435 matches
-
veghe La margine de ape; Te-au sărutat, în noapte, Un val și-un pescăruș. Nisipul ți-a fost patul Și-un lotus, perna moale, Iar vântul și răcoarea Te-au învelit în puf. Ai fost ținut în brate, De moliciunea apei; Ca o femeie tandră, Te-a mângâiat pe trup. Ți-a picurat, gingașă, Pe buzele uscate, Un strop din vraja lunii, Sărut de dor și drag. Ades ai stat pe maluri De mări învolburate; Ai așteptat apusul, Apoi un
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
Ades ai stat de vegheLa margine de ape;Te-au sărutat, în noapte,Un val și-un pescăruș.Nisipul ți-a fost patulși-un lotus, perna moale,Iar vântul și răcoareaTe-au învelit în puf.Ai fost ținut în brate,De moliciunea apei;Ca o femeie tandră,Te-a mângâiat pe trup.Ți-a picurat, gingașă,Pe buzele uscate,Un strop din vraja lunii,Sărut de dor și drag.Ades ai stat pe maluriDe mări învolburate;Ai așteptat apusul,Apoi un răsărit
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
Vară, cald, prea cald, îmi târăsc picioarele până la umbra unor stejari stufoși, mă așez pe iarba înaltă, răcoarea și moliciunea ei îmi fac bine. Mă las pe spate, privesc printre frunzele copacului cerul senin, fără strop de nor, o pasăre cântă pre limba ei, ceva duios, melancolic, parcă ar regreta ceva. Nu încerc să ghicesc, căldura m-a moleșit, pleoapele
O EXCURSIE LA MUNTE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385340_a_386669]
-
fiecare dimineață la ora ... XX. O EXCURSIE LA MUNTE., de Ionel Cârstea, publicat în Ediția nr. 2163 din 02 decembrie 2016. Vară, cald, prea cald, îmi târăsc picioarele până la umbra unor stejari stufoși, mă așez pe iarba înaltă, răcoarea și moliciunea ei îmi fac bine. Mă las pe spate, privesc printre frunzele copacului cerul senin, fără strop de nor, o pasăre cântă pre limba ei, ceva duios, melancolic, parcă ar regreta ceva. Nu încerc să ghicesc, căldura m-a moleșit, pleoapele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
oameni vor fi găsit adăpost și răcoare de-a lungul timpului, la umbra acestor făloși arbori, sunt bătrâni, ... Citește mai mult Vară, cald, prea cald, îmi târăsc picioarele până la umbra unor stejari stufoși, mă așez pe iarba înaltă, răcoarea și moliciunea ei îmi fac bine. Mă las pe spate, privesc printre frunzele copacului cerul senin, fără strop de nor, o pasăre cântă pre limba ei, ceva duios, melancolic, parcă ar regreta ceva. Nu încerc să ghicesc, căldura m-a moleșit, pleoapele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
de zona de expertiză de la gât în jos. Întitulându-și unul din subcapitole „Vârsta cea mai frumoasă ? Cea pe care o ai”, autoarele pledează cu vervă și aplomb pentru femeia fără complexe, chiar dacă între timp trupul i-a fost macerat de moliciunile toamnei. Argumentul major și extrem de credibil este că „feminitatea nu are vârstă”, dacă înțelegi că nu trebuie să pariezi doar pe aspectul fizic, întrucât ingredientul esențial al seducției, care poate să se sustragă cu grație patinei necruțătoare a timpului, sunt
„Renaşte în fiecare zi” – decupaj de suflet şi de viaţă – [Corola-blog/BlogPost/93051_a_94343]
-
Ce urmează? - privi el spre cadâna de serviciu. — Masaj sau vernisaj - răspunse dânsa. — Masaj! - hotărî sultanul și-o luminiță ciudată îi sclipi pentru o clipă în ochi. După aceea? - întrebă el cu un glas care îi miră pe moldoveni prin moliciunea lui. Cadâna plecă cu sfiiciune privirea. Mda - zise sultanul, trecând firesc peste stânjeneala cadânei. Și-apoi? — Apoi duș sau spectacol - zise cadâna. — Duș - hotărî sultanul. — Luminăția-ta - interveni timid viziriul - n-aș îndrăzni să vă tulbur măreața pauză dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
picioare, apucă dromaderul de dârlogi și, pentru ca acesta să se scoale și să-l urmeze, sâsâi, așa cum văzuse că făcea tuaregul. Când, jumătate de oră mai târziu, călcă iarăși pe nisip, se simți într-un fel reconfortat, ca și cum finețea și moliciunea lui alungase în parte groaza pe care i-o producea lava neagră și fierbinte. Se lăsa înserarea și înaintea lui umbra i se alungea. Își îndepărtă gândul ce-l îndemna să o urmeze, conștient fiind că în felul acesta s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Îndărăt. Femeia părea extenuată. Încercă să se urce În car ținându-se de margine, dar căzu Înapoi, clătinându-se. Dante o prinse din spate, de șolduri, ca să o mențină În picioare, iar apoi o ridică pe capră. Pentru o clipă, moliciunea dulce a spatelui ei Îi apăsă pe buze, În timp ce un parfum subtil Îi năvălea pe nări. Un freamăt Îl scutură. Urcată la locul ei, Amara se lăsase pe micul spătar. Vălul se coborâse, dezvăluindu-i chipul de alabastru, care părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
zise În sinea lui. Ființa se mișcă, Îmbiindu-l, veni spre dânsul, În nuditatea sa orbitoare, și Începu din nou să Îi mângâie fața cu o mână albă și rece ca zăpada. Atracția și repulsia Își luau locul una alteia. Moliciunea gestului și dulceața privirii erau ale unei femei Îndrăgostite. Dar, În timp ce Amara se apropia, văzu cu silă că și partea masculină a acelei făpturi se stârnise. Incapabil să reacționeze, Dante se pomenea dezbinat Între două dorințe, aidoma monstrului care Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nu despica văzduhul cu mâinile, așa, de parcă ai tăia lemne, ci fii în totul domol: căci, chiar în mijlocul torentului, al furtunii și - ca să zic așa - al vârtejului pasiunii, trebuie să dobândești și să arăți o cumpătare care să-i dea moliciune. O, mă doare în suflet când aud câte un gură-spartă cu căpățâna împerucată sfâșiind pasiunea în bucăți, făcând-o zdrențe, spărgând urechile galeriei care, în cea mai mare parte, nu-i bună pentru altceva decât pentru pantomime neînțelese și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
care ei toți umblaseră atât de țanțoș. După cină au condus-o pe Kaluka până la promenadă, iar apoi s-au Întors agale la Asbury, de-a lungul plajei. Oceanul noptatic inspira o senzație nouă, fiindcă-i dispăruse toată culoarea și moliciunea de obiect vechi și părea a fi acea pustietate vastă care inculcă atâta tristețe poemelor epice vikinge. Amory și-a amintit de Kipling: „Beaches of Lukanon before the sealers came.“ Totuși oceanul continua să producă muzică, infinit de tristă. Ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a decis că Înhumarea era de preferat incinerării și a zâmbit, amintindu-și de vechea preferință din copilărie: oxidarea lentă Într-un vârf de pom. În ziua de după ceremonia funebră s-a distrat În biblioteca cea mare, cufundându-se În moliciunea canapelei În atitudini mortuare grațioase, Încercând să determine dacă atunci când Îi va suna și lui ceasul, era de preferat să fie găsit cu brațele Încrucișate pios pe piept (Monsignor Darcy votase cândva pentru postura aceasta, considerând-o cea mai distinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nu știu. — Păcat, a zis bărbatul și a rămas tăcut. Bătrânii care stăteau pe partea cealaltă a străzii aproape că nu-și mai ziceau nimic. După ce terminaserăm filmările, am dat mâna cu fiecare. Toți aveau mâinile uimitor de moi. O moliciune care nu se datora oaselor ramolite, ci pielea sau carnea de sub ea părea flască precum un burete. Era o senzație atât de stranie Încât mă temeam ca nu cumva să-mi fi rămas lipite de palmă bucăți de carne sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Hipponicos, Prodicos dă lecții lui Pausanias și Agathon - scuzați modestia, vom găsi toată această lume bună și în dialogurile lui Platon -, dar într-o postură abracadabrantă: sub un morman de blănuri, învelit în niște pături... Asemenea simulacre de lux, de moliciune - un păcat grecesc -, de abandon, de delăsare te fac să te gândești nu atât la cursul unui atenian auster, care proslăvește virtuțile ascetice, rigoarea și virtutea virtuoasă, cât la scenografia unui artist care, de altfel, nu și-a ascuns niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
o alură semeață: ținută nobilă, o reală grație, ten de o mare puritate, privire plină de pudoare, atitudine rezervată și veșminte albe, bineînțeles... Cealaltă, Fericirea, nu reușește să-și ascundă natura: îmbibată de plăceri trupești, senzuală, voluptoasă și marcată de moliciune, machiată ca să pară mai albă, mai trandafirie, ea își forțează atitudinea ca să dea impresia unei rezistențe pe punctul de a ceda; ochii ei au luciri provocatoare, îmbrăcămintea sa descoperă mai multe decât ascunde și, asemeni unui animal de pradă, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
nicio informație, își propun să implementeze filosofia lui Epicur la Roma. Poate că făceau parte din grupul de filosofi expulzați din capitala italiană în 173 î. Hr. pentru că autoritățile considerau că elogiul filosofic adus de ei plăcerii corupea tineretul și celebra moliciunea, o virtute situată la antipozii aspirațiilor societății romane în această perioadă... în bazinul mediteranean, epicurismul se bucură de un real succes. Philodemos vine din Gadara, un oraș din Siria, unde vede lumina zilei în 110 î. Hr. Maestrul său, Zenon din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
respirând precipitat...EL uitând să respire... Apoi....săruturile sălbatice au început în secunda în care ușa liftului s-a închis...Și s-au terminat când EL dulce obosit de dulceața amorului și a coniacului a adormit cu obrazul lipit de moliciunea sânului EI stâng. O secundă lungă numai...doar o secundă lungă să îi simtă inima bătând nebunește și să înțeleagă ce s-a întâmplat de fapt. Când s-a trezit știe că nu are rost s-o caute...lângă EL
ONE NIGHT STAND de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361526_a_362855]
-
excitație, iar atunci când mai are și posibilitatea de a-l mângâia și de a-l săruta, se îmbată de fericire. Așa erau și sânii Valentinei, spre deosebire de celelalte surori mai mici. Avea sânii mari, plini, generoși și încă fără urme de moliciune, chiar dacă gustase din plin la cei douăzeci de ani din plăcerile carnale. Picioare drepte cu pulpe pline, chiar dacă mijlocelul ei se cam mărise odată cu maturizarea, față de ce-și dorește orice tânără femeie. Mătasea castanie a triunghiului de la încheietura picioarelor contura
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
acum de mângâierile și sărutările lui Sebastian, decât de alcoolul consumat la petrecerea Simonei. Privi din nou spre patul imens, acoperit cu o cuvertură aurie de mătase. Abia aștepta să-l probeze. Când a fost așezată pe el, îi simți moliciunea, iar cuvertura îi mângâie plăcut pielea obrazului, stârnindu-i stări din ce în ce mai excitante. Trăgând-o de umeri spre el, Condurache își uni din nou buzele cu ale fetei. Angela gemu ușor și semnificativ, lăsându-se pe spate, pradă simțurilor. Agitat, bărbatul
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
plin de discrepanțe.// Îmi limpezesc plină de dor, privirea/ În nesfârșirea cerului albastru/ Cu ruga sfântă de-a-mi păstra iubirea/ Îmi dărui pace-n sufletul sihastru.// Printre noian de gânduri ce m-apasă/ Caut în mine liniștea râvnită/ Și-n moliciunea ierbii de mătasă/ Mi-afund truditul gând, sunt ostenită// De-atâta zbucium și de umilință.../ Sărut cu-ardoare firicel de floare/ Și mă hrănesc cu muguri de credință/ Lăsând de-o parte orice-ncrâncenare.// Din cânt de frunze plăsmuiesc iubire/ Din
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
cinci piscuri. Cu plecăciune ... doriți să serviți masa ? - Și eu de ce numai țin minte ? - Calul s-a speriat și ați căzut, trei zile nu ați știut de domnia voastră. Brusc parcă simți retrăind trupul aflat în cădere urmată de senzația de moliciune. - Da îmi este foame, voi lua masa aici ! - Am înțeles măria ta ! deândată ... și se făcu nevăzut. Își întinse brațele și luă aer în pieptul ce se umflă a împlinire. Se scufundă apoi în fotoliul din fața geamului deschis și se
MÂNTUIREA III de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364116_a_365445]
-
început să-și facă efectul sau o fi de vină căldura din cameră?”gândi ea. Se simțea un pic amețită și euforică. Bărbatul își sprijini podul palmei pe genunchiul dezgolit destul de mult al Emanuelei, care se cufundase cu totul în moliciunea fotoliului. Acest gest o electrocută pe elevă, care se alertă: „Ce face profu’ cu mine acum? Ce are de gând să facă? Va încerca să mă seducă?” Condurache, cu o mână pe piciorul fetei și cu cealaltă pe ceașca cu
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363161_a_364490]
-
și ne luăm al lumii chip; O dăm straie pe trup gol, dar lipsit de goliciune, Bătând clipele-n cununi, cununăm clipa cu lumea, Timpu-i mut, căzut pe urmă, facut una cu genunea, Sufletul se face luntre și își pierde moliciune; Toți vrem a călca pe ape, cu munții robiți în cuie, Și cu negura din văi ca un lut lipit de gene, Cu gândul la nemuriri, fascinați trăim alene, Cu păcatul cel dintâi prins în taină de călcâie; Cu scheleticele
AUTOR MĂDĂLINA BĂRBULESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367966_a_369295]
-
concursului, pe atunci. Desire moștenise mult de la mama sa și de la bunicul din patern moștenise o pasiune pentru animale și pentru medicina veterinară. Chiar și acel altruism și încredere prea mare în oamenii pe care abia dacă îi cunoștea, o moliciune de pisicuță languroasă și dornică de mângâiere, ce îi dăruia mult farmec personal. Avea părul lung buclat, de culoarea aramei, buclele arămii încadrându-i fața prelungă cu oase delicate, o gură un pic cam mare, cu buze cărnoase, partea de
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]