646 matches
-
De ce l-ați mai omorât pe ăla, că îl meritați. Ce vă trebuie vouă democrație?" sau "Eu nu l-am votat pe cutare" , " Da, dar tu nu ești majoritatea". Ni se mai spune și că ne-am blazat, ne-am molipsit sau ne-am pervertit și nu mai reacționăm spre a condamna lucrurile pe care ar trebui să le socotim condamnabile. Direcția în care merge trenul nostru devine astfel clară. Cealaltă modalitate de expresie folosită în spectacol și anume dansul cuburilor
Caleidocop coregrafic by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7207_a_8532]
-
se sprijină acest proces de fagocitoză onomastică e cel al codului cultural dintr-o epocă. Prenumele devine nu numai poreclă, adică marca de identificare, dar și simbol: o încărcare a cuvîntului cu mănunchiul de însușiri ale omului viu. Literele se molipsesc cu trăsăturile personajului și se transformă în substitutul lui. Cuvîntul "Camil" are deja ceva din aerul inconfundabil al purtătorului. Altfel spus, Camil nu mai e un prenume, ci un personaj, un personaj al cărui portret îl surprinde foarte bine G.
Eșecul lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8746_a_10071]
-
care le primești sub inspirația muzelor; 2) să împărtășești semenilor ceea ce ai primit prin revelație divină. Așadar, nu e îndeajuns ca tu însuți să te fi echilibrat pe seama echilibrului cosmic, mai trebuie să-i faci și pe alții să se molipsească de binefacerile lui, iar rostul artei omenești este tocmai acela de a răspîndi, prin contaminare sufletească, rețeta armoniei interioare. Pe un astfel de inițiat cuplat la ritmurile cosmosului îl recunoști după cum se manifestă în prezența semenilor, adică după cum știe să
Rețeta armoniei lăuntrice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9797_a_11122]
-
din echilibrul cosmic, atunci ea poate fi tratată prin meloterapie, prin logoterapie și prin kineziterapie. La origine, artiștii au fost tămăduitori cu sau fără știința lor, ascultînd de un imbold terapeutic pe care nici măcar nu-l conștientizau. Ei tratau suferinzii molipsindu-i cu cadența universului înconjurător. Iată o formă sui generis de homeoterapie pe baza unor ritmuri astrale a căror frecvență o primim și o transmitem prin mișcarea cuvintelor, a sunetelor și a trupului. Însă rețeta cu ajutorul căreia poți lecui o
Rețeta armoniei lăuntrice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9797_a_11122]
-
publicațiilor era o obsesie a cenzurii. Și totuși, chiar atunci, unele reușeau să iasă din rând prin stilul de a face gazetărie. "Săptămâna culturală a Capitalei", revista condusă de plagiatorul Eugen Barbu (acolo și-a "făcut mâna" Corneliu Vadim Tudor, molipsindu-se de bolile stăpânului - inclusiv plagiatul, pentru care a fost dat afară de Octavian Paler) ilustra la perfecție stilul huliganico-securist. Denunțurile, amenințările, dezvăluirile din viața intimă, antisemitismul, xenofobia, vulgaritatea și nesimțirea erau depozitate în paginile revistei și livrate cu plăcerea complexatului
Casieria sau onoarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9831_a_11156]
-
toți, mai puțin purtătorul tonului excesiv. El trăiește cu iluzia că ardoarea patimei sale se va transmite spontan în sufletul cititorului la simpla lectură a cuvintelor sale, printr-un fel de contagiune directă în urma căreia excesul său afectiv îl va molipsi spontan pe cititor. În realitate, regula după care emoția se transmite prin scris nu coincide cu cea din lumea actorilor. Acolo nu poți emoționa decît dacă tu însuți ești emoționat. E vorba de acea emoție pe care o capeți prin
Sinceritatea lui Pasolini by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9996_a_11321]
-
sufletul românesc i se potriveșe întocmai lui Blaga. Ba mai mult, ele se potrivesc deopotrivă dramaturgului, filozofului și de ce nu, romancierului Blaga, atît cît este el de găsit în Luntrea lui Caron. Lectura cărții e contagioasă, căci, citind-o, te molipsești de candoarea lui Blaga, de forma aceea unică de blîndețe contemplativă și de gingășie lipsită de agresivitate cu care își scria cărțile. Iarăși, cuvinte precum "candoare", "gingășie" și "blîndețe" au dobîndit astăzi o tentă de debilitate suspectă, dar numai ele
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
aerul că însăși această descompunere este o taină, un fel de enigmă în fața căreia singurul lucru pe care îl poate face este s-o descrie. Iar atunci cînd reușește să-i prindă chipul și să-i surprindă nuanța, Halter își molipsește cititorul, introducîndu-l într-un univers în care penumbrele sunt sursa ispitei și semiîntunericul e stimulul imaginației. E lumea crepusculară a unui sfîrșit care cere, drept prelungire afectivă, un ton de sfîrșeală sufletească. Și tocmai în asta stă talentul lui Halter
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
sursa ispitei și semiîntunericul e stimulul imaginației. E lumea crepusculară a unui sfîrșit care cere, drept prelungire afectivă, un ton de sfîrșeală sufletească. Și tocmai în asta stă talentul lui Halter: în felul cum îți transmite sfîrșeala, în modul cum, molipsindu-te cu cîmpul ei de atracție, te încărcă cu presimțirea unui sfîrșit apropiat. De aici încolo se petrece un lucru la care nu te-ai fi așteptat: o pledoarie neașteptată și foarte subtilă în favoarea creștinismului, o pledoarie născută din senzația
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
ar deveni lider dacă nu ar avea, pe lîngă aptitudinea de a învăța din mers, ușurința nativă de a-și prelucra emoțiile. Cînd trei oameni stau împreună, cel ale cărui gesturi sînt mai expresive le transmite celorlaltora starea de spirit, molipsindu-i cu sentimentele sale. Despre el se poate spune fără teama de a greși că este liderul în devenire al grupului, și asta fiindcă este un spirit contagios care îi încarcă pe ceilalți cu culoarea afectelor lui. Cine nu-și
Oceanul de emoții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9709_a_11034]
-
deja. Dacă mutăm acum discuția din planul grupurilor în cel al societății umane, ceea ce este uimitor și în același timp îngrijorător este că emoțiile se propagă instantaneu, precum undele unor cîmpuri afective ce ne învăluiesc fără știința noastră. Ele ne molipsesc spontan și ne influențează gîndirea pînă într-atît de subtil încît nici măcar nu realizăm că suntem receptorii pasivi ai unor stări de spirit cărora le dăm ascultare. Numai așa se explică cum fiecare epocă are o anumită ideologie dominantă și de ce
Oceanul de emoții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9709_a_11034]
-
îi mulțumesc lui Dumnezeu. Cealaltă ne povesti următoarele: Eu îl aveam pe Nicușor de unsprezece luni când rămasem iar însărcinată. Eu nu știam, era foarte mic termenul. Copilul se îmbolnăvise de dizenterie și am fost internați în spital. Acolo, mă molipsisem și eu. Am primit tratament la fel cu copilul. Când ne-am întors acasă, după câteva zile, am mers la medic care îmi spuse vestea că eram însărcinată. Îl întrebasem dacă tratamentul pe care-l primisem putea dăuna embrionului. Medicul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și desigur acesta din imaginație era exact pe gustul ei, îl făcuse diplomat de carieră, deci mereu plecat, foarte civilizat, așa cum nu mai găsești în lumea de azi, un fel de om de știință, unul cu har, de la care se molipsiseră marile curente filosofice ale lumii, deschizător de drumuri și neapărat frumos, frumos cum nimeni nu a mai văzut. De aceea Zinzin nu avea niciun fel de conflict cu cei din jur, pleca la întâlnire doar când toți ceilalți se culcaseră
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Fără să solicite, ci, li s-o fi dat, așa, ca o recompensă, ca o pomană, de sufletul cine știe cui. și, desigur, că, pentru prima oară, li s-a dat în bani. Pentru că banul este ochiul dracului. și, după ce s-au molipsit, azi un pic și mâine mai mult, a devenit o obișnuință, cum ar fi țigara, ori șprițul, ori, la îndrăgostiți, sărutul. Fără astea nu treci pragul vieții. Încât, zadarnic se bat în săbii, românii de azi, pentru a desființa șpaga
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mine trebuiau scrise exact în ordinea în care se succedau în paragraful acela amorf. De ce nu în ordine inversă? De ce, la o adică, într-o anumită ordine? Vă rog, nu-mi cereți să-mi apăr ideea cu care m-am molipsit din foaia aia de hârtie la vârsta de douăzeci și trei de ani, fiindcă nu mai sunt așa de dornic precum odinioară să dau o explicație rațională iraționalului. Ba chiar țin să recunosc fără ocolișuri: concluzia mea era cumplit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mănuși de cauciuc. Înainte vreme, nimeni nu se temea să facă sex cu străinii. Sau, și mai înainte, să fie mușcat de purici. Sau să bea apă netratată. Sau de țânțari. De azbest. Imaginați-vă o boală de care vă molipsiți prin urechi. Piatra te lovește și bățul te altoiește, dar acum și vorbele pot să ucidă. Această nouă moarte, această molimă poate veni de oriunde. Dintr-un cântec. Dintr-un anunț la difuzor. Dintr-un buletin de știri. Dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
dar acum și vorbele pot să ucidă. Această nouă moarte, această molimă poate veni de oriunde. Dintr-un cântec. Dintr-un anunț la difuzor. Dintr-un buletin de știri. Dintr-o predică. De la un muzicant de pe stradă. Poți să te molipsești de moarte de la un program de teleshopping. De la un profesor. De la un fișier de pe internet. De la o felicitare. De la un răvaș dintr-o plăcintă. Un milion de oameni pot să se uite la o emisiune TV, iar a doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
încep să gândesc prea mult. În ziarul local de azi e un alt manechin mort. Este un anunț care zice: În atenția clienților magazinului de animale de companie Falling Star „Dacă un câine pe care l-ați cumpărat v-a molipsit copilul de turbare“, zice anunțul, „vă puteți constitui ca parte civilă într-o acțiune juridică colectivă“. În timp ce străbatem ceea ce a fost cândva o țară frumoasă și sălbatică, mușcând din ceea ce a fost cândva un sendviș cu ou, întreb de ce n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
se uită la mine, stă ca veverița. - Știi ceva, coșcodanule? Hai să discutăm... mi-aprind o țigară. Ai ceva de văzut aici? Așa crezi, tu? Mare păcăleală ai tras! Ia-ți coada la spinare cât mai repede, până nu te molipsești de sictirul locului, și șterge-o! Dacă ar fi după mine, n-ai avea decât să-ți faci cuib în mijlocul casei, în televizor sau în calculator, să-l tapetezi cu tomuri mărunțite, pe-alese, clasici vrei, clasici îți dau, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
turc, ba, dimpotrivă. Într-un elan de care îți pare rău întotdeauna mai tîrziu, s-a ridicat și l-a prins în brațe "ești nemaipomenit, Ali Mehmet, așa ceva..." Turcul s-a desprins ușurel, nu-l convinsese și nici nu-l molipsise entuziasmul său, parcă era mînios dintr-un motiv foarte întemeiat, "cred că nu prea aveți ce face în tîrgul nostru. Trenul de București e acum, după-amiază. Să tocmesc o birjă să vă ducă la gară?" De fapt îl dădea afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lume putea vedea măcar cum arată aceste plicuri, cărora în mediile familiarizate li se spunea "febră galbenă". Destul de negru humorul... Dar și destul de aproape de adevăr, cine desfăcea un astfel de plic își lua o mulțime de precauții, ca să nu se "molipsească" nimeni de conținutul lor. Un astfel de plic aflîndu-sc pe masa lui Basarab Cantacuzino putea spune mai mult decît toată conversația lor. Cu o mișcare înceată, voit neglijentă, Basarab Cantacuzino scoase din anvelopa galbenă o foaie de hîrtie, o privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Continuăm să rîdem complice de cîine, în timp ce el, cu parapon pe noi, se vîră demn sub masă și se preface ațipit. Buna dispoziție trece de la mine la ea, de la ea la mine; roșeața tînără din obrajii lui Șichy i-a molipsit și pe-ai mei. Tano nu ne mai suportă rîsul și se cere afară, gata de altă hărțuială cu vîntul de noiembrie. Risc să-i apar o pisăloagă lui Șichy, risc asta: Uite-o, Amintiri deghizate, editura "Nemira", 1994. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
iertării la timp. Ea depăna părintelui cu lux de amănunte toate elucubrațiunile ei erotice, puse pe seama iubitului ei prezumtiv. Și, în ciuda monotoniei unei vieți fără noimă, Tanti Eugenia afișa mereu o bucurie și o stare de spirit exuberantă, ce-i molipsea sau cel puțin îi contraria pe cei din jur. Ce-ar fi putut avea ea, care era mereu singură și nu ieșea nicăieri? Ce-i procura așa un tonus, energie și vigoare de invidiat? Toată viața Eugeniei se petrecea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
niște copii, așa păreau ei de la distanță, cu trupurile lor mici și aplecate ușor în față, cu gleznele fine și osoase, care se bălăbăneau deasupra podiumului de lemn, și fețele lor formau toate aceeași compostură mirată și râzătoare, așa cum se molipsesc copiii unii de la alții, de câte ori se întâlnesc. Și stăteau așa preț de câteva ore, nemișcați în aceeași poziție. Când plecau, toți deodată, cu încetinitorul, întorceau spre tine spatele lor aduse, cocoșate, pașii mici și temători de păpuși mecanice, mersul legănat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
integrării României în Uniunea Europeană, reprezintă un imens galimatias. Cine se ambiționează să o citească de la prima la ultima pagină riscă să se zăpăcească și să rătăcească apoi pe străzi în căutarea unor oameni care se exprimă firesc. Sau să se molipsească el însuși de incoerență și să o sperie pe vânzătoarea de la Pâine cu solicitări de genul: „Vă rog să-mi dați și mie două specimene disjunctive de pulbere cerealieră revendicată de Helios. Vă ofer, în afară de această alocuțiune, un sestert din
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]