289 matches
-
am găsit și cîțiva clienți ca lumea. Într-o zi am dat peste Bert, un tip pe care-l știam din barul Angle. Bert era cunoscut ca mardeiaș . Era un tînăr bine făcut, cu fața rotundă, cu un aer aparent molatic, care se specializase În extorcări și recuperări. Nu-l știam să folosească altceva decît iarbă și m-am mirat cînd m-a Întrebat dacă am marfă. I-am zis că da, vînd marfă, și a cumpărat zece capsule. Am aflat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
într-un freamăt cromatic, sugerând inefabile stări de spirit, de reverie și candori, de încântări și duioșii, ―cu neașteptate siluete care apar, fantastice, într-un fel de negură a povestirilor sadoveniene. În asemenea plăsmuiri, natura pare cuprinsă de o somnolență molatică și visătoare, respirând calmă și adâncită în sine însăși sub privirile contemplative ale artistului, el însuși abandonându-se visărilor în prezența ei și într-o caldă comuniune cu ea. Mai ales peisajele estivale și autumnale - Livadă la Humărie, Peisaj la
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
deoarece este atât de atrăgătoare și poate oferi aparența, falsă deseori, a unei analize vaste. Dar tocmai aceste abordări trebuie și ele analizate, fie că sunt elogioase, fie dimpotrivă, fie că amestecă elemente, așa cum face Keyserling când ne prezintă drept molatici, buni, nepractici. La Cantemir, târgoveții nu ocupă mult loc în prezentare, ceea ce este de asemenea un semn al palidei lor prezențe sociale. În ce privește țăranii, dincolo de erori cum ar fi aceea privind absența locuitorilor în Moldova la descălecarea lui Dragoș, există
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
lui Iuliu Hațieganu: "Nu înapoi la Hipocrat, ci înainte cu Hipocrat". Inscripție pe o portocală Ninge cu fulgi mari ca niște fluturi. Peisajul este neobișnuit; parcă nu-i un peisaj din aceste locuri și nu aparține acestei zile de iarnă molatică, zi de lehamite. Decorul îmi amintește de un peisaj de la Balcic, al lui Nicolae Tonitza, cu zăpadă multă, moale, pufoasă, într-un Balcic târziu, în care pictorul pare a fi întârziat într-un an mult după vremea plecărilor obișnuite; trist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
atunci când îl suplinea pe Roger la secretariatul de redacție. Când la un capăt al firului tuna și fulgera Geor ge Ivașcu, dincoace, la celălalt capăt, masivul, imperturbabilul Mi hai Pascu putea fi auzit rostind, la rare intervale și cu o molatică deferență, câte un: — Da, domnule director. După un timp, contrariat, G. Ivașcu diminua tonalitatea emi siei și întreba: — Pascule, mai ești la telefon? — Sunt, domnule director. — Păi dacă ești, de ce taci? — Ca să vă aud, domnule director. Iarăși contrariere. — Poftim, ca să
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de această singură expresie: „Isus Cristos a spus așa, Isus Cristos a făcut așa”, mai mult decât de toate motivațiile luate împreună. Numai rațiunea fără credință este prea slabă pentru a ne face să izbutim, și ne lasă totdeauna prea molatici în fața datoriei, așa cum ne mărturisesc înțelepții antichității, care au moralizat așa de bine, și apoi au trăit atât de aiurea. Ce-ar putea să facă rațiunea singură ca să ne mângâie în încercare, ca să ne susțină în bine și să ne
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
și să vedem tot ce se poate vedea pe cele dealuri. Facem doar stângamprejur și, cu pas vioi, pornim la drum, iar după ce depășim Ferma pomicolă Vămășoaia, o cotim la stânga, pe o cale care urcă în serpentine când repezi când molatice și nu după multă vreme ne găsim în fața acelor frumoase clădiri care ne-au contrariat atunci când le-am descoperit. „Ce caută aici pe deal aceste frumuseți?” ai întrebat tu. Dar cine să ne răspundă? Apoi acum pot să-ți spun
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
scurt. Ei mai știu că Israelului nu-i convin decât războaiele scurte, pentru că nu poți mobiliza pe termen foarte lung o armată de rezerviști fără a paraliza spatele frontului. Și că o societate bogată și de consumatori devine vulnerabilă și molatică, în care fiecare viață pierdută este o tragedie fapt impropriu sacrificiilor mari și îndelungate. Pentru ei, a rezista înseamnă a trăi. A supraviețui raidurilor aeriene, asasinatelor cu țintă precisă, dronelor, comandourilor heliopurtate. Ei nu mai au mare lucru de pierdut
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
trebuit să fie susținut de ambasada Austriei, întrucît politica noastră în Turcia corespundea dorinței clare a Vienei de a ne distrage atenția de la soarta nefericită a transilvănenilor. Dar, în afară de faptul că ambasadorul Calice, aflat în pragul pensionării, avea un temperament molatic și vederi înguste, instrucțiunile pe care le primea de la Ballplatz erau reci și îl făceau să nu ne sprijine decît în slabă măsură. Contele Goluchowski, în afara grijei față de echilibrul austro-rus așa cum fusese stabilit la Müerszteg, măsura gesturile diplomației sale față de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
puternic zid și conduc la putere și tărie. Dacă se cercetează istoria locuitorilor insulelor și coastelor se vor afla aceste popoare mereu curajoase, bogate și independente. Aceste granițe luate în considerare din punct de vedere politic, din direcția sud-nord, de la molatica Chină, cea puțin războinică și fără legături și până la Suedia cea legată de lipsa de mijloace, garantează de asemenea Rusiei o deplină securitate. Cine nu știe că sentimentele noastre sunt rezultatul impresiilor externe și, ca urmare, o astfel de mărire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
făcea ca Mithridate să se poată măsura cu tot restul lumii și dădea Imperiului romano-oriental sau grecesc, atunci când el pierdea bogatul Egipt în secolul al șaptelea, strălucirea și puterea, atâta vreme cât acesta era încă capabil, până când grecii dedicați luxului inactiv și molatic, trândăviei și tuturor viciilor și defectelor guvernării, renunțau de bună voie la avantajele acestei mări, socoteau comerțul și ademenirea mărfurilor către alte națiuni sub demnitatea lor și-l lăsau popoarelor Italiei, venețienilor, pisanilor, florentinilor și genovezilor și arabilor. Pavilioanele străine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
larmă 204, plâng în vale205; apa sună somnoroasă 206, tremură pe prund 207; izvoare blânde cad208, murmură 209, suspină 210, cântă 211, fac larmă 212; izvoare albastre/ Șoptesc ele-n de ele213, sunt sdrumicate peste pietre licurind, suspină-n flori molatic, coboară-n ropot dulce, sar în bulgări fluizi 214, sunt vergine și sânte 215. Armonii cu rezonanțe auditive perfecte între cele două entități (a naturii, dar și a naturii sufletului uman) devin un întreg de lavă inseparabilă: Numai murmurul cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
visat cu ochii deschiși. E o imagine predilect eminesciană: Câte nopți eu cugetata-mi pân' se-nvăluie gândirea,/ Pân' ce visele-i gigantici se uscau în nălucire 244; sau, ca imagine aparent domestică, în fața focului, pe-o sofă roșă, [...] somnu-i cald, molatic, lin245. În atmosfera aceasta de dulce blândețe a somniei, Eminescu o poate invoca pe iubită în voie; și-o imaginează venind, iar visul devine aproape realitate: Și apoi ca din vis trezită, cu mânuțe albe, dulci/ De pe fruntea mea cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de albastru. Norii plini de viață întâmpină păsările, fericite că s au întors în țara lor natală. Odată cu covorul de curcubeu, și pomii înfloriți înmiresmează și dau culoare covorului de smarald, făcându-le tuturor inima să zâmbească. Aerul primăvăratic și molatic aduce o sărbătoare tuturor viețuitoarelor. Natura plină de entuziasm așteaptă cu nerăbdare zorii zilei. Pădurea șușotea cu interes, iar crengile se clătinau ușor. Ele urcă și coboară de la cer până la pământ aducând cu ele gândurile vântului ce adia ușor peste
ANTOLOGIE:poezie by Valentina-Daniela Mocanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_683]
-
a fi decât o umbră nepricepută ce fugea pe murii caselor înșirate în rând. Casa din capătul uliței era galbenă, cu feresti poleite de lună, cu perdele albe. El bătu încet [în] fereastră. - Tu ești? răspunse o voce dragă și molatică. - Eu... deschide fereastra... nu e nimeni pe strade, nu te poate vedea ni meni, și apoi chiar de te-ar vedea... Fereastra se deschise-ncet, perdeaua se dete într-o parte și dintre creții ei apăru frumos și palid capul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
privească. Se așeză pur și simplu pe băncuță și scoase o sticluță cu cafea din tașcă, după care își aprinse tacticos o țigară. Suflă fumul albăstrui încetișor și cu dichis, formând câteva cercuri pe care le destrămă cu un gest molatic. Apoi, după ce sorbi puțină cafea, îl întrebă, oarecum visător pe agitatul Petrică: "Auziși, măi nea, că a murit mă-sa mare a lu' Obama?. În mod uimitor, deși păru să i se tulbure imaginea și se făcu instantaneu stacojiu în
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nu‑i mai burghez decât spaima de moarte, spunea Ravelstein. Ținea aceste mici anti‑predici Într‑un stil cu totul excentric. Îmi aducea aminte de dansatorii gen păpușă de cârpă, clovnii din anii douăzeci care‑și fâlfâiau brațele lungi, zdrențuite, molatice, și Își pictau zâmbete largi până la urechi pe fețele făinoase. Așadar, preocupările serioase ale lui Ravelstein „coexistau”, ca să folosesc un termen din politica secolului douăzeci, cu bufoneriile sale. Dar numai prietenii puteau desluși această latură a lui. În Împrejurări serioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
uneori de câte un cuvânt neînțeles, scos de băiatul cel mai mare care era acum elev în clasa doua. Micuța Irina dormea cu ea în același pat și acum își scosese piciorușele dolofane deasupra plapumei. O înveli cu un gest molatic să no trezească, dar nu se culcă la loc lângă ea. O teamă surdă, ascunsă, amestecată cu un sentiment adânc și dureros de neputința de a înțelege cauza o făcu să stea și să vegheze până dimineața. Bărbatul nu-i
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
opune vreo rezistență, apoi ca și cum ar fi vrut să constate efectul mișcării sale ridică piciorul cu pantoful îngreunat de mâlul galben, privi locul și rămase o clipă mirat de inexistența măcar a unei urme infime de frunză. Zise cu glas molatic ieșit parcă din adâncurile pădurii unde apa clipocea printre trunchiurile cenușii-negricioase ale stejarilor. - Uite așa sunt și unii, oameni. Vin de undeva, Dumnezeu știe de unde, se lipesc de ceva, de cineva, ca apoi să dispară fără urme cu gândurile și
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
vrut să mă pedepsească pentru păcatele mele. Tu ești de-acum un adevărat bărbat, poți să pricepi aceste lucruri. Și am apăsat dinadins pe cuvintele „adevărat bărbat“. Și-a lăsat jos sulița și s-a uitat la mine, sprijinindu-se molatic de ea. - Ce păcate? Întrebarea era fără răutate. I-am răspuns, spunându-i doar o jumătate de adevăr. - Mai ales zaruri și femei. A zâmbit, dând la iveală pentru prima oară un semn de simpatie. Surâsul lui te cucerea. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
coapsă nedemnă“. Era îmbrăcat în bumbac prețios vopsit în purpură, din urechi îi atârnau niște cercei de aur lungi, la gât avea coliere și cruci cu monturi de perle și geme, pe degete, multe inele. Chipul îi era un cerc molatic cu buze prea cărnoase, date cu negru. Era aproape cu desăvârșire chel. Surâdea, arătându-se încântat că ne veda. M-am uitat în jurul meu și am scrutat chipurile oamenilor de rând veniți să caște gura, ciudat de tăcuți. Ne fixau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
place, a plecat apoi la baie lăsându-mă singur, A venit târziu, îmbrățișarea ei pe la spate, frecându-se de peretele casei pisica își linge cu satisfacție buzele, își întinde spinarea, apoi lipindu-se leneșă de piciorul lui Theo se-ndreaptă molatic spre gărdulețul de flori, îl sare grațioasă, Și părul ei bogat acoperindu-mi obrajii, Daniel fremătând, așteptând ca el să continue, mirosul trupului ei proaspăt spălat, părul doar pe jumătate uscat, părul Învățătoarei era negru, mirosind a flori de câmp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Subit, întreaga garnitură pare amenințată de thanaticul frigid: vagonul se îndreaptă spre acel spațiu al terorii absolute, unde stăpânește "zeitatea înghețului, suveranul nemărginitelor puteri care mânau încoace [...] toată suflarea luminilor". Vocea auctorială readuce narațiunea la momentul prezentului, descris în tușe molatice, leneșe, din care nu lipsesc indicii ale confortului provincial: "soba de teracotă", "divanele mari și moi". Iar eroina ezită încă (își va mărturisi, ulterior, că își iubește, în definitiv, soțul, însă claustrarea la care o constrânge acesta îi hrănește tentația
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de la o temă comună în epoca simbolistă (vezi Accompagnement al lui Samain), poetul român compune un tablou alb-argintiu, în tonuri deschise, echivalent perfect al unei pînze de Monet; majoritatea cuvintelor din această unică strofă-poem evocă luminiscența: "Pe balta clară barca molatică plutea... Albeți neprihănite curgeau din cer; - voioase Zîmbeau în fundul apei răsfrîngeri argintoase; Oh! alba dimineață și visul ce șoptea, Și norii albi - și crinii suavi - și balta clară, Și sufletul - curatul argint de-odinioară. Oh! sufletul! - curatul argint de-odinioară
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
anunțurilor oficiale lipite la colțul străzii. Vremea celor cinci simțuri reduse la unul singur. Spionul cinează cu noi. E vremea draperiilor înțepenite, a cerului neutru, vremea politicii în măr, în sacru, în bucurie, în iubire și-n neiubire, în mânia molatică, în ginul diluat cu apă tonică, în ochii machiați, în dinții de sticlă, în grotesca limbă întortocheată. Iar asta se numește: bilanț. La capătul străzii e doar un singur zid, iar acolo e poliția. Pe cerul propagandei păsările anunță gloria
Carlos Drummond de Andrade - Mari poeme by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/4904_a_6229]