gesturi molatice, pentru a pluti singură, în ritm de vals, pe muzica îngerească izvorâtă, parcă, din trupul ei și zâmbea fericită stelelor de care se apropia dansând. Creștea pe măsură ce se înălța și își privea rochițele dantelate cum își fluturau poalele atingând covorul
EPISODUL 4, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379680_a_381009]