188 matches
-
obiecte insignifiante, unul mai grotesc decât celălalt prin ceea ce reprezentau, dar toate egale în fascinanta lor inutilitate. Pentru ca soțul ei să le poată vedea, Marta scosese pânzele muiate care le înveleau, dar aproape că regreta c-a făcut-o, obtuzele momâi nu păreau să fi meritat efortul pe care-l pricinuiseră, repetata facere și desfacere, dorința și neputința, încercarea și corectarea, nu e adevărat că numai marile opere de artă s-au născut din suferință și îndoială, chiar și un simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
sunt, și să poată intra în cuptor siguri că se vor transforma în ceea ce trebuie să fie. Câinele Găsit se ridicase pe labele din spate și-și sprijinise de planșă labele din față ca să vadă de mai aproape cele șase momâi aliniate în fața lui. Adulmecă o dată, de două ori și imediat își pierdu interesul, dar nu destul de repede ca să evite palma seacă și dureroasă pe care stăpânul i-o dădu peste cap nici repetarea cuvintelor dure pe care le auzise înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
În privința lui Găsit, nu ne vom resemna să-l lăsăm cu o nedreaptă reputație de învins. Ca dovadă că victoria a fost a lui, el s-a transformat din ziua aceea în cel mai grijuliu paznic care a protejat vreodată momâi de lut. Merita să-l auzi cum a lătrat, chemându-și stăpânii, când o neașteptată rafală de vânt a trântit pe jos câteva infirmiere. Primele ieșite din cuptor au fost trei sute de statuete, sau mai bine zis trei sute cincizeci, socotind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
un puhoi de primăvară ce târa un mâl greu de vorbe cu el. În cele din urmă n-au avut încotro, s-au ridicat cu toții de la mese și au plecat, lăsând-o singură în fața cafenelei; ea striga mai departe, batjocoritor: „Momâilor, muților, nu sunteți în stare de nimic, nici măcar să mă faceți să tac”. Și de disperare că nu mai avea pe cine să ocărască, femeia izbucnise în plâns. Dar Marta nu era rea de gură. Din partea ei pescarii n-aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și am plecat să iau puțin aer, să mă liniștesc. Când am ajuns la ghereta portarului m-am hotărât, m-am întors și am vrut s-o pornesc pe coridorul ce ducea la administrație. Dar ghinion. Arhivarul stătea ca o momâie în dreptul unei ferestre așteptând parcă pe cineva. Nu puteam trece fără să mă vadă. Se găsise, idiotul, să-și roadă unghiile, tocmai acolo sau poate o făcea intenționat. În orice caz, din pricina lui, fiindcă nu vroiam să vadă că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să mori.“ 97 Ego sum qui sum. (Exodul 3, 14) Ego sum qui sum. An axiom of hermetic philosophy. Mme Blawatsky, Isis Unveiled, p. 1) — Cine ești tu? Întrebară deodată trei sute de voci În timp ce douăzeci de spade scânteiau În mâinile momâilor care se găseau cel mai aproape... — Ego sum qui sum, zise el. (Alexandre Dumas, Joseph Balsamo, II) Îl revăzusem pe Belbo a doua zi de dimineață. „Ieri noi am scris o frumoasă pagină de roman foileton“, Îi spusesem eu. „Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fost ascuns în stufăriș, dar nu văzuseră pe nimeni. Până la urmă, au fost lăsați în marginea apei vreo câțiva țigani înarmați cu topoare, dar fugiseră și ei după un timp, de frică. Uneori fantoma se arăta în mijlocul zilei, ca o momâie neagră, încât unii s-au gândit că e vreun soldat evadat ori vreunul care vrea să sperie lumea. Pe la începutul verii, a izbucnit ciuma și atunci toată suflarea și-a amintit de stafia neagră, pe care au socotit-o un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
prea au curaj să și-o tragă cu fete decât atunci când ele sunt îmbrăcate în băieți? Bill, care vorbise până atunci cu Helen și care era, în mod clar, principala țintă a reflecțiilor lui Hugo, își luă imediat fața de momâie apoplectică. Hugo afișă o mutră satisfăcută. —Soph mi-a promis că-l putem da cu ruj peste tot, continuă el. Nu-i așa că nu-ți place de el, Helen? Cred că ești geloasă și vrei să mi-l furi ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să penetreze, chiar amîndoi, de multe ori, nu doreau sex, dar se acuplau fără a-și da vreunul bine seama de ce. GÎfîiau, asudau, se gîndeau la alte femei sau la alți bărbați, atunci; juisau ca scurtcircuitați sau nu simțeau nimic, momîi zgîlțîite de convulsii trecătoare. În așternut Începea și sfîrșea lumea ; cei mai mulți dintre oameni, cînd simțeau că li se apropie sfîrșitul, vroiau să moară În patul lor. În așternut, În somn, dacă s-ar fi putut. Ingrid venea În cearșafuri cu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pe mîna unor guvernante bune doar să scoată niște papă-lapte din oricine sau a unor profesoare de pian bătrîne și ciufute, vor ajunge doar niște malaci cu burtă și gușă! Nimic din bandiții de Thomas și Jesper În cele două momîi umflate. Împăiate! „M-am văzut cu Jesper...“, a zis Thomas, pentru a-i mai lua Spartanului ceva din elan. Derutat, acesta s-a oprit cîteva clipe, apoi a Încheiat, uitîndu-se fix la Thomas: „Ce părere ai de nenorociții care se
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
că o anumită protuberanță se profila acolo, de sub cuvertură, ca și cum cineva ar fi fost ghemuit sub ea. Urechea lui fină, obișnuită cu toate zgomotele naturale ale pensiunii și ale stațiunii, percepu imediat o respirație regulată. Da, cineva dormea acolo, o momîie ghemuită sub cuvertura sa, în camera sa, pe patul său. Un frison de oroare îl traversă pe Bernard, de la creier pînă la tălpi. oare înnebunise doamna Warnotte ? își permisese oare această glumă de prost gust, să plaseze pe altcineva în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
evidentă, încît doamna Warnotte simți că trebuie să-l creadă. ajunși în fața patului, Bernard fu incapabil să mai pronunțe vreun cuvînt, reuși doar să arate cu degetul spre ceea ce i se părea o anomalie. într-adevăr, cuvertura era deranjată dar momîia dispăruse. Bernard își dădu abia acum seama de enormitatea situației, de faptul că o deranjase pe doamna Warnotte pentru nimic, de faptul că aceasta ar fi putut efectiv să-l creadă pe cale de a înnebuni. — Ce ați văzut, domnule Bernard
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
veche. treaba pe care o fac ei nu o poate face nimeni. ei curăță totul, de fapt... Bine, vă las, că nu vă place subiectul... rămas singur, Bernard începu să inspecteze din nou încăperea. Deschise ușa la baie, verifică dacă momîia nu era cumva ascunsă în dulap. momîia nu se lăsă însă mult așteptată. ea apăru de pe balcon, senină și naturală, fumînd una din țigările lui Bernard. acesta făcu un pas spre ușă, avu chiar reacția de a o striga pe
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
nu o poate face nimeni. ei curăță totul, de fapt... Bine, vă las, că nu vă place subiectul... rămas singur, Bernard începu să inspecteze din nou încăperea. Deschise ușa la baie, verifică dacă momîia nu era cumva ascunsă în dulap. momîia nu se lăsă însă mult așteptată. ea apăru de pe balcon, senină și naturală, fumînd una din țigările lui Bernard. acesta făcu un pas spre ușă, avu chiar reacția de a o striga pe doamna Warnotte pentru a-i spune „veniți
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ba chiar aș spune că ai parcurs jumătate din această punte peste abis pe care ți-am construit-o cu migală. — nu cumva te cheamă Corona ? Dacă ar fi să-ți dau un nume ai accepta să te numești Corona ? momîia rîse și se apropie de Bernard, îl înlănțui cu brațele și îl sărută pe obrazul drept : — nu vrei să facem o plimbare pe malul mării ? „așa goală cum ești ?” fu cît pe ce să spună Bernard, dar își reprimă imediat
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
se apropie de Bernard, îl înlănțui cu brațele și îl sărută pe obrazul drept : — nu vrei să facem o plimbare pe malul mării ? „așa goală cum ești ?” fu cît pe ce să spună Bernard, dar își reprimă imediat întrebarea. oricum, momîia părea să-i citească gîndurile, deci întrebarea era inutilă. — să înțeleg că acesta este ultimul meu vis ? făcu atunci Bernard aproape fără să gîndească. — Da, răspunse momîia și îl mai sărută o dată, pe obrazul stîng. 61. De la declararea absenței nu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
fu cît pe ce să spună Bernard, dar își reprimă imediat întrebarea. oricum, momîia părea să-i citească gîndurile, deci întrebarea era inutilă. — să înțeleg că acesta este ultimul meu vis ? făcu atunci Bernard aproape fără să gîndească. — Da, răspunse momîia și îl mai sărută o dată, pe obrazul stîng. 61. De la declararea absenței nu s-a mai văzut niciun nor pe cer. Vîntul nu a mai bătut niciodată. Frunzele arborilor și iarba nu s-au mai mișcat. niciun val n-a
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ascuns caii ? Unde sunt animalele mici ? Viermii ? De ce nu mai apar viermi în carnea alterată și în merele putrede ? De ce nu-mi răspunzi. Ce faci ? De ce această tăcere sceptică ? „mă rog pentru tine.” 66. — astăzi va fi mareea secolului, spuse momîia. sub un cer zdrențuit și plumburiu, împinsă parcă de un vînt tenace, marea continua să crească și să înghită, centimetru cu centimetru, imensa plajă de la trouville. Pontonulpromenadă construit pe o dantelărie de piloni, atît de orgolios în tentativa sa de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cu palmele. Papa, și dacă anul ăsta marea o să se ridice și mai sus ? nu cred, nu știu, stai să vedem. mai mulți fotografi profesioniști își fixaseră aparatele pe trepiede și așteptau răbdători „evenimentul” : invadarea definitivă a uscatului de către mare. momîia se agățase de brațul lui Bernard ca și cum ar fi căutat un fel de protecție. înfășurați în pelerine ample, cu glugile pe cap, cei doi se pierdeau perfect în mulțime. nimeni nu ar fi putut spune dacă erau doi amanți, un
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pe cap, cei doi se pierdeau perfect în mulțime. nimeni nu ar fi putut spune dacă erau doi amanți, un tată cu fiica sa, sau un cuplu banal fără vîrstă. — este ultima mea plimbare ? întrebă Bernard cu voce joasă, deși momîia îi auzea întrebările și fără să fie nevoit să le rostească. — este ultima ta maree, spuse momîia. — Dar tot nu înțeleg, spune Bernard, cum e posibil ca visele unora să fie de fapt viața altora ? — așa funcționează Departamentul, răspunse tînăra
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
doi amanți, un tată cu fiica sa, sau un cuplu banal fără vîrstă. — este ultima mea plimbare ? întrebă Bernard cu voce joasă, deși momîia îi auzea întrebările și fără să fie nevoit să le rostească. — este ultima ta maree, spuse momîia. — Dar tot nu înțeleg, spune Bernard, cum e posibil ca visele unora să fie de fapt viața altora ? — așa funcționează Departamentul, răspunse tînăra femeie. În universul nostru nu se pierde nimic. toate etajele ființelor comunică. marea se izbea acum de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Cazinoului. Cei care aveau cizme de cauciuc rămaseră pe poziții, pentru a înfrunta prima fază a inundației, în timp ce ceilalți se retrăgeau pe terasele mai înalte sau pe treptele din fața vilelor purtînd marca belle ăpoque și aliniate cu fațadele spre mare. momîia părea extrem de încîntată să se plimbe cu picioarele prin apă. Din cînd în cînd, Țopăia ca un copil, iar Bernard, jenat de această exuberanță, încercă să-i mai potolească agitația infantilă, ca și cum ar fi fost un tată ieșit la plimbare
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
grav, dacă mă gîndesc bine. După ce ți se încheie inițierea în faza reală, pur și simplu ești repartizat la Departamentul vise și începi să te ocupi de visele altora. Pe promontoriul de unde pornea pontonul-promenadă nu mai rămăseseră decît Bernard și momîia. Pontonul, însă, dispăruse acum complet sub ape, doar farul construit la capătul lui mai era vizibil, ca un naufragiat în largul mării. Invadînd uscatul, marea adusese cu ea cantități imense de alge. momîia culese cu palmele un eșantion de gelatină
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pontonul-promenadă nu mai rămăseseră decît Bernard și momîia. Pontonul, însă, dispăruse acum complet sub ape, doar farul construit la capătul lui mai era vizibil, ca un naufragiat în largul mării. Invadînd uscatul, marea adusese cu ea cantități imense de alge. momîia culese cu palmele un eșantion de gelatină verde mirosind puternic a iod și-l duse la gură. De pe un balcon cineva le făcea semne, ca și cum ar fi vrut să-i avertizeze că se află în primejdie. Bernard se simți însă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
vise, schimbarea nu va fi chiar așa de mare. nu reușea însă să-și reprime o altă enormă curiozitate : mai existau și alte departamente unde puteau fi repartizați nou-veniții ? — Da. Bernard nu se miră de rapiditatea răspunsului, dat fiind că momîia avea acces la întrebările sale chiar în clipa cînd acestea se nășteau. — De exemplu ? — Departamentul coșmaruri. 323 Bernard își dădu seama că era un privilegiat. Dintr un motiv care pentru moment îi scăpa, trecerea sa de la Departamentul viață la Departamentul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]