131 matches
-
prin lagunele ei când albastre, când verzi, când calde, când reci, după cum bate vântul pasiunilor tale. chiar și când taci ca un munte în tihnă căzut, vocea ta, din departe și din adânc, mă cercetează precum nuiaua solomonarilor, precum fluierul moleșit al dresorului mă coagulează, ca pe șarpele orb ce-și începe dansul după cum el vibrează. ca un clopot afară ziuă, înăuntru frig și noapte, ceață ca un fluture pe moarte. tot ce văd este albeața unui ochi de pasăre nocturnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
voi primi un răspuns. Și gândul Îmi fuge din nou la fata nevinovată pe care am lăsat-o În poarta mănăstirii... „ Muza lui Baudelaire s-a plimbat Îndelung, fără să sufere, prin această grădină; dar Într-o seară, slabă și moleșită, ea a murit respirând parfumul unui buchet făcut din aceste flori fatale.” Te rog, ai grijă de ea, Tu, care le faci și desfaci pe toate! Te rog! Valentina becart - 16 august - 24 august 2013 „Scriu... gândindu-mă la “rostul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
eram în negulă. Oricum, mi-am reamintit singură. Nu mai erau decât patru zile. Ce dezastru se mai putea întâmpla? 48tc "48" Eu și Brigit stăteam întinse la ea în pat. Abia ne mai mișcam din cauza căldurii de august. Eram moleșite de lumina albă și orbitoare a verii din New York, lumină care se reflecta în trotuarele de beton și în clădirile de beton, aruncând înapoi o căldură însutită și o lumină așijderea. Atmosfera nu mai era strălucitoare. De-acum devenise malefică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
privit-o o clipă și i-a închis din nou. Doamna Axente a adăugat, la povestirea ce ne-o făcea în antreu, ca și cum ar fi voit să o scuze: "Sărăcuța, nu-și mai dă seama de nimic, așa este de moleșită." La istorisirea ei am sesizat că bucuria noastră e deplasată, că fu-sese produsă mai mult de o stare nervoasă ce nu suporta la infinit aceeași neliniște fără nici un moment de discordare, și ne-am pos-omorît din nou. Una din impresiile
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cu acest gen de solicitudine, cam de zece ani încoace. Nu, nu mă duc în grădină. Azi a fost foarte cald, nu-i așa? — Da, soarele ne-a pârjolit groaznic. — Caii din grajd sunt sănătoși cu toții? Par să fie cam moleșiți. Nobunaga ridică ochii, încordându-și privirea spre luceafărul de seară, poate gândindu-se, dintr-o dată, la îndepărtatele provincii din apus. Ranmaru îi privi țintă profilul. Venise și Nobutada, care stătea lângă cei doi, dar, în privirea lui Ranmaru, se citea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
măduvă de urs și de leu, pentru asta te-am învățat să dobori dragoni și, întocmai ca pe Hercule, te-am deprins din leagăn să gâtui șerpi în mânuțele-ți de copil, numai pentru a scoate din tine un Adonis moleșit? Nopțile ce mi le-am petrecut veghind cu ochii la stele, fibrele calde încă din carnea vitelor, sorții ce i-am aruncat, zodiile au mințit deci arătând că tu erai născut pentru mărire? Cine ar fi crezut că tu vei
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
vorba între noi, fusese una din acele labe, în care treci direct din starea de fleșcăială în orgasm, sărind peste erecție. Cred că She-She s-o fi folosit de vreo șmecherie glandulară, ca să termine treaba așa de repede. După care, moleșită, a încercat să treacă iar în revistă Familia Regală, dar eu mi-am văzut de drum cât am putut de repede. Tot necazul cu povestea asta e - e atât de nesatisfăcător. Nici o luare normală la labă nu te satisface, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pictat de lumina lunii. Soarele a apus de mult și bezna a pus stăpânire de Univers, furându-i toată splendoarea și minunăția. Globul palid care veghea printre stele a încercat să-i mângâie ființa fără vlagă cu raze slabe, parcă moleșite și ele de tristețea fetei, dorindu-și să-i ofere un îndemn, o încurajare, o urmă de speranță. Vântul șuiera și el pierdut printre florile decolorate și nuanțele tulburător de înfiorătoare ale nopții, iar valurile spumoase ale mării de cleștar
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
un dușman Întortocheat și viclean. Descoperise În cele din urmă cine era vinovatul. Cel care Îi ucisese soția, Îi adusese nefericirea, Îi distrusese familia, Înrădăcinase ura și semănase moartea la Lands’en. Iar acesta nu era decît un om bătrîn moleșit și tremurînd din Încheieturi. - Ești conștient de faptul că ai fost pervers și dăunător, că ne-ai distrus pe toți? - Nu primesc lecții de la un hoț și un asasin! persiflă bătrînul cu morgă, adevărata lui fire dovedindu-se mai puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se aruncă asupra lui... Acoperișurile de țiglă roșie, țuguiate și Îmblânzite de lumina soarelui, păreau o armată de ciuperci uriașe, ivite printre coroanele arborilor și cotropind Întinderea până departe. Îngerul se roti de câteva ori curios, după care, obosit și moleșit de căldura după-amiezii, poposi pe turla bisericii din preajma unei clădiri Înalte și, moțăind puțin, adormi grozav de repede. Fereastra i se Întunecă pentru câteva clipe, iar el știu că trecuse prin dreptul ei, În goană, Câinele Negru. Zâmbi cu subînțeles
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
s-a rușinat și chiar a simțit cum popa vine cu un foarfece enorm ca să-i taie limba, așa ca pe un cordon mai lat. A vrut să spună ceva răstit și să se scoale pentru explicații, dar o mână moleșită l-a apăsat către poziția de somn și o palmă delicată i-a astupat gura În timp ce o voce pierdută șoptea diafan: Hai, stai locului! Nu te simți bine?! Ei au plecat, știi nu? Vin to’mai deseară pe noapte! Ț-
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
sub zăpadă mirosea frumos a frunze putrede. Pământul negru și gras dospea. Cârciumarul își privi pomii. Le pusese fiecăruia câte un tutore de salcâm tare, de care legase cu rafie tulpinile crude. Câinii se gudurau la picioarele lui, căscau leneși, moleșiți. O toropeală neînțeleasă îl cuprinse. Auzi burlanele casei zuruind. Gurile lor de tablă aruncau în curte cocleala ultimei zăpezi de pe acoperiș, încet, urmele cerului se ștergeau. Nori albicioși călătoreau spre oraș și se pierdeau în sârmele numeroase, împletite peste clădirile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în țarină. Mirosea a gutuie pârguită. Procopie ședea și se uita la vița urcătoare ce acoperea ferestrele lui. Era așezat pe un scaun, cu ochii în soare, orbit de lumina aceea mângâietoare, numai într-o cămașă subțire, deschisă la gât, moleșit, ținîndu-și genunchii între palme. Veta îl privea de după perdea. Atunci sosiră dinspre Grivița hingherii. Întâi, fata a auzit o larmă surdă și vocile băieților din mahala: - Huo, na! Huo, na! La oase! A ieșit afară, la poartă. Din capul străzii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-n mintea lor se gândeau că parcă s-ar fi dus după Paraschiv, că o să împartă totul cu dreptate, frățește, dar le venea peste mână să-i comande cel tânăr. Se cam saturaseră de staroste că-l vedeau bătrân și moleșit, fără poftă de lucru. Se încuia de la o vreme zile întregi cu ibovnica în casă. Și fără el, ceilalți erau parcă fără cap. Nu se mișcau. Lipsea și Treanță, n-aveau ponturi, o duceau prost. Mai dăduseră ei două-trei lovituri
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
este stăpânul răsplății și al pedepsei! Eram permanent la căpătâiul unchiului, atent la cel mai mic gest, la cea mai mică grimasă, contemplându-l uneori ceasuri întregi, pe când dormea cufundat într-un somn agitat. L-am simțit dintr-odată îmbătrânit, moleșit, dezarmat, când, cu doar două zile în urmă, era în stare să țină o întreagă adunare cu sufletul la gură vorbind despre rumi, lei sau șerpi. Datorită calităților lui de poet și de orator, datorită și vastelor lui cunoștințe, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
îți explici faptul ca niște valuri care ne loveau de dimineață dinspre pupă acum ne lovesc dinspre babord? — S-o fi schimbat vântul, se aventură Tapú Tetuanúi cu sfiala, nemaiștiind ce să zică. Celălalt își ridică iarăși privirea către velele moleșite: — Care vânt? întreba. Lui Tapú Tetuanúi aproape că-i dăduseră lacrimile și trebui să-și muște buzele că membrii echipajului să nu-și dea seama cât se simțea de rușinat și de abătut. Miti Matái păru să-i înțeleagă starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
calul și călăreața, iar aerul proaspăt alungă proasta dispoziție și neliniștea. Cu un asemenea aer n‑ai voie să te odihnești, dacă vrei să nu ruginești. Răul se aciuează, însă, de preferință în locurile ferite de vânt, adolescenții palizi și moleșiți caută mai degrabă spațiul închis al barurilor de la subsol; afară, la lumina zilei, te apucă dorința de a ajuta orbii să treacă strada sau de‑a mângâia un cățeluș. Ce‑i gălăgia asta, Witkowski unu și doi, vă rog să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și-a dat seama că îi poate cere orice, e dispusă să-i ofere totul pe tavă. Nu se aștepta, ca la vârsta ei să-și amintească pornirile abandonate și o căldură bizară îi cuprinse trupul... degetele o mângâiară și moleșită se calmă. Simți cum îi apăsă tâmplele și liniștea o cuprinse. Îi spunea Tatăl nostru! Părul îi căzuse peste ochi și o deranja. Îl potrivi așezându-l mai bine cu ei închiși, într-un val de durere care se disipa... îi
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
însă de când îl întâlnise pe Traian, nici nu se mai gândise la trecut. Urmă o senzație de împlinire. Primul orgasm închis în ei de-atâta vreme, îi eliberă. Conștiința îi alunecă printre hăuri copleșită de transmisii și răspunsuri comune. Pierdută, moleșită ar fi vrut să își prelungească starea de dincolo și dori ca bărbatul să se liniștească câteva clipe, însă el știind că trebuie continuat, pompa din obișnuință fără să simtă nici un îndemn. Căuta din nou acea senzație care nu mai
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
părăsit la voia întîmplării, pentru ca pe urmă soarta să vrea ca el să ajungă rege al Romei și întemeietor al acestui stat. Trebuia ca Cirus să-i găsească pe perși nemulțumiți de stăpînirea mezilor, iar pe aceștia să-i afle moleșiți și slăbiți de o pace îndelungată. Teseu nu putea să-și dovedească însușirile, dacă nu-i găsea pe atenieni lipsiți de unitate. Așadar prilejul favorabil a îngăduit acestor oameni să reușească în acțiunile lor, iar însușirile lor strălucite i-au
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
după atâta mers prin frig și prin troiene - a îndemnat crâșmărița. Până atunci, fă bine, Costache, și adu-ne câte un rachiu - a sugerat moș Dumitru. Pentru mine să pui în țoiul cel mare! l-a completat Pâcu, în râsul moleșit al cărăușilor... Așezați - fiecare la locul lui - cărăușii au rămas tăcuți. Fețele înroșite de frig păreau niște măști. Doar ochii arătau că sunt vii...Iși frecau mâinile înghețate și trăgeau cu coada ochiului urmărind mișcările lui Costache crâșmarul... Ce ar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pe Balzac. Conține și note false, dezacorduri, vreun vibrato prea apăsat. Tai felii subțiri din mărul zemos încă și aromat al vieții amintite: Speak, Memory. Avusese concert la Iași. Era obosit, epuizat nervos ("M-am întins mai mult decît plapoma"), moleșit. Viața de condamnat la glorie nu-i fără suferință. A zăcut zile-n șir. "Nu-mi place să mă culc în patul altuia, dar are un anume farmec să dorm în patul tău, Dințișor". Își pierduse proverbialul autocontrol (febra continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
A urmat apoi un moment de respiro între cei mai apropiați, cu satisfacția că scopul propus a fost atins și apreciat corespunzător, după care, cu un taxi, am revenit acasă. Puțin marcat de efort și oarecare încordare, mă simt oarecum moleșit, obosit însă, nu o oboseală fizică, ci un efort nervos, răspunzând solicitărilor unei zile deosebite. Am mai rămas sub bolta de viță din fața casei la o șuetă cu soții Doina și Costel Avădanei, care ne-au fost de un real
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și atât de senzualul tangou, importat din Argentina și care este în mare vogă. Peste tot se deschid noi baruri și noi ringuri de dans. Balurile populare, cum sunt cele din strada Lappe, cu "atmosfera lor încinsă, sufocantă, în parte moleșită, în parte deșucheată, dar destinsă și senzuală", se înmulțesc. Aici se dansează java, echivalentul popular al tangoului. Încep să apară petrecerile-surpriză, care-i atrag pe tineri, dar și pe cei mai puțin tineri. Principiul e american, scrie Maurice Sachs, autorul
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
visează în fiecare noapte. Crescuse și se maturizase din iunie 1940, însă rămăsese la fel de cochetă. În cei patru ani de conflict, Micheline nu își refuzase flirturile cu germanii. Pentru că, după cum mărturisește ea, "moare de urât" în Franța aceea pétainistă și moleșită, iar dacă "nemțălăul", dușman al Franței dintotdeauna, este în sine vrednic de ură, germanii, "luați separat, sunt tare amabili, în general bine crescuți și corecți". Totuși, aceste jocuri ale seducției rămăseseră foarte superficiale, cu totul nevinovate. Sunt chiar cu dublu
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]