238 matches
-
ce e pur verbal în vorbe, nu mai vedeți ce e curat lucru în lucruri. ’Geaba l-ați citit pe Heidegger, n-ați înțeles ce voia să spună el cu „puritatea chestiei din chestie“. — Ba am înțeles, ba am înțeles, molfăia Max neconvins. I-am tras un cot în coaste. — Știi ce? Ocultiștii ar face bine să se ocupe mai mult de Heidegger. M-a întrebat, mimând interesul, ce voiam să spun. Am pufnit. — Ați studiat totul, inclusiv absența sexului la
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
să trăiesc cu el că mă gătește” o spus, “mai bine stau și eu încă oleacă până e fata mare și plec”. și eu ce era să spun, “cum vrei mamă”, am spus, “cum vrei”. și acuma... țața Floarea, știrbă, molfăind cuvintele, și cu chipul senin povestea câte le știa ea “domnilor procorori”. - Da’ cum a fost? Ce s-a întâmplat, știți? Interveni un tânăr în costumul cam strâmt pentru trupul lui. - Ce o spus? - Cum s-o întâmplat? Interveni Maria
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
vis. Și dacă n-are magneziu, ce-i pasă doctorului? Parcă aia îi lipsea lui, magneziu? Nevastă-sa se proțăpise în pragul băii și se uita la el cu ochii cârpiți de somn. Tu știi cât e ceasul? zise ea molfăind o bucățică de lămâie. — Cât e? — Cinci! De ce te-ai trezit așa devreme? Nu știu. Am visat urât. — Ce? Că n-am magneziu. — Magneziu? — Da, magneziu, ăla al lui Mendeleev. — Care Mendeleev? Cu tabelul, dragă! — Ce tabel?! Ai luat-o
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
holul slab luminat o țigară și scoase capul pe geam ca să tragă câteva guri de aer rece. Aruncă țigara fumată nici jumate și trase cu zgomot ușa compartimentului după el. Mămăița abandonase rebusul. Privea stins undeva pe geam. Che Guevara molfăia dintr-o pară zemoasă. Tolănit vizavi de el, se ștergea din când în când cu podul palmei pe mustăți. — Am trecut de Ploiești? întrebă Che Guevara în gol, fără a se adresa nimănui anume. — Trecut... — Hai că am dormit nițel
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
tatălui ei mort în război, și, dincolo de toate, asta tocmai în perioada în care începuse "ruperea cu rușii" ?... Drept care cineastul e chemat pe Rahovei, la Securitate, unde un locotenent major care mînca slănină cu ceapă pe o "Scînteie", îi spune, molfăind: "Cum îți permiți să spui că au murit soldați sovietici pentru eliberarea României? Noi ne-am eliberat singuri. Te pomenești că ești omul lor"... "Omul lor" chiar fusese Mircea Săucan, un "adolescent comunist", de 16 ani, fluturînd frenetic un steag
Lupta cea mare a lui Mircea Săucan by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13989_a_15314]
-
perlă, adăugind straturi peste straturi de inhibiție sidefie în jurul unui gând dureros. Acum însă, pe când își consuma ultimele rezerve de tinerețe, Mana, singura strălucitoare într-un oraș mohorât, siberian, se-n-drepta fără urmă de neliniște, trecând grațios printre vagabonzii ce-și molfăiau covrigii în fața sălilor de spectacol, spre cinema "înfrățirea-ntre popoare", unde juca filmul cu Gerard Philipe. Victorița hoața îl văzuse și-i împuiase atâta capul cu el, cu "ce făcea băiatu' și cum scăpase el fata", că Maria aproape că
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și bare de fier era un maidan cu cauciucuri de mașini stivuite, iar în fund calcanul galben al unei case, cu o fereastră în mijloc, aproape de muchia de sus. În fereastră - un cap de bătrână, cu ochii duși în fundul orbitelor, molfăind o suzetă de sugar, rotundă și cu un inel de plastic roz. Bâțâind veselă din cap, îi făcu un semn cu mâna tânărului, care-i întoarse spatele cu scârbă. Îndepărtîndu-se puțin, pe maidan, de piciorul casei liftului, Costel putu să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
din cauza celui care la paișpe ani refuză să mai calce vreodată într-o sinagogă, în loc să vă tânguiți din cauza celui care a întors spatele glorioasei epopei a poporului său, mai bine ați vărsa lacrimi pentru înseși jalnicele voastre făpturi, zău, care molfăie și tot molfăie la nesfârșit strugurele ăla acru al religiei! Evreu evreu evreu evreu evreu evreu! Îmi iese pe nas, epopeea asta a evreilor chinuiți! Faceți-mi și mie o favoare, dragii mei conaționali, și vârâți-vă-n curul vostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
la paișpe ani refuză să mai calce vreodată într-o sinagogă, în loc să vă tânguiți din cauza celui care a întors spatele glorioasei epopei a poporului său, mai bine ați vărsa lacrimi pentru înseși jalnicele voastre făpturi, zău, care molfăie și tot molfăie la nesfârșit strugurele ăla acru al religiei! Evreu evreu evreu evreu evreu evreu! Îmi iese pe nas, epopeea asta a evreilor chinuiți! Faceți-mi și mie o favoare, dragii mei conaționali, și vârâți-vă-n curul vostru ăla, chinuit, toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe ospătarul de la restaurantul franțuzesc de lux unde-i ducă ca să le arăt că sunt om mare, „Oui monsieur, avem...“, „În regulă, adu-mi o bucată pește, dar vezi să fie caldă“, zice taică-meu), am cinat și, pe urmă, molfăindu-mi Titralacul (ca să-mi calmeze hiperaciditatea gastrică), mă mai plimb o vreme cu ei înainte de a-i urca într-un taxi care să-i ducă la Autogara Autorității Portuare. Taică-meu se și apucă să mă foarfece că de ce n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
service de unde cumpără tata benzină - au vârste cuprinse între treizeci și cincizeci de ani, deși eu nu mă gândesc la ei raportându-i vârsta lor, ci doar ca la „bărbați“. În cercul de la bătaie, ba chiar și în baze, își molfăie tacticoși chiștoacele jilave de trabuc. Nu-s niște puștani, vezi bine, ci bărbați în toată firea. Burtoși! Musculoși! Cu brațe păroase! Cu țeste pleșuve! Și ce voci mai au - răsunătoare ca tunul, de le auzi hăt până pe veranda casei noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ca și pentru copil... S-o ia dracu’, nășico, care cum și ce a învățat-o? Prea nerăbdătoare-i Mirela, iar Geta, din cale-afară de secretoasă, tace și-l leagănă pe Petrișor, cu privirea căzută pe fața lui roșie, care molfăie și plescăie din buze. E foarte absorbită de legănat, parcă i-ar plăcea să se simtă în pielea Mirelei cu un copil mic, s-o facă mai curând pe treabă în felul ăsta, decât cu Roberto, care uite-l, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
la casa sufletului... Dă-i și lui Petrișor puțin, aha, ai văzut că-i place? Tu n-ai postit, Petrișor? întreabă Geta, îndesându-i bucățele de cârnat și pâine în gură, jubilând: îi place, oho, ce-i mai place! Petrișor molfăia lacom. E bun cârnațu’, Petrișor? I-a tocat mămica cu barda... — L-am învățat să mănânce de toate, absolut orice... Pe cine zici că i-a tocat cu barda? — Pă cârnați. Ie din carne tocată cu barda, nu cu mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Clientul a coborât ochii, a surâs și a dat din cap vizibil jenat. A luat tava pe care am pus înghețata fără să încerce să mă privească și s-a refugiat imediat în spatele ficusului. L-am auzit cum începe să molfăie. Să stai după program nu e cine știe ce scofală. Am recuperat cartofii în douăzeci de minute, după care am aranjat scaunele și mesele și am curățat pământul din ghiveciul ficusului. Mi-am reamintit, nu fără o oarecare surprindere, că ficusul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
digerasem prea bine și aveam stomacul umflat. Am încercat degeaba să râgâi, am pufăit și am bombănit. Înaintea lui 433 m-am simțit mai ușurat și am deschis repede ușa. Hector stătea pe pat, liniștit, cu mâinile și picioarele încrucișate, molfăind între dinți o țigară neaprinsă. Nu se uita la mine. Linoleul era curat. - Unde-ai plecat? l-am întrebat, nu mi-a răspuns. Unde ți-e gângania aia nouă? am continuat, dar tot nu mi-a răspuns. N-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ceva doză de mici cu muștar și de ochiuri la capac. În bufet, fel de fel de tovarăși, care mai de care mai plini de sine sau mai pleoștiți, asta în raport de ranguri și coloane vertebrale. Unii discutau, alții molfăiau din picioare fel de fel de delicatese: cârnați, mici, pârjoale cu usturoi, clătite, colțunași, omlete sau pur și simplu ouă fierte moi sau tari, fiecare după preferință și pungă. Muștarul era la putere, arăta ceva mai deschis la culoare decât
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
-i spun ! Un moșneag cu căciulă roasă, lung și adus de spate, plimba, înaltă, o sarcină de panere din răchită portocalie, vopsite în coajă. O babă cu fața rotundă și creață ca petica cumpărase de-un franc colaci. Acuma-i molfăia în gingii, purtând ca o teică falca înainte și înapoi și, la fiecare dus, vârful nasului i se umfla ca o bilă. Cunoscuți ce nu se văzuseră de mult se întâlneau fără efuziuni, cu chipuri neclintite : - Ce mai faci ? - Bine
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
duhoarea lui, bolovanii s-au fost înnegrit iar iarba dimprejur se împuțise. Ș-așa m-am scârbit eu atunci, că o săptămână n-am putut pune nimic în gură. Moșul nu avea glas să se mai mire. Ca un trior, molfăi înainte și-napoi. Grăbit să nu piardă rândul, după ce-și reveni, moșul zise : „Iar eu văd de-un timp pe malul apei, noaptea, niște felinare aprinse. Sunt cinci și umblă cam de pe la miezul nopții până către ziuă. Cum vin
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
îndelungată gimnastică între podea și poziția drepți, care se declanșa ritmic, la momente numai de tata, de Veta și de cei lalți enoriași știute. Coroborată cu niște mormăituri și schelălăituri ale unui cor fermecat de babe, precum și cu niște cuvinte molfăite de preotul care era într-un continuu du-te-vino între altar și naos, experiența ritualului bisericesc m-a lăsat și mai nedumerită ca până atunci. Nu am înțeles nimic și nu am simțit absolut nimic din entuziasmul care mă încercase citind
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
o, Doamnes... bărbatul ăla Își face nevoile În stradă! Nu mă uit. Trecu pe lângă curtea unui artist al deșeurilor: cele Șapte Minuni ale Lumii făcute din dopuri de sticle. Un bețivan bătrân cu un sombrero viu colorat Înainta cu Încetinitorul, molfăind din gura fără dinți și Întinzând mâna după mărunțiș. Dar ce-ar putea face? N-au nici un fel de canalizare. Nici canale, groaznic, groaznic! Trecu pe lângă o frizerie unde bărbații Își Întindeau părul purtau căști de duș, ca femeile. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ora asta fiecare dintre aceste tinere deja miroase În locurile care contează ca o brânză franțuzească moale, foarte matură... Sunt amorțite și În privința gândurilor la copiii lăsați acasă, bebeluși de șase luni cu răceli crunte, care dorm În pătuțuri uzate, molfăind suzete și respirând cu greu... imune la gustul persistent de spermă din gură, combinat cu guma de mestecat mentolată, majoritatea de până În optsprezece ani, acest trotuar de pe Twelfth Street fiind primul lor loc de muncă adevărat, cel mai bun lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
eu, nu Rex, o săruta. Undeva Într-un copac țipa o bufniță. La geamuri se Îngrămădeau insectele, atrase de lumină. În starea mea delfică, eram conștientă simultan de ambele procese de amor. Prin intermediul corpului lui Rex, Îmbrățișam corpul Obiectului, Îi molfăiam urechea... și În același timp eram conștientă și de mâinile lui Jerome care cutreierau pe corpul meu, cel pe care-l lăsasem pe celălalt pat. Era deasupra mea și Îmi strivea un picior, așa că l-am mișcat, mi-am desfăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
e că așa a și fost, zise Sally și-i smulse cârnatul dintre degete. Din cauza asta am acum atât de multă nevoie de iubire. își vârî cea mai mare parte din cârnat în gură, după care îl trase încetișor afară, molfăindu-i doar capătul. Wilt termină de mâncat salata de varză cu morcovi și își curăță gâtlejul cu trosneala Pringsheim. — Nu-i așa că-s îngrozitori toți ăștia? întrebă Sally la auzul zbieretelor și râsetelor care veneau din colțul grădinii, de lângă grătar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și sora ei mureau de râs. M-am umflat de gogoși și n-am mai mâncat nimic. Am înșfăcat-o pe Zizi și am ieșit în curte. Se făcuse ora zece și trebuia să merg la Rolando, în câmp. Chombe molfăia lângă cotețul găinilor niște coji de ardei umpluți. Era un câine omnivor. La vecin, pe un stâlp înalt, erau cocoțate cuiburile murdare ale porumbeilor de casă, după care se dădea în vânt Gigi. Cât era ea de leneșă, tot mai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sau avea cel puțin, și „sunetul muzicii“ un dichis și o anume rigoare, avea, poate mai are, accesul la marea muzică o anume disciplină și rigoare. Dacă americanilor le place să vadă filme de Antonioni și Bergman ronțăind alune și molfăind pop-corn, nu vedem de ce trebuie să ascultăm Mozart și Beethoven în condiții de parc de distracții. Să devină muzica altceva decât știam noi? Să se schimbe paradigma percepției muzicii și să fi rămas în afara unei astfel de modificări? Poate. Dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]